Eterul, Eterul!

Pagina 2 din 2 Inapoi  1, 2

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  mm la data de Vin Mar 13, 2015 7:58 am

.

.  La o reluare a subiectului eter, mi-am dat seama ca ar fi necesara o traducere completa a capitolului 9, "Inside the electron", din cartea "The secret life of Nature", a lui Peter Tompkins. Fragmente lungi din acest capitol au fost deja prezentate in acest topic. Poate ca traducerea actuala este mai inteligibila decat precedentele fragmente.


Cap. 9. Inside the electron


p. 102

.  In acest moment a aparut pe scena un alt psihic [psihist] cu o si mai buna vedere a particulelor pentru teoria Higgs si a lui coarda asociata[ ?]. In 1991, Phillips a fost contactat de un psihoterapeut canadian din Toronto, Ron Cowen, care recunoscuse în cartea lui Phillips poze similare cu imaginile mentale pe care le experimenta în timpul meditatiilor budhiste, pe care le practica de 20 de ani. Ron Cowen susținea că capacitatea sa "siddhi" sau "micro-psi" s-a manifestat în anul 1985 în cursul unei meditații în timp ce studia Theravadan Abhidhamma, un text budist vechi. Ar putea oare acest psiho[terapeut], s-a intrebat Phillips, sa furnizeze intelegerea naturii și mecanicii quarcilor?
.  Câțiva ani mai inainte, acceleratoarele atomice SLAC au identificat particula care transporta forța necesară pentru a menține quarcii lipiti împreună, ca sa se invârta unul în jurul celuilalt în închisoarea lor protonica: (pe bună dreptate) SLACkerii l-au botezat gluon. Gluonii sunt membri ai familiei de particule energetice - precum fotonii și pionii - colectiv cunoscut sub numele de bosoni după fizicianul indian SN Bose, pentru a-i distinge de particulele mai materiale - precum protonii, quarcii, și omegonii – (colectiv) numiti fermioni în onoarea lui Enrico Fermi. Gluonul de masă zero a fost văzut a fi absorbit și emis în fluxurile continue de [de catre] quarci, creând o forta de legatura, (progresiv) mai puternică cu distanța, care ține quarcii prinși permanent în [interiorul] protoni[lor] și neutroni[lor].
.  În modelul lui Phillips, omegonii lui, sau subquarci - trei la un quark - sunt la fel [re]tinuti de aceeași absorbție și emisie, dar de "hypergluoni," particule similare gluonilor. Pe cand fizicienii deseneaza protonii ca fiind tripleti de quarci ținuti împreună de corzi-Y gluonice, Phillips deseneaza quarcii ca tripleti de omegoni tinuti împreună de hyperomegoni-Y (în formă de Y). Dar cum sa-și susțina teoria lui?

p. 103

.  Intrigat de perspectiva viitoarei validari a (naturii) UPA-sului lui Leadbeater și Besant, sau subquark, Phillips a călătorit în Toronto la Centrul Dharma, un refugiu al meditației budiste, unde l-a inregistrat [pe magnetofon] pe Ron Cowen în cateva sesiuni de mai multe ore in timpul carora psihic[istul] s-a folosit de talentul său remarcabil de a se afunda (chiar mai adanc) în lumea microscopică a supercorzilor și a gluonilor.
.  Într-o articol detaliat - din care următorul pasaj este doar un rezumat -  Phillips descrie cum Ron, primind o capsulă de hidrogen, dar fără să i se fi spus ce conținea, a folosit ESI-ul său ca sa pătrunda în sticlă și sa captureze un obiect care-i dadea impresia ca e format din două triunghiuri ce se intersectau, cu sfere la colțuri: clar, spune Phillips, două nuclee de hidrogen, tocmai așa cum au fost descrise de către teozofi.
.  Deja Ron a validat observațiile teosofilor dar nu a validat [?] molecula biatomica de gaz pe care el a ales-o ca să o "colapseze" [pr]intr-un scurt "haos ", înainte de a o reforma într-un facsimil al "atomului" descris de Leadbeater și Besant. Ceea ce au observat ei – ii era de-acuma clar lui Phillips - au fost nu atomii reali, ci formele "restabilizate" create din perechile nucleelor atomice "destabilizate", pentru a fi vizualizate psychokinetically.
.  Extrăgând triunghiurile din (ceea ce erau evident) quarci din nucleul de hidrogen, Ron si-a crescut puterea de mărire ca sa scruteze una din sferele de colț, care conținea ceea ce-i păreau sa fie trei nuci unite în în formă de trifoi [trefla] prin trei fire buclate sau corzi: tocmai tripletul de UPAsi pe care teozofii l-au numit "triplet de hidrogen" – azi quarck.
.  Ron a declarat ca doua dintre nuci erau cu fața la el, în timp ce a treia era cu fata inspre exterior. A observat un instantaneu cu o nuca a carei axa a suferit un bobarnac [se zmucea, un salt usor, tresarire], simțind că si ceilalți [UPAsi] au făcut acelasi lucru simultan. Toate cele trei nuci se intorceau acum ca si cand erau "odd-man-out", ritmul de [zmucire] tresarire fiind sincron cu al celorlalte doua nuci cat și al firelor atașate acestora. Acest bobarnac aleatoriu, sincronizat, al celor trei UPAsi dintr-un triplet de hidrogen, sau quark, spune Phillips, este o confirmarea remarcabilă a principiului suprapunerii din mecanica cuantica. Toate particulele cunoscute din univers pot fi impartite în două grupe: particule de spin 1/2, care alcătuiesc materia - protoni, quarci, electroni - și particulele de spin 0, 1 și 2, care furnizeaza fortele – gluoni, fotoni, pioni.

