Eterul, Eterul!

.




. Am plecat de la universitate si am divortat de prima mea sotie in 1970, apoi m-am mutat inapoi in New Mexico. In 1967 facusem deja schite cu sistemele de conducere ale farfuriei zburatoare, avand 12 grile directionale, ceea ce corespundea cu 12 diviziuni a cate 30 de grade diviziuni suplimentare de compas[busola], asa cum presupuneam eu inca de la observatiile mele din 1950 asupra farfuriilor zburatoare ce navigau pe cerul noptii pe deasupra curtii din spate[le casei noastre] din West Texas. Aceasta observare va fi mai tarziu confirmata, cel putin pentru farfuriile din epoca timpurie.
.........................................



. In 1975 am inceput sa cercetez metodele alternative de generare a energiei, bazandu-ma pe premiza ca aceasta energie inepuizabila poate fi obtinuta din mediul inconjurator, deoarece "...energia nu poate fi creata sau distrusa, ci doar isi poate schimba forma...". Intrucat eu concep universul ca pe un neincetat proces de miscare (energie) - ca regula si nu ca exceptie - obiectivul meu era sa descopar caile de a pacali natura si a produce "free energy". Asta implica colectarea, concentrarea si directionarea unei parti din infinita miscare neincetata a universului, ca sa lucreze ceea ce voiam eu sa faca. Pana la urma am dezvoltat ceea ce eu am numit "Triax System".
. In 1976 sau pe aproape, mi-am reluat cercetarile mele din copilarie in domeniul stiintelor nucleare, electricitatii si magnetismului, pe care le incepusem in 1947, pe cand aveam 9 ani. Pana in 1978, acumulasem o multime de materiale si de cunostinte privitoare la lucrarile lui Nikola Tesla. Ca un copil, tatal vecinului meu, Elmer Schlosser, un autodidact in reparatii electronice, mi-a spus despre Tesla, inspiratorul din copilaria sa, in timp ce crestea in teritoriul Cimmarron. El mi-a spus ca farfuria a fost inventia lui Tesla. Mi-a dat o multime de materiale sa-mi efectuez experimentele de electricitate si magnetism. Am luat barele de fier moale de la ferestrele de la cazarma germana P.O.V. din Roswell, din care ne-am construit noua noastra casa in 1947, si am folosit barele in experientele mele de magnetism si electricitate. Unele din descoperiri pareau sa sfideze legile acceptate in electromagnetism.
. Am banuit dintotdeauna ca Tesla inventase intr-adevar farfuria zburatoare, din pricina felului in care guvernul si Trilateralistii au batut tobele maretiei lor istorice.
. Pana in 1979 am avut mai multe bobine operationale Tesla, si am recuperat materiale din gramezile de [resturi] de la Los Alamos, Albuquerque si Santa Fe, de le-am folosit intr-o multime de experimente. Aceasta a fost perioada in care au aparut multe din inventiile si re-descoperirile mele.
. Pe cand cautam intr-o piata de vechituri din Santa Fe in 1979, am intalnit un batran din Pojoaque, care incerca sa vanda o cutie veche de lemn pe care el o facuse in 1937, ca sa-si care uneltele in spatele cabinei camionetei sale Ford Model A. Pe capacul cutiei, el a sculptat, in stil "folk" New Mexico, o harta ce indica Los Alamos, Pojoaque (cu un semn "zia" in jurul ei), si drumul nepavat interstatal, semnaland "LA" (Los Angeles) intr-o directie si "NY" (New York City) in directie opusa. Data (1937) era inscriptionata, ca si numele proiectului ("p2") la care el lucrase la Los Alamos. Simbolul proiectului (un triunghi cu un punct in centru) era de asemeni sculptat. Acesta a fost un proiect stiintific condus de Wernher Von Braun. Batranul a spus ca dupa ce proiectul a fost "sistat si mutat in alta parte", la sfarsitul lui 1937, n-a mai fost reangajat cand "noul proiect" (Proiectul Manhattan) a inceput in 1942.
. Stiam pe atunci ca triunghiul cu punctul in centrul sau era "ochiul-care-vede-tot" al lui Bel, Ra, sau "Dumnezeu", ca era un simbol masonic, si ca aparuse pe hartia de un dolar. Eram inclinat sa cumpar cutia atunci, nu numai ca si curiozitate, dar si din cauza unui gand obsedant de care nu eram pe deplin constient, dar nu am cumparat-o pentru ca nu aveam prea multi bani pe atunci. M-am gandit de asemenea ca "1937" era un pic prea devreme pentru orice cercetare stiintifica la Los Alamos. Proiectul Manhattan a inceput la sfarsitul lui 1941 - inceputul lui 1942. Guvernul nostru era "aliat" cu Germania pana la invazia Poloniei din 1939 (surprins?). N-a trecut nici o saptamana cand am realizat greseala pe care o facusem ca n-am cumparat cutia, si nu-mi mai aminteam numele omului. Undeva in Pojoaque sau Santa Fe, poate mai traieste un batran, care a sculptat o cutie de lemn care arata cam asa:


http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img855/3544/f6blyne.jpg#

fig. L6.

. Saptamana urmatoare, am regretat ca nu am cumparat cutia, atunci cand am realizat ce reprezenta sculptura. Acest lucru s-a revelat atunci cand m-am dus in curtea unui dealer de excedente din Albuquerque, la scurt timp dupa ce o gramada proaspata de lucruri neobisnuite ii fusesera vandute de un angajat de la Baza Sandia. In varful mormanului era un dispozitiv de navigatie de un tip ce stiam ca farfuriile de inceput l-ar fi folosit. Intreaga gramada nu era marfa obisnuita pe care o puteam cumpara, asa ca l-am intrebat pe Mark King, fiul proprietarului, care era si un prieten de-al meu, cat costa dispozitivul. El raspunse, "Oh... in jur de sapte-jumate". Mi-a inghetat inima. Sapte sute si cincizeci de dolari trecea bine de bugetul meu. L-am intrebat: "Sapte sute si cincizeci de dolari?" Mark raspunse: "Nu,... de centi, pentru intreaga gramada." N-am mai pierdut timpul, adunand marfa, platindu-i lui Mark, cu mari multumiri, o strangere de mana, un zambet si $7,50.
. Dupa ce am ajuns acasa, m-am apucat sa examinez dispozitivul, facut in 1943 de Lizt, in Germania, mai exact. Eticheta de pe dispozitiv era urmatoarea:
Peiltochterkompass
KT-p2
Gerat Nr. 127-178 A-I
Anforderz. Fl 23374
Werk Nr. 10143
Hersteller: gvy
. Era din nou un "p2". "KT-p2" era numele de cod al "Kreisel Teller" (numele german pentru "Gyrating Saucer"= Farfurie Rotitoare) iar "p2" insemna, conf. desenelor lui Tesla, fie doua placi, potentiometre?[transformator?], sau primare.
. Dispozitivul din 1943 a avut un motor de 6 volti pentru actionarea unei coroane dintate marcata in sectoare de cate 30 de grade, [aflata] in jurul unui disc interior cuplat electromagnetic. Un buton de selectare din centrul fetei era folosit pentru cuplarea manuala a unui indexor pe directia de zbor dorita. Erau acolo patrusprezece puncte de contact pe fund[?pe verso], din care doua asigurau alimentarea cu CC a motorasului. Motorul urma sa rotesca inelul de compas dintat exterior pana cand acesta arata directia de zbor corecta, bazata pe informatia furnizata de girocompassul "maistru", orientat catre polul nord al pamantului, in care punct [ajuns] motorasul se decupla. Termenul "Tochter" (cuv. german pentru "daughter"=fiica), insemna literalmente "sclav" in acest sens, asa ca termenul de "Peiltochterkompass" inseamna "Polar-Slave-Kompass"[Busola-sclav-polara]. Dispozitivul era jumate dintr-un sistem de navigatie "ceresc". Acest dispozitiv manevrat manual presupunea [existenta unui] (gyro)compass... si propulsie electromagnetica, in 1943.
. In 1953 am observat o farfurie zburatoare de aproape, iar tatal meu fusese tinut "ostatic" pentru cel putin un sfert de ora de catre o alta mare "nava mama" - "in forma de ou" si cca. 60m lungime - la iesirea din [loc.] Levelland, Texas, in noaptea de 2 Nov., 1957, care stationa doar la un picior deasupra automobilului sau, oprindu-i motorul si arzandu-i luminile[farurile]. Ambele nave, cea din 1953 si cea din 1957, emiteau descarcari electrice [de tip] corona, facand inutila o busola obisnuita. Din cauza asta si a vitezelor fantastice a aparut necesitatea unui sistem de navigatie inertial. Nava din 1953 era in mod evident dezorientata, pilotii ei fiind surprinsi sa constate ca ei planau deasupra orasului nostru, deci relativ primitivul lor Peiltochterkompass era folosit sa «formeze numarul» directiei exacte, [trebuind] sa accelereze inapoi la baza lor de-a lungul granitei New Mexico-Texas, intre Ft. Bliss si Campul de Rachete White Sands, unde Wernher von Braun adusese Proiectul german post-razboi, KT-p2.
. Peiltochterkompass-ul avea sectoare de cate 30 de grade, identice cu virajele in unghiuri de 30 de grade in care farfuriile zburatoare evoluau [asa] cum le-am vazut pe cer noaptea intre 1949 si 1953. Acesta a fost conceput sa fie montat orizontal, cu gradatii periferice de 360 de grade, indicandu-ne astfel ca era o nava rotunda, care se putea deplasa in 12 directii. Fotografiile Peiltochterkompass-ului sunt cele de mai jos:


http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img715/4302/f7blyne.jpg#

fig. L7.

. Fig. 1: Vedere de sus - cadran fluorescent cu fata etalonata in 12 sectoare a cate 30 de grade [de] diviziuni periferice. Cu gyrocompasul maistru[sef] calibrat[reglat] in prealabil catre nordul adevarat inainte de a decola pe directiile selectate facute cu cadranul[,] citesti Peiltochterkompass-ul.
. Fig. 2: Vedere din spate orizontal - eticheta si priza[iesire] in partea de jos pentru atasarea cablului de comanda cu 14 puncte de contact, inclusiv alimentarea motorasului de 6 volti si [ale celor] sase polaritati bidirectionale, legate cu "Meisterkreiselkompass"-ul. Comutatoarele(intrerupatoarele) corespunzatoare de inalta tensiune sunt activate automat prin perechile opuse de 12 contacte.
. Fig. 3: Vedere de perspectiva.
. Fig. 4: Fotografia a doua arhaice bobine de inalta tensiune din lemn, bobine de [acordaj]reglare (bobinele lipsesc), din recuparari de la Laboratorul Stiintific din Los Alamos ("LASL"),cca. 1978 anul. Douasprezece sectoare a cate 30 de diviziuni[grade] pe forma dintata primitiv fixata[?indexat] de un vechi zavor [?]fereastra printre lucrurile indepartate[autorizate sa iasa] din cel mai vechi areal de laborator. Examinarea patinei, materialelor, a suruburilor, piulitelor, bolturilor si a altor materiale a indicat data constructiei cca. 1900, aparent reuzinate in anii '30, prin adaptare la rulmenti auto axiali. Scrisul de mana de pe ele seamana cu cel al lui Nikola Tesla. Probabil [a facut] parte dintr-un aparat electric la experimentele lui Tesla din Colorado Springs, luate in sud la Los Alamos pentru utilizare in proiectul "p2" al illuminatului von Braun prin anii 1936-38. Personalul laboratorului probabil nu cunosteau provenienta lor sau utilitatea lor si le-au cedat pentru vanzare in 1978.

http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img195/7448/f8blyne.jpg#


fig. L8.

. Stiu ca generalul Patton, in vanatoarea lui dupa farfurii in 1945, a primit ordinul sa distruga 200 de sisteme de navigatie ceresti pe care le-a gasit intr-o mina de sare, adanca, de sub complexul Peenemunde. Tesla a dezvoltat si a efectuat teste de zbor cu acest sistem de navigatie impreuna cu Sperry Gyroscope Company in 1917. Dispozitivul pe care l-am vazut in gramada de recuperari a indeplinit toate criteriile ca dispozitivul pe care l-am vazut trebuie sa fi existat, si a fost produs in Germania, de Lizt, la 01 octombrie, 1943.
. Intrucat discutasem despre dispozitiv cu cateva persoane, zvonul ca il aveam a ajuns la Baza de Securitate Sandia. In ancheta lor s-au dus la Mark, care le-a spus ca-l achizitionase de la un tip care aducea de obicei marfa [e]liberata pentru recuperari de la Baza Sandia. Nu puteau sa-mi confiste dispozitivul pentru ca aveam un act de vanzare si Mark avea unul la fel. Mark mi-a zis mai tarziu ca oamenii securitatii i-au spus ca angajatul din Sandia furase gramada de recuperari secrete si i-a vandut-o lui. Salariatul a fost pus sub supraveghere, a fost prins a doua oara facand acelasi lucru, si trimis la inchisoare. Confiscarea Peiltochterkompass-ului ar fi incalcat regulamentul de securitate [care] interzice confirmarea ca ceva a fost secretizat. Personalul de securitate a incalcat de asemenea aceasta regula si discutand cu Mark. Peiltochterkompass-ul meu facea parte dintr-o farfurie zburatoare electropropulsata germana din epoca WW II, cum am zis deja ca a fost. Daca nu, nu ar fi fost secretizat, din pricina ca proiectul lui era demodat. Altfel, ne puteam intreba cat de [ramasa] in urma era America.
. La inceput, n-am putut sa aflu decat ce nu era el. Nici un fel de astfel de dispozitive nu au putut fi gasite in cataloagele germane din WW II, nautice, aeronautice, electronice sau auto de aparate de navigatie sau de echipament conex. In plus, trebuia instalat la orizontala. Gyro "sef" retinea[memora] orientarea [navei], relativa fata de polul nord al pamantului, si transmitea aceasta informatie busolei "sclave", care era aparatul[dispozitivul] central de navigatie ce comanda farfuriile electro-propulsate de tip mai vechi. Cel pe care l-am cumparat era de pe farfuriile germane aduse in New Mexico in 1945, in cadrul Operatiunii Paperclip.
. In timp ce eram in Ohio, in 1960, am cunoscut o nemtoaica numita Gertrude Thum, al carei tata, valetul personal al lui Hitler, a fost eliberat de rusi la sfarsitul acelui an. Thum nu a fost nici macar mentionat de catre istorici. La aceasta eliberare de catre rusi, presei nu i s-a permis sa-i ia interviuri. El a fost facut disparut de personalul de spionaj german si american, si doar mai tarziu, in prezenta lor, i s-a permis lui Thum sa vorbeasca presei de pe o declaratie pregatita.
. Buncarul fuhrerului din Berlin, proiectat complect de Hitler, avea un turn neterminat la varf, deschis catre cer, cu o rampa de aterizare. Turnul era accesibil [numai] printr-o scara privata din vestibulul [aflat] chiar langa apartamentul lui Hitler, de la cel mai de jos nivel al buncarului. Cuplul a fost salvat la rasaritul zilei de 29 aprilie, 1945, de catre pilotul de incercari al farfuriilor zburatoare, Hanna Reitsch si expertul de zbor si navigator, Hans Ulrich Rudel, care facuse multe zboruri catre "Feuerland" ("Tara-de-Foc"). Rusii au intrat in buncar la doua zile mai tarziu, chiar inainte de miezul noptii, 2 aprilie[?mai], 1945.
. Cu toate ca au fost luate ca parte a supravietuirii lui Hitler[?], alta informatie documentata a ajuns la mine, cum ar fi faptul ca nu numai Reinhard Gehlen -seful diviziei VI RSHA a Gestapoului- a fost preluat de CIA ci si complicele lui, Heinrich Mueller - seful intregului Gestapo[* ¹Gregory Douglas, Gestapo Chief (three vols), R. James Bender, P.O. Box 23456, San Jose, Ca 95153.]. Un lucru este sigur; Reinhard Heydrich, arhitectul Holocaustului, n-a fost asasinat in Boemia in 1942, e sigur ca CIA l-ar fi angajat[inchiriat], si evident, l-au ascuns de noi, tot asa cum l-au ascuns pe Gehlen si Mueller mai bine de 40 de ani.
................................



................................
. LZ-127 si LZ-130 au fost dezmembrate si, in 6 Mai, 1940, cele doua hangare ale lor de la Frankfurt au fost dinamitate la a doua aniversare a dezastrului lui Hindenburg.[*¹ John Toland, Ships in the Sky, Henry Holt & Co., N.Y.] Distrugerea cam lipsita de sens a celor doua dirijabile uriase si a hangarelor lor de la Frankfurt parea sa fi fost calculata pentru a convinge lumea ca programul nazist al dirijabilelor - si "Super Zeppelinelor" totodata - s-a intrerupt, demontat sau distrus, [practic] o mare ceremonie [conceputa] pentru a camunfla ceva important sus[?]. In plus, o cunostinta din Frankfurt [mi-]a spus ca hangarele sunt inca acolo.
. De curand, un zarzavagiu, cunostinta [de-a mea], mi-a povestit cum, in timp ce el si fiica lui calatoreau de la aeroportul Albuquerque catre casa lor din Santa Fe, noaptea, prin 1980, au fost urmariti tot drumul de o nava in "forma de trabuc" care zbura nu prea departe deasupra automobilului lor. Au avut o buna vedere a fundului, [pe care] l-au descris ca arata ca si coca ruginita a unei nave, asamblata cu nituri. Avea un sir de hublouri de-a lungul partii inferioare - ca un dirijabil - si se putea auzi zgomotul motorului [său] diesel. Asta m-a facut sa-mi amintesc informatia ce m-am straduit s-o asamblez in 1957, privitoare la un "super port-avion", de 1.000 picioare[305m] lungime, a carui constructie a inceput chiar inainte de razboi si «abandonata», care a fost numita Graf Zeppelin. Deoarece in timpul cat am fost in Spionajul Air Force am auzit vorbindu-se de "super-nava" intr-o carte pe care o citeam despre Patton, si eram curios de soarta sa, l-am intrebat pe colegul meu, un sergent care a fost spion in zona Hamburg pe la sfarsitul razboiului. Mi-a povestit ca Graf Zeppelin avea o coca de otel inoxidabil groasa de 11 inch[28 cm][???], iar cand l-am intrebat ce s-a intamplat cu el, a raspuns ca a fost "scufundat in Marea Nordului" sau a fost «demontat». Pe urma a devenit evaziv la intrebarile mele suplimentare (Uof! E inca secret!). Existenta unui "Super Zeppelin", ca si presupus "dirijabil", e documentata in cartea lui Toland ca [fiind] un "port-avion", e documentata [si] in istoria navala a WW II de Keegan cu ambele versiuni de 1000 picioare lungime, [care] au «fost intrerupte» ambele "la inceputul razboiului", ambele au fost numite "Graf Zeppelin" si ambele au fost "super". O [prea] mare coincidenta de nume pentru [atat de] "diferite" tipuri de nave.
. Mai tarziul model de coca[carcasa] de presiune al U-boat avea "forma de trabuc", [un] tub perfect rotund, caruia i-au fost adaugate obisnuitele tancuri de balast exterioare, turnurile de lupta, etc. in scopul finalizarii [lor ca] submarine. Cu hublourile adaugate pe fundurile lor, "tuburile goale" ar fi fost carcase perfecte de nave destinate "Misiunii Marte", asa cum von Braun deja planificase. Cu o coca de presiune de U-boat ca si prototip, complectata cu motoare diesel, baterii si un spatiu de viata "ermetic sigilat", aplicand forta de conversie gravito-electromagnetica, von Braun si-a construit primele sale prototipuri bazate pe "p-2", din care unele ardeau heliu in spatiul exterior, prototipurile mai de inceput emiteau un fum negru de diesel cand se aflau in apropiere de pamant. "Coca navei de otel ruginit" vazuta de prietenul meu zarzavagiul, se pare ca era din primele prototipuri, convertite din carcasa de submarin, si duse mai tarziu in New Mexico cu restul proiectelor germane, acum [aflate] in hangarele de la Baza Sandia, Baza Manzani, White Sands, sau alte locuri secrete.
. "Carcasa-de-otel-inoxidabil" a «super» Graf Zeppelin-ului LZ-131, "port-avion" - purtator de farfurii zburatoare - ar fi putut fi "vasul amiral" din care Hitler si Doenitz puteau sa conduca scenariul de impas de la sfarsitul razboiului. Folosirea unui otel inoxidabil (de "11 inch grosime") ar fi putut avea doua scopuri,
1) eliminarea coastelor interioare si a tancurilor de balast (greutatea mare a carcasei si a echipamentului interior, inclusiv a catorva farfurii zburatoare fiind acceptabila pentru a [putea] plonja in ocean) si,
2) asigurarea unei protectii contra radiatiei la traversarea centurii Van Allen. Otelul inoxidabil ar fi putut [reduce]evita rezistenta[mai scazuta], pierderile prin hysterezis si incalzirea prin inductanta ale unei carcase de otel [simplu], supus curentilor de inalta frecventa si inalta tensiune, furnizati de marile bobine Tesla alimentate printr-un sistem cu generator ermetic cu heliu si baterii.
. A fost [oare] LZ-131 propulsat de reactoare cu heliu, asa precum mama mea auzise de la prietenii nostri din New Mexico in 1949? "Comertul cu documentele inamicului" [*¹ Charles Higham, Trading With the Enemy, Dell Publishing Co., New York (1983)] documenteaza despre cum ar fi obtinut Germania heliul. Vorbim despre heliu ca despre un "gaz inert" dar informatiile stiintifice [pe care le avem] ne arata ca la o simpla descarcare (cu flama) electrica, heliul va produce 760 kcal/g-atom[*² Van Nostrand Reinhold Co., Van Nostrand's Encyclopedia of Science, 5th Ed. (1976)]. Acesta este echivalentul caloric aproximativ al 760 [???loaves] de paine, produse dintr-un gram-atom de heliu supus unei descarcari Van de Graaff. Exista documente care arata un tanc sferic de heliu lichid (pe care dezinformatorii l-au numit "Thule Tachyonator"), o camera de reactie, interconectata cu un generator van de Graaff, intr-o farfurie zburatoare. Un van de Graaff ar fi fost un excelent mod, simplu, de furnizare a descarcarilor de inalta tensiune, necesare pentru generarea electroenergiei cu heliu, pentru functionarea celor doua mari bobine Tesla, prezente in documente, probabil incorect marcate de O.S.I.
. Generarea energiei cu flama[descarcare] electrica plecand de la heliu, [si] utilizarea eclatoarelor "trigatron" ne conduce la o intreaga noua semnificatie. Eclatoarele - alimentate cu heliu (fals descris ca si «gaz inert» utilizat pentru «izolarea» eclatoarele) - poate ca au fost combustibilul folosit] la producerea electricitatii de inalta tensiune. Am urmarit utilizarea trigatroanelor in anii 1930 in Germania [*³ Bethge, O; Kleen, Werner; Translations from Annalen der Physik, 1931].
. A fost Graf Zeppelin initial echipat pentru a functiona ca vas de razboi, submarin si Super Zeppelin\nava mama in forma-de-trabuc\avion cargou\nava spatiala interplanetara? Dupa spusele lui Rudolf Lusar [*⁴ Rudolf Lusar, German Secret Weapons of the Second World War, Neville Spearman, London 1969], ea a fost sabordata in zona Stettin, recuperata de rusi si scufundata pe drumul spre Leningrad. Povestea "oficiala" a fost ca Hitler a abandonat intentionat uriasul Graf Zeppelin super-transportorul, inainte ca el sa fie terminat, pentru ca sa se lanseze intr-un "foarte ambitios" [program] de constructii si dezvoltare de U-boaturi. Aceeasi nava [oceanica, plutitoare] sau o nava uimitor de asemanatoare cu Graf Zeppelin a fost vazuta in largul Stramtorii Madagascar in iunie 30, 1947 [*¹ Frank Edwards, Flying Saucers: Serious Business, Bantam, New York (1966), p. 12]. O alta observare documentata a aceleiasi nave [oceanice] (sau geamana ei identica) a fost vazuta in 1962 la Hampton, Virginia [*² Paul R. Hill, Unconventional Flying Objects, Hampton Road Publishing Co. (1995)].
. A fost povestea recuperarii rusesti o acoperire a adevarului? Ce sa spunem despre (probabila) poveste a unui urias convoi de U-boats de 30.000 mile[55.595km] lungime, care a parasit Norvegia in 1945?
....................................
. In 1967, Hitler [si sotia] au fost invitati de presedintele Lyndon Johnson, ca musafiri, pe timpul Hemisfair, targul mondial din San Antonio, Texas. Turnul rpincipal al Hemisfair, a fost proiectat de catre un arhitect care a fost un membru de rang inalt al SS. Dupa ce mi-am vandut tablourile, impreuna cu un prieten de-al meu, in zona La Villita, la un salon aflat vizavi de Teatrul Arneson River, de-a lungul raului San Antonio, Adolf si Eva Hitler au venit catre noi, si i-am reperat inca din momentul in care au intrat in [raza mea de] vedere. Tocmai vorbisem cu un "inginer" neamt - [despre] care am realizat ca era agent de securitate, in momentul in care i-am zarit pe Hitleri - iar Hitler a aratat interes pentru o pictura speciala din genul Moritz Von Schwindt. Cand a vazut ca l-am recunoscut, el si Eva au fost indepartati repede de catre agentii lor de securitate, Prietenul meu Bob, de asemenea un fost spion Air Force, care statea langa mine, a fost de acord [cu mine] ca ceea ce am vazut a fost ceea ce am vazut. Acest eveniment a fost urmat de alti agenti de securitate, care au venit si ne-au vorbit, pentru a ne interoga. Am tacut. Ce altceva puteam face? Daca am fi spus asta cuiva, cine ne-ar fi crezut? Am fost luat la intrebari pentru aceasta observare, dar imi pare rau. Erau acolo prea multi indicatori de verificat. In plus, dupa ce Uniunea Sovietica a cazut, istoricii militari rusi au admis ca nu au reusit sa gaseasca corpurile lui Adolf si al Evei.
......................................