p. 104

.  [The indefinite spin state of each spin—I/2 subquark pointing in opposite directions at different instants in time but coordinated in such a way as to create a quark—bound state with overall spin of 1/2, indicates, says Phillips, that Ron was observing the quantum nature of spin. ]
Traduc cam asa: Nedefinita stare de spin [rotire] a fiecarui subquark [subquark (de spin) 1/2 /sau o jumate de subquark/ /sau 2 quarci/ aratand in directii opuse la diferite momente de timp dar coordonati in asa fel ca sa formeze [totusi] un quark] - in stare legata [avand] spinul de 1/2, indica, spune Phillips, ca Ron observa natura cuantica a rotirii [spinului].
.  Privind mai aproape la o nuca, Ron văzu că două fire ieșeau din ea, dintre care unul părea mai subtire decât celalalt.Firul mai clar arata ca o bucata de coarda [fir] încurcata, răsucita de sfoară, care ar fi putut fi întinsa in linie dreaptă cu putin efort si care, lasata relaxata, si-ar fi reluat starea sa încurcata [buclata].
.  Gandindu-se ca ar putea vedea o spirală de la unul din aceste filamente [corzi], Ron il mări. În locul ei [spiralei], el văzu un flux de bule curgand înainte și înapoi atât de repede că nu putea sa observe momentul în care ele isi inversau directia. Cand [in timp ce] bulele ieșeau din nuca în șir [indian] ca sa se deplaseze de-a lungul a ceea ce arata ca un tub, ceva formă de energie părea sa le intinda [expandeze?] dilate pana la o distanta de pana la zece diametre de bule.
[Sau, se poate traduce: parea sa le dilate pe fiecare pana la maximum 10 diametre de bule.] [...some form of energy appeared to expand them to their maximum over a distance of up to ten bubble diameters. Then the current reversed.] Apoi curentul se inversa.
. A fost destul de surprinzator ca Ron a putut sa vada si sa descrie un astfel de balonas deoarece diametrul unui subquark (walnut-subquark) este in jurul valorii de 10-35 mm .
.  Concentrandu-si atentia pe un singur balonas, Ron vazu ca atunci cand acesta se misca prin tub, tubul se rotea odata intr-o directie, urmatoarea (data) in directie opusa, in sensul acelor de ceas cand bulele se indepartau, in sens opus acelor de ceas cand bulele se miscau catre el [el-Ron?], desi nici acum nu a putut sa distinga momentul tranzitiei instantanee (a schimbarii de sens). Estimand distanta dintre doua bule succesive la cam de 6 ori diam. unei bule, Ron isi nota ca dupa trecerea fiecarei bule, tubul parea sa se dezumfle [subtieze?] foarte usor, capetele sale nu mai subtiri decat granita dintre doua lichide [??].
.  Procedand astfel incat sa "calatoreasca" pe traiectorie odata cu balonasul - evident nu in corp fizic ci cu "punctul sau de vedere" (viewpoint) - Ron vazu ca acesta avea forma de gogoasa (-covrig) durdulie, cu o intentie(?) de calota care antrena/conducea in miscare bulele si taraia o coada. Urmarind sa vada ce se intampla in detaliu cu una dintre nuci, Ron s-a apropiat de filamentul ce parea sa lege doua nuci. Inauntrul filamentului, aproape de suprafata ext. a nucii, se pomeni el insusi miscandu-se intr-o supla (gratioasa) spirala. Coborî precum

p. 105

Alice in Tara Minunilor, prin spiralele UPAsului , cam de trei ori [infas.] in sens invers acelor de ceas, pe urma de-a lungul altei spirale[?] in sensul acelor de ceas, simtindu-se el insusi aspirat in lungul [traiectoriei], pierzand sirul numaratorii infasurarilor [parcurse]. Hotarandu-se sa urmareasca rotatia filamentului din afara (mai bine decat miscandu-se de-a lungul lui), Ron se intoarse deasupra varfului UPA-sului si iesi din vortexul lui. Acest lucru i-a permis sa stabileasca o caracteristica esentiala a filamentelor: ”ele” erau un singur fir.
.  Urmarind cateva spire in sensul acelor de ceas, vazute de deasupra, "calea/drumul" cobora intr-un (sub forma unui) vortex subtire , facea o foarte stransa intoarcere "turn" (tur), venea asupra sa insusi (al drumului) cu o jumatate de tura, se intorcea (urca?), infasurandu-se in jurul său aprox. inca o juma' de tura, pe urma facea o miscare violenta de rasucire si trecea prin peretele nucii-UPA ceea ce aparea ca fiind cel de-al doilea filament serpuitor. Astfel stabili ca cele doua filamente separate observate din afara UPAsului erau de fapt (doua) parti ale unuia (si aceluiasi) filament continuu. Cat ai clipi (no time) se vedea o ruptura/intrerupere in "drum". Deci, de unde veneau bulele si unde mergeau? Mutandu-se inapoi aproape de filament, Ron observa ca atunci cand o bula din filament intra in nuca, ea crestea brusc mai mare si devenea un norisor de ceata. Asta se intampla la suprafata (nucii) si cauza o usoara unda de soc ce se disipa in interiorul nucii in timp ce bula disparea inainte sa ajunga la gratioasa curba din interiorul gazdei sale. La celalalt capat al nucii, bule relativ mai mici se scurgeau/izvorau lin afara prin celalalt capat al filamentului, aparand ca (si) din nimic.
.  La o mai amanuntita observare, bulele ii pareau lui Ron c-ar fi create in rasucitura spirala (tirbusonul) aproape de iesire deoarece nu era(u) bule la inceputul acestui spiral. Cand bulele refluau [intrau] in nuca, in loc sa (re)formeze un norisor ca in cazul intrarii din celalalt filament[?], ele pur si simplu scadeau pana la nimic.
.  Cand bulele isi inversau directia (miscarii), coada slabea/disparea, ca sa reapara la capatul opus [al cui?]. Pe prora bulelor, mici cercuri concentrice ca niste unde [cercuri pe supraf. unei ape] de şoc se formau pe suprafata, ca o calota. Bulele nu pareau sa fie formate decat din suprafata separatoare/limita, cu nici un fel structuri inauntru. Bulele din (pentru Ron, era) filamentul numarul doi, se repezeau afara ca niste "râme" de energie, ascutite la ambele capete. Apoi "râma" devenea mai implinita/rotunda/ , trecand intr-o forma stabila de "mormoloc".