.  Conditiile Autorului: Se considera ca sunt incluse in actul vanzare-cumparare (intre autor si cititorul cumparator), si cumparatorul sau cititorul sunt de acord cu ele, urmatoarele:
1. Isi asuma toate riscurile fizice si orice vatamare, oricine construieste, testeaza, zboara sau incearca sa zboare cu o farfurie zburatoare construita conform celor sugerate aici;
2. Autorul nu-si asuma nici un fel de raspundere, civila sau penala, pentru schitele[desenele] sau teoriile continute in acest document, si este prin urmare eliberat de orice responsabilitate sau revendicare;
3. Cumparatorul sau cititorul, presupusa ca o persoana obisnuita, rezonabila si prudenta, cu control asupra deciziilor ei/lui, este indemnat sa tina seama de pericolele evidente si inerente aferente electricitatii, fortelor de gravitatie si zborului, precum si de a se familiariza[invata] cu reglementarile F.A.A. si legile de stat si federale, daca este cazul, si isi asuma intreaga responsabilitate pentru toate acestea;
4. Prin prezenta, ati fost de acord si ati inteles ca aceste proiecte[planuri] sunt ipotetice, oferite doar in scopul cercetarii si intelegerii teoriei farfuriilor zburatoare, a zborului si constructiei lor, precum si ca autorul nu ofera nici o garantie, expresa sau implicita, ca o farfurie construita conform acestor planuri va functiona sau va asigura siguranta operatorului sau a celorlalti.



. In primul rand se recomanda ca inainte de a trece mai departe, sa fie construit si testat un model de zbor, caci ar putea fi foarte frustant sa proiectezi si sa construiesti o farfurie care sa se dovedeasca [mai apoi] nefunctionala. Principiile de functionare sunt simple: se produce un impuls electromagnetic, folosind o descarcare de CC de inalta tensiune, pe directia de accelerare dorita, ca sa atraga si sa faca schimbul cu purtatorii de eter, care [si ea] [descarcarea] de asemenea aduce inauntru tuburile de forta electrica, si [descarcarea] va face ca tuburile sa se dizolve in conductorii[de cupru] ai navei, care [tuburi] vor ceda impulsul conductorilor, la 90 de grade [ca directie] fata de curentul electric si fata de inductia magnetica. Pentru usurarea disolutiei tuburilor de forta, un curent alternativ de frecventa suficient de inalta este folosit la capatul opus al navei, care va comprima si bloca purtatorii de eter si tuburile de forta, astfel incat ele nu vor putea iesi afara prin spate[pupa], si prin aceasta vor fi fortate sa se dizolve si sa cedeze impulsul in directie opusa[cui?]. Coca [navei] va trebui sa fie accelerata prin crearea unui impuls electromagnetic in directia dorita aproape instantaneu.
. Pentru a crea o descarcare negativa de CC in perie la un electrod[pol] se foloseste o bobina Tesla, si o alta bobina Tesla e folosita pe electrodul opus pentru obtinerea unui curent alternativ de frecventa inalta, care va comprima purtatorii de eter si tuburile de forta, blocand trecerea lor. Acesti doi [poli]electrozi [actionand impreuna] formeaza un "p2", adica [sunt de fapt] doua [infasurari] primare, una (peria de CC) care absoarbe tuburile de forta si cealalta (CIF, CA) care blocheaza purtatorii de eter si forteaza tuburile de forta sa se dizolve. Peria de CC produce o "corona negativa" ("părul"), iar CA de IF [CIF] produce "corona pozitiva" [noroasa]. E de crezut ca acest sistem nu numai ca produce instantaneu impulsul pe directia periei de CC, dar ca elimina si problema inertiei pe directia CA de inalta frecventa, astfel ca marimea accelerarii este practic nelimitata iar efectul distructiv al acceleratiei este eliminat, deoarece toate partile navei si continutul sau accelereaza la fel, fara inertie. Aceasta se aplica si la intoarcerile[virajele] bruste, la care [manevra] forta de accelerare actioneaza asupra tuturor partilor navei si asupra continutului sau [simultam, sincron], ca sa re-orienteze forta impulsului pe fiecare atom si molecula, pe noua directie, eliminandu-se [astfel] forta centrifuga. Tipul de nava descris de aceste planuri[schite] , totusi, este acela numit de mine "liniar", care vireaza pe traseu curb, mai degraba decat in unghiuri ascutite, [si] din [acesta] cauza acest tip de farfurie e mai usor de construit si de condus.
. In scopul de a controla corect curentii din bobinele Tesla, este necesara proiectarea in mod special de comutatoare, dielectrici, inductori si conductori. In aceste desene ipotetice, am oferit propriul meu proiect, care ar putea fi construit (teoretic) de catre un mester priceput acasa. Descriu de asemenea un sistem de control[comanda] pe care il consider practic, de nadejde si usor de construit, probabil similar cu acela folosit de Tesla pe masina sa "Flivver", pilotata de el, nava electropropulsata de tipul cel mai vechi.

.




.  Intrucat [ne-am] propus ca nava sa fie de cel mai simplu tip, nu va fi mai mare decat necesarul pentru o persoana sau doua. A fost conceputa sa fie cat mai mica posibil dar totusi sa aiba spatiul necesar pentru echipament si confort. Forma generala a ambarcatiei poate fi descrisa ca un sferoid aplatizat, de forma unei "sarcini punctuale" in miscare. Prima nava construita de Tesla a fost descrisa ca avand dimensiunea si forma aproximativa a unei "sobe cu gaz", care era un fel de cutie parelipipedica cu picioare. Picioarele erau probabil izolatori asa ca nava putea pleca de pe sol. Presupun ca a fost [una] de tip liniar, cu Tesla ghemuit in interior, probabil pe un fel de suport, care sa-i permita sa aiba bratele libere pentru condus, cu capul indreptat inainte spre un mic gemulet de la un capat[al cutiei]. Electromagnetii din "fata" cu comenzile de comutare si de polarizare pentru schimbarea periei spre dreapta sau spre stanga, ar fi permis comanda completa, [si] controlul «flotabilitatii» [si] altitudinii. Partea inferioara si din spate trebuiau activate de un CA de inalta frecventa de blocare. Daca Tesla ar fi vrut sa intoarca la dreapta, ar fi folosit electromagnetii pentru a directiona peria in asa fel ca muchia ei dreapta sa fie retrasa, iar presiunea aerului ar fi provocat rotirea navei pe un cerc. Pentru a coborî tot ce trebuia sa faca era sa micsoreze curentul de la peria de sus.


http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img35/4900/f9blyne.jpg#

fig. L9.

.  Intrucat este de dorit sa existe cea mai eficienta utilizare a energiei electrice, pentru a conserva energia si a transmite eficient forta propulsiva, cu cele mai mici cheltuieli de energie, este recomandabila folosirea de suprafete rotunjite, similar desenelor de generatoare electrostatice, desenelor/formei/ inelelor corona, sau asemenea dizainului utilizat de Tesla la electrozii lui de la Wardenclyffe Tower - mai degraba decat sa fie cu varfuri ascutite, forme sau muchii - care tind sa cauzeze "puncte de descarcare", scurgeri risipitoare si necoordonate de sarcini electrice in spatiu intr-un mod neproductiv.
.  Deoarece prima functie este de a ridica nava de la sol si a o mentine stabila in timpul stationarii [la punct fix in aer], suprafata superioara e in general o suprafata orizontala[?], dar sferoidal curbata si simetrica. Numesc electrodul, de la care o descarcare perie este emisa prin varful central superior al navei, "electrod de flotabilitate". Acest electrod este folosit mai tot timpul zborului, si mai e un electrod ce poate fi activat la partea din fata a navei, pentru accelerarea orizontala si virarea navei.
.  Evident, nava nu va functiona fara CA de inalta frecventa de [folositi la] blocare si comprimare [a eterului] din partea din pupa si cea inferioara, in caz contrar, orice ceva cu perie de descarcare a CC ar iesi si ar zbura afara cu o viteza fantastica. Intotdeauna exista o reactiune "egala si de sens contrar". Pentru a exista acolo o "reactiune", trebuie sa fie si o "perturbare a echilibrului". Intrucat purtatorii de eter continua sa curga, ducand [cu ei] tuburile de forta, [si] nu exista nimic care sa-i impiedice sa iasa afara prin celalalt capat al navei, rezulta ca nu va exista nici o "reactiune" iar nava nu va primi nici un impuls. Asa cum a spus Tesla, CA (partea de pupa si inferioara a navei), atunci cand atinge o "frecventa suficient de mare", va atrage purtatori de eter si tuburile de forta catre el, pana cand vor fi asa de comprimati(e) incat nici o actiune suplimentara nu va avea loc. Acesta evident ca va "bloca" campul de gravitatie si va bloca inertia - la fel ca «usile» dr. Cavour, vopsite cu "cavourite" - si va forta tuburile de forta din nava sa avanseze prin conductori si sa se dizolve, astfel ca impulsul [lor] va fi cedat conductorilor (si navei de care ei sunt atasati), asa cum a zis J.J. Thomson.



.  Unul dintre brevetele lui Tesla, Procedeu de Semnalizare, Pat. No. 723,188, care are primele doua primare marcate cu "p1" si "p2" - posibila origine a denumirii "p2" - data proiectului desfasurat de von Braun intre anii 1935-1938, in New Mexico - ne arata un sistem oscilator ce are doua bobine-clătite, acordate diferit, functionand pe un eclator rotativ comun si [pe] un dynamo. Iata o copie a desenului:

/f10blyne.jpg#
 
fig. L10.

.  Daca una din bobine este acordata pe un sfert de lungime de unda, iar cealalta pe o lungime intreaga de unda, ele ar constitui un circuit de CC [al] periei, respectiv, un circuit de CA de inalta frecventa. Circuitul de CA ar putea functiona tot timpul, la partea inferioara si la pupa [navei], peria fiind activata la p. superioara cand [nava] urca si la prova atunci cand nava avanseaza sau intoarce[vireaza].
.  Nu pot recomanda un motor principal mai bun decat turbina Tesla, datorita compactitatii sale, greutatii reduse si eficientei. Mai jos sunt reproduse parti din Turbina Tesla, Pat. No. 1.061.206 si legat de aceasta, tubul valvular, Pat. No. 1.329.559. Doua conducte alimenteaza cu aer si gaz camera de ardere (a doua turbina):

/f11blyne.jpg
/f12blyne.jpg




fig. L11.fig. L12.fig. L13

.  A doua editie a [cartii] Free Energy Surprise, cand va aparea, va include setul meu complect de desene, reproiectate, si [conform carora] nava va putea fi realizata folosind masinile unelte de baza[obisnuite] ale constructorului amator.
.  Turbina indicata aici va produce cel putin 30 CP, va lucra la ~30.000rot/min[!] si va cantari nu mai mult de 10 pounds[4,5kg], inclusiv conductele valvulare si camera de ardere.
.  Camera de ardere are o bujie de preincalzire[incandescenta?] (de genul celor folosite la motorasele de aeromodele), si arde intr-un mod "reverberator" (exploziile se succedeaza f. rapid), producand o alimentare continua cu gaze calde in expansiune, care intra in turbina pe la periferia ei, asa cum e aratat in desen, si spiraleaza printre discuri catre gaurile [de evacuare] care sunt aproape de axul central. Am dirijat evacuarea pe o parte a turbinei, printr-o singura gaura de evacuare, nu prin doua cum a facut Tesla, ca sa diminuez turbulenta si ca sa eliberez un flanc al turbinei pentru montajul rulmentului si pentru cuplarea la cutia de viteze si la placa[?] de montaj. Gazele [in curs] de explozie nu vor sufla inapoi prin conductele valvulare - acesta fiind sistemul lui Tesla de supape fara piese in miscare - continuand sa intre in orificiul de admisie al turbinei, in timp ce camera de combustie va continua sa produca gaze sub presiune.
.  Luand in considerare ca turbina va produce 30 CP la 125 libs.[56,8kg] de abur, ar trebui sa produca mai multi cai putere pe propan sau benzina si ar trebui sa fie suficient.
.  Pentru generator recomand un alternator de amperaj mare, heavy duty, folosit la automobile, din acelea folosite la echipamente grele, sau de randament ridicat, un alternator usor proiectat pentru grupuri electrogene, avand, normal, un motor de ~30CP.
.  Va fi necesar un reductor pentru reducerea turatiei primite de la turbina, in asa fel ca de la o turatie de regim optima (cea mai eficienta) a turbinei (in jur de 25.000 rot/min), va fi nevoie de o reducere [a turatiei] pana la cea optima recomandata pentru alternator. De ex., daca alternatorul functioneaza la 1.200 rpm., reductorul va trebui sa aiba un raport de transmisie de 20:1. O baterie va trebui sa furnizeze tensiunea de excitatie precum si sa stocheze energia electrica pentru aparate si altele cerute. Se vor folosi numai roti dintate in V in reductor.
.  Folosind unui CA (neredresat?) de la alternator, e posibil sa fie dirijat direct in transformatorul de inalta tensiune, cu un variac[?variator de CA] care sa-l regleze. De ex., daca alternatorul produce trei ciluri pe rotatie, la 1.200 rpm., acesta ar produce un curent de aprox. 60 cicluri[Hz] pentru transformatorul de inalta tensiune. Transformato-rul(-arele) de inalta tensiune ar trebui sa fie capabil sa produca la iesire un amperaj inalt, proportional cu puterea turbinei. Un transformator cu descarcare in neon, producand 0,030 A la 15kV, s-ar ridica la numai 450 W in secundar, pentru un generator care ar putea produce 45kW sau mai mult. Pentru siguranta, ar trebui sa utilizati transformatoare pentru fiecare modul de clatita, care au (descarcare) inalta tensiune de cel putin 5kV in secundarele lor (totalizand aproape 50% din capacitatea alternatorului). Nu-mi pot imagina ca acest sistem nu ar fi suficient. Ar putea fi [aici] suficienta energie pentru a alimenta 50 de bobine Tesla din cele mai puternice pe care le-am alimenta cu transformatoare cu neon.


 
.  Descarcarea in perie de CC de inalta tensiune face posibil (inter-)schimbul de tuburi de forta electrice si magnetice, in sensuri opuse. Bobina Tesla este acordata pe un sfert de lungime de unda, emitand pulsuri negative atat de rapide incat curentul continua sa curga in secundar in timp ce curentul se inverseaza in primar. Aceasta produce o stabilizare a CC, descarcarea in perie "pseudo-electrostatica" avand un efect mai mare asupra purtatorilor independenti de eter, si ii «rarefiaza», exercitand o forta elastica de atragere [a lor] in spatiul din fata navei. Asta provoaca un rapid schimb de purtatori de eter prin prova navei, ce atrage tuburile de forta in interiorul conductorului. In CC, conductorul secundarului, tuburile de forta nu au unde sa se duca si se dizolva, astfel ca [alte] noi tuburi de forta continua sa fie aduse in. Asta confera impuls conductorului, care trebuie sa fie solidar cu nava.
.  Ceea ce face ca bobina acordata a lui Tesla sa fie dispozitivul ideal pentru acest scop, este faptul ca principiile inductantei de inalta frecventa permit obtinerea de foarte inalte potentiale de CC, utilizand bobine relativ mici, care pot fi montate plat[lipite ca niste clatite] pe peretii navei, alimentate de un alternator compact. Asta permite eliminarea partilor grele si mari ale unui generator electrostatic - care ar produce doar o fractiune din intensitatea data de bobina Tesla - si diminueaza mult schimbul[tranzitul] de purtatori de eter si a influxului de tuburi de forta. A fost de altfel demonstarat ca un impuls de CC produce un mai eficient efect Hall la pompare decat un CC constant.[*²⁵ Beckman Instruments, Inc., Hall Effect Manual, Helipot Division, Fullerton, California.]
.  Impulsul descarcarilor de CC negativ va parasi interiorul cavitatii conductoare, inchise, a navei - caci asta si e o farfurie - si apar pe supfata sa exterioara, cum a descoperit Faraday, ceea ce in mod convenabil protejeaza pilotul, echipajul si continutul interior al farfuriei de actiunile sarcinilor electrostatice.



.  Curentul de inalta frecventa, necesar pentru blocarea iesirii purtatorilor de eter si a tuburilor de forta prin pupa navei[in afara], seamana cu un "efect de membrana", ceea ce inseamna ca el circula de-a lungul stratului de atomi de la suprafata ("membrana"), mai mult decat prin masa interioara a conductorului, tot asa si [la] "membrana" altor corpuri solide conductoare. Acest fenomen, de asemenea asigura pentru membrii echipajului o anume protectie convenabila de actiunea acestui tip de curent. In afara de fenomenul efectului de membrana a [specific] curentului de inalta frecventa, circuitele interne trebuie sa fie extrem de bine izolate  si protejate, cand e necesar, cu grija ecranarii pilotului (si echipajului sau a pasagerilor) de eventualele pericole date (radiatie) de inalta tensiune.
.  Bobinele de tip clătită au o mai mare rezistenta la strapungere cu arc, la o tensiune data, decat cele [de forme] cilindrice sau conice, ceea ce le face cele mai bune pentru aceste aplicatii de foarte inalta tensiune. Trebuie avuta precautie tot timpul, la proiectarea circuitelor de inalta tensiune, asa ca este interzisa apropierea prea mare a conductorilor ce au potentiale[sarcini] opuse si e necesara o suficienta izolatie si spatiere [a lor]. Cauciucul siliconic, uleiul de transformator, Formica[?] si plexiglasul sunt buni izolatori si mai exista si o excelenta pasta dielectrica.
.  Exista o tendinta de ionizare a aerului din apropierea conductorilor, care ofera cai de scurgere a curentului prin arc electric catre alti conductori de potential[electric] opus, ori de cate ori [ne situam] in gama - aproximativ definita de parametrii tensiunii de 20 kV/cm. - la presiunea de la nivelul marii, ajustata in jos pentru altitudine mai mare si presiune mai mica, ceea ce necesita ca distanta sa fie marita pentru o aceeasi diferenta de potential. In interior, scaparile corona de inalta tensiune si descarcarile dintre conductori, componente si contacte, pot fi suprimate prin izolarea cu mediu de gaze inerte presurizate, presiuni crescute de aer sau gaz, [utilizarea de] cauciuc solid, plastic, ulei, sau pasta izolatoare cu rezistenta dielectrica ridicata.



.  Datorita imensei superioritati a fortei electrice atractive fata de fortele gravitationala si aerodinamice, ar trebui ca o farfurie sa poata zbura cu un sistem electric de o mult mai scazuta putere, dar controlul farfuriei este o mare problema, necesitand o rapida activare convenabila a electrozilor, ca raspuns la nevoile de schimbare a directiilor de deplasare, sau o corectare rapida a miscarilor necorespunzatoare ale navei, din pricina uriasei sale viteze si tendintei de a "sari in jurul" [pozitiei] fara rezistenta la inertie/impuls.
.  Bobina principala pentru flotabilitate, montata in spatiul de deasupra cabinei, produce descarcarea negativa in perie, care, atunci cand este cuplata [odata] cu CA de IF, de sub podeaua cabinei, accelereaza nava in sus, intrucat forta este echilibrata sa mentina farfuria la o anume altitudine. Curentul de inalta frecventa folosit pe fundul navei in timp ce nava stationeaza [in aer], pare sa fie asemenea cu "usa" Dr-lui Cavour, care atunci cand e inchisa, impiedica fortele gravitationale sa actioneze si sa accelereze nava catre pamant.
.  Prezentarea in literatura fizicii secolului XIX, asa cum m-am documentat din Fizica Eterului Ocult (in special a doua editie), presupune ca un corp ce graviteaza normal miscandu-se in jurul pamantului, prin campurile electric, magnetic si gravitational ale pamantului, atrage in mod firesc tuburile de forta inauntrul său, unde ele se dizolva si-i cedeaza impulsul.
.  Miscarea in jos a farfuriei poate fi efectuata lasand-o sa cada sub actiunea gravitatiei, micsorand energia [actionarea], desi poate fi facuta mai rapid prin inversarea fortelor care o accelerau [pana atunci] in sus, dar, pentru eliminarea complexitatii inutile si a pericolului, nu recomand aceasta metoda la prototip.
.  Electrozii de descarcare aratati in aceste planuri sunt de tip "bobină-clătită", care pot fi asezate paralel cu peretii interiori ai navei, si vor fi [si] destinatarele impulsului, care este cedat de-a lungul celei de-a treia axe, perpendiculara pe fata frontala a bobinei, la 90 de grade fata de celelalte doua axe, care sunt[materializate de] inductia si curentul electric. Plasand bobinele plate paralel cu peretii exteriori, impulsul va actiona perpendicular [si] pe suprafata exterioara a navei.



.  Deplasarea pe orizontala este realizata prin imperecherea a doi electrozi, de-a lungul axei longitudinale a navei, unul pentru[a realiza] peria de CC de la prova iar celalalt pentru[a realiza] CA de IF de la pupa. Se considera candva, de catre Heinrich Hertz [*²⁵ Ann. d Phys. xxxi [ 1887], p. 421; Hertz's Electric Waves, translated by D.E. Jones, p. 29.], ca doua sisteme de CA ar trebui sa exercite o forta motoare unul asupra celuilalt datorita variatiilor lor, dar Tesla a dovedit ca "forta (pondero)motoare" se datoreaza rarefierii, respectiv, comprimarii transportorilor de eter, produse de diferitele feluri de curenti (CC, CA, si fortele elctrostatice rapid variabile)[*²⁶ Nikola Tesla, Lecture Before the A.I.E.E., Columbia College, New York, May 20, 1891; Nikola Tesla, Lecture Before the Institution of Electrical Engineers, London, Feb., 1892], si de efecte lor asupra eterului.



.  Avand in vedere ca marimea fortei electrice atractive este mai mare decat forta gravitationala de atractie, o solicitare [efort] va actiona asupra cocai[carcasei] unei farfurii, prin urmare trebuie sa fie de constructie foarte solida. In timp ce o forma sferica se preteaza usor, partile structurii interioare[de rezistenta] si peretii ar trebui sa fie proiectate, construite si pozitionate [asa fel] ca sa dea maxima rigiditate si rezistenta, pentru prevenirea ruperii sau indoirii carcasei, deoarece aceasta ar fi cea mai mare nenorocire.  
.  La construirea usilor de intrare/iesire si a altor astfel de discontinuitati in [carcasa], trebuie anticipate puternicele tensiuni, deoarece deschiderile sunt in genere concentratori de tensiuni. Este de dorit ca coca sa aiba o suprafata conductoare exterioara neteda[finisata] si continua, care sa aiba protuberante de diametru mic putine sau deloc[abateri de forma - numite in tehnica], si cat mai putine pete subtiri sau "nerectificate", cauzate de ferestre de ex. (Vezi: "C. Simplified Drawings and Plans" de mai jos ca sursa buna disponibila ca literatura tehnica de constructie si furnizorii de materiale)[?]. Ferestrele trebuie facute din material rezistent, gros, fixat solid.



.  Intrucat forta electrica atractiva este mult mai mare decat cea gravitationala, e logic ca un motor relativ mic - precum turbina Tesla - sau un motor de snowmobil sau de motocicleta, sa fie potrivite pentru actionarea unui alternator de suficienta putere pentru aceasta farfurie. Tesla a proiectat minusculele lui turbine si remarcabilele alternatoare de inalta frecventa in acest scop, si ar fi de preferat[sa le folosim]. O priza independenta de admisie si evacuare, separata de alimentarea cu aer a cabinei, trebuie sa fie asigurata, cu atentie deosebita pentru a exclude amestecarea gazelor de esapament cu alimentarea cu aer a echipajului si pilotului. Pentru alimentarea cu energie electrica a farfuriei pot fi suficiente si niste baterii, si un mic motor folosit pentru reincarcarea periodica a sistemului de baterii, dupa necesar. Dupa cum e aratat mai jos in "Notatiile suplimentare speciale de pe farfuriile zburatoare germane din timpul RM al II-lea", farfuriile cu oameni de tip «bagheta-fierbinte» sau de sfere, poate de numai patru picioare[~1,2m] diametru, pot fi realizabile, utilizand eventual niste bobine auto cu eclator (similare poate celor de pe "foo fighters", vazute si fotografiate de echipajele de artileristi de pe bombardierele aliate, pe cerul Germaniei in timpul RM II). Sistemul lui Tesla, de ardere azot-oxigen din aerul atmosferic, e prea complicat sa fie descris aici, si nu avem informatii exacte tocmai asupra constructiei si utilizarii sistemului ca sa produca energie utila.



.  Se recomanda scaune ultrausoare, rezistente, de fibra de sticla cu centuri de siguranta. Cu cat sunt mai aproape ochii pilotului de parbriz, cu atat sunt mai mici geamurile necesare pentru vizibilitate, avand grija pentru izolarea electrica a capului pilotului fata de tavan. O forma sferica va oferi o vizibilitate mai buna decat o forma de «disc», si un vizor optic de unghi larg poate fi practicat in podea direct, intre picioarele pilotului, daca se doreste. Acest tip de farfurie implica o pozitie incomoda pentru pilot, dar intrucat farfuria e asa de rapida, zborurile pe mari distante ar trebui sa fie de scurta durata. Camere video mici precum acelea folosite adesea pe masinile de curse sau de catre schiori, avand lentile cu unghiuri largi, pot fi montate in suprafata farfuriei cu ecrane[displayuri] de jur imprejurul interiorului cabinei.
.  Pentru o farfurie mica de tip «bagheta-calda» precum aceea descrisa in aceste planuri, exista cateva inconveniente care trebuie acceptate din motive practice si de economie. Constructorul mai bogat va gasi firesc calea de-a include atata lux si comenzi high-tech, accesorii si alte facilitati conform posibilitatilor si dorintelor sale.


 
.  Costumul de zbor trebuie sa asigure izolatia electrica si calorica, si protectia ochilor impotriva ultravioletelor. Un combinezon izolat, costum de scafandru? in apa rece ar putea functiona bine. Deoarece un pilot va privi afara prin deschiderile apropiate de suprafata cocai, casca va trebui sa-i asigure o izolatie electrica extra-groasa pentru evitarea arcului electric sau a electrocutarii la cap. In general, costumul va trebui sa asigure protectia la radiatia ultravioleta, preferabil prin utilizarea unui plastic special deja dezvoltat in acest scop. (Nota: Se vorbea la inceputul programului, in anii '50, ca se foloseau numai femei pilot, intrucat cavitatea scrotului barbatilor este deosebit de sensibila la radiatiile electrice ale farfuriilor.)
.  Ironia sortii, perucile folosite de actori sau piloti, adesea folosite pentru trucarea aparitiilor de "alieni", ar putea oferi un dizain ideal pentru protectia de cap a pilotului, cu straturi groase de spuma izolatoare in partea de sus (reprezentand bulbi cerebrali adesea descrisi la inventatii[falsii] alieni), iar capacele lentilelor ochelarilor de soare ar oferi protectie UV.



.  Desenele urmatoare, inclusiv terminologia, sunt prezentate ca schite. Detaliile fiecarei parti sau sectiuni au fost lasate la latitudinea imaginatiei creatoare, a ingeniozitatii si a inventivitatii fiecarui cititor sau experimentator caci autorul a prezentat aici propriile-i desene, [facute] in ideea de-a avea cat mai putine obstacole in procurarea materialelor si a constructiei reale. Experimentatorul calificat va recunoaste ca exista metode relativ simple pentru construirea, stiintific valabila, unui model la scara pentru testare[aeromodel], si numai un nebun se va apuca de un asemenea proiect fara sa faca un asemenea test, asigurandu-se ca modelul este sustinut de un sir de izolatii [ce] trec prin scripeti[?pullies], ca energia sa nu se scurga spre pamant. Detaliile constructive ale farfuriei, precum metalele si celelalte materiale, fabricatia si tehnologia, sunt in general excluse din aceste planuri, intrucat un set complect, detaliat de desene de executie, impreuna cu literatura tehnica aferenta, ar putea necesita de zece ori lungimea acestei carti.
.  O excelenta sursa [privitoare] la materiale si tehnici, recomand [cartea lui] Andrew C. Marshall, Composite Basics [*²⁸ Andrew C. Marshall, Composite Basics (1994, Marshall Consulting, 720 Appaloosa Dr., Walnut Creek, Ca. 94596)]. Aceasta carte descrie chiar si [structurile] metalice tip fagure si alte metale/plastic de legatura si materiale de structura si tehnici, etc., si furnizeaza sursele pentru o bogata [gama de] materiale [folosite] in construirea de avioane acasa precum si literatura de diverse feluri. Aluminiul, desi usor, nu poate fi cel mai bun metal, deoarece sunt prea multe probleme legate de [acest] metal. Recomand otelul inoxidabil, intrucat fluxul EM - folosit la devierea descarcarii in perie la viraje - poate trece prin carcasa exterioara.



.  In acest scurt rezumat, voi evita dezinformarile (suspecte) sau a materialelor speculativ nerealiste.
.  S-a presupus ca au existat cativa inventatori ce au lucrat in Germania nazista pe diferite tipuri de farfurii zburatoare, nu numai din acelea electropropulsive, menite sa opereze pe rachete, reactoare, turboreactoare sau propulsate de reactii de tip aerodinamic. Toate materialele scrise sau video accesibile mie, care implicau acest tip "aerodinamic", erau fie dezinformatii fie o "stiinta" extrem de prost conceputa din genul tralala, parand sa fie mai degraba contemporana cu «gandirea» austriaca new age, sau cu gunoiul CIA-nascocit, continand numai graunti de adevar. De ex., niste documente ce par valide - Habermohl "Pflugerad" ("Roata Zburatoare"), care era ceva mai mult decat un girocopter re-proiectat, care abia s-a ridicat de la pamant, desi chiar in presupusele «documente» se spunea ca era instabil si periculos in zbor. Acesta combina un girocopter sau un rotor de elicopter intr-o forma de roata ce se rotea in jurul unui cockpit sferic. A suferit cateva accidente in timpul incercarilor, probabil pentru ca rotorul ii dadea prea multa girostabilitate, asa ca era nemanevrabil, neexistand cai de decuplare a rotorului/giroscopului de fuselaj, in timpul virajelor sau schimbarilor de altitudine. Unele modele au un stabilizator vertical si carma la pupa sectiunii cabinei nerotitoare centrale, ca sa-l intoarca in directia de zbor. O idee mai buna folosita mai tarziu la "jet-copters" a fost un motor racheta atasat rotorului, care a eliminat problema cuplului [ce] aparea in mod normal la rotoarele cu transmisie de la ax[trunchi?].
.  Sistemul de ghidare inertial ("Peiltochterkompass", sau "busola sclava polara") a fost conceput sa raspunda nevoilor "complect electric"-ului "Kreisel Teller", deoarece efectul electrostatic de "cusca Faraday" produs de sistemul său de propulsie facea inutilizabila o busola normala, iar vitezele inalte (cca. 9000mph), manevrarea in zig-zag, precesia si slaba vizibilitate necesitau o busola speciala, nemagnetica. Peiltochterkompass-ul a fost cuplat cu un "Meisterkreiselkompass" ("maestru gyrocompass") lagarauit pe cardane, care genera propriul sau impuls[?moment] unghiular si lucra independent de gravitatia pamantului si de impulsul navei sau de inertie. Acest lucru ar fi adevarat chiar daca farfuria si-a anulat efectele exterioare ale gravitatiei, inertia si impulsul, deoarece tot asa cum soarele transfera impuls pamantului prin intermediul curentului electric, sistemul energetic al transfera moment[impuls] de rotire giroscopului. Miscandu-se liber in articulatia cardanica, girocompasul maistru este indreptat in aceeasi directie tot timpul, indiferent pe ce directie intoarce nava, tinut in aceeasi] pozitie de momentul [propriu] unghiular, in vreme ce motorasul busolei sclav actioneaza de cate ori e nevoie sa roteasca cadranul[disc cu numere] indicator al busolei in directia de mers.
.  Prezenta carte e singura documentatie cunoscuta in ce priveste proiectul "KT-p2", care din analiza mea reiese ca a fost o singura farfurie (adevarata de) electro-populsata, si, prin urmare, adevarata "UFO" posedata de nemti. Recapituland, nici un alt fel de "farfurie" nu este deloc o "farfurie", ci doar un fel de jet[?ajutaj], racheta, sau avion-ventilator, care prin coincidenta avea doar forma de farfurie. Nu este nimic inerent in forma de "farfurie" care sa o faca in mod special avantajoasa fata de o aeronava conventionala, si in majoritatea cazurilor [forma] e un dezavantaj, cu exceptia numai in contextul electro-propulsiei, si asta doar in cazul cand se doreste sa aiba manevrabilitate instantanee pe 360 de grade. Proiectele "farfuriilor" scoase din Czechoslovakia au fost in mod clar niste diversiuni, avand in vedere faptul ca von Braun avea tipul electro-propulsiv mai devreme de 1936, dupa datele mele. Acest lucru e cam jenant pentru cei care au pus atat de multa actiune in asa-numitele "Documente SS de la Wiener Neustadt", care s-au facut sub egida CIA si prin urmare erau dezinformatoare. Ar fi inteligent din partea dvs. sa observati cine din reteaua de "UFOlogi" a fost primul care sa faca asa de mult din aceste documente, si cine dintre ei a fost fraierit de ele. E posibil ca farfuriile sa fi fost realmente disponibile la baza Wiener Neustadt a generalului Otto Skorzeny, dar nu au fost descrise ca atare in literatura falsificata. Se pare ca O.S.I. a pregatit dezinformarea si a difuzat-o cu ajutorul lui Skorzeny, care a fost unul dintre primii dornici sa faca asemenea tranzactii ca sa stea in afara gratiilor. Skorzeny a fost de asemenea destul de viclean pentru a ascunde cateva rezerve de documente de inalta tehnologie si planuri, astfel ca el putea constrange fie pe rusi fie pe aliati sa-l ia sub protectia ce si-o dorea. O.S.I. si-a indreptat atentia spre dezinformare, prin intermediul canalelor Ufologiei, tocmai la timp ca sa-mi anticipeze cartea mea. Multi fraieri n-au realizat ca toate materialele despre farfuriile germane cazusera deja sub jurisdictia CIA  (O.S.S.), chiar inainte de armistitiu.
..............................................
O schita arata o cabina de pilotaj a unei "Testoase Zburatoare", care era f. asemanatoare cu unele pe care le-am vazut in RM II [la] A.F. 18 pe un film facut de echipajul unui bombardier B-17. Am vazut acest film pe vremea cand eram membru al Escadrilei de Recunoastrere Strategica nr. 26, Divizia de Informatii si Operatiuni, Comandamentul Strategic Aerian, Lockbourne, A.F.B., Ohio, la sfarsitul anului 1957. Am vazut filmul impreuna cu alt colectiv de informatii, dintre care unii au participat la raidurile de bombardament in care [si] filmul [respectiv] fusese tras. Al meu OCI, locot-colonelul Edward R. Jirles, a fost implicat in operatiunea Paperclip, intrucat s-a numarat in primul colectiv al Armatei C.I.C. din Rheinland, De fapt el a fost responsabil pentru vanarea si aducerea "Werewolves"-ilor - ultimii fanatici ireductibili ai S.S. - la S.E.A.T.O. Capitanul Weismann inca mai purta in corp 9 aschii de srapnel pe care le primise pe cand bombardase campurile petrolifere de la Ploiesti din Romania, si a fost suficient de recuperat la timp ca sa se imbarce pe un bombardier implicat in incidente cu "foo fighters". Contrar dezinformarilor, "foo fighters" nu erau conduse prin radio, ambarcatiune fara pilot, ci erau nave electro-propulsate, cu piloti, probabil Hitlerjugend.
.  Temerarii nemti se pare ca au zburat cu aceste chestii in jurul bombardierelor ca sa le intrerupa echipamentul electric si sistemul de aprindere, si sa atraga focul[asupra lor]. Perturbarea echipamentului[bombardierelor inamice] nu necesita nici un fel de echipament special, intrucat campurile lor electromagnetice dinamice si corona de inalta frecventa ar fi avut [oricum] efect asupra aeronavelor aliate, la fel cum una[o nava] a intrerupt sistemul electric al masinii tatalui meu in 1957, chiar la iesirea din Levelland, Texas. Acea nava avea 60 m lungime si avea forma de ou, la fel cu Testoasele Zburatoare si cu cele vazute de Lonnie Zamora in apropiere de Soccorro, New Mexico.
.  Intrucat "Testoasa Zburatoare" a fost poate cel mai simplu tip facut de nemti, am prezentat un set simplificat de desene ipotetice si planuri pentru ea. Nu avem fotografii detaliate sau desene, altele decat filmele A.F. a 8-a, pe care le-am vazut in 1957, si o schita preliminara din surse germane, careia ii dau crezare partiala, si o prezint cu cat de buna interpretare pot. Avantajul Testoasei Zburatoare era buna sa vizibilitate, un proiect "auto" ieftin, compact, de o persoana, simplu, la care se sacrificase totul ca sa functioneze, sa erupa in ceruri si sa interfereze cu aliatele "bombardiere-de-foc" care au ucis cateva sute de mii de civili in zonele Hamburg si Dresda. Din cauza formei sale alungite ("forma-de-testoasa"), sistemul de navigatie[control] parea sa fie simplificat, cu electromagneti in fata pentru virarea navei. Explozia aerului a fost invocata ca ar trage nava in linie ca si cand i-ar fi fost aplicata o forta, [si] ca ar capata manevrabilitate in modul cel mai simplu si direct. Asta [ar]explica perfect de ce erau capabile "Foo Fighters" sa zboare pe traiectorie spiralata.
.  Adevarul despre lupta aeriana deasupra Germaniei reveleaza povestiri eroice despre tineri temerari si veterani vicleni, precum Adolf Galland, care nu numai ca a zburat cu un singur picior si un singur ochi, dar s-a parasutat de mai multe ori impuscat[?] Gustav[?] s-a reintors imediat in cer ca sa lupte din nou, iar si iar, pana nu au mai ramas avioane pe care sa zboare[*²⁹ Heinz Knocke, I Flew For the Fuehrer.]. Multi dintre pilotii germani au luptat din greu, bine, eficient si onorabil pana la capat.
.  In filmul pe care l-am vazut, in care Testoasele Zburatoare zburau in elice in jurul unui B-17, in lungul traseului lor, tunarii nu erau in stare sa le impuste din pricina ca se miscau prea repede, desi mie mi s-a parut ca ele au lovit cateva din mult mai incetele Me-163 "Komets" (cca. 500mph\~900km/h) care le insoteau pe Testoase. Kometele erau construite ieftin "de unica folosinta", nave abandonate in cer cand carburantul lor de racheta se termina. Dupa o singura lovitura, un pilot de Komet putea fi vazut salvandu-se[?].
.  Facand o comparatie intre dimensiunile si vitezele celor doua, Komet si Testoasa Zburatoare(care se misca de doua ori mai repede decat Komet), corpul central al Testoasei era evident mai mare decat cel al Komet-ului si mergea cu cel putin 1000mph[1852km/h] pe traseu elicoidal. Aceasta manevra ar putea fi rezultatul actionarii simultane (de catre pilot) a doua comenzi[de ex.] "in sus" si "la dreapta", in felul tipic [unui] "joystick". Aceste nave trebuie ca necesitau [din partea pilotilor] o mare dexteritate, ca la un joc video sau la un skate board. Viteza nu a fost o surpriza pentru mine intrucat farfuria, ce o vazusem in 1953 (cam cu 5 ani inainte sa vad filmul), mergea cel putin la fel de repede in virajele de 90 de grade.
.  Desi am descoperit cum a controlat Tesla descarcarea in perie, ca sa vireze cu nava, planurile mele arata doar un frontal de electrod, cu bobinele de "flotabilitate" folosite sa creeze miscarile "in sus" si "in jos". (De fapt, o nava electropropulsata poate naviga cu un singur set de bobine, deviind peria din varf[p. superioara] pentru a «balansa» nava in lateral in genul [unui] "pendul" dar viteza nu va fi prea mare.) Deoarece impulsul este cedat conductorului la[pe directia] 90 de grade fata de curentul electric si de inductia magnetica, tipul [de bobina] plat, de forma clătitei, care poate fi turnata in coca navei, este ideal. Una poate fi plasata in interiorul nasului[provei] semisferic. Un tip simplu de joy-stick - care controleaza electromagnetii de pe cele doua laturi ale bobinei frontale[din prova] - deviaza peria de descarcare in directia dorita, astfel ca corpul navei se intoarce [vireaza, pivoteaza] in aer pe respectiva cale curba, intorcand nava spre dreapta, stanga sau drept inainte.
.  Agentiile de informatii au depus eforturi uriase ca sa stearga faptele ce se refereau la rapoartele de lupta cu farfuriile zburatoare germane, chiar [si] inducand rapoarte false despre cercetarile de tip "new age" germane si austriece postbelice, prin alimentarea acestora cu dezinformatii. Cativa dintre cercetatori se bazau pe informatia obtinuta de la FBI prin procedurile FOIA. Lor chiar nu le putea trece prin cap ca NICI O INFORMATIE SECRETA IN PREZENT NU POATE FI OBTINUTA DE UN CETATEAN PRIN FOIA. Toate aceste informatii au fost "cernute". Documentelor lasate, care cuprindeau (candva) referinte secrete, li s-au cenzurat portiunile secrete. De aceea toate aceste domenii lesinate sunt neghioabe! In afara de asta, sub egida Legii Securitatii Nationale informatia complet falsificata este adesea lansata prin FBI, sub FOIA[legea informatiei libere], pentru inducerea in eroare a cercetatorilor care se straduiesc sa descopere secrete clasificate [?secrete secrete]. Ce cale mai buna de fraierit decat aceasta, a celor ce cred ca anumite "documente" lansate de FBI sunt neaparat valide?  
.  Asa-numitele descrieri «tehnice», conform păcăliţilor sau celor ce pretind ca stiu, sunt de-a dreptul stupide. De ex., "Feuerball" ("Mingea-de-foc") este descrisa ca fiind «circulara» sau «sferica», telecomandata din[tr-o] nava de unul sau doi metri diametru, propulsata de un motor turbo-jet plat(radial), care rotea periferia in jurul axei sale, producand aspectul său "incandescent" din efectele expulzarii jetului de evacuare "supra-bogat", cand vira. [*³⁰ Haarmann, D. H. (1983), Geheime Wundervaffen (supra); Ratthofer, Norbert Juergen (no date), Demnaechst "Endkampf um die Erde", Vienna, Austria; Flugscheiben und Andere Deutsche und Japanische Geheim und Wunderwaffen im Zweiten Weltkrieg, Sierndorf, Austria] Inca si mai ridicol, [Feuerball] continea un tub Klystron (dezvoltat in jurul anului 1939 de fratii Varian, pentru Sperry Gyroscope Company, din America), care pulsa sincron cu radarul aliatilor, facand-o invizibila radarului. [*³¹ Haarmann, Ratthofer (supra)]. Daca tehnologia stealth ar fi fost asa de simpla, ar fi avut-o toti.
.  Aceste descrieri nu taie mustarul[?]. Nu era nici o cale sa faci un dispozitiv de control de la distanta care sa faca toate lucrurile raportate, efortul vadit fiind destinat sa evite categoriile: "electro-propulsiv" si "farfurii zburatoare cu echipaj".

.

.