p. 106

.  Dupa Phillips aceasta bula era clar un gluon, masa zero, numai energie, o alta forma de particula preconizata/presupusa/ de fizicieni ca ar lega quarcii intr-un nucleu. Filamentele emanate din nuca erau clar tuburi de flux magnetic, adica, vortexuri (vartejuri) in vacuumul superconductor ambiental Higgs, in lungul carora au fost canalizate linii de flux magnetic emise de monopolii magnetici ai UPAsilor sau subquarcilor.
.  Phillips considera semnificativ faptul ca bulele au fost vazute rotindu-se pentru ca gluonii si antiparticulele lor (gluonii hipercolor) sunt considerate ca avand un intrinsec [impuls?] moment unghiular de spin 1. Curgerea lor de dute-vino de-a lungul filamentului -sau tubului de flux- Phillips o explica drept consecinta a virtualei permanente emisii si absorbtii (a lor) de catre UPAsi, la fiecare capat al tubului de flux.  
.  Reiese ca punctele de lumina ale teozofilor din liniile de forta erau de fapt, asa cum a vazut Ron, particule in forma de tor [gogoasa am.] (aflate) in miscare de rotatie (gluoni cu spin -1) care nu intrau in UPA ci erau create sau distruse la/in suprafata cu forma de nuca ce o continea (pe UPA). Asta ne arata, zice Phillips, ca particulele de energie precum gluonii sunt corzi simple [stringuri], pe cand spinul -1/2 al particulelor de materie precum subquarcii si electronii, este snopuri (pachete) de (cate) zece stringuri --- e altceva, zice Phillips, ce trebuie sa (mai) fie descoperit de fizicieni.  
.  Timpul o va spune. Între timp Phillips se întreba dacă Ron ar putea pune in lumina o particula mai fundamentala decât UPA teosofilor, electronul. Phillips spune ca motivul pentru care Leadbeater și Besant nu au observat și descris electronii este că în timp ce acestia erau preocupati cu observarea dublelor nuclee ale "atomilor" extrem de mari, electronul infinit mai mic ar fi zburat pe langa, prin enormul vid al atomului, deoarece dimensiunea electronului, în raport cu nucleul, este cea a unui BB
[ce-i acela BB?] pierdut într-un camp de șase acri. Întrucât atomii chimici ai fizicienilor se măsoară în zece miliardimi de centimetru, avand o greutate de o milionime de miliardime de milionime de gram [mld. de mld.?], [atunci] un nucleu de atom, de 100.000 de ori mai mic și de cinci bilioane de ori mai dens decât uraniul, ocupă nu mai mult de o miime de miliardime din ceea ce este 99,9 la sută spatiu gol. Acolo, electronii, de 1800 de ori mai usori decat decât cel mai ușor nucleu, se afirma /presupune/ ca alearga cu cca.  99,99995 la sută din viteza luminii.

p. 107

.  Dintre toate particulele elementare cunoscute cu o masă finita, electronul este cel mai mic și cel mai ușor, o milionime dintr-o trilionime de metru, fiind cel mai apropiat "obiect" de o particulă punct, un punct geometric fara dimensiune [dar avand] încă masă. Absolut stabili, electronii nu se cunoaste ca s-ar transforma sau transmuta ei înșiși, in nici un fel de circumstante, în alte particule cu masa. [Fiind] cea mai usoara particula dintre particulele cu masa nenula, ar putea fi, de asemenea, cea mai batrana, estimata de fizicieni de a fi mai batrana decat universul. Singurul său dusman (nemesis) este pozitronul. Daca se intalnesc ambele dispar, explodând în doi fotoni lipsiti de masă și un neutrino fara masa.
.  Cat despre constituentii nucleului atomic (protoni, neutroni, quarci si potentialii subquarci) electronul necesita pentru examinarea sa o "putere de marire" mult mai mare decat cea dezvoltata de Besant si Leadbeater ca sa-i vada pe acei "ultimi atomi fizici" [ultimate physical atom – UPA] ai lor, considerati a fi de dimensiunea subquarcilor din nucleul unui atom chimic.
.  Ron s-a concentrat pe materialul manecii sale pentru a cauta electroni. Ca la o inregistrare video, facu zoom (in jos) intr-un nor de electroni si vazu ca pareau sa se miste pe orbite circulare. "Prinzand' unul, remarca forma lui de "covrigel" [pretzel]: un snop de fire (de tort rasucite) /de filamente/ cu o gaura sau vortex in varf, foarte asemanator cu UPAsii pe care ii analizase [deja], doar ca mult mai mic, fiecare [fiind] acoperit  /inchis/ inauntrul unei coji /invelis, cochilii/ transparente ca sticla, de forma unui ou.
.  Patrunzand prin coaja, vazu ceva in genul unui sirag de margele. Ceva l-a facut sa se cutremure /infioare/, si el a explicat ca [asta] era o energie de tip kundalini ce urca de la baza "coloanei his lui vertebrale". Vazu ca ceea ce aratau ca niste margele erau de fapt spirale incolacite. Prinzand un snop din aceste fire [spirale?] vazu o gaura sau vortex in varf /capat/. Urmand spirala unui fir, vazu ca aceasta face intre doua si trei revolutii, a treia incompleta. Dar nu putea sa vada cum se intorceau spiralele externe la baza in spiralele interioare centrale.
.  Examinand firele, avu impresia ca acolo erau doua (poate trei) spirale mai groase si cateva mai fine. Ondulatiile lor impiedicau o observare mai indeaproape. Firele [spiralele] erau separate de "canale" umplute cu ceata ce continuau tot drumul pana sus in electron, devenind mai inguste inainte de a disparea inapoi jos [??] in centrul vortexului. Acolo canalele se rasuceau in asa fel de nu se putea lamuri usor.