. 1. Tipul bombat[ovoidal], (sau "tipul linear") care zbura liniar, si includea "Testoasele Zburatoare", "Mama navelor"[Nava-mama] si cele in "forma-de-ou" (care in unele cazuri pareau sa aiba mai mult forme cilindrice, cum erau tipurile "trabuc", din nevoia de utilizare a celor mai practice mijoace de fabricare si control in acelasi timp); si,
. 2. Tipul de disc argintiu, care zbura circumferential[?], asemenea celor vazute de mama mea, cu unele modificari pentru obtinerea formei de "dublu-castron", vazut de noi in 1953. Exista unele corelatii foarte stranse intre presupusele nave "Vril" si acelea vazute de mama si intregul personal al primariei din Kermit, in 1950, si cele vazute de intreaga noastra familie in 1953. Cativa prieteni de-ai mei au vazut o nava similara cu tipul Vril (cu o trapa[?reniura] in jurul centrului sau), aproape de New Mexico cu cativa ani in urma.
. Daca asa-numita nava Miethe era electro-propulsiva, ideea "motor 12BMW" a fost dezinformativa. O nava de tip ["boundary-layer/flying air conditioning vent"]"ventilator zburator/cu strat limita"[?efect Coanda] nu putea sa se ridice cu un tun de tanc de 3 toli[75mm] si turela corespunzatoare, chiar si cu motoare 12 BMW. Nenorocitele de fante n-ar fi avut suficienta portanta iar frecarea cu aerul ar fi ars efectiv nava. Conform informatiilor furnizate de mama mea si de amicii din Roswell si Alamogordo, in 1948, heliul era probabil folosit ca si carburant la navele germane KT-p2, care a fost [si] motivul pentru care programul Zeppelinelor a fost abandonat, intrucat tot heliul era necesar ca si combustibil pentru farfuriile zburatoare. De altfel, de ce sa ai Zeppeline cand poti avea farfurii zburatoare, folosind tehnici constructive similare? Reactoarele cu heliu si KT-p2-urile de pe nave probabil lucrau dupa cum urmeaza:

/f14lyne.jpg/

fig. L14

Reactia Heliului:
. Heliul este excitat cu un bombardament de electroni (o descarcare de la un Van de Graaf). Aceasta se poate face si in trigatroane. Heliul isi desperecheaza electronii, promoveaza un electron pe stratul 2s si emite 460Kcal/g-atom (aproximativ echivalent cu energia din 460 felii[?loaves] de paine pentru fiecare g-atom de heliu, mai mult decat suficienta energie pentru a porni un tren).
. Cat despre intrebarea daca au putut sau nu germanii sa obtina heliu, cititi Charles Higham, Trading with the Enemy. Altfel, heliul poate fi produs artificial prin bombardarea de Li sau boron cu fotoni de inalta viteza sau raze alfa. Un bec Tesla va fi bun. De fapt, bombardarea oricarui element chimic cu numar atomic sub 19, cu un bec Tesla va produce heliu.
. E probabil ca trigatroanele folosite pe navele germane erau alimentate cu heliu ca sa produca descarcari electrice propulsive, intrucat am gasit atat de multe trigatroane in recuperarile legate de farfuriile zburatoare, si acest fel de putere produsa la locul de utilizare (suprafata navelor) ar putea explica stralucirea[incandescenta] descarcarilor.

. (Nota: E probabil ca un sistem mare de bobine Tesla (2 bobine pentru fiecare directie, una pentru CA si cealalta pentru CC) sa fi inconjurat postul de pilotaj, declansate radial in 12 directii de [declansatoare]"trigatroane" - [care]declansau [niste] eclatoare[arc electric] in [mediu umplut cu] heliu - [trigatroane] pornite de curenti CC de declansare, actionati de niste relee conectate cu Peiltochterkompass-ul. Acestea puteau controla descarcarile la cerere, pe corpul navei, usurand astfel problema manipularii curentilor de inalta tensiune. Tehnologia germana a trigatroanelor le-a fost accesibila inginerilor electrotehnisti din 1946[*³² Published Proceedings of Institute of Electrical Engineering (Proc. IEE, Vol. 93,1959)]. Foarte putine dintre aceste informatii au fost desecretizate pana in 1959.
. Urmatoarele ilustratii le-am facut pentru diferitele tipuri de farfurii germane din al II-lea Razboi Mondial:

/f17alyne.


fig. L17a.

/f17blyne.jpg


fig. L17b.

/f18alyne.jpg
/f18blyne.jpg



fig. L18a, L18b

. In 1995, cand de-abia terminasem manuscrisul editiei a doua [a cartii prezente], in august, o "Aurora" s-a prabusit si a ars langa La Luz, New Mexico, chiar la nord de Alamogordo si [de] baza Holloman a Air Force. Acest material mi-a parvenit prea tarziu ca sa-l includ in editia a doua.
. La cca. cinci zile dupa accident, am vazut un camion platforma cu «nas cârn», [de culoare cenusie] gri, la intersectia Old Pecos Trail cu Rodeo Road, in capatul sud-estic al [loc.] Santa Fe, care iesise de la 1-25 din sud, si a oprit la stopuri. Avea o placuta de inmatriculare CIA in mijlocul barei sale de protectie. Deoarece [camionul] a cotit stanga ca sa mearga spre vest pe Rodeo Road - care traverseaza partea de sud a Santa Fe-ului - am observat ca avea o prelata peste platforma, acoperind ceva epava[?resturi]. A cotit spre nord-est pe Cerrilos Road, a cotit [stanga] spre nord pe Siler Road, pe urma a facut stanga in partea de jos a [strazii] Siler si a luat-o direct in jos pe o straduta ce ducea la centrul de recuperari[reciclare] unde eu mergeam adesea. Acolo, si-a descarcat «recuperarile».
. A doua zi, examinam resturile si chiar dezasamblam unele din ele. Recuperarile includeau urmatoarele (desenate din cat am putut sa-mi amintesc):

/f19blyne.jpg
 
fig. L19

. Resturile erau inegrite de ardere, cineva luase un baros sa loveasca vasul[farfuria?] cu el, pentru a-l curata, dar n-a reusit sa rupa macar un "power-vac"[??]. Intreg ansamblul parea sa fie un sistem de comutare de amperaj ridicat care ducea [un] curent de 15,5 Kv[?] la doua placi, simultan, in total douasprezece, in perechi bipolare. Aceasta parea sa confirme zvonurile ca "Aurora" putea stationa in aer[la punct fix] si sa foloseasca tehnologia electro-propulsiva de "tip-UFO", in plus fata de energia sa normala [furnizata] de turbojet.
. E interesant ca numele de "Aurora" este folosit pentru aceasta nava, intrucat descoperirile lui Kristian Birkeland si Hannes Alfven, ca Aurora Borealis este un gigantic curent de la soare care intra pe la polul nord al pamantului, care transfera momentul[impulsul] unghiular de la soare la pamant, si au aratat legatura cu tehnologia electro-propulsiva si Teoria Dinamica a Gravitatiei. Principiul a fost ilustrat de observatiile facute de mine, si alti cativa, cand am stat intr-o cada cu hidromasaj la Zece Mii de Valuri, la baia japoneza, langa Santa Fe, in dimineata zilei de 26 ianuarie 1996 (desenata la pag 181). Descarcarea in perie s-a extins deasupara si in fata navei, cand impulsul i-a fost transferat de la purtatorii de eter.
. Metoda uzuala folosita in prelucrarea resturilor[recuperarilor] dint-o nava zdrobita secreta, precum Aurora mentionata mai sus, era de a o dezbina si a o imprastia in cele patru vanturi, folosind mai multe centre de recuperari, in scopul impiedicarii detectarii si identificarii resturilor. Dar cum s-a putut sa le scape un camion platforma CIA, la numai cateva zile dupa caderea Aurorei, venind dinspre sud, cu un morman de resturi acoperite cu prelata, pe platforma sa? De ce nu au aprins si niste rachete de semnalizare pentru semnalarea sosirii lor.
. Ajunsese la urechile CIA, dupa cat se vedea, ca examinam resturile, deoarece proprietarul centrului de recuperari a creat cateva motive false ca sa ma izgoneasca din depozitul lui. Mi-a spus ca trebuia sa joace cu ciudatii, sau ei nu-i vor mai aduce materiale [din recuperari]. Va veni vremea cand resturile de farfurii recuperate vor deveni tot asa de banale cum sunt acum [centrele de] automobilele vechi si vor exista chiar si "loturi de farfurii uzate".
. O nava in forma de diamant alungit cu margini rotunjite, se gasea la cca 10.000 picioare[~3.000m] [distanta] si executa un zbor perfect circular in cca. 10 secunde. Intrucat [planul] cercul[ui] era inclinat cu vreo 30 de grade fata de orizontala, viteza ei era in jur de 2.000mph[3.700km/h]. Avea in jur de 3/4" la o lungime de mana[dimensiune unghiulara], ceea ce inseamna ca avea ~400 picioare[122m] lungime, vreo 250 picioare[76m] latime si parea sa aiba vreo 50 picioare[17m] inaltime. Cu alte cuvinte nava avea cam inaltimea unei cladiri cu cinci etaje si ocupa cam suprafata din interiorul pistei din jurul unui teren de fotbal.
. In ziua de 19 iulie, 1998, ora 9:21 P.M. eu si cu fiul meu am vazut o pereche de nave uriase in forma de farfurii, pe cand ieseam din Furr's Food Emporium, un mare magazin alimentar de pe St. Michael's Drive, din sud-estul Santa Fe-ului. Navele stationau in aer si manevrau intre Santa Fe si zonele «tech» de la sud de Los Alamos Laboratory. Datorita distantei aparente dintre cele doua nave - cel putin de 5 mile[9km] - si dimensiunile lor relative, ele erau foarte mari, cateva sute de picioare.
. Una din nave plana orizontal in timp ce celalalta parea sa stationeze[planeze] inclinat cu un unghi, aratandu-si partea inferioara, care avea patru mari lumini rosii. Nava ce statea orizontal avea un singur sir de lumini rosii pe mijloc[ul, muchiei, discului], in ceea ce parea sa fie un jgheab.
Aceste lumini rosii rotunde[?plasate de jur-imprejur], care trebuie sa fi avut intre cinci si zece picioare in diametru [1,5...3m), «palpitau» pe rand[in ordine], de la stanga la dreapta, devenind luminoase apoi stingandu-se una dupa alta. Ele erau aparent [destinate] pentru stabilizarea precesiei navei iar faptul ca «palpitau» - crescand si descrescand gradat in intensitate, mai degraba decat sa "fulgere" abrupt - dovedea ca ei netezisera tranzitia de forta de la un electrod la altul. Asta ar fi produs un efect de stabilizare contracarand problema de precesie.
. Fiecare dintre luminile mari aveau un model hexagonal, «ca un fagure de albine», care indica faptul ca erau compuse din mai multe lumini infra-rosii, montate in rame hexagonale. Asta [se intampla] probabil din pricina dificultatii de a mări farurile de I.R.[infra-red], si faptului ca atunci cand un far se ardea, celelalte ramaneau in functiune pana cand farurile arse puteau fi inlocuite. Emisiile de I.R. pareau sa aiba efect invers periei, ca un camp magnetic, fortand peria sa urmeze fasciculul, [si] sa contracareze tendinta sa [a periei] de pivotare, deoarece pivotarea producea precesie cand farfuria stationa [in aer]. Farurile sunt pentru stabilizarea navelor. Iata aici un desen simplificat:

/f20blyne.jpg/

fig. L20.


. Dupa ce a stabilit ca o descarcare de CC in perie provoaca miscare pe directia aceasta [a descarcarii], prin "rarefierea" si comprimarea eterului, Tesla a facut o cercetare intensa asupra fenomenului de pivotare a descarcarii in perie, si cum poate fi el controlat. [*³³ Nikola Tesla, Experiments with Alternate Currents of High Potential and High Frequency (Lecture before the Institute of Electrical Engineers, London, 1892) McGraw Publishing Co., New York (1904)] Aceasta cercetare a condus la dovedirea conceptului lui Tesla, prin 1894. Pivotarea periei, cauzata de un camp magnetic, este cauza probabila a precesiei corpurilor [aflate] in rotatie, si a farfuriilor zburatoare neaflate in rotatie. Deoarece peria provoaca deplasarea spre directia vizata, rotatia sa provoaca oscilatiile precesive. Acest lucru, de asemenea, este in concordanta cu rotirea periei in sensul acelor de ceas pentru emisfera nordica si in sens invers acelor de ceasornic in emisfera sudica. Intrucat un corp [aflat] in miscare de rotatie poarta[e insotit de] sarcini electrostatice din cauza ca se roteste, el genereaza o perie invizibila care se roteste mai lent, drept urmare a aparitiei impulsului de rotatie. Aici,Tesla a creat o perie rotitoare de inductie, intr-un corp nerotitor.
. P² sau p2 se pare ca sunt doua primare, intrucat cele doua bobine-clătită secundare pot reactiona la unde de forme diferite, datorita reglajului/acordului cu fiecare din cele doua primare. La unda de un sfert, secundarul va produce o descarcare de CC in [forma de]perie. Referindu-ne la ilustratia de la pag. 197
(patent Tesla #723,188; Metoda de semnalizare) P¹ si P² sunt cele doua bobine-clatite diferit acordate, fiecare avand secundare identice, lucreaza in acelasi sistem, care le face potrivite pentru electropropulsie.
. Un generator electrostatic este greoi si are o iesire scazuta/joasa? la dimensiunea sa. Problema cu care se confrunta Tesla era cum sa produca un CC pseudo-electrostatic in perie, cu bobinele sale mici, usoare, de inalta frecventa. Reluand, in ilustratia de la pag. 197, bobina din stanga poate fi acordata pe un sfert de lungime de unda, ca sa produca descarcarea in perie, in vreme ce bobina din dreapta este acordata la juma' de lungime de unda sau lungime intreaga, producand un curent alternativ de inalta frecventa. Peria le permite purtatorilor de eter si tuburilor de forta sa intre prin conductorii navei (cochilia metalica), in timp ce cealalta bobina comprima purtatorii de eter asa incat nici un tub nu poate trece, astfel ca nava nu va mai avea rezistenta inertiala care s-o retina si ea poate fi accelerata tot asa de repede cat ai intoarce o moneda[?].
. Intrucat directia impulsului va fi normala pe suprafata conductorului, peria poate fi abatuta in limitele unei suprafete curbe perpendiculare pe directia dorita a miscarii. Pentru Tesla devenise necesar sa invete cum sa controleze[manevreze] pozitia periei, intrucat un sistem (magnetic) de control a periei elimina [necesitatea de a avea] un sistem greoi de bobine diferite pentru fiecare directie de miscare. Cu un simplu sistem din doi electrozi, nava putea fi propulsata in orice directie dorita. Dupa cum a afirmat Tesla [*³⁴ Nikola Tesla, Experiments, etc. (Supra) p. 48], "Rotatia poate fi inversata cu un magnet tinut la o anume distanta...", "...faptul ca peria se roteste/[pivoteaza], pe cat am putut observa, in orice pozitie, ar dovedi acest lucru."
. In experientele sale cu tuburi vidate [si] cu perii, folosind becuri concentrice (duble, [cu] interior si exterior), si electrod emitator central, Tesla a declarat: "In ceea ce priveste cauza formarii periei sau emisiei, cred ca se datoreaza actiunii electrostatice a globului [pamantesc] si asimetriei pieselor...", spunand ca daca cele doua becuri ar fi fost sfere concentrice perfecte, de calitate identica si aceeasi grosime a sticlei[peretelui], el credea ca peria nu s-ar mai forma intrucat: "...tendinta de trecere ar fi egala in toate directiile".
. In 1899, dupa expunerea de la Londra, Tesla a declarat ca a dezvoltat ceea ce el numea "bobina simpla terminala"[*³⁵ Nikola Tesla, Letter; Some Experiments in Tesla's Laboratory with Currents of High Potential and High Frequency; ELECTRICAL REVIEW, N. Y. (1899)]. Noua bobina, care ar fi putut fi de forma conica sau 'clatita"[plata], ar fi putut fi acordata pe un sfert de lungime de unda ca sa produca descarcare prin intermediul impulsurilor, preponderent negative, sau acordata pe o jumate de lungime de unda sau pe una intreaga, ca sa produca curent alternativ de inalta frecventa [CA de IF sau CIF]. Dupa cum a spus Tesla mai devreme [*³⁶ Nikola Tesla, Experiments, etc. (supra)], "...la curentii alternativi de foarte inalta frecventa impulsurile pozitive si negative nu sunt egale, ci intotdeauna unul il predomina pe celalalt."

.



. Natura impulsurilor de CC[?CA] de inalta frecventa [si] sfert de unda au fost de asemenea analizate in timpurile moderne [*³⁷ R. L. Armstrong & J. D. King, The Electromagnetic Interaction, Prentiss-Hall, Englewood Cliffs, N. J. (1973)], dupa cum urmeaza (in partea vizata accentul imi apartine): "Deoarece efectele electromagnetice nu se transmit instantaneu dintr-un punct in altul din spatiu...exista un interval de timp (decalaj) intre variatiile de sarcina si distributia de curent pe dipol", care, "...permite unei câtimi din energie sa continue sa curga afara chiar daca conditiile de la dipol poate s-au schimbat indicand [ca exista] un flux intrând de energie...caci unele campuri electrice si magnetice au inceput sa se separe din dipol sau au fost «scuturate» de pe dipol de catre oscilatie."
Intensitatea undei emise depinde de cresterea frecventei, iar decalajul de timp devine si mai semnificativ [important], intrucat "...puterea emisa variaza cu puterea a patra a frecventei."
. Tesla a mutat primarul in afara " bobinei simple terminale" , cu fiecare spira a secundarului a crescut progresiv distanta [dintre spire] si izolatia, deoarece potentialul crestea intre spire, catre terminalul central singular. Asta permitea o mai inalta tensiune cu efect mai mare, deoarece vectorul produs intre forta electrica si cea magnetica dintr-o zona a spatiului determina amploarea impulsului magnetic cedat. [*³⁸ J. J. Thomson (supra)] Intrucat, cum a zis Thomson, impulsul este cedat conductorilor la un unghi drept fata de inductia magnetica si curent, urmeaza firesc ca bobina plata simpla terminala a lui Tesla este cea mai potrivita deoarece profilul sau plat permite asezarea ei convenabila in spatiile periferice ale navei, paralela cu suprafetele ei exterioare si inauntrul lor, economisind si spatiul interior [al navei].
. Prima mea nava din cele propuse, de extrema simplitate, are un sistem electromagnetic pentru directie, cu doua bobine pentru flotabilitate verticala, si doua bobine folosite la zborul orizontal. Doua seturi de electromagneti montati la periferie, la bobina din fata, sunt utilizati pentru devierea periei spre dreapta sau stanga.



fig. L21.


fig. L22.

A - Module de bobine-clatite pentru realizarea periei de CC
1 - transformatoare
2 - condensatori
3 - emitatoare de scantei[eclatoare]
B - Module de bobine-clatite producatoare de CA de inalta frecventa[CIF]
1 - transformatoare
2 - condensatori
3 - eclatoare
C - Electromagneti pentru controlul periei
D - Maneta pentru controlul directiei
E - Controlul puterii si a [pozitiei pe] verticalei
F - Turbina Tesla
F1 - Conducte valvulare
G - Alternator
H - Rezervor de combustibil
I - Baterie
J - Priza de aer pt. motor
K - Esapament de la motor
L - Ajustarea greutatii[balast] si servo
M - Tampoane pneumatice de aterizare
N - Parasuta de ejectare




fig. L23.

A - Potential de CC - Schimb de Purtatori in peria (corona negativa) - Tuburile
de Forta intra in conductorii care sunt bine prinsi in structura navei
B - Potential de CA - Purtatori comprimati - Tuburile de forta blocate la iesire
C - Becurile[?] Tesla polarizeaza Tuburile de Forta - spatiul redevine conductiv
D - Tuburile de Forta capturate se dizolva - Impulsul cedat e 10⁴⁰xf_g
E - Purtatorii comprimati - Tuburile blocate - (corona pozitiva de CA) F - Tuburile de Forta ratacite sunt eliberate in spatiu
…………………………………….