p. 108

.  Grosimea celei mai groase spirale [spire?] din teaca firelor era aprox. 1/10 din diametrul spiralei [?], poate chiar un pic mai mica, cu un mic luft intre spire dar erau prea multe spire pentru a le putea numara. Examinand unul din firele mai subtiri, sau spirale minore, Ron vazu inca o si mai fina spirala, al carui interior arata ca un tub si remarca un "vant" in interiorul spiralului, ce-l absorbi si pe el. Nu putea vedea vantul, numai il simtea, retinut cum era el la 1/3 de centrul spiralei.
.  Facand zoom in continuare, vazu chiar o spirala mai mica, mai strans rasucita, cu spirele aproape lipite. Vantul le sulfa [si] pe aceste mici spirale, de asemenea. Numarand de la primul tip de spirala, Ron trecu prin sase sau sapte ordine de spirale, numarand la ele cu o voce tot mai pierita.
.  Pana la urma vazu bulele, la fel cum le vazuse Leadbeater in UPAsi, de forma aproape sferica. Toate aveau acelasi spin (rotire): in sensul acelor de ceas vazute de deasupra [din varful bulei prob.]. Varfurile fiecarei bule pareau destul de dense si intunecate, cu o mica gropita. Partea mai de jos era transparenta. Pe cand Ron plutea prin gropita adanc in bula, el simti "un fel de inteligenta de calitate … un fel de constiinta" si se gandi sa nu fi alunecat in alt plan /spatiu/, foarte mare si altfel structurat.
.  In corpul bulei Ron observă o activitate circulara de tip vortex, dar diferita de miscarea dintr-un jaccuzzi, miscarea nu parea sa se termine undeva. Apoi se trezi el insusi intr-un spatiu opac cetos in care nu putea vedea nimic. Lasandu-se sa cada prin el, ajunse la capatul palniei [con al] bulei dar cand vru s-o ia inapoi spre marginea superioara, nu putu sa faca acest lucru. Parea sa fie fortat printr-un canal ingradit (inchis) care il duse inapoi in locul unde fusese mai 'nainte. Mergand in cercuri. el simti ca miscarea lui era programata sau ghidata, deoarece n-o putea controla sau opri. Incapabil sa iasa din circuitul inchis [in cerc?], Ron decise ca singurul mod de a iesi din aceasta situatie grea era sa intrerupa meditatia.
.  Rememorand experienta, Ron stiu ca singura cale prin care putea deosebi electronii de UPAsi, in ciuda similitudinii structurale a spiralelor lor, era aceea ca electronul nu avea stringuri care sa iasa din el si parea mai slab activ energetic decat UPA[/u]. Cu toate astea, amandoi, si electronul si UPA, impartaseau aceeasi proprietate: spiralele lor erau alcatuite dintr-un mai inalt ordin de spirillae aranjate una in interiorul alteia (spiral in spiral?).

p. 109

Diferenta esentiala consta in "bobinajul" stringurilor electronului, care descresteau progresiv, cat si in dimensiunile (diferite ale) PD-ului (Pitch Diameter) si a grosimii spiralelor
[poate a spirelor?]. [Spira si spiral/ spirala/ sunt diferite, in sensul ca o spirala are mai multe spire. De asemenea trebuie precizat ca nu e vorba de spirale ci de elicoide insa in limbaj obisnuit chiar si tehnicienii folosesc aceste denumiri gresite.]
.  Asa ca ar fi de asteptat, zice Phillips, ca electronul sa etaleze un ordin/numar/ mai mare de spirile care sa se rasuceasca in elicii exact asa cum o fac (si) in UPAsi, din cauza ca ambele feluri de particule sunt stari diferite ale unui [aceluiasi] string; UPAsii cu ale lor zece spirale sunt snopuri de zece stringuri inchise, 26-dimensionale; electronii sunt superstringuri fara tuburi de flux (care sa emane din ei); gluonii sunt stringuri bozonice solitare.
.  Observatiile lui Cowen indica, zice Phillips, ca spatiul are mai mult decat cele sase dimensiuni prezise de teoria corzilor, dimensiuni conforme cu incercarile recente ale unor matematicieni (de stringuri) de a construi superstringuri din stringuri bozonice cu mai mult de 26 dimensiuni fundamentale, din care 16 dimensiuni sunt compactate.
.  In ultima instanta, dupa vizualizarile lui Ron, atat UPA cat si electronul sunt compuse din bule ce sunt de fapt toruri [engl. tori], aceleasi "bule/ balonase" descrise cu 80 de ani inainte de Leadbeater ca si "gauri /goluri/ in KOILON, adevaratul eter al spatiului". Discrepanta intre bulele sferice observate de Leadbeater si gogosile [toroidale] observate de Ron e explicata astfel de catre Phillips: "Gogoasa lui Ron se invartea f. repede si forma sa de tor era observabila numai cand el ii incetinea rotatia. Leadbeater nu a remarcat miscarea de rotire
[pai poate ca nici nu se-] asa ca nu a avut motiv sa-i opreasca miscarea; tot ce a vazut a fost o imagine estompata/confuza/neclara/ a unei sfere create de un tor gras cu o gaura mica, ce se rotea si sarea in toate directiile." Dar diferenta in topologie intre o sfera si un tor este cruciala, zice (totusi) Phillips. Torul lui Ron (vazut ca o bula de catre Leadbeater) este de fapt o bidimensionala sectiune transversala a unui string ce se extinde in mai mult de 14 dimensiuni de spatiu, ce ar putea fi compatibil cu torul 16-dimensional, unul din modelele de spatiu ce au fost propuse de teoreticienii stringurilor."
.  Acest spațiu este generat de șaisprezece cercuri unidimensionale[sâc!] reciproc perpendiculare și are proprietatea topologică [v.] că o călătorie de-a lungul oricarei dimensiuni duce înapoi la punctul de plecare – tocmai proprietatea mișcării ciclice în care Ron se trezise prins el insusi.
.  Când Ron s-a găsit el însuși pierdut în ceea ce a simțit ca era un alt fel de spațiu, în adancimea unui balonas din inima unui electron, "un spațiu cu un fel de inteligență... un fel de conștiință ", el a facut o tentativa de speculatie că această conștiință "a lăsat o ușă într-o ... inteligență mai mare, o inteligență universală."

p. 110

.  Pentru ocultisti, desigur, nimic nu există decat numai constiinta, existentă in nenumarate grade de subtilitati. În ceea ce privește forța care ține atât UPA cat și atomul împreună, pentru Phillips aceasta este [materializata de] bosoni schimbati între subquarcii din aceeași quarc, și gluoni schimbati între subquarci aparținând diferitilor quarci. Ceea ce a confirmat Ron, a fost faptul că "liniile de forță" ale lui Leadbeater au fost de fapt suprafete tubulare rotitoare (vartejuri în campul supraconductor Riggs) prin care curgeau particule aflate in miscare de rotatie [rapida] (gluoni de spin -1), care nu intrau in UPAs ci erau create și distruse la limita invelisului cu formă de nuca, ce-l cuprindea [pe upas].
.  Pentru Leadbeater: "Forța nu intră in UPA din exterior. Ea izvoraste din [el], ceea ce înseamnă că intră din dimensiunile superioare." Dupa cum explică el fenomenul, dimensiunile spațiului sunt doar limitări ale conștiinței, și o conștiință suficient de dezvoltată este complet lipsită de astfel de limitări, cu puterea de exprimare în orice număr de dimensiuni. "Fiecare coborâre în materie mai densă inchide perceptia uneia dintre aceste dimensiuni. Nivelul astral e limitat la patru dimensiuni; coborârea in continuare în lumea fizică [astralul] se limitează la trei.
.  Procesul invers elimina limitele, iar universul devine înzestrat cu o mai mare profunzime, bogăție, frumusețe și armonie: în toată frumusețea ei, grandoare, divinitatea, este deja acolo, întotdeauna. Noi suntem cei care ne schimbăm pe masura ce crestem sau eliminam limitările noastre.
.  Din fericire, limitele par a fi arbitrare. Dacă se ia în considerare dimensiunea unui string: de 10-35 centimetri, estimată de fizicieni, iar limitele exterioare ale universului observabil să fie sub 1028 centimetri , faptele [poate dimensiunile] teozofilor și ale lui Ron Cowen ii plaseaza pe oameni la jumătatea distanței între cele doua extreme, cu facultatea uimitoare, dezvoltata prin puterile siddhi, de a fi capabili să-si transfere constiinta spre oricare extremă, anihiland spațiul.

p. 111

.  În ceea ce privește timpul, pare a fi la fel de iluzoriu: un foton emis de o galaxie îndepărtată cu miliarde de ani în urmă stie deja cand se apropie de pământ daca sa se comporte ca o unda sau ca o particula cand va fi detectata de observatorul uman. Şi în mecanica cuantică, dacă un electron interactioneaza cu un alt electron, o relație se menține între stările lor cuantice, indiferent cât de departe ar putea rătăci în univers. Asta inseamnă - și este ceva ce lui Einstein nu-i plăcea - că dacă observați un electron și descoperiti sensul lui de rotire, sensul de rotire a celuilalt electron, ca printr-un fel de magie, va fi decis simultan, în direcția opusă, indiferent unde ar putea fi.

.


Ultima editare efectuata de catre mm in Sam Apr 04, 2015 12:17 am, editata de 2 ori

mm

Mesaje : 157
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  sadang la data de Mar Mar 31, 2015 5:20 pm

Interesant acest articol despre electron. Nu l-am citit pana cum, chiar daca am constat ca sunt demult in posesia cartii. Este una din mai vechile mele pasiuni - sa-mi confirm existenta sau inexistenta electronului ca particula sau unda, sau ce-o fi el in realitatea lui intrinseca caci este clar ca ceva exista insa eu consider ca interpretarea data de oameni este gresita si gresit fundamentata.

Pe de alta parte, descrierea facuta de Ron electronului m-a dus instant la imagea electronului eteric vortexial al lui Karl Frederick Kraft, asa dupa cum se poate vedea din figura de mai jos:



In acest sens as dori sa-mi aduc si eu putin contributia la acest topic, cu un articol scris de acelasi Stephen M. Philips in anul 1995 intitulat "Perceptia Extrasenzoriala a Particulelor Subatomice - Evidente Istorice" din care redau aici un scurt paragraf:
"In ciuda acestor incercari, Leadbeater nu a reusit examinarea unui electron, prin intermediul puterilor lui micro-psi. Motivul posibil pentru aceasta este in primul rand, ca el ar fi putut cu usurinta sa nu detecteze electronii, dacă acestia au ordinul de marime mai mic decat cel al subquarcilor, iar in al doilea rand, chiar si presupunând ca el ar fi avut sansa sa se focuseze pe electroni, el le-ar fi confundat cu UPA-urile, dacă, ca si stari diferite ale unei super-corzi, electronii si subquarcii, amandoi sunt alcatuiti din 10 bucle care apar la o inspectie micro-psi superficiala, a fi aranjate similar."

Intregul articol se poate citi aici:
- https://www.scribd.com/doc/100910030/1995-Stephen-M-Phillips-Percep%C8%9Bia-Extrasenzorial%C4%83-a-Particulelor-Subatomice-Eviden%C8%9Be-Istorice

Sper sa vin intr-un timp relativ scurt cu o alta traducere despre electron din cartea unui oponent al modelului atomic Bohr-Rutherford, si anume din cartea "The Case Against the Nuclear Atom" scrisa de Dewey B. Larson in 1963.

sadang

Mesaje : 10
Data de inscriere : 22/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  mm la data de Joi Apr 02, 2015 2:06 am

.  Buna interventie, @sadang. Multumesc pentru link; il am deja in arhiva, in traducerea ta!
.  Am inceput traducerea unui articol interesant, dedicat constantei structurii fine, in care se evidentiaza legatura constantei cu eterul:


Despre constanta 137.036
Dr. Anatoli V Rykov

.  În prima jumătate a secolului XX astrofizicianul englez Eddington a declarat că, dacă fizica afla sensul constantei structurii fine 137.036, atunci multe secrete ale naturii vor fi descoperite. Câteva exemple incomplete ale manifestării acestei constante sunt prezentate mai jos. Deoarece eterul nu e recunoscut de fizica traditională, aceste exemple pot provoca critici din partea sa.
 