. Teoria contradictorie a lui Einstein presupune ca masa nu este "energie", intrucat, numai in cursul unor procese nespontane de interconversie a masei in energie radianta, sau a energiei radiante in masa, ar putea "sa se intample". Masa apare impertinent, si C= E/R (ecuatia lui Tesla, care exclude masa) pare adevarata, spunand ca, la C, energia E se divide la frecventa de rezonanta R. Energia radianta «fara masa» sau "radiatia cosmica" este energia dinamica stocata in tranzitul prin spatiu, de catre vibratiile eterului. Definesc spatiul ca un volum, care nu-i niciodata gol ci contine eterul [plus]si o energie radianta omnidirectionala omniprezenta, de mai multe frecvente. Nivelul energetic al energiei radiante este determinat de frecventa sa. Aceasta energie radianta este ZPR.
. Un aspect interesant al ecuatiei lui Tesla este acela ca frecventa de rezonanta, R, imparte cuanta de energie, E, dand viteza luminii, C, reactanta radiatiei EM variind cu puterea a patra a frecventei; cu cat mai mare frecventa cu atat mai mare reactanta. Asta inseamna ca "p2" e mai eficient la frecvente inalte deoarece intervalul de timp dintre variatiile sarcinii si distributia de curent din dipol este imbunatatita prin limitarile de C. Acest lucru ii permite dipolului sa continue "a scutura" sarcini [de] pe polul negativ de varf, in timpul/ si intre/ varfurile negative. La o acordare de 3/8 din lungimea de unda, componentele pozitiva si negativa de unda se incruciseaza si se neutralizeaza una pe alta la polul neutru, intre varfurile negative de la polul opus. Principiul ca polul negativ va imprastia continuu sarcini negative este de asemenea eficient la o acordare pe ¼ lungime de unda, cu exceptia faptului ca polul opus va fi varf pozitiv, mai degraba decat unul neutru.
. Spre deosebire de Einstein, Tesla credea ca viteza particulelor nu era limitata de C, si chiar a dat exemple in care el afirma ca particulele depasisera C, deoarece viteza cu care ele fusesera propulsate de [puse in miscare odata cu] lumina depinde de tensiunea si frecventa radiatiei. Masa sau radiatia, in sine, nu reprezinta "energie", intrucat "lucrul [mecanic]" necesita aplicarea unei forte asupra unei mase, ceea ce se ignora in ecuatia lui Einstein, dar a fost admis automat de catre Tesla, care stia ca spatiul este plin cu energie potentiala.
. Paradoxul ciudat din teoria lui Einstein e ca radiatia [care] calatoreste prin spatiu nu ar "lucra" si ca atare nu poate fi "energie". Singura modalitate in care lumina ar putea fi energie, ar putea fi in cazul in care - cum a zis Einstein - "ea oboseste", si in acest caz o parte din forta emisa initial de sursa sa, e transferata la, si functioneaza pe ceva «spatiu» (eterul) prin care ea este transmisa, dar acest caz in mod contradictoriu necesita existenta a ceva ce Einstein nega : eterul. Afirmatia sa privitoare la "oboseala luminii" era incompatibila cu ecuatia lui spunand ca «spatiul» nu are masa, si prin urmare era de acord cu ecuatia lui Tesla, care nu era afectata de aceasta inconsistenta deoarece ac. se refera doar la forta dinamica in forma radianta, ca o "capacitate de a produce lucru".
. O alta diferenta majora intre Tesla si Einstein a fost faptul ca Tesla concepea asa-numita "energie atomica" posedata de un atom, ca pe o forta radianta ce este transmisa intr-o "reactie atomica" de catre cosmos. Poate de aceea "Tokamak" si alte…
………………………………………
. Energia poate fi exprimata numai in realitate, pe intervalul "schimbarilor de forma" Dintre cele doua ecuatii, numai a lui Tesla poate fi corecta intrucat e singura care ia in considerare frecventa de rezonanta, care e rata pe secunda [ritmul] la care oscilatiile electromagnetice sau "bataile" apar. Fara oscilatii nimic nu e convertit in forma. Frecventa radiatiei electromagnetice este "batai pe secunda" si marimea "fortei" sau a "voltajului" cu care este [produs] lucrul [mecanic]. Mai multe batai pe secunda, mai mare si lucrul [produs]. Deja inainte de 1902 Tesla inregistrase numeroase brevete pentru utilizarea "energiei radiante", atat din "surse sintetice" cat si din "mediul natural" al universului.
………………………………………….
. Am cautat (la National Security Resources Study Center acuma, The J.
Robert Oppenheimer Research Center, din Los Alamos) niste informatii de baza despre hidrogen si nu le-am putut gasi dar ceea ce am gasit a fost uluitor. Desi datele simple de baza despre hidrogen nu erau «disponibile», am descoperit planurile pentru bomba cu hidrogen ! Am descoperit, de asemenea involuntar, referinte "trecute sub tacere" asupra unor probabile masuratori de-ale lui Lorentz referitoare la excesul de sarcina pozitiva a nucleului(protonului) de hidrogen si a postulatului sau privitor la anularea electrica a gravitatiei. Atunci cand i-am cerut bibliotecarei o "bibliografie despre Tesla", ea mi-a raspuns : "toate informatiile despre Tesla sunt secrete".
……………………………………….
. In jurul anului 1980 am dat - fara sa fiu surprins - peste mai multe secrete de energie (suprimate)
[*¹¹ This information initially surfaced in a set of books entitled Popular Science Library. The Story of Electricity and Magnetism (six volumes, P.F. Collier & Son Corporation, New York, 1941), pages 81-83 (concerning information mixed with what was generally thought to be the "photo-electric effect"), and page 7, concerning the structure of lithium, other elements below atomic number 19, and the instabilities of elements generally possessing a ratio of neutrons-to-protons which are "too low for stability", particularly those in Group I of Mendeleyev's Periodic Table, which are especially susceptible to "photo emission", some even with red light (cesium), or green light (sodium), but all those below atomic No. 19 transmute in ultraviolet light.]
.  Cele mai multe dintre informatiile de acest tip[ref. energie] aflate la dispozitia publica, «au disparut» din accesul public dupa 1942, datorita operatiunii de «spalare nationala» efectuate de FBI.
. De exemplu, la moartea lui Tesla, pe 8 ianuarie 1943 (nu pe 7 ca in documente), FBI s-a implicat in investigarea daca exista sau nu ceva de interes national in efectele lui Tesla. Dupa parerea lui John G. Trump [*¹² FBI Documents Regarding Nikola Tesla (supra)], seful biroului guvernamental de cercetare stiintifica si dezvoltare, Technical Aids, Div. 14, NTRC (fosta agentie a Biroului de Informatii Stiintifice a CIA), afirma ca "nu continea nimic de valoare" si nu a existat "nici un motiv de a retine" [in] custodie a efectelor lui Tesla. (Trump a fost si profesor la MIT, si s-a simtit lezat de criticile lui Tesla [din revista ?] din 1938, la adresa uriasului generator Van de Graaff – cu cele doua coloane de cate 30 picioare inaltime[7m] si cele doua bile[sfere] cu diametre de 15 picioare fiecare, montate pe sine de cale ferata – [constructie] despre care Tesla a aratat ca putea fi surclasata, si ca marime a tensiunii si ca marime a curentului, de catre una din bobinele sale mici, de cca. 2 picioare inaltime[0,6m].)
. In total, efectele Tesla aflate in seiful sau, au necesitat doua camioane de hartii si aparate, [scoase] din hotelul sau, altele ambalate in 75 de lazi si cufere intr-o instalatie de depozitare, si alte 80 de cufere mari din alta instalatie de depozitare. Marina si mai multi "federali oficiali" si-au petrecut doua zile ca sa microfilmeze unele din lucrurile [lui] la un depozit al Office of Alien Properties in 1943, si ca [lucrurile] s-au aflat [acolo] pana in oct. 1945, curand dupa ce s-a mutat von Braun la rezidenta sa din Ft. Bliss, Texas, perioadă in care oamenii de la Wright- Patterson's Air Force Research and Development Command au putut sa arunce o privire mai atenta.
……………………………………..
. Datele pe care le-am gasit in 1980, aratau ca toate elementele chimice cu greutate atomica sub 19, efectiv se transmuta sub actiunea luminii ultraviolete – unele si la lumina zilei – venind in conflict cu Relativistic Quantum Mechanics. Produsele acestor transmutatii ale elementelor usoare, provocate cu bombardamente de energie slaba, sunt particulele alfa (nuclee de heliu, fiecare avand sarcina de 2) si particulele beta (electroni cu sarcina -1). Am cumparat din recuperarile de la Los Alamos doua volume de fizica [numai] despre razele X. [*¹³ M.A. Blokhin, The Physics of X-Rays (State Publishing House of Technical-Theoretical Literature, Moscow 1957); Howard M. Stainer, X-Ray Mass Absorption Coefficients (U.S. Dept. of the Interior, Bureau of Mines, 1963)]. Aceste carti demonstrau existenta unui proces de transmutare. Am realizat ca aceasta informatie si toate implicatiile ei rezonabil interpretate erau cunoscute de anumiti oameni de stiinta din guvernele[ ?] si din USA si din URSS, de ani de zile. Aceste disimulari nu aveau aparent nimic de-a face cu "securitatea nationala", iar cele doua "guverne" conspirau aparent la prelungirea[perpetuarea] unei tehnologii arhaice. Unele guverne, nu-i asa ?
. Datorita accesului anterior al publicului la aceste secrete, si posibilitatii ca unele persoane «neinitiate» ar putea sa stie de ele, oameni de stiinta ai guvernului mincinos incearca sa ne faca sa confundam aceste procese, descriindu-ni-le drept "efectul foto-electric". Asta a fost o simpla alta Mare Minciuna deoarece efectul fotoelectric implica emisia ultravioleta de electroni de pe emitatoare adecvate, din care multe sunt peste elementul 19, si nu implica de fapt transmutarea elementelor, sau emisia de particule alfa (heliu). Mai sunt cateva alte efecte, ce se deosebesc de efectul fotoelectric, precum masa, care este necontabilizata la mai mica greutate totala a atomului de heliu, cum ar trebui sa fie, conform sumei greutatilor partilor sale componente, semnificand echivalentul energiilor particulelor eliberate[emise], rearanjate sau transmutate in timpul procesului, similar "reactiei de fuziune" a soarelui. Cu alte cuvinte, acest simplu proces poate elibera sau absorbi (aceeasi diferenta) echivalentul energetic al reactiei de fuziune, intr-un extern proces de "captare-K", in care electronul K-orbital[de pe orbita k] al unui element adecvat "cade" in nucleu (e "capturat"), convertind un proton intr-un neutron, transmutand elementul intr-unul cu un neutron in plus in locul fostului proton. Este teoria mea ca ZPR si energia nascuta din eterul din spatiul adiacent electronului, inainte de captarea acesteia, conduce la emisiile observate, care "sunt stoarse" atunci cand electronul e capturat de nucleu.
. In timpul acestui proces, neutrinii sunt emisi cand elementul urca pe scara atomica, si sunt supti inapoi in atom cand acesta[atomul] revine la fostul sau element, [repetat]iar si iar, daca procesul e continuat, intr-un fel de "continuu orgasm nuclear". Avem aici o alta reactie de fuziune de tip «in masa», care [ne-]a fost ascunsa, in principal prin tratarea ei ca pe o «anomalie», care este apoi evitata si respinsa scurt.
. Un proces similar apare in excitatia nucleara a unui element usor, in care, orbita unui electron este deformata de un camp magnetic, sau e excitat[a] cu un flux de particule U.V.[?], si adesea[?repetat] devine excentrica[orbita], astfel ca se "aduna" energie in orbita "L", apoi o emite sub forma de radiatie ionizata, in timp ce electronul "cade" inapoi pe orbita "K". Acest proces necesita o excitare atent sincronizata si reglata la frecventa RMN specifica elementului, cu o densitate specifica de flux magnetic.
. Mi-am dat repede seama ca cele mai multe dintre procesele de "free energy" pot fi produse folosind un agent[intermediar] introdus intr-o "cutie", pentru a transforma puterea EM de la ZPR. Bazat pe aceste procese, am dezvoltat o idee, pe care am numit-o "System Triax" (trei axe), compus din trei axe perpendiculare intre ele, care sunt: (1) axa campului magnetic; (2) axa campului electric ; (3) axa particulelor (sau "axa atomica", aceea care poate fi considerate ca fiind "axa impulsului", cand e folosita la propulsia farfuriilor zburatoare). Oricare doua dintre cele trei axe pot fi folosite pentru a o produce pe a treia, dupa cum urmeaza :


http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img341/9545/f24lyne.jpg#


fig. L24.

(NOTA: Acest bec Tesla -- o emisfera solida de aluminiu excitata cu un curent CC de inalta tensiune -- este baza pentru "RAZA MORTII" reglata [pe frecventa] celulelor T ale victimelor umane, dezvoltata prin testari pe vaci si alte septeluri... a la "mutilari de vite"... timp de mai multi ani.)

. Un camp magnetic va separa sarcinile pozitive de cele negative, indreptand sarcinile negative intr-o directie iar pe cele pozitive directionandu-le sau emitandu-le in alta directie (sarcinile negative sunt usor de abatut in timp ce acelea pozitive sunt foarte greu de abatut). Sarcinile pot fi colectate pe placi separate, pentru a crea un curent extern, si vice-versa. Fluxul de particule incidente indreptat spre un esantion de element chimic usor sau un compus [chimic] al elementului (adesea e mai bine), plasat intr-o "cutie triaxiala", traversata de un camp magnetic, va cauza producerea de sarcini pozitive si negative. Particulele incarcate cu sarcina pozitiva (alfa) [se depun] pe o placa, in timp ce electronii negativi trec pe o a doua placa, fiind [a]trasi intr-un circuit [extern] de catre potentialul pozitiv al primei placi – creat de prezenta particulelor alfa – si trec printr-un circuit extern[cu rezistenta, cu consumator] ca sa execute lucru[mecanic, caldura, etc.]. Aceste particule pot fi reciclate intr-un proces fluorescent oscilator care poate continua la nesfarsit atata timp cat rezistenta(sarcina) plasata in circuitul extern nu scade prea repede.[ ?]
. Trucul consta in a transmuta un element [chimic] intr-un izotop radioactiv pentru un rastimp extrem de scurt, dupa care acesta revine repede la starea lui initiala, cu emisie de energie fotonica extrasa in timpul reactiei sale radioactive artificiale cu ZPR-ul :


http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img818/1732/f25blyne.jpg#


fig. L25.

. Folosind un mol de esantion de litiu-6 - sau cristale de niobat de litiu fabricate de Union Carbide – acest proces va pronduce un curent electric continuu extern de 50kw[ ?], pe termen nelimitat, cu exceptia cazului ca sarcina[rezistenta, consumatorul] scade prea brusc, caz in care o mica explozie e de asteptat sa se produca. Se poate face o «autoasigurare» folosind un control[reglaj] computerizat al fluxului de particule incidente, legat de [variatia] sarcinii[consumatorului], impreuna cu un dispozitiv adecvat cum ar fi un laser in ultraviolet. Mai simplu, un dispozitiv cu flux de particule incidente poate fi usor fabricat prin folosirea unui bec aratat de Tesla, care poate fi controlat de un FET (tranzistor de camp ?), care simte modificarea intensitatii campului si instantaneu micsoreaza curentul de intrare in bec.
. Litiul este cel mai activ dintre elemente, si poate si cel mai instabil dintre "elementele usoare". In unele cazuri, transmutarea poate sa apara cu un flux de particule incidente de mai putin de 7 volti, conform cartii lui Blohin (in bibliografie, si multe alte referinte similare la raze X), ceea ce da emisiuni specifice de produse pentru majoritatea elementelor (in afara celor "secrete") in functie de frecventa particulelor incidente si de tensiune. O radiatie ionizata puternica poate fi utilizata la incarcarea placilor, sau pentru producerea de "energie electrica pura". Energia produsa este mult mai mare decat energia electrica necesara initierii reactiei, deoarece ea provine din ZPR ("lumina stelelor") si nu necesita implicarea niciunui combustibil radioactiv sau deseuri.
. Aceste procese au fost studiate de Tesla inainte de 1900 si de T. H. Moray din Utah [*¹⁴ T. Henry Moray, The Sea of Energy in Which the Earth Floats, Cosray Research Institute, Salt Lake City, Utah ( 4th Ed], in timp ce se afla in Suedia in 1912. Tesla folosea aluminiu si unele elemente din grupa I in vreme ce Moray folosea spudomene sau lepidolit (roci de aluminosilicat) pe care el o numea "piatra suedeza", pe care el a lipit germaniu triplu purificat, producand niste semiconductori (pe care ii numea "valve"[?robineti]) cu aproape 20 de ani inaintea lui Shockley, care a obtinut brevetul. Aceste roci se gasesc aproape peste tot in New Mexico de nord, in special in filoane de pegmatite. Ciobanii din apropiere de Dixon (unde guvernul a exploatat litiu pentru bomba cu hydrogen), carau bucati de minereu de litiu in buzunare iarna, ca sa-si incalzeasca mainile. Mainile umede asigurau un contact electrolitic iar radiatia cosmica raspandita peste tot facea restul. Elementele de aluminosilicati de litiu sunt toate sub numarul atomic 19, iar in combinatie ar trebui sa functioneze mai bine decat elementele separate, pure. Numarul atomic normal pentru litiu este "lithiu 7", existand si un izotop mai rar (si mai instabil), "lithiu 6", asa cum e folosit in cristalele de niobat de litiu [produse de] Union Carbide. Litiul 6 are un scazut numar de neutroni.
. Un scientist [om de stiinta] din Los Alamos, cu care am discutat aceasta[problema] a zis ca acest proces e un exemplu de "energie chimica" sau de "efect fotoelectric", dar nu era adevarat. Ar putea fi numita "energie chimica nucleara", presupun/propun. E un proces reversibil, a carui formula explicativa a fost sistematic omisa din textele ingineriei nucleare, sub [imperiul] legilor securitatii nationale, dupa cum rezulta din urmatoarea expunere :
Sec.[unda] 1.19 : "…Sunt doua alte cai prin care un nucleid, avand o proportie de neutroni prea scazuta pentru [a avea] stabilitate, sa devina mai stabil. Una este emisia de particule alfa 9sec. 1.12), iar cealalta este ca nucleul sa captureze un electron negativ din afara atomului, in felul acesta invesand[u-se] procesul descris in sec. 1.16. In fiecare caz schimbarea e asociata cu o crestere a raportului neutron/proton. Intrucat nici unul din aceste moduri de dezintegrare radioactive nu este important, legat de reactoarele nucleare, nu este necesar sa le mai luam in considerare in detaliu in continuare. "[*¹⁵ Samuel Glasstone and Milton C. Edlund, The Elements of Nuclear Reactor Theory. D. Van Nostrand Co. Inc., Princeton, 1952 (emphasis mine).]
. In acest fel, "alte" doua distincte, posibile cai de producere energie atomica – ambele metode folosind elemente chimice ne-radioactive – au fost ascunse/camuflate. Justificarea primara pentru mascarea acestor doua procese este rationalizata (de mai bine de 40 de ani, incepand din 1952 sau mai devreme) pentru ca acestea sa fie eventual folosite la generarea de energie electrica pe farfuriile zburatoare si alte proiecte secrete. Desi procesele sunt considerate neimportante, "…in legatura cu (arhaicele) reactoare nucleare" de genul celor dorite de Guvernul Secret, protejate DE falsa acoperire A.E.C./D.O.E., este evident ca utilizarea acestor procese camuflate [pana acuma] ar putea literalmente sa distruga caducele industrii ale energiei atomice si a petrolului asa cum le cunoastem astazi.
. Aceste doua (reversibile) procese, combinate intr-o reactie oscilatorie continua, dupa toate probabilitatile, este aceeasi cu [cea din] sistemul de putere cu heliu, déjà mentionat in legatura cu sistemul de alimentare[cu energie] pe baza de heliu "...motoare 12BMW… " pare-se folosit pe farfuriile zburatoare germane din al doilea RM, si in legatura cu motorul lui Papp mentionat in Appendix.
. Puteti sa va imaginati unul din aceste mici generatoare in propria dvs. mana, carandu-l din casa pana la automobil, avion(farfuria zburatoare), barca sau in excursie in camping, etc., cu scopul de a va produce [singuri] energia electrica nepoluanta pe care v-o doriti, mai multa energie decat puteti consuma ?
. Devine clar in esenta la acest moment, ca interesele vinovat legitime se afla in industria pertolului, sau mai degraba in mana monopolistilor de pe Wall Street care au preluat aproape toata productia de petrol din anii 1950[incoace]. Spun acest lucru chiard aca as fi pe punctul sa mostenesc cateva mii de hectare cu gaze si titei in sud-estul Texas-ului. Intrucat Comisia Trilaterala sau excrocii Masonici din propria mea familie[ ?!] vor jupui aceste minerale cumva, inainte sa le mostenesc eu, si vor sterge toate probele, probabil ca nu le voi primi, asa ca de ce sa-mi pese ? Ceea ce e mai important, este inlocuirea acestei arhaice tehnologii cu generatoare de "free energy", energie gratuita.

.


Generatorul «special» al lui Tesla

. Nikola Tesla a descoperit un generator «special», simplu -- al carui intreg secret a fost inchis intr-un cufar intr-o tainita[?pivnita] la Los Alamos – construit din "…cupru, aluminiu si otel", dispuse "…intr-un anume fel" si avea niste magneti slabi sau doar o cutie de otel nemagnetizat. Nu exista nici un document disponibil, care sa arate cum anume functioneaza acesta, si [exista] doar comentariile criptice ale lui Tesla, care sustine [ca are] o putere la iesire fantastica. Cele mai apropiate informatii pe care le cunosc sunt generatoarele homeopolare ale lui Tesla. Plecand cu rationamentul de la ele, si de la inventia lui - a contorului electric folosit de catre companiile de electricitate - impreuna cu unele experimente facute [de mine], am extrapolat fundamentele inventiei lui Tesla, deoarece contoarele electrice sunt construite intr-un mod «ciudat», fiind compuse din trei metale si au magneti slabi care pot fi inversati[ !] si «oscilati».
. In 1979, am luat doua contoare Tesla vechi de 115 volti - care aveau cel putin 70 de ani vechime – si le-am conectat impreuna intr-un «mod ciudat», incercand la inceput sa masor doi curenti separati ce intrau intr-un apartament. Erau patru feluri de conectari a lor, [dar fiind] neetichetate, nu am stiut cum sa le conectez si am facut-o la intamplare. Datorita modului cum le-am conectat – care era pare-se gresit – cele doua contoare se comportau ciudat. La un curent mai scazut, discurile se invarteau mai repede decat atunci cand curentul era mai mare. La un curent suficient de mare discurile se opreau, bazaind tare – ii spuneam "sforait" – si chiar isi inversau rotatia la un consum si mai mare de curent in apartament. Intrucat consumul de curent varia in sus si-n jos, se inregistrau variatii si in "sforaielile" si directiile [de rotatie] ale celor doua contoare.
. De fapt, folosind mai multa electricitate in apartament, contoarele inregistrau consum mai mic, la fel ca si contorul principal al intregului complex, iar factura electrica pentru intregul meu complex a scazut cu cca. o treime. Contoarele generau electricitate, probabil suficienta ca sa alimenteze tot apartamentul. Uneori, cand discurile se roteau invers, contoarele generau mai multa energie decat utilizam, si cand [discurile] se invarteau incet in directia [normala], contoarele generau mai putina, dar per ansamblu, scaderea de o treime la plata curentului dovedea ca ele erau exploatate de acel apartament cu o treime din consumul intregului complex.
. D-l Dort – un om din Virginia al carui tata inventase generatoarele speciale, furate de nazisti si folosite pe "Electro-U-submarine" – zicea ca atunci cand «sforaitul» ajungea la maxim si discul stationa, atunci contorul era la "centrul de sarcina", ceea ce insemna ca, cantitatea de curent consumata era egala cu aceea generata de contoare ! Cand discurile isi inversau rotatia, «contoarele» generau mai mult curent decat se consuma, si puneau curentul inapoi in retea ! Dupa ce am eliminat contoarele vechi din circuite, nota mea de plata a crescut cu o treime. Dupa acest criteriu, as fi putut sa reduc consumul la zero, conectand contoarele in acelasi fel in alte trei rezidente[apt.], sau trecand tot curentul meu prin contoare.
. Dupa teoria general acceptata a generarii electricitatii (inductanta), sunt necesare un camp magnetic si [un] conductor. Un conductor in miscare trebuie sa «taie» «liniile de forta» ale magnetilor stationari, sau «liniile de forta» dinamice[in miscare] trebuie sa se dilate si sa se contracte peste[de-a curmezisul] unui conductor stationar, pentru a produce curent in conductor. Intrucat energia este consumata folosind un CA pentru a crea dilatand si contractand un camp magnetic, utilizarea magnetilor permanenti – care nu necesita curent ca sa le creeze campul – e considerata mai eficenta, cu exceptia cazului ca se doreste sa existe un camp magnetic reversibil in miez. Contorul electric al lui Tesla are magneti slabi, despre care Tesla spunea ca sunt necesari asa pentru ca campurile magnetice sa poata fi inversate[?!] si alternate. Contorul n-ar fi functionat daca ar fi avut magneti foarte puternici, complet polarizati. Exista doua posibilitati de baza pentru un «contor» Tesla ca sa fie folosit ca generator, dupa cum urmeaza :
1. Mecanica : Discul poate fi rotit intr-un camp magnetic permanent slab, de un mic motoras legat la axul discului de aluminiu, generand un curent electric in disc. Curentul creste pana cand e suficient ca sa anuleze campul magnetic, care atunci se inverseaza, iar curentul din disc cade si se inverseaza[si el], datorita campului magnetic inversat, iar sistemul incepe sa genereze [?oscileze]. Un curent alternativ de iesire e indus in infasurarile celor doua piese-poli care se afla deasupra si dedesubtul deschizaturii in care se invarte discul.
2. Electromagnetica : Cu aceasta metoda, curentul curge paralel prin infasurarile pieselor-pol ale celor doua contoare separate, producand un flux magnetic care trece alternativ prin disc si in piesele pol inferioare, creind un curent in unghiuri drepte in disc, care produce o tractiune care invarte discul in campul magnetic slab al magnetilor permanenti. Cand curentul din disc e suficient ca sa anuleze slab-ul[-ele] camp[uri] al[e] magnetilor permanenti, discul se opreste, apoi "vibreaza" ("sforaie"), asa ca el[ ?care] reflecta si transmite rapid si alternativ si curentul si campurile magnetice, debitand la iesire un curent alternativ in infasurarile[bobinajul] polului.
. Dupa spusele d-lui Dort, aluminiul este cel mai bun "reflector", cuprul este "cel mai activ" (electroconductiv), si fierul "material de miez magnetic". Dort spunea ca generatorul magnetic[dispozitivul] tatalui sau se baza pe generatorul lui Tesla. Bazat pe generatorul de actionare, furat de nazisti de la tatal lui Dort, si folosit la electro-U-submarine, Gross-Amiralul Karl Doenitz ii promisese lui Hitler un "miracol pe mare". Oare cum functiona generatorul lui Tesla ?
. Generatorul special al lui Tesla, folosit de tatal lui Dort – si de nazisti – era unul ce fusese dezvoltat de Tesla in 1895, in legatura cu cercetarile sale de lichefiere a aerului. Tesla stia, de la descoperirile lordului Kelvin, ca este absorbita mai multa caldura de aerul lichefiat atunci cand este re-gazeificat si utilizat la a actiona ceva, decat este necesar teoretic, cu alte cuvinte, procesul de lichefiere e oarecum anormal sau «supraunitar» [*¹⁶ Nikola Tesla, Startling Prediction of the World's Greatest Living Scientist (Article, the North American, May 18, 1902)]. Chiar inainte ca Tesla sa termine lucrarea, si sa depuna cererea de brevet, laboratorul lui Tesla a fost ars, distrugandu-se toate echipamentele sale, modele si inventii. Imediat dupa incendiu, Linde, in Germania, si-a depus cererea «sa» de brevet pentru exact acelasi proces, care recombina o parte din energia termica rezultata din compresia aerului, ca sa impulsioneze procesul, exact cum facuse si Tesla.
. Tesla a combinat procesul de lichefiere al aerului cu generatorul lui pneumatic cu piston, chiar inainte de incendiu si de depunerea patentului lui Linde. In afara de asta, el a calculat ca pentru fiecare 200 de pounds[91 kg] de fier conectat la constructie, i se adauga la putere[a debitata] inca un cal putere. Va puteti imagina cati cai putere se adaugau in cazul conectarii unui generator si [unui] dispozitiv de lichefiere la corpul unui submarin ? Presupunand ca un submarin german de tip XXI ar fi fost echipat cu acest generator si deplasamentul lui ar fi fost 2700 tone, [acesta] ar fi putut produce 27.000 CP [putere] suplimentara, si doar o mica parte a acesteia ar fi fost necesara pentru a roti generatorul, care incumba o foarte mica frecare si forta pentru producerea unei mari cantitati de curent.
. Generatorul Tesla facut de tatal lui Dort, utilizat pe electrosubmarinele U naziste, e aratat in urmatoarele mele ilustratii simplificate, bazate pe originalele lui Tesla :

/fig26a.jpg
 
http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img845/4383/fig26a.jpg#
fig. L26a
. Generatorul de inceput al lui Tesla, care a fost distrus din pacate in incendiul din 1895. In partea din dreapta sa a fost prevazut un tub pentru conectarea la reteaua de aer comprimat. Deasupra sunt prizele electrice pentru a transporta curentul de excitatie la bobine(le din afara), si de unde puterea generata este extrasa. [ ?]