Radiația electromagnetică în eter

.  Portiunea din spectrul radiațiilor electromagnetice numita fotoni de frecvență v, deformează structura eterului. Existand în eter cu mărimea re printre elementele sale[eterului], fotonul produce deformarea Ar. Astfel, energia de deformare va fi e0x Ex Δ(re), unde e0 este sarcina electronului sau pozitronului, E este intensitatea unui câmp electric. Energia fotonului este egală cu energia de deformare, unde h este constanta lui Plank:

.  Această deformare depinde de timp. Fotonul este un fenomen electromagnetic cu amplitudinea, :

.  Să determinam intensitatea unui câmp electric, unde N este un oarecare factor de proporționalitate:

.  Să înlocuim raportul obtinut [amplitudinea de la (2) și intensitatea din (3)] in (1):


.  Putem presupune ca  este viteza luminii.

.  Să subliniem că această ipoteză pare a fi naturală, dar nu evidentă. Să determinăm numărul necunoscut:

Unde,



este o constantă magnetică a vidului, care este egală cu inversa permeabilitatii magnetice,

este o constantă electrică a vidului egală cu inversa permitivitatii dielectrice. Astfel, interacțiunea radiației electromagnetice (foton) cu eterul este legată de numărul 137.036.  Aceasta, probabil, caracterizează vreo acumulare [fascicul?] de eter, legată de foton. Să obtinem cunoscuta formulă a constantei Plank din (5):

.  Toate componentele, incluse în constanta lui Plank, se refera la structura de eter. Concluzia este următoarea: așa-numita „catastrofa ultra-violeta”, care a pus la îndoială corectitudinea fizicii clasice, este o problemă complet exagerată din punctul de vedere al existenței eterului. [Problema] este pur și simplu rezolvată prin capacitatea eterului de a distinge și de a transfera radiații doar sub forma de cuante.
Ar trebui sa construim elementele structurii vidului pe fapte experimentale bine-cunoscute. Exista o ecuatie a nergiei fotonului pentru frecventa „granitei rosu[lui]” si energia perechii,


.  Din (7) putem gasi dimensiunea unui element structural:

.  Prin urmare, avem distanța dintre electronul și pozitronul virtuali, care formează o sarcina de legătură sau dipol de eter. Granita „rosie” a „anihilarii” lui la efectul fotoelectric se determina din:

.  Deformarea [data de?] dipol este mai mică decât valoarea dată/ obtinuta/ și ar trebui să aibă o proprietate electroelastică. Când valoarea deformarii crește, [aceasta] duce la distrugerea dipolului
și o pereche, electron/ pozitron liberi, va apărea. O consecință remarcabilă a formulei (9) este:

.  Din nou am obtinut o constantă de 137.036. Acum este asociata cu deformarea legaturilor propriu-zise ale structurii Eterului.

------------------------------------------------------------------------------------------------------

Substanța

Natura ne oferă ceva ajutor: o anumită ierarhie într-o structură de materie se observă daca luam în considerare creșterea maselor particulelor fundamentale 2x137,036 me, 2x 137,036x 7 me si 2x 1836 me. Masele perechilor electron - pozitron vor forma mase de pioni, proton, antiproton, și neutron. Numărul 1836,125 este numărul de masă al unui proton. Numărul 1838,6 este numărul de masă al unui neutron. Este ușor de observat că un element structural este masa 2me. Să-l multiplicam cu 137,036x 2me= 274,072x me și vom obține o valoare, care este foarte aproape de masa pionului  

O asemenea coincidenta nu pare lipsită de sens. Pioni sunt particule formate din electroni și pozitroni. În pionul π o întregul de la 264,2 sunt masele electronului și pozitronului. Întregul este un pion zero-încărcat ‚ pion ’’0’’, iar minus 9,872 poate fi acceptată ca masa echivalentă energiei neutre de legatura a pionului. În π +, π _ , pionii contin numar impar de mase 273 de electroni și pozitroni. Natura ne sugereaza din nou, că pion π + consta intr-un pozitron (de prisos) excesiv, iar π_ constă dintr-un electron excesiv[?]. Este clar că pionii reprezintă o singură unitate (sisteme cuantice indivizibile capabile să existe virtual și real în funcție de timpul lor scurt de viață). Lipsa de masă a pionilor cu sarcina de până la numărul 274,072 poate fi tratată ca defect de masă de legătură sau energie de legatura,
 
Putem avansa două variante de defect de masă pentru pionul „0”:
 
Aceste variante pot fi distinse dupa durata de viață a pionului ”0’’. Particula cu viata cea mai lunga are defectul de masă maxim. Intrucat pionul ”0” are viață mai scurta decât pionul încărcat (cu sarcina), este necesar să se accepte prima variantă, adică,

.  Putem presupune că protonii și antiprotoni pot fi formati din mezoni și pioni. De exemplu, particula cu masa egală cu 1836,12 mase electronice (proton) poate conține 3 perechi de pioni incarcati, un pion pozitiv și 7 pioni neutri. Structura unui proton sau antiproton conține mezoni incarcati, care participa la interacțiuni nucleare tari. Masa in exces din 1836 de mase de electroni face ca defectul de masă sa fie egal cu energia de legătură. Aceasta corespunde cu energia uriașă ce asigura stabilitatea mare a protonilor. Puteti vedea rolul numarului 137,036 pe exemplele date de structura materiei.


Paradoxul "unda – particulă"

.  Formula lui De Broglie λ= h/mV este utilizata pentru calcularea lungimii de undă a unei particule in miscare. Se arată mai sus că constanta lui Plank depinde de parametrii eterului și de constant 137,036. Particula, ce se deplasează în structura de eter, produce fluctuații transversale cu frecvență v = c/λ. Astfel, frecvența (data) sau lungimea (data) a unei unde se va fi format doar cu [ocazia] mișcarii particulei in eter. Particula se misca pe o traiectorie în spirală [corect, elicoid], cu pasul surubului, λ= h/mV si este motivul pentru care exista fenomenul difractiei particulelor. Amplitudinea undei poate fi determinata cu formula:
 
Aceasta amplitudine nu depinde de viteza particulei, ci de elementele structurale ale Eterului (sarcina dipolului, numărul 137.036 și limita de deformare), pentru masa unei particule și, mai ales, de constanta magnetică a eterului. Vom obtine amplitudinea egală cu 1,066134x 10-10 (m) pentru electron, [iar] pentru un proton, va fi 3,162334x 10-17 (m). Diferența mare între amplitudini se explica prin dependența amplitudinii de pătratul masei particulelor. Asta se poate verifica prin experimente de difracție a fasciculelor de electroni și protoni. Amplitudinea traiectoriei particulelor se formeaza în eterul liber. Ca urmare, in prezența unui nucleu de atom sau a unei alte particule (care modifica parametrii structurii eterului) amplitudinea traiectoriei poate fi diferită.

Structura eterului și constanta 137,036, de asemenea, definesc lungimea de unda Compton a electronului:
2 π(re+ Δre)x 2x 137,036= h/mec= 2,42626x 10-12 (m)

Generalitati despre trei nivele diferite de eter

.  Interacțiunile radiației electromagnetice cu eterul
pot apărea pe trei nivele, acestea sunt spațiul, nivelul meson și nivelul nuclear. Lungimea unei unde de ”granita rosie”, λrb= c/ νrb
a unui efect foto în spațiul eterului este un instrument suplimentar de cercetare a structurii eterului. Există o formula,
 
Indexul i = e, π, p corespunde celor trei niveluri de eter din tabela generala [de mai jos] a elementelor sale structurale. Frecvențele de "frontieră roșie" sunt egale cu  



----------------------------------------------------------------------------------------------------

.  Concluzia principală este: fenomenele electromagnetice la toate cele trei niveluri de eter sunt echivalente și sunt determinate de numărul 137.036 și viteza luminii (constantele, dielectrica si magnetica, a Eterului).
.  Raportul dintre viteza luminii - 2,99792458x 108 si viteza mișcarii electronilor pe prima orbita a atomului de hidrogen - 2,187691x 106 este egal cu 137,0360.
.  Constanta gravitațională a eterului din Univers depinde de asemenea de parametrii de bază ai eterului și de numărul 137. 036:

 
In care masa Plank este un numitor.
.  Forta de inertie a masei m si acceleratia ei a sunt de asemenea determinate de parametrii eterului si de constanta 137,036
F= ma= 155x πx 137,036x bx Δra
Unde, b= 1,155065x 1019 (kg / s2) este o elasticitate a structurii eterului. Această formulă arată cum este posibil de a transforma energia elastică a eterului in energia substanței la accelerarea masei.

Nota de editor: Teoria lui NA Kozyrev consideră relațiile cauză-efect de pe pozițiile conceptului de proprietăți active ale timpului. În acest concept viteza de curgere a timpului este definita ca raportul intre distanta dintre cauza si efect si intervalul de timp de intarziere[?] dintre ele. Pentru spațiul nostru [raportul] este egal cu produsul dintre viteza luminii și constanta structurii fine a lui Zommerfield, adică viteza de curgere a timpului este de 137 de ori mai mica decat viteza luminii. Sa observăm, că aceasta nu este viteza de deplasare în spațiu, ci "viteza de rotație a conexiunii cauză-efect". În opinia mea, există o analogie clară între această rotație patru-dimensională și așa-numitele tehnologii de torsiune. În lucrarea sa Dr. Shipov prezintă matematica rotatiilor patru-dimensionale și pentru prima oara introduce noțiunea de câmpuri de torsiune. În plus, dr Spartak M. Polyakov în lucrarea sa a subliniat caracteristicile interne ale fotonului. Presupunand aceasta structură, minima extensie a oricarei cuantum[cuanta?] electromagnetic este egală cu produsul dintre lungimea de undă și raportul dintre constanta structurii fine și viteza luminii. Deci, structura internă a fotonului, conform Polyakov, reflectă caracteristicile structurii interioare a spațiului, în acord cu Kozyrev. Această legătură între [cele] două teorii nu au fost mai discutate [pana acum]. Lucrarea lui Rykov despre constanta structurii fine este o alta teorie, care poate fi folosită pentru a crea o nouă paradigmă științifică despre eter. În opinia mea, există o analogie între noțiunea Rykov de "elasticitate a structurii eterului" și a lui Kozyrev "densitatea [vartosenia] legăturii cauză-efect".
[Frolov]

.


Ultima editare efectuata de catre mm in Mar Oct 13, 2015 1:33 am, editata de 2 ori

mm

Mesaje : 157
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  sadang la data de Mar Apr 07, 2015 5:51 pm

Am reusit sa finalizez traducerea capitolului 3 din cartea lui Dewey B. Larson "The Case Against the Nuclear Atom", denumit "Electronii". Este o expunere interesanta care i-mi confirma inca o data inexistenta electronului ca si particula, si in acelasi timp inexistenta modelului atomic orbital, Bohr-Rutherford, predat din pacate inca in scoli.