/fig26b.jpg

http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img690/4975/fig26b.jpg#
fig. L26b.
. Reprezentarea schematica a generatorului. M este un miez de fier laminat. H/H sunt doua intrefieruri in care vibreaza doi mici inductori de pe ax[ ?], taind liniile magnetice de forta ce strabat intervalele. Patratul din mijloc ce contine un mecanism este un generator mecanic alimentat cu aer care actioneaza axul orizontal. B/B sunt rulmentii axului.

. Inductorul-arbore al acestui generator era actionat de un mic piston pneumatic, alimentat cu aer lichid[ ?]. Axul trebuia sa vibreze numai in jur de 1/16 inch[1,6 mm] producand un simplu «hum», despre care Tesla spunea ca era capabil sa faca sa vibreze un sistem de greutate considerabila "…de mai multe mii de ori pe minut"[*¹⁷ Patent for Tesla's Valvular Conduit, No. 1,329,559, Feb. 3, 1920.] (turatia standard de 60 rpm ar fi 3.600 pe minut ora). Se presupune ca surplusul de cai putere din fierul submarinului, era energia termodinamica combinata adaugata de antrenarea condensatorului, ca si energia primita de generator de la acelasi emitator ELF care putea transmite si mesaje. Fierul ar putea mentine fluxul de caldura eliberat de aer deoarece era comprimat si racit, iar din fierul in care era stocat, [dus] inapoi la aer (care, intr-un ciclu Carnot) atunci cand se dilata ca sa impinga pistonul. In acelasi timp, fierul poate functiona ca o antena ca sa primeasca energia electrica a pamantului [ea] fiind reglata de un «transmitator» de la distanta, [adica] energie electrica a undelor stationare care traverseaza pamantul de la un pol la altul, asa cum a fost dovedit de Tesla prin experimentele lui din 1899 la Colorado Springs. Fierul colecta energia electrica din sistemul pamantului ca sa o adauge la energia electrica a generatorului[oscilator?] asa cum se facea la motoarele Electro-U-submarinelor si la incarcarea bateriilor. Dupa cum a afirmat Tesla in 1898[*¹⁸ The Sun, New York, Nov. 21, 1898.], (in parte pertinente): "Mai intai am urmarit doar sa trimit mesaje la mare distanta in acest fel." "Acum, aceasta idee am extins-o la sistemul de transmisie a puterii[energiei]."
. Infasurarile de pe oscilator[generator?]erau de aprox. 50 mile[?!] lungime iar sistemul sau inductiv capacitiv ii permitea sa lucreze pe o frecventa ce corespundea cu cea a pamantului, cu o lungime de unda de aprox. 925 mile[?1714 km], la o frecventa de 13,5 cps[cicluri pe secunda], uneori mentionata in legatura cu comunicatiile navale ELF. O fi fost aceasta parte a sistemului pe unde lungi a lui Tesla destinata oare pentru "transportul energiei fara fir", pe care el spunea ca l-a terminat chiar inainte de moartea sa, asa cum se spune in documentele FBI? O fi oare sistemul naval ELF ("Extremely Low Frequencies") [destinat] nu numai pentru comunicatii, cum zicea Tesla, dar si pentru difuzarea[transmiterii] de energie submarinelor -- asa cum Tesla de asemenea spunea? Acest sistem de alimentare este acum un secret al U.S. Navy. Navy l-ar fi putut avea inca din 1943, daca n-ar fi ascultat de proprii ei "expertii", ca Tesla e nebun, ceva de care il pot invinovati pe Einstein cu al lui "R.Q.Ms." Ei nu l-au bagat in sema pe Tesla atunci cand a incercat sa [co]intereseze marina intr-o astfel de tehnologie in 1901. [*¹⁹ The Transmission of Electrical Energy Without Wires As a Means for Furthering Peace, Nikola Tesla, ELECTRICAL WORLD AND ENGINEER, Jan. 7, 1905]
. Guvernul german n-a pierdut nici un moment, luandu-l pe Tesla in serios. Cand laboratorul lui Tesla a fost ars in 1895, Linde si-a depus brevetul privitor la lichefierea aerului, identic cu sistemul dezvoltat si testat de Tesla [si] imbinat cu functionarea generatorului. Ministrul german al marinei a achizitionat turbina lui Tesla exact dupa ce marina SUA a respins oferta lui Tesla. Prin 1905 trusturile chimice germane au inceput lichefierea si stocarea a mii de galloane de aer lichefiat in butelii de otel, anticipand viitoarele lor nevoi din razboiul submarin.
..................................................
. Intrucat bibliografia cartii este interesanta, complementara si consistenta, o redam aici:








....................................................


/lyne312b.jpg
 
http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img594/8039/lyne312b.jpg#
fig. L312.

/lyne313b.jpg
http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img109/9933/lyne313b.jpg#
 
fig. L313.



. Am tradus din aceasta foarte interesanta carte doar partile ce contin informatie tehnica, schite, tehnologie, etc. - dar nici pe acestea pe de-a-ntregul - in ideea facilitarii accesului la informatie si romanilor mai putin cunoscatori de engleza (printre care ma numar si eu).
. Aproape oricine isi poate da seama cat de simplu este principiul de functionare al farfuriilor zburatoare, si, eventual sa isi construiasca vreun model.
. Foarte multe pagini din carte contin multe subiecte (informatii) de natura politico-istorica, foarte interesante si acestea. Cei ce doresc sa se informeze in acest sens vor trebui sa apeleze la textul original.

.

.  La o reluare a subiectului eter, mi-am dat seama ca ar fi necesara o traducere completa a capitolului 9, "Inside the electron", din cartea "The secret life of Nature", a lui Peter Tompkins. Fragmente lungi din acest capitol au fost deja prezentate in acest topic. Poate ca traducerea actuala este mai inteligibila decat precedentele fragmente.




p. 102

.  In acest moment a aparut pe scena un alt psihic [psihist] cu o si mai buna vedere a particulelor pentru teoria Higgs si a lui coarda asociata[ ?]. In 1991, Phillips a fost contactat de un psihoterapeut canadian din Toronto, Ron Cowen, care recunoscuse în cartea lui Phillips poze similare cu imaginile mentale pe care le experimenta în timpul meditatiilor budhiste, pe care le practica de 20 de ani. Ron Cowen susținea că capacitatea sa "siddhi" sau "micro-psi" s-a manifestat în anul 1985 în cursul unei meditații în timp ce studia Theravadan Abhidhamma, un text budist vechi. Ar putea oare acest psiho[terapeut], s-a intrebat Phillips, sa furnizeze intelegerea naturii și mecanicii quarcilor?
.  Câțiva ani mai inainte, acceleratoarele atomice SLAC au identificat particula care transporta forța necesară pentru a menține quarcii lipiti împreună, ca sa se invârta unul în jurul celuilalt în închisoarea lor protonica: (pe bună dreptate) SLACkerii l-au botezat gluon. Gluonii sunt membri ai familiei de particule energetice - precum fotonii și pionii - colectiv cunoscut sub numele de bosoni după fizicianul indian SN Bose, pentru a-i distinge de particulele mai materiale - precum protonii, quarcii, și omegonii – (colectiv) numiti fermioni în onoarea lui Enrico Fermi. Gluonul de masă zero a fost văzut a fi absorbit și emis în fluxurile continue de [de catre] quarci, creând o forta de legatura, (progresiv) mai puternică cu distanța, care ține quarcii prinși permanent în [interiorul] protoni[lor] și neutroni[lor].
.  În modelul lui Phillips, omegonii lui, sau subquarci - trei la un quark - sunt la fel [re]tinuti de aceeași absorbție și emisie, dar de "hypergluoni," particule similare gluonilor. Pe cand fizicienii deseneaza protonii ca fiind tripleti de quarci ținuti împreună de corzi-Y gluonice, Phillips deseneaza quarcii ca tripleti de omegoni tinuti împreună de hyperomegoni-Y (în formă de Y). Dar cum sa-și susțina teoria lui?

p. 103

.  Intrigat de perspectiva viitoarei validari a (naturii) UPA-sului lui Leadbeater și Besant, sau subquark, Phillips a călătorit în Toronto la Centrul Dharma, un refugiu al meditației budiste, unde l-a inregistrat [pe magnetofon] pe Ron Cowen în cateva sesiuni de mai multe ore in timpul carora psihic[istul] s-a folosit de talentul său remarcabil de a se afunda (chiar mai adanc) în lumea microscopică a supercorzilor și a gluonilor.
.  Într-o articol detaliat - din care următorul pasaj este doar un rezumat -  Phillips descrie cum Ron, primind o capsulă de hidrogen, dar fără să i se fi spus ce conținea, a folosit ESI-ul său ca sa pătrunda în sticlă și sa captureze un obiect care-i dadea impresia ca e format din două triunghiuri ce se intersectau, cu sfere la colțuri: clar, spune Phillips, două nuclee de hidrogen, tocmai așa cum au fost descrise de către teozofi.
.  Deja Ron a validat observațiile teosofilor dar nu a validat [?] molecula biatomica de gaz pe care el a ales-o ca să o "colapseze" [pr]intr-un scurt "haos ", înainte de a o reforma într-un facsimil al "atomului" descris de Leadbeater și Besant. Ceea ce au observat ei – ii era de-acuma clar lui Phillips - au fost nu atomii reali, ci formele "restabilizate" create din perechile nucleelor atomice "destabilizate", pentru a fi vizualizate psychokinetically.
.  Extrăgând triunghiurile din (ceea ce erau evident) quarci din nucleul de hidrogen, Ron si-a crescut puterea de mărire ca sa scruteze una din sferele de colț, care conținea ceea ce-i păreau sa fie trei nuci unite în în formă de trifoi [trefla] prin trei fire buclate sau corzi: tocmai tripletul de UPAsi pe care teozofii l-au numit "triplet de hidrogen" – azi quarck.
.  Ron a declarat ca doua dintre nuci erau cu fața la el, în timp ce a treia era cu fata inspre exterior. A observat un instantaneu cu o nuca a carei axa a suferit un bobarnac [se zmucea, un salt usor, tresarire], simțind că si ceilalți [UPAsi] au făcut acelasi lucru simultan. Toate cele trei nuci se intorceau acum ca si cand erau "odd-man-out", ritmul de [zmucire] tresarire fiind sincron cu al celorlalte doua nuci cat și al firelor atașate acestora. Acest bobarnac aleatoriu, sincronizat, al celor trei UPAsi dintr-un triplet de hidrogen, sau quark, spune Phillips, este o confirmarea remarcabilă a principiului suprapunerii din mecanica cuantica. Toate particulele cunoscute din univers pot fi impartite în două grupe: particule de spin 1/2, care alcătuiesc materia - protoni, quarci, electroni - și particulele de spin 0, 1 și 2, care furnizeaza fortele – gluoni, fotoni, pioni.

p. 104

.  [The indefinite spin state of each spin—I/2 subquark pointing in opposite directions at different instants in time but coordinated in such a way as to create a quark—bound state with overall spin of 1/2, indicates, says Phillips, that Ron was observing the quantum nature of spin. ] Traduc cam asa: Nedefinita stare de spin [rotire] a fiecarui subquark [subquark (de spin) 1/2 /sau o jumate de subquark/ /sau 2 quarci/ aratand in directii opuse la diferite momente de timp dar coordonati in asa fel ca sa formeze [totusi] un quark] - in stare legata [avand] spinul de 1/2, indica, spune Phillips, ca Ron observa natura cuantica a rotirii [spinului].
.  Privind mai aproape la o nuca, Ron văzu că două fire ieșeau din ea, dintre care unul părea mai subtire decât celalalt.Firul mai clar arata ca o bucata de coarda [fir] încurcata, răsucita de sfoară, care ar fi putut fi întinsa in linie dreaptă cu putin efort si care, lasata relaxata, si-ar fi reluat starea sa încurcata [buclata].
.  Gandindu-se ca ar putea vedea o spirală de la unul din aceste filamente [corzi], Ron il mări. În locul ei [spiralei], el văzu un flux de bule curgand înainte și înapoi atât de repede că nu putea sa observe momentul în care ele isi inversau directia. Cand [in timp ce] bulele ieșeau din nuca în șir [indian] ca sa se deplaseze de-a lungul a ceea ce arata ca un tub, ceva formă de energie părea sa le intinda [expandeze?] dilate pana la o distanta de pana la zece diametre de bule. [Sau, se poate traduce: parea sa le dilate pe fiecare pana la maximum 10 diametre de bule.] [...some form of energy appeared to expand them to their maximum over a distance of up to ten bubble diameters. Then the current reversed.] Apoi curentul se inversa.
. A fost destul de surprinzator ca Ron a putut sa vada si sa descrie un astfel de balonas deoarece diametrul unui subquark (walnut-subquark) este in jurul valorii de 10^-35 mm .
.  Concentrandu-si atentia pe un singur balonas, Ron vazu ca atunci cand acesta se misca prin tub, tubul se rotea odata intr-o directie, urmatoarea (data) in directie opusa, in sensul acelor de ceas cand bulele se indepartau, in sens opus acelor de ceas cand bulele se miscau catre el [el-Ron?], desi nici acum nu a putut sa distinga momentul tranzitiei instantanee (a schimbarii de sens). Estimand distanta dintre doua bule succesive la cam de 6 ori diam. unei bule, Ron isi nota ca dupa trecerea fiecarei bule, tubul parea sa se dezumfle [subtieze?] foarte usor, capetele sale nu mai subtiri decat granita dintre doua lichide [??].
.  Procedand astfel incat sa "calatoreasca" pe traiectorie odata cu balonasul - evident nu in corp fizic ci cu "punctul sau de vedere" (viewpoint) - Ron vazu ca acesta avea forma de gogoasa (-covrig) durdulie, cu o intentie(?) de calota care antrena/conducea in miscare bulele si taraia o coada. Urmarind sa vada ce se intampla in detaliu cu una dintre nuci, Ron s-a apropiat de filamentul ce parea sa lege doua nuci. Inauntrul filamentului, aproape de suprafata ext. a nucii, se pomeni el insusi miscandu-se intr-o supla (gratioasa) spirala. Coborî precum

p. 105

Alice in Tara Minunilor, prin spiralele UPAsului , cam de trei ori [infas.] in sens invers acelor de ceas, pe urma de-a lungul altei spirale[?] in sensul acelor de ceas, simtindu-se el insusi aspirat in lungul [traiectoriei], pierzand sirul numaratorii infasurarilor [parcurse]. Hotarandu-se sa urmareasca rotatia filamentului din afara (mai bine decat miscandu-se de-a lungul lui), Ron se intoarse deasupra varfului UPA-sului si iesi din vortexul lui. Acest lucru i-a permis sa stabileasca o caracteristica esentiala a filamentelor: ”ele” erau un singur fir.
.  Urmarind cateva spire in sensul acelor de ceas, vazute de deasupra, "calea/drumul" cobora intr-un (sub forma unui) vortex subtire , facea o foarte stransa intoarcere "turn" (tur), venea asupra sa insusi (al drumului) cu o jumatate de tura, se intorcea (urca?), infasurandu-se in jurul său aprox. inca o juma' de tura, pe urma facea o miscare violenta de rasucire si trecea prin peretele nucii-UPA ceea ce aparea ca fiind cel de-al doilea filament serpuitor. Astfel stabili ca cele doua filamente separate observate din afara UPAsului erau de fapt (doua) parti ale unuia (si aceluiasi) filament continuu. Cat ai clipi (no time) se vedea o ruptura/intrerupere in "drum". Deci, de unde veneau bulele si unde mergeau? Mutandu-se inapoi aproape de filament, Ron observa ca atunci cand o bula din filament intra in nuca, ea crestea brusc mai mare si devenea un norisor de ceata. Asta se intampla la suprafata (nucii) si cauza o usoara unda de soc ce se disipa in interiorul nucii in timp ce bula disparea inainte sa ajunga la gratioasa curba din interiorul gazdei sale. La celalalt capat al nucii, bule relativ mai mici se scurgeau/izvorau lin afara prin celalalt capat al filamentului, aparand ca (si) din nimic.
.  La o mai amanuntita observare, bulele ii pareau lui Ron c-ar fi create in rasucitura spirala (tirbusonul) aproape de iesire deoarece nu era(u) bule la inceputul acestui spiral. Cand bulele refluau [intrau] in nuca, in loc sa (re)formeze un norisor ca in cazul intrarii din celalalt filament[?], ele pur si simplu scadeau pana la nimic.
.  Cand bulele isi inversau directia (miscarii), coada slabea/disparea, ca sa reapara la capatul opus [al cui?]. Pe prora bulelor, mici cercuri concentrice ca niste unde [cercuri pe supraf. unei ape] de şoc se formau pe suprafata, ca o calota. Bulele nu pareau sa fie formate decat din suprafata separatoare/limita, cu nici un fel structuri inauntru. Bulele din (pentru Ron, era) filamentul numarul doi, se repezeau afara ca niste "râme" de energie, ascutite la ambele capete. Apoi "râma" devenea mai implinita/rotunda/ , trecand intr-o forma stabila de "mormoloc".

p. 106

.  Dupa Phillips aceasta bula era clar un gluon, masa zero, numai energie, o alta forma de particula preconizata/presupusa/ de fizicieni ca ar lega quarcii intr-un nucleu. Filamentele emanate din nuca erau clar tuburi de flux magnetic, adica, vortexuri (vartejuri) in vacuumul superconductor ambiental Higgs, in lungul carora au fost canalizate linii de flux magnetic emise de monopolii magnetici ai UPAsilor sau subquarcilor.
.  Phillips considera semnificativ faptul ca bulele au fost vazute rotindu-se pentru ca gluonii si antiparticulele lor (gluonii hipercolor) sunt considerate ca avand un intrinsec [impuls?] moment unghiular de spin 1. Curgerea lor de dute-vino de-a lungul filamentului -sau tubului de flux- Phillips o explica drept consecinta a virtualei permanente emisii si absorbtii (a lor) de catre UPAsi, la fiecare capat al tubului de flux.  
.  Reiese ca punctele de lumina ale teozofilor din liniile de forta erau de fapt, asa cum a vazut Ron, particule in forma de tor [gogoasa am.] (aflate) in miscare de rotatie (gluoni cu spin -1) care nu intrau in UPA ci erau create sau distruse la/in suprafata cu forma de nuca ce o continea (pe UPA). Asta ne arata, zice Phillips, ca particulele de energie precum gluonii sunt corzi simple [stringuri], pe cand spinul -1/2 al particulelor de materie precum subquarcii si electronii, este snopuri (pachete) de (cate) zece stringuri --- e altceva, zice Phillips, ce trebuie sa (mai) fie descoperit de fizicieni.  
.  Timpul o va spune. Între timp Phillips se întreba dacă Ron ar putea pune in lumina o particula mai fundamentala decât UPA teosofilor, electronul. Phillips spune ca motivul pentru care Leadbeater și Besant nu au observat și descris electronii este că în timp ce acestia erau preocupati cu observarea dublelor nuclee ale "atomilor" extrem de mari, electronul infinit mai mic ar fi zburat pe langa, prin enormul vid al atomului, deoarece dimensiunea electronului, în raport cu nucleul, este cea a unui BB [ce-i acela BB?] pierdut într-un camp de șase acri. Întrucât atomii chimici ai fizicienilor se măsoară în zece miliardimi de centimetru, avand o greutate de o milionime de miliardime de milionime de gram [mld. de mld.?], [atunci] un nucleu de atom, de 100.000 de ori mai mic și de cinci bilioane de ori mai dens decât uraniul, ocupă nu mai mult de o miime de miliardime din ceea ce este 99,9 la sută spatiu gol. Acolo, electronii, de 1800 de ori mai usori decat decât cel mai ușor nucleu, se afirma /presupune/ ca alearga cu cca.  99,99995 la sută din viteza luminii.

p. 107

.  Dintre toate particulele elementare cunoscute cu o masă finita, electronul este cel mai mic și cel mai ușor, o milionime dintr-o trilionime de metru, fiind cel mai apropiat "obiect" de o particulă punct, un punct geometric fara dimensiune [dar avand] încă masă. Absolut stabili, electronii nu se cunoaste ca s-ar transforma sau transmuta ei înșiși, in nici un fel de circumstante, în alte particule cu masa. [Fiind] cea mai usoara particula dintre particulele cu masa nenula, ar putea fi, de asemenea, cea mai batrana, estimata de fizicieni de a fi mai batrana decat universul. Singurul său dusman (nemesis) este pozitronul. Daca se intalnesc ambele dispar, explodând în doi fotoni lipsiti de masă și un neutrino fara masa.
.  Cat despre constituentii nucleului atomic (protoni, neutroni, quarci si potentialii subquarci) electronul necesita pentru examinarea sa o "putere de marire" mult mai mare decat cea dezvoltata de Besant si Leadbeater ca sa-i vada pe acei "ultimi atomi fizici" [ultimate physical atom – UPA] ai lor, considerati a fi de dimensiunea subquarcilor din nucleul unui atom chimic.
.  Ron s-a concentrat pe materialul manecii sale pentru a cauta electroni. Ca la o inregistrare video, facu zoom (in jos) intr-un nor de electroni si vazu ca pareau sa se miste pe orbite circulare. "Prinzand' unul, remarca forma lui de "covrigel" [pretzel]: un snop de fire (de tort rasucite) /de filamente/ cu o gaura sau vortex in varf, foarte asemanator cu UPAsii pe care ii analizase [deja], doar ca mult mai mic, fiecare [fiind] acoperit  /inchis/ inauntrul unei coji /invelis, cochilii/ transparente ca sticla, de forma unui ou.
.  Patrunzand prin coaja, vazu ceva in genul unui sirag de margele. Ceva l-a facut sa se cutremure /infioare/, si el a explicat ca [asta] era o energie de tip kundalini ce urca de la baza "coloanei his lui vertebrale". Vazu ca ceea ce aratau ca niste margele erau de fapt spirale incolacite. Prinzand un snop din aceste fire [spirale?] vazu o gaura sau vortex in varf /capat/. Urmand spirala unui fir, vazu ca aceasta face intre doua si trei revolutii, a treia incompleta. Dar nu putea sa vada cum se intorceau spiralele externe la baza in spiralele interioare centrale.
.  Examinand firele, avu impresia ca acolo erau doua (poate trei) spirale mai groase si cateva mai fine. Ondulatiile lor impiedicau o observare mai indeaproape. Firele [spiralele] erau separate de "canale" umplute cu ceata ce continuau tot drumul pana sus in electron, devenind mai inguste inainte de a disparea inapoi jos [??] in centrul vortexului. Acolo canalele se rasuceau in asa fel de nu se putea lamuri usor.