"Este destul de improbabil ca acceptarea ipotezei nucleare a lui Rutherford ar fi fost atat de rapida si de necritica daca nu ar fi fost faptul ca terenul era deja pregatit pentru o asemenea ipoteza prin descoperirea electronului si a radioactivitatii, care au aratat (1) ca exista particule mai mici decat atomul, si (2) ca asemenea particule sunt eliminate din atom in procesul de dezintegrare radioactiva. Concluzia ca atomul este o structura compozita, realizata din aceste entitati subatomice, urmeaza in mod natural si logic; prin urmare intrebarea la care Rutherford si contemporanii acestuia au incercat sa raspunda nu a fost o intrebare generala despre compozitia atomului, raspuns pe care ei il considerau ca fiind evident, ci intrebarea era despre cum erau electronii si alte particule subatomice aranjate in atom."

Intregul articol cu referintele atasate se poate citi aici:
- 1963 - Dewey B. Larson - Electronii

Lectura placuta celor interesati!

sadang

Mesaje : 10
Data de inscriere : 22/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  mm la data de Mar Apr 21, 2015 10:25 pm

. Interesant articol. In special datorita analizei critice asupra cercetarilor de fizica nucleara, cercetari care indeobste nu sunt prezentate publicului larg si care -absolut normal- sunt contradictorii de f. multe ori. Am retinut observatia autorului privitoare la bâlbele fizicienilor atomisti prezente in chiar propriile lor lucrari. Pe de o parte e normal ca rezultatele cercetarilor sa fie "neconforme" si contradictorii, ca asa merge treaba in domeniul asta in mod normal, dar fizicienii ar trebui sa fie mai atenti cu "publicul cititor", in sensul ca mai intai ar trebui sa-l bage in seama (pe public) si apoi ca ar trebui sa-si expliciteze un pic lucrarile si conceptele aflate in permanenta schimbare.
.  Pe de alta parte, am inceput sa fiu usor neincrezator in tot ce se publica la ora actuala deoarece publicul este ghidat (ghidonat) sa creada anume lucruri (evident lucruri dorite de "ghizi").

mm

Mesaje : 157
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  mm la data de Mar Oct 13, 2015 2:59 am

.  Am dat peste un text f. interesant in notitele mele, a carui sursa nu mai reusesc sa o gasesc, cu f. bune explicatii asupra naturii eterului. Poate din Chimia oculta? Il voi reproduce deocamdata asa cum l-am gasit, urmand sa mai caut originea lui, respectiv locul.


.  As we has seen, a chemical atom may be dissociated into less complicated bodies; these, again, into still less complicated; these, again, into yet still less complicated.
.  Dupa a treia divizare, numai una mai e posibila: a patra divizare ne da ultimul atom fizic din sub-planul atomic, ANU. Acesta poate disparea din plan [al nostru, fizic] dar el nu mai poate fi supus inca unei alte divizari. In aceasta stare ultima [de existenta] a materiei fizice au fost observate doua tipuri de ANU: ei/ele/ sunt identici in toate, mai putin in ceea ce priveste directiile [corect: sensurile] rasucirilor lor si a fortei ce curge prin ei/ele. Intr-un caz, forta "curge incoace" de "afara", din spatiul patru-dimensional, planul Astral, si trecand prin ANU, curge in lumea fizica. In al doilea caz, [forta] curge dinspre lumea fizica afara prin ANU inspre "exterior", din nou, adica dispare din lumea fizica. Primul e ca un izvor, din care bulbuceste (izvoraste) apa; celalalt e ca o gaura, in care apa dispare. Numim ANU-ul din care izvoraste forta - POZITIV sau MASCULIN; pe acela prin care (forta) dispare - NEGATIV sau FEMININ. Toate ANU-urile, dupa cum s-a observat, sunt una sau cealalta din aceste doua forme.
Fig. 3.
.  S-a vazut/constatat ca ANU este o sfera, usor turtita si are o depresiune in punctul in care intra forta, cea ce-i da forma de inima. Fiecare [ANU] e inconjurat de un camp. ANU cu greu poate fi numit "ceva" [un lucru], intrucat materialul [lui] e acela din care sunt compuse toate obiectele fizice. El este format din curgerea [curenti ai] "fortei-vietii" si dispare [odata] cu scurgerea/drenarea sa. Teozofii numesc Forta vietii FOHAT, forta din care se separa toate planurile fizice. Cand aceasta patrunde "in spatiu", atunci Fohat "sapa cavitati in spatiu" - un vacuum aparent ce poate fi plin cu o substanta de un anumit fel, de o incredibila finete - apare Anu. Daca aceasta forta ar fi stopata artificial pentru un singur ANU, el ar disparea: n-ar mai ramane nimic. Probabil, daca acel curent s-ar opri dintr-o data, intreaga lume fizica ar disparea asemenea unui nor ce se dizolva in inaltul cerului. Doar persistenta acestui curent/curgere (prima unda de viata / life-wave/ , lucrarea celui de-al III-lea LOGOS) este cea care mentine bazele fizice ale universului. Pentru a examina constructia unui ANU se face un spatiu artificial. (Printr-o anume actiune a vointei, cunoscuta studentilor, se poate crea un asemenea spatiu impingand materia afara din spatiul respectiv si zidind-o [in afara]). Apoi, daca se practica o deschizatura in zidul astfel construit, forta inconjuratoare va curge inauntru si acolo vor aparea imediat spirale [elicoidale] inconjurand /cuprinzand/ "gaura" cu a lor tripla spirala pe doua infasurari si jumate, si reintorcandu-se la inceput cu o spiralare [interioara] prin [axa] ANU-ului; acestea [trei] sunt urmate imediat de sapte spirale mai fine, care le urmaresc in spiralare pe primele trei, pe exterior, reintorcandu-se la "inceput" [de la punctul de pe ele, de unde am plecat; ele nu au inceput si sfarsit, sunt de fapt niste fire-inele inchise] printr-o spiralare interioara pe axa ANU-ului, curgand in directie opusa - formeaza un caduceus cu primele trei. Fiecare din cele trei spirale "grosolane", turtite [? - flattened out] descrie un cerc[ciclu] inchis. Fortele care curg in el [in ANU]si ele tot de "afara" vin, din spatiul patrudimensional. Fiecare din spirele mai fine e formata din alte sapte