p. 108

.  Grosimea celei mai groase spirale [spire?] din teaca firelor era aprox. 1/10 din diametrul spiralei [?], poate chiar un pic mai mica, cu un mic luft intre spire dar erau prea multe spire pentru a le putea numara. Examinand unul din firele mai subtiri, sau spirale minore, Ron vazu inca o si mai fina spirala, al carui interior arata ca un tub si remarca un "vant" in interiorul spiralului, ce-l absorbi si pe el. Nu putea vedea vantul, numai il simtea, retinut cum era el la 1/3 de centrul spiralei.
.  Facand zoom in continuare, vazu chiar o spirala mai mica, mai strans rasucita, cu spirele aproape lipite. Vantul le sulfa [si] pe aceste mici spirale, de asemenea. Numarand de la primul tip de spirala, Ron trecu prin sase sau sapte ordine de spirale, numarand la ele cu o voce tot mai pierita.
.  Pana la urma vazu bulele, la fel cum le vazuse Leadbeater in UPAsi, de forma aproape sferica. Toate aveau acelasi spin (rotire): in sensul acelor de ceas vazute de deasupra [din varful bulei prob.]. Varfurile fiecarei bule pareau destul de dense si intunecate, cu o mica gropita. Partea mai de jos era transparenta. Pe cand Ron plutea prin gropita adanc in bula, el simti "un fel de inteligenta de calitate … un fel de constiinta" si se gandi sa nu fi alunecat in alt plan /spatiu/, foarte mare si altfel structurat.
.  In corpul bulei Ron observă o activitate circulara de tip vortex, dar diferita de miscarea dintr-un jaccuzzi, miscarea nu parea sa se termine undeva. Apoi se trezi el insusi intr-un spatiu opac cetos in care nu putea vedea nimic. Lasandu-se sa cada prin el, ajunse la capatul palniei [con al] bulei dar cand vru s-o ia inapoi spre marginea superioara, nu putu sa faca acest lucru. Parea sa fie fortat printr-un canal ingradit (inchis) care il duse inapoi in locul unde fusese mai 'nainte. Mergand in cercuri. el simti ca miscarea lui era programata sau ghidata, deoarece n-o putea controla sau opri. Incapabil sa iasa din circuitul inchis [in cerc?], Ron decise ca singurul mod de a iesi din aceasta situatie grea era sa intrerupa meditatia.
.  Rememorand experienta, Ron stiu ca singura cale prin care putea deosebi electronii de UPAsi, in ciuda similitudinii structurale a spiralelor lor, era aceea ca electronul nu avea stringuri care sa iasa din el si parea mai slab activ energetic decat UPA[/u]. Cu toate astea, amandoi, si electronul si UPA, impartaseau aceeasi proprietate: spiralele lor erau alcatuite dintr-un mai inalt ordin de spirillae aranjate una in interiorul alteia (spiral in spiral?).

p. 109

Diferenta esentiala consta in "bobinajul" stringurilor electronului, care descresteau progresiv, cat si in dimensiunile (diferite ale) PD-ului (Pitch Diameter) si a grosimii spiralelor [poate a spirelor?]. [Spira si spiral/ spirala/ sunt diferite, in sensul ca o spirala are mai multe spire. De asemenea trebuie precizat ca nu e vorba de spirale ci de elicoide insa in limbaj obisnuit chiar si tehnicienii folosesc aceste denumiri gresite.]
.  Asa ca ar fi de asteptat, zice Phillips, ca electronul sa etaleze un ordin/numar/ mai mare de spirile care sa se rasuceasca in elicii exact asa cum o fac (si) in UPAsi, din cauza ca ambele feluri de particule sunt stari diferite ale unui [aceluiasi] string; UPAsii cu ale lor zece spirale sunt snopuri de zece stringuri inchise, 26-dimensionale; electronii sunt superstringuri fara tuburi de flux (care sa emane din ei); gluonii sunt stringuri bozonice solitare.
.  Observatiile lui Cowen indica, zice Phillips, ca spatiul are mai mult decat cele sase dimensiuni prezise de teoria corzilor, dimensiuni conforme cu incercarile recente ale unor matematicieni (de stringuri) de a construi superstringuri din stringuri bozonice cu mai mult de 26 dimensiuni fundamentale, din care 16 dimensiuni sunt compactate.
.  In ultima instanta, dupa vizualizarile lui Ron, atat UPA cat si electronul sunt compuse din bule ce sunt de fapt toruri [engl. tori], aceleasi "bule/ balonase" descrise cu 80 de ani inainte de Leadbeater ca si "gauri /goluri/ in KOILON, adevaratul eter al spatiului". Discrepanta intre bulele sferice observate de Leadbeater si gogosile [toroidale] observate de Ron e explicata astfel de catre Phillips: "Gogoasa lui Ron se invartea f. repede si forma sa de tor era observabila numai cand el ii incetinea rotatia. Leadbeater nu a remarcat miscarea de rotire [pai poate ca nici nu se-] asa ca nu a avut motiv sa-i opreasca miscarea; tot ce a vazut a fost o imagine estompata/confuza/neclara/ a unei sfere create de un tor gras cu o gaura mica, ce se rotea si sarea in toate directiile." Dar diferenta in topologie intre o sfera si un tor este cruciala, zice (totusi) Phillips. Torul lui Ron (vazut ca o bula de catre Leadbeater) este de fapt o bidimensionala sectiune transversala a unui string ce se extinde in mai mult de 14 dimensiuni de spatiu, ce ar putea fi compatibil cu torul 16-dimensional, unul din modelele de spatiu ce au fost propuse de teoreticienii stringurilor."
.  Acest spațiu este generat de șaisprezece cercuri unidimensionale[sâc!] reciproc perpendiculare și are proprietatea topologică [v.] că o călătorie de-a lungul oricarei dimensiuni duce înapoi la punctul de plecare – tocmai proprietatea mișcării ciclice în care Ron se trezise prins el insusi.
.  Când Ron s-a găsit el însuși pierdut în ceea ce a simțit ca era un alt fel de spațiu, în adancimea unui balonas din inima unui electron, "un spațiu cu un fel de inteligență... un fel de conștiință ", el a facut o tentativa de speculatie că această conștiință "a lăsat o ușă într-o ... inteligență mai mare, o inteligență universală."

p. 110

.  Pentru ocultisti, desigur, nimic nu există decat numai constiinta, existentă in nenumarate grade de subtilitati. În ceea ce privește forța care ține atât UPA cat și atomul împreună, pentru Phillips aceasta este [materializata de] bosoni schimbati între subquarcii din aceeași quarc, și gluoni schimbati între subquarci aparținând diferitilor quarci. Ceea ce a confirmat Ron, a fost faptul că "liniile de forță" ale lui Leadbeater au fost de fapt suprafete tubulare rotitoare (vartejuri în campul supraconductor Riggs) prin care curgeau particule aflate in miscare de rotatie [rapida] (gluoni de spin -1), care nu intrau in UPAs ci erau create și distruse la limita invelisului cu formă de nuca, ce-l cuprindea [pe upas].
.  Pentru Leadbeater: "Forța nu intră in UPA din exterior. Ea izvoraste din [el], ceea ce înseamnă că intră din dimensiunile superioare." Dupa cum explică el fenomenul, dimensiunile spațiului sunt doar limitări ale conștiinței, și o conștiință suficient de dezvoltată este complet lipsită de astfel de limitări, cu puterea de exprimare în orice număr de dimensiuni. "Fiecare coborâre în materie mai densă inchide perceptia uneia dintre aceste dimensiuni. Nivelul astral e limitat la patru dimensiuni; coborârea in continuare în lumea fizică [astralul] se limitează la trei.
.  Procesul invers elimina limitele, iar universul devine înzestrat cu o mai mare profunzime, bogăție, frumusețe și armonie: în toată frumusețea ei, grandoare, divinitatea, este deja acolo, întotdeauna. Noi suntem cei care ne schimbăm pe masura ce crestem sau eliminam limitările noastre.
.  Din fericire, limitele par a fi arbitrare. Dacă se ia în considerare dimensiunea unui string: de 10^-35 centimetri, estimată de fizicieni, iar limitele exterioare ale universului observabil să fie sub 10²⁸ centimetri , faptele [poate dimensiunile] teozofilor și ale lui Ron Cowen ii plaseaza pe oameni la jumătatea distanței între cele doua extreme, cu facultatea uimitoare, dezvoltata prin puterile siddhi, de a fi capabili să-si transfere constiinta spre oricare extremă, anihiland spațiul.

p. 111

.  În ceea ce privește timpul, pare a fi la fel de iluzoriu: un foton emis de o galaxie îndepărtată cu miliarde de ani în urmă stie deja cand se apropie de pământ daca sa se comporte ca o unda sau ca o particula cand va fi detectata de observatorul uman. Şi în mecanica cuantică, dacă un electron interactioneaza cu un alt electron, o relație se menține între stările lor cuantice, indiferent cât de departe ar putea rătăci în univers. Asta inseamnă - și este ceva ce lui Einstein nu-i plăcea - că dacă observați un electron și descoperiti sensul lui de rotire, sensul de rotire a celuilalt electron, ca printr-un fel de magie, va fi decis simultan, în direcția opusă, indiferent unde ar putea fi.
.

Interesant acest articol despre electron. Nu l-am citit pana cum, chiar daca am constat ca sunt demult in posesia cartii. Este una din mai vechile mele pasiuni - sa-mi confirm existenta sau inexistenta electronului ca particula sau unda, sau ce-o fi el in realitatea lui intrinseca caci este clar ca ceva exista insa eu consider ca interpretarea data de oameni este gresita si gresit fundamentata.

Pe de alta parte, descrierea facuta de Ron electronului m-a dus instant la imagea electronului eteric vortexial al lui Karl Frederick Kraft, asa dupa cum se poate vedea din figura de mai jos:



In acest sens as dori sa-mi aduc si eu putin contributia la acest topic, cu un articol scris de acelasi Stephen M. Philips in anul 1995 intitulat "Perceptia Extrasenzoriala a Particulelor Subatomice - Evidente Istorice" din care redau aici un scurt paragraf:
"In ciuda acestor incercari, Leadbeater nu a reusit examinarea unui electron, prin intermediul puterilor lui micro-psi. Motivul posibil pentru aceasta este in primul rand, ca el ar fi putut cu usurinta sa nu detecteze electronii, dacă acestia au ordinul de marime mai mic decat cel al subquarcilor, iar in al doilea rand, chiar si presupunând ca el ar fi avut sansa sa se focuseze pe electroni, el le-ar fi confundat cu UPA-urile, dacă, ca si stari diferite ale unei super-corzi, electronii si subquarcii, amandoi sunt alcatuiti din 10 bucle care apar la o inspectie micro-psi superficiala, a fi aranjate similar."

Intregul articol se poate citi aici:
- https://www.scribd.com/doc/100910030/1995-Stephen-M-Phillips-Percep%C8%9Bia-Extrasenzorial%C4%83-a-Particulelor-Subatomice-Eviden%C8%9Be-Istorice

Sper sa vin intr-un timp relativ scurt cu o alta traducere despre electron din cartea unui oponent al modelului atomic Bohr-Rutherford, si anume din cartea "The Case Against the Nuclear Atom" scrisa de Dewey B. Larson in 1963.

.  Buna interventie, @sadang. Multumesc pentru link; il am deja in arhiva, in traducerea ta!
.  Am inceput traducerea unui articol interesant, dedicat constantei structurii fine, in care se evidentiaza legatura constantei cu eterul:



.  În prima jumătate a secolului XX astrofizicianul englez Eddington a declarat că, dacă fizica afla sensul constantei structurii fine 137.036, atunci multe secrete ale naturii vor fi descoperite. Câteva exemple incomplete ale manifestării acestei constante sunt prezentate mai jos. Deoarece eterul nu e recunoscut de fizica traditională, aceste exemple pot provoca critici din partea sa.
 

.  Portiunea din spectrul radiațiilor electromagnetice numita fotoni de frecvență v, deformează structura eterului. Existand în eter cu mărimea r_e printre elementele sale[eterului], fotonul produce deformarea A_r. Astfel, energia de deformare va fi e₀x Ex Δ(r_e), unde e₀ este sarcina electronului sau pozitronului, E este intensitatea unui câmp electric. Energia fotonului este egală cu energia de deformare, unde h este constanta lui Plank:

.  Această deformare depinde de timp. Fotonul este un fenomen electromagnetic cu amplitudinea, :

.  Să determinam intensitatea unui câmp electric, unde N este un oarecare factor de proporționalitate:

.  Să înlocuim raportul obtinut [amplitudinea de la (2) și intensitatea din (3)] in (1):


.  Putem presupune ca  este viteza luminii.

.  Să subliniem că această ipoteză pare a fi naturală, dar nu evidentă. Să determinăm numărul necunoscut:

Unde,



este o constantă magnetică a vidului, care este egală cu inversa permeabilitatii magnetice,

este o constantă electrică a vidului egală cu inversa permitivitatii dielectrice. Astfel, interacțiunea radiației electromagnetice (foton) cu eterul este legată de numărul 137.036.  Aceasta, probabil, caracterizează vreo acumulare [fascicul?] de eter, legată de foton. Să obtinem cunoscuta formulă a constantei Plank din (5):

.  Toate componentele, incluse în constanta lui Plank, se refera la structura de eter. Concluzia este următoarea: așa-numita „catastrofa ultra-violeta”, care a pus la îndoială corectitudinea fizicii clasice, este o problemă complet exagerată din punctul de vedere al existenței eterului. [Problema] este pur și simplu rezolvată prin capacitatea eterului de a distinge și de a transfera radiații doar sub forma de cuante.
Ar trebui sa construim elementele structurii vidului pe fapte experimentale bine-cunoscute. Exista o ecuatie a nergiei fotonului pentru frecventa „granitei rosu[lui]” si energia perechii,


.  Din (7) putem gasi dimensiunea unui element structural:

.  Prin urmare, avem distanța dintre electronul și pozitronul virtuali, care formează o sarcina de legătură sau dipol de eter. Granita „rosie” a „anihilarii” lui la efectul fotoelectric se determina din:

.  Deformarea [data de?] dipol este mai mică decât valoarea dată/ obtinuta/ și ar trebui să aibă o proprietate electroelastică. Când valoarea deformarii crește, [aceasta] duce la distrugerea dipolului
și o pereche, electron/ pozitron liberi, va apărea. O consecință remarcabilă a formulei (9) este:

.  Din nou am obtinut o constantă de 137.036. Acum este asociata cu deformarea legaturilor propriu-zise ale structurii Eterului.

------------------------------------------------------------------------------------------------------


Natura ne oferă ceva ajutor: o anumită ierarhie într-o structură de materie se observă daca luam în considerare creșterea maselor particulelor fundamentale 2x137,036 m_e, 2x 137,036x 7 m_e si 2x 1836 m_e. Masele perechilor electron - pozitron vor forma mase de pioni, proton, antiproton, și neutron. Numărul 1836,125 este numărul de masă al unui proton. Numărul 1838,6 este numărul de masă al unui neutron. Este ușor de observat că un element structural este masa 2m_e. Să-l multiplicam cu 137,036x 2m_e= 274,072x m_e și vom obține o valoare, care este foarte aproape de masa pionului  

O asemenea coincidenta nu pare lipsită de sens. Pioni sunt particule formate din electroni și pozitroni. În pionul π _o întregul de la 264,2 sunt masele electronului și pozitronului. Întregul este un pion zero-încărcat ‚ pion ’’0’’, iar minus 9,872 poate fi acceptată ca masa echivalentă energiei neutre de legatura a pionului. În π ₊, π _{_} , pionii contin numar impar de mase 273 de electroni și pozitroni. Natura ne sugereaza din nou, că pion π ₊ consta intr-un pozitron (de prisos) excesiv, iar π_{_} constă dintr-un electron excesiv[?]. Este clar că pionii reprezintă o singură unitate (sisteme cuantice indivizibile capabile să existe virtual și real în funcție de timpul lor scurt de viață). Lipsa de masă a pionilor cu sarcina de până la numărul 274,072 poate fi tratată ca defect de masă de legătură sau energie de legatura,
 
Putem avansa două variante de defect de masă pentru pionul „0”:
 
Aceste variante pot fi distinse dupa durata de viață a pionului ”0’’. Particula cu viata cea mai lunga are defectul de masă maxim. Intrucat pionul ”0” are viață mai scurta decât pionul încărcat (cu sarcina), este necesar să se accepte prima variantă, adică,

.  Putem presupune că protonii și antiprotoni pot fi formati din mezoni și pioni. De exemplu, particula cu masa egală cu 1836,12 mase electronice (proton) poate conține 3 perechi de pioni incarcati, un pion pozitiv și 7 pioni neutri. Structura unui proton sau antiproton conține mezoni incarcati, care participa la interacțiuni nucleare tari. Masa in exces din 1836 de mase de electroni face ca defectul de masă sa fie egal cu energia de legătură. Aceasta corespunde cu energia uriașă ce asigura stabilitatea mare a protonilor. Puteti vedea rolul numarului 137,036 pe exemplele date de structura materiei.


Paradoxul "unda – particulă"

.  Formula lui De Broglie λ= h/mV este utilizata pentru calcularea lungimii de undă a unei particule in miscare. Se arată mai sus că constanta lui Plank depinde de parametrii eterului și de constant 137,036. Particula, ce se deplasează în structura de eter, produce fluctuații transversale cu frecvență v = c/λ. Astfel, frecvența (data) sau lungimea (data) a unei unde se va fi format doar cu [ocazia] mișcarii particulei in eter. Particula se misca pe o traiectorie în spirală [corect, elicoid], cu pasul surubului, λ= h/mV si este motivul pentru care exista fenomenul difractiei particulelor. Amplitudinea undei poate fi determinata cu formula:
 
Aceasta amplitudine nu depinde de viteza particulei, ci de elementele structurale ale Eterului (sarcina dipolului, numărul 137.036 și limita de deformare), pentru masa unei particule și, mai ales, de constanta magnetică a eterului. Vom obtine amplitudinea egală cu 1,066134x 10^-10 (m) pentru electron, [iar] pentru un proton, va fi 3,162334x 10^-17 (m). Diferența mare între amplitudini se explica prin dependența amplitudinii de pătratul masei particulelor. Asta se poate verifica prin experimente de difracție a fasciculelor de electroni și protoni. Amplitudinea traiectoriei particulelor se formeaza în eterul liber. Ca urmare, in prezența unui nucleu de atom sau a unei alte particule (care modifica parametrii structurii eterului) amplitudinea traiectoriei poate fi diferită.

Structura eterului și constanta 137,036, de asemenea, definesc lungimea de unda Compton a electronului:
2 π(r_e+ Δr_e)x 2x 137,036= h/m_ec= 2,42626x 10^-12 (m)

Generalitati despre trei nivele diferite de eter

.  Interacțiunile radiației electromagnetice cu eterul
pot apărea pe trei nivele, acestea sunt spațiul, nivelul meson și nivelul nuclear. Lungimea unei unde de ”granita rosie”, λ_rb= c/ ν_rb
a unui efect foto în spațiul eterului este un instrument suplimentar de cercetare a structurii eterului. Există o formula,
 
Indexul i = e, π, p corespunde celor trei niveluri de eter din tabela generala [de mai jos] a elementelor sale structurale. Frecvențele de "frontieră roșie" sunt egale cu  



----------------------------------------------------------------------------------------------------

.  Concluzia principală este: fenomenele electromagnetice la toate cele trei niveluri de eter sunt echivalente și sunt determinate de numărul 137.036 și viteza luminii (constantele, dielectrica si magnetica, a Eterului).
.  Raportul dintre viteza luminii - 2,99792458x 10⁸ si viteza mișcarii electronilor pe prima orbita a atomului de hidrogen - 2,187691x 10⁶ este egal cu 137,0360.
.  Constanta gravitațională a eterului din Univers depinde de asemenea de parametrii de bază ai eterului și de numărul 137. 036:
 
In care masa Plank este un numitor.
.  Forta de inertie a masei m si acceleratia ei a sunt de asemenea determinate de parametrii eterului si de constanta 137,036
F= ma= 155x πx 137,036x bx Δr_a
Unde, b= 1,155065x 10¹⁹ (kg / s²) este o elasticitate a structurii eterului. Această formulă arată cum este posibil de a transforma energia elastică a eterului in energia substanței la accelerarea masei.

Nota de editor: Teoria lui NA Kozyrev consideră relațiile cauză-efect de pe pozițiile conceptului de proprietăți active ale timpului. În acest concept viteza de curgere a timpului este definita ca raportul intre distanta dintre cauza si efect si intervalul de timp de intarziere[?] dintre ele. Pentru spațiul nostru [raportul] este egal cu produsul dintre viteza luminii și constanta structurii fine a lui Zommerfield, adică viteza de curgere a timpului este de 137 de ori mai mica decat viteza luminii. Sa observăm, că aceasta nu este viteza de deplasare în spațiu, ci "viteza de rotație a conexiunii cauză-efect". În opinia mea, există o analogie clară între această rotație patru-dimensională și așa-numitele tehnologii de torsiune. În lucrarea sa Dr. Shipov prezintă matematica rotatiilor patru-dimensionale și pentru prima oara introduce noțiunea de câmpuri de torsiune. În plus, dr Spartak M. Polyakov în lucrarea sa a subliniat caracteristicile interne ale fotonului. Presupunand aceasta structură, minima extensie a oricarei cuantum[cuanta?] electromagnetic este egală cu produsul dintre lungimea de undă și raportul dintre constanta structurii fine și viteza luminii. Deci, structura internă a fotonului, conform Polyakov, reflectă caracteristicile structurii interioare a spațiului, în acord cu Kozyrev. Această legătură între [cele] două teorii nu au fost mai discutate [pana acum]. Lucrarea lui Rykov despre constanta structurii fine este o alta teorie, care poate fi folosită pentru a crea o nouă paradigmă științifică despre eter. În opinia mea, există o analogie între noțiunea Rykov de "elasticitate a structurii eterului" și a lui Kozyrev "densitatea [vartosenia] legăturii cauză-efect".
[Frolov]

.

Am reusit sa finalizez traducerea capitolului 3 din cartea lui Dewey B. Larson "The Case Against the Nuclear Atom", denumit "Electronii". Este o expunere interesanta care i-mi confirma inca o data inexistenta electronului ca si particula, si in acelasi timp inexistenta modelului atomic orbital, Bohr-Rutherford, predat din pacate inca in scoli.

"Este destul de improbabil ca acceptarea ipotezei nucleare a lui Rutherford ar fi fost atat de rapida si de necritica daca nu ar fi fost faptul ca terenul era deja pregatit pentru o asemenea ipoteza prin descoperirea electronului si a radioactivitatii, care au aratat (1) ca exista particule mai mici decat atomul, si (2) ca asemenea particule sunt eliminate din atom in procesul de dezintegrare radioactiva. Concluzia ca atomul este o structura compozita, realizata din aceste entitati subatomice, urmeaza in mod natural si logic; prin urmare intrebarea la care Rutherford si contemporanii acestuia au incercat sa raspunda nu a fost o intrebare generala despre compozitia atomului, raspuns pe care ei il considerau ca fiind evident, ci intrebarea era despre cum erau electronii si alte particule subatomice aranjate in atom."

Intregul articol cu referintele atasate se poate citi aici:
- 1963 - Dewey B. Larson - Electronii

Lectura placuta celor interesati!

. Interesant articol. In special datorita analizei critice asupra cercetarilor de fizica nucleara, cercetari care indeobste nu sunt prezentate publicului larg si care -absolut normal- sunt contradictorii de f. multe ori. Am retinut observatia autorului privitoare la bâlbele fizicienilor atomisti prezente in chiar propriile lor lucrari. Pe de o parte e normal ca rezultatele cercetarilor sa fie "neconforme" si contradictorii, ca asa merge treaba in domeniul asta in mod normal, dar fizicienii ar trebui sa fie mai atenti cu "publicul cititor", in sensul ca mai intai ar trebui sa-l bage in seama (pe public) si apoi ca ar trebui sa-si expliciteze un pic lucrarile si conceptele aflate in permanenta schimbare.
.  Pe de alta parte, am inceput sa fiu usor neincrezator in tot ce se publica la ora actuala deoarece publicul este ghidat (ghidonat) sa creada anume lucruri (evident lucruri dorite de "ghizi").

.  Am dat peste un text f. interesant in notitele mele, a carui sursa nu mai reusesc sa o gasesc, cu f. bune explicatii asupra naturii eterului. Poate din Chimia oculta? Il voi reproduce deocamdata asa cum l-am gasit, urmand sa mai caut originea lui, respectiv locul.


.  As we has seen, a chemical atom may be dissociated into less complicated bodies; these, again, into still less complicated; these, again, into yet still less complicated.
.  Dupa a treia divizare, numai una mai e posibila: a patra divizare ne da ultimul atom fizic din sub-planul atomic, ANU. Acesta poate disparea din plan [al nostru, fizic] dar el nu mai poate fi supus inca unei alte divizari. In aceasta stare ultima [de existenta] a materiei fizice au fost observate doua tipuri de ANU: ei/ele/ sunt identici in toate, mai putin in ceea ce priveste directiile [corect: sensurile] rasucirilor lor si a fortei ce curge prin ei/ele. Intr-un caz, forta "curge incoace" de "afara", din spatiul patru-dimensional, planul Astral, si trecand prin ANU, curge in lumea fizica. In al doilea caz, [forta] curge dinspre lumea fizica afara prin ANU inspre "exterior", din nou, adica dispare din lumea fizica. Primul e ca un izvor, din care bulbuceste (izvoraste) apa; celalalt e ca o gaura, in care apa dispare. Numim ANU-ul din care izvoraste forta - POZITIV sau MASCULIN; pe acela prin care (forta) dispare - NEGATIV sau FEMININ. Toate ANU-urile, dupa cum s-a observat, sunt una sau cealalta din aceste doua forme.
Fig. 3.
.  S-a vazut/constatat ca ANU este o sfera, usor turtita si are o depresiune in punctul in care intra forta, cea ce-i da forma de inima. Fiecare [ANU] e inconjurat de un camp. ANU cu greu poate fi numit "ceva" [un lucru], intrucat materialul [lui] e acela din care sunt compuse toate obiectele fizice. El este format din curgerea [curenti ai] "fortei-vietii" si dispare [odata] cu scurgerea/drenarea sa. Teozofii numesc Forta vietii FOHAT, forta din care se separa toate planurile fizice. Cand aceasta patrunde "in spatiu", atunci Fohat "sapa cavitati in spatiu" - un vacuum aparent ce poate fi plin cu o substanta de un anumit fel, de o incredibila finete - apare Anu. Daca aceasta forta ar fi stopata artificial pentru un singur ANU, el ar disparea: n-ar mai ramane nimic. Probabil, daca acel curent s-ar opri dintr-o data, intreaga lume fizica ar disparea asemenea unui nor ce se dizolva in inaltul cerului. Doar persistenta acestui curent/curgere (prima unda de viata / life-wave/ , lucrarea celui de-al III-lea LOGOS) este cea care mentine bazele fizice ale universului. Pentru a examina constructia unui ANU se face un spatiu artificial. (Printr-o anume actiune a vointei, cunoscuta studentilor, se poate crea un asemenea spatiu impingand materia afara din spatiul respectiv si zidind-o [in afara]). Apoi, daca se practica o deschizatura in zidul astfel construit, forta inconjuratoare va curge inauntru si acolo vor aparea imediat spirale [elicoidale] inconjurand /cuprinzand/ "gaura" cu a lor tripla spirala pe doua infasurari si jumate, si reintorcandu-se la inceput cu o spiralare [interioara] prin [axa] ANU-ului; acestea [trei] sunt urmate imediat de sapte spirale mai fine, care le urmaresc in spiralare pe primele trei, pe exterior, reintorcandu-se la "inceput" [de la punctul de pe ele, de unde am plecat; ele nu au inceput si sfarsit, sunt de fapt niste fire-inele inchise] printr-o spiralare interioara pe axa ANU-ului, curgand in directie opusa - formeaza un caduceus cu primele trei. Fiecare din cele trei spirale "grosolane", turtite [? - flattened out] descrie un cerc[ciclu] inchis. Fortele care curg in el [in ANU]si ele tot de "afara" vin, din spatiul patrudimensional. Fiecare din spirele mai fine e formata din alte sapte spire inca si mai fine, pozitionate succesiv la 90 de grade unele fata de altele, fiecare mai fina decat precedenta sa; pe astea le numim spirillae (Fiecare spirilă e animata de forta-vietii a unui plan, si patru  dintre ele [plane sau spirile?] sunt in prezent normal active, cate una pentru fiecare cerc? [Round]. Activitatea lor, intr-un mod personal, poate fi fortata pretimpuriu[?] prin practica yoga.) Prin [celelalte] trei spire [ori spirillae? ori cele trei grosiere?] curg fire de curent de electricitati diferite [! trei feluri de electricitate?]; cele sapte spirale vibreaza ca raspuns [reactioneaza] la undele eterice de tot felul - la sunete, lumina, caldura, etc.; ele produc cele sapte culori ale spectrului; emit cele sapte sunete din scala [muzicala] naturala; raspund in diferite feluri la vibratia fizica - luminand, cantand, pulsand corpuri, ele se misca necontenit, incredibil, frumos si stralucitor. ANU este un soare in miniatura in propriul sau univers de o particularitate de neconceput. Fiecare din cele sapte spirale e conectata cu [cate] unul din Logoi Planetare, asa ca fiecare din Logosurile Planetare are o influenta directa functionand in materia insasi, [materie] din care toate obiectele sunt compuse [atomi, molecule probabil]. Se poate presupune la cele trei purtatoare de electricitate, ca [exista] o separare a Fohat-ului, care ar fi legata de Logosul Solar. Forta curge in depresiunea din forma de inima situata in partea de sus a ANU, si iese din varful ei [al cardioidei], schimbandu-si caracterul in cursul acestei treceri; mai mult, forta alearga prin fiecare spirala si fiecare spirila [[schimbandu-si degradeurile de culoare, ce izbucnesc din ANU-ul  aflat in rapida revolutie si vibratie, ce depind de cele cateva activitati a spiralei: uneori de un fel, alteori de alt fel]] [forta] e aruncata intr-o si mai energica actiune, si [odata] cu schimbarea activitatii de la o spira la alta culorile se schimba. ANU are - dupa cum s-a spus anterior - trei miscari proprii, adica miscari proprii, independente de orice impunere din afara. Se invarte fara contenire in jurul propriei sale axe, rasucindu-se ca un titirez; el descrie un mic cerc cu axa sa astfel ca axa (de rotire a) titirezului se misca intr-un mic cerc [nu-i precesie]; are o pulsatie regulata, o contractie si o expansiune, ca pulsatia unei inimi. Cand o forta este adusa ca sa-l tina [bear upon it], el danseaza in sus si-n jos, se arunca violent dintr-o parte in alta, executa cele mai incredibile si rapide giratii dar cele trei miscari fundamentale persista neincetat. Daca e facut sa vibreze, ca intreg, la o frecventa a oricareia din cele sapte culori, spirala ce corespunde acelei culori va straluci (briliant).


.  In acest text, sunt condensate unele dintre cele mai importante informatii tehnice privitoare la "caramida materiei" - ANU.
.  De abia acum poate fi inteles postulatul enuntat de fizica si anume acela al existentei in natura a celor doua principii (rotitoare): de dreapta si de stanga. Elice de dreapta si de stanga, substante dextrogire si levogire.
.  Ceea ce "pompeaza" aceasta caramida (ANU) este forta-vietii insasi! Acesta este si motivul ca ne hranim cu alimente levogire, primind de la ele forta-vietii. Acelasi motiv este ca zaharul rafinat, cunoscut ca dextrogir, nu face bine corpului uman caci ii ia organismului forta-vietii.
.  Probabil tot de la aceasta informatie (ce dateaza de mai bine de 100 de ani, de la teozofi) a pornit si ipoteza, vehiculata pe ici pe colo, ca ce pierde aceasta lume (prin suferinta) poate fi castig, benefic, pentru "cealalta lume" caci forta vietii noastre, "pe care o pierdem", trece dincolo spre bucuria probabila a unor alte fiinte. Evident e o simpla ipoteza.
.  Se naste intrebarea: de ce cainii nu mananca salam de la supermarket? Oare nu cumva aceste animale, cu simturi mai bune decat ale noastre, detecteaza natura dextrogira a produselor (OMG)?? De fapt, nici bacteriile sau mustele nu consuma binecunoscutele produse de tip OMG! Ma intreb si eu asaa, nu am verificat, deci e doar o simpla parere-ipoteza.
.  Tot acum inteleg in profunzime ca scala muzicala netemperata (= naturala) chiar de la spirilele astea provine iar scala temperata, ce se foloseste azi, este un surogat (cu efecte nebenefice). Asa cum putem afla acest lucru de pe internet si chiar de pe acest forum la topicul: https://cercetareromaneasca.forumgratuit.ro/t48-440-hz-versus-432-hz

.  

.  Citatul din postarea anterioara era din aceeasi CO (1951 Ed.). Un alt citat, de la pag. 19:


".  Numarul exact al acestor balonase, incluse intr-un ultim atom fizic [UPA] nu e usor de verificat /numarat/ dar mai multe calcule diferite converg in a indica aprox. incredibilul total de 14 miliarde. Pe "figurile" cu adevarat uriase, numararea directa este evident imposibila, dar, din fericire, diferitele parti ale atomului sunt suficient de asemanatoare ca sa ne permita sa facem o estimare a carei marja de eroare nu e prea mare. Atomul [ANU] e alcatuit din zece fire, divizate natural in doua grupe -cele trei care sunt mai groase si mai proeminente si cele sapte mai subtiri care corespund culorilor si planetelor. Acestea din urma [cele sapte] par sa fie identic constituite, desi fortele care le traverseaza pot sa difere, pentru ca fiecare [fir] raspunde mai repede in propria sa banda de vibratii. Prin numarare directa s-a gasit ca numarul de spire al spirillelor de primul ordin [spirale sunt numite cele trei principale si spirillae celelalte sapte], pentru fiecare "fir", este 1.680; proportia diverselor ordine de spirillae fata de altele este egala in toate cazurile cu acelea examinate [numarate direct] si corespunde cu numarul de balonase [basici] din spirilla de ultim ordin.

.  Legea buclarii de sapte ori functioneaza cu mare acuratete pana la cele mai subtiri dintre spirale, dar exista o ciudata abatere in ce le priveste pe cele din setul de trei. Asa cum se vede din desene, acestea sunt evident mai groase si mai importante iar acesta crestere dimensionala de o crestere (atat de usoara ca de-abia poate fi observata) proportionala a unora fata de altele ale diferitelor ordine de spirillae si in numarul de balonase din [spirilla] de cel mai mic ordin. Aceasta crestere de valoare nu mai mare de 0,00571428 din intreg [ul ansamblu], din fiecare caz, sugereaza posibilitatea neasteptata ca aceasta portiune a atomului ar putea cumva suferi o schimbare - poate chiar rezident in procesul cresterii, asa ca putem presupune ca aceste trei spirale la origine semanau cu celelalte.

.  Intrucat observatiile [ ?] arata ca fiecare atom fizic este reprezentat de 49 de atomi astrali, fiecare atom astral [fiind reprezentat] de 49 de atomi mentali si fiecare atom mental [fiind reprezentat] prin 49 de atomi din planul buddhic, avem aici o serie progresiva [geometrica] si presupunerea fireasca e ca aceasta serie continua [si] acolo unde nu mai suntem capabili/in masura sa o observam. In afara de aceasta probabilitate, suntem indreptati spre aceasta presupunere de remarcabilul fapt ca - presupunand un balonas care corespunde unui atom de pe nivelul/planul sapte, sau mai inalt (decat al nostru) si apoi considerand legea de multiplicare incepand [de aici] cu el, asa ca 49 de balonase vor forma atomul planului urmator sau al saselea, 2.401 [de balonase vor forma] pe al cincilea, s.a.m.d. -  vom constata ca numarul [de balonase] a fost spus deja pentru atomul fizic (49⁶)

"

05.01.16
"Textele de origine necunoscuta" le-am mai tradus odata, chiar in cadrul acestui topic, pe pagina intaia. Redundanta aceasta dovedeste o slaba concentrare a mea pe studierea subiectului.

.  Dupa cum a rezultat deja, sunt mai multe feluri de eter si toate destul de bine definite numite/prezentate ca eteruri dar neidentice, ba chiar complect diferite.

.  O postare semnata sandokhan, mi-a atras atentia:
http://www.rufon.org/forum/ozn-generalitai/modelul-etheric-al-atomului-de-la-barioni-la-bosoni/
.  Mi-am pus vreo doua intrebari:
1) La prima tocmai s-a emis ipoteza alinierii vortexurilor. (Intrebarea a fost pusa de sandokhan - daca hidrogenul-atom are o sarcina negativa, zisa electron, si din Oc.Ch. reiese ca sunt acolo noua subquarci, cum fac ei sa fie perceputi ca unul? Similar - pentru proton?)
2)  Imi pun intrebarea, simplista, cum se face descarcarea de "electroni" dintr-un tub electronic (numit "lampa", pe vremuri - dioda, pentoda, etc.) sau banala electroliza? Respectiv ce se intampla cu cei noua (UPAsi) subquarci, cum evadeaza ei din quarcii respectivi/ sau nu evadeaza/ ca sa formeze fluxurile de "electroni"?
.  . . Daca luam in considerare ce stim despre electron si proton, aflam:
m_e= 9,109558 x10^-31 [kg], si
m_p= 1,672614 x10^-27 [kg].
. Un proton plus un electron vor avea impreuna (atomul de hidrogen) masa:
m_h= 1.673524956 x10^-27 [kg], masa atomului de H.
m_h/m_e= 1837,1088 Raport binecunoscut care arata ca masa unui atom de Hidrogen este de ~1837 ori mai mare decat masa unui electron adica masa unui atom este echivalenta cu masele a ~1837 electroni.

. Luam in considerare desenul teozofilor, la care un atom de H are sase quarci si 18 subquarci. Si rezulta,1837,1088/18= 102,0616, adica un subquarc este echivalent cu ~102 electroni. Intrucat aceste date sunt rezultatul unor masuratori, inclin sa cred ca sunt adevarate.
. Intrebarea pe care mi-o pun este: cati electroni ii corespund unui singur string (una din cele zece infasurari independente ale unui subquarc (ANU, UPA)?
. De asemenea, daca luam in considerare ca trei stringuri mai groase au grosime cu 40% mai mare decat la cele sapte mai subtiri (ipoteza),
102,06/11,2= 9,11 electroni. Deci, unui string (subtire) de subquarc ii corespund ~9 electroni. Aici am facut o echivalenta de mase (grosiera).
. Daca un string are 5,6 milioane de globule, un electron ar putea avea ~620.000 de globule. Sunt suficiente pentru a forma "un atom" mai mic, similar cu subquarcul? Phillips zice ca da. Eu ma gandesc ca 620.000 de globule ar putea forma un singur string (in dublu elicoid). Nu stiu daca regula 10 deosata se aplica automat. Teozofii Leadbeater si Besant n-au pomenit nimica despre electronii vazuti, sau nu, de ei.

. Desigur, nu am luat in considerare dubiile unora precum ca teozofii ar fi vazut de fapt o molecula si ca prin urmare, atomul de H ar avea numai trei quarci (si nu sase). Ramane pentru etapele urmatoare. DEocamdata, dintr-un string de subquarc se "pot confectiona" 9 sau 10 electroni/ Cum? Ramane de analizat.

Salut Mircea, n-am mai scris de mult pe forumuri romanesti. Si acum am primit de la tine acest emal informativ si am zis sa contribui si eu cu ceea ce stiu despre electron.

In opinia mea plasma este raspunsul la toate intrebarile legate de functionarea Universului la scara micro si macro. Insa nu plasma din corpul uman (sangele) si nici cea din fizica particulelor (gaze ionizate) ci ceea ce reprezinta numitorul comun al acestora, acea stare fundamentala care permite crearea, conversia si manifestarea permanenta a energiei.

Electricitatea noastra nu este nimic altceva decat manifestarea unei energii specifice de natura plasmatica, pe care noi am asociat-o particulelor numite electroni. Este vorba doar de interpretare, interpretare strict determinata de modelul de gandire care a stabilit premizele acestei interpretari. Adica cum am tot spus eu pe ici pe colo: Premize gresite, concluzii gresite si dezvoltare ulterioara gresita!

Adica atat timp cat omul va cauta particule, particule va descoperi mereu indiferent ca vorbim de micro sau macro, iar apoi ca sa iasa din impasul fenomenelor conexe obraznice observabile (nu mai vobesc de cele neobservabile ce reprezinta 99,99% din functionarea Universului), ce nu se incadreaza in premizele respective de gandire, le asociaza acestora unde, vectori, termeni, leme, teoreme, adica tot felul de dogme asa zis stiintifice, doar sa se potriveasca in cadrul respectiv de gandire. Aceasta este in opinia mea marea eroare a stiintei ultimilor 300-500 de ani (propulsata doar de bani si interesele celor ce finanteaza cercetarile respective).

Cateva sugestii legate de acest subiect ar fi:
* 1904 - J.J. Thomson - Electricity and Matter - la pagina 87:
"... As the value of e/m for the hydrogen ion in the electrolysis of liquids is only 10^4, and as we have seen the charge on the gaseous ion is equal to that on the hydrogen ion in ordinary electrolysis, we see that the mass of a carrier of the negative charge must be only about onethousandth part of the mass of hydrogen atom; the mass was for a long time regarded as the smallest mass able to have an independent existence.

I have proposed the name corpuscle for these units of negative electricity. These corpuscles are the same however the electrification may have arisen or wherever they may be found. Negative electricity, in a gas at a low pressure, has thus a structure analogous to that of a gas, the corpuscles taking the place of the molecules. The "negative electric fluid", to use the old notation, resembles a gaseous fluid with a corpuscular instead of a molecular structure..."

* 1904 - J.J. Thomson - Electricity and Matter - la pagina 104:
"... On this view, since hydrogen is the lightest known element and the atom of hydrogen contains about a thousand corpuscles..."

* 1904 - J.J. Thomson - Electricity and Matter - la pagina 111:
"... Let us take the case of the hydrogen atom for which n=lOOO, and take for a the value usually assumed in the kinetic theory of gases for the radius of the atom, i.e., 10^-8 cm. then N(ne)^2/a=1.02 X 10^19 ergs; this amount of energy would be sufficient to lift a million tons through a height considerably exceeding one hundred yards..."

* 1907 - J.J. Thomson - The Corpuscular Theory of Matter - la pagina 10:
"... hence we are driven to the conclusion that the mass of the corpuscle is only about 1/1700 of that of the hydrogen atom..."

* 1907 - J.J. Thomson - The Corpuscular Theory of Matter - la pagina 16:
"... i.e., the mass of a corpuscle is only about 1/1700 part of the mass of the hydrogen atom..."

* 1907 - J.J. Thomson - The Corpuscular Theory of Matter - la pagina 23:
"... while the mass of a corpuscle is only 1/1700 of this mass."

* 1907 - J.J. Thomson - The Corpuscular Theory of Matter - la pagina 26:
"... the carriers of negative electricity have an exceedingly small mass, only about 1/1700 of that of the hydrogen atom..."

* 1907 - J.J. Thomson - The Corpuscular Theory of Matter - la pagina 51:
"... As, however, the mass of a corpuscle is only about 1/1700 of that of an atom of hydrogen..."

* 1907 - J.J. Thomson - The Corpuscular Theory of Matter - la pagina 162:
"... Since the mass of a corpuscle is only about one-seventeenhundredth part of that of an atom of hydrogen..."

* 1914 - J.J. Thomson - The Atomic Theory - la pagina 11:
"... these particles are always charged with negative electricity, and their mass is an exceedingly small fraction, 1/1700, of that of the smallest atom known, the atom of hydrogen..."

* 1911 - Charles Proteus Steinmetz - Electric Discharges, Waves and Impulses - ultimul pagaraf de la pagina 13 si urmatorul de la pagina 14 unde spune asa:
"Unfortunately, to a large extent in dealing with the dielectric fields the prehistoric conception of the electrostatic charge on the conductor still exists, and by its use destroys the analogy between the two components of the electric field, the magnetic and the dielectric, and makes the consideration of dielectric fields unnecessarily complicated. There obviously is no more sense in thinking of the capacity current as current which charges the conductor with a quantity of electricity, than there is of speaking of the inductance voltage as charging the conductor with a quantity of magnetism. But while the latter conception, together with the notion of a quantity of magnetism, etc., has vanished since Faraday's representation of the magnetic field by the lines of magnetic force, the terminology of electrostatics of many textbooks still speaks of electric charges on the conductor, and the energy stored by them, without considering that the dielectric energy is not on the surface of the conductor, but in the space outside of the conductor, just as the magnetic energy."

Lectura si rationamente placute celor insetati de cunoastere.

.  Salut! Multumesc pentru materialele aduse in atentie. Da, sursele mai vechi sunt mai de incredere. Din pacate, masuratori similare nu se mai fac (publice). Ca sa nu mai spun ca si masuratorile vechi ar trebui reconfirmate permanent/periodic de catre diferite entitati stiintifice. Ca sa nu ne trezim in situatia ca se lucreaza efectiv cu date tehnice masurate cu 100 de ani in urma, cum se si intampla de fapt.
.  Pe mine ma intereseaza sa-mi clarific cum e si cat e particula materiala -pare-se cea mai mica- adica electronul. Intrucat eu sufar de o neincredere constanta in ce spun altii, inclusiv marturia lui Ron, incerc sa gasesc (confirmari in) masuratori de incredere din care sa-mi pot forma o parere asupra realitatii, asa ca nu stiu cat voi reusi.

.  Deocamdata am gasit ca probabila compunerea unui electron din ~620.000 de globule. Eu consider in mod constant ca masa e un efect electric (nici pe asta nu-l stim ce este) si ca atare masurarea masei electronului in camp gravitational dovedeste ca electronul este un string dublu elicoidal. Nu stiu daca are zece spire sau numai una, poate gasesc vreo informatie prin materialele documentare existente. Nu mai vad sa citesc, ma descurc greu si in nici un caz nu pot consulta pagini intregi.

.  Am luat si iau in considerare energia de legatura, care de fapt este energia anvelopelor eterice, dar nu pot aprecia cum si cat se materializeaza/ transforma. Prin urmare si aici imi lipseste documentarea (masuratorile facute de altii). Important este ca astfel trebuie sa iau in considerare principiul string decimal, prin care inteleg ca exista o cauza ce impine asocierea stringurilor cate zece, O alta problema de gasit/verificat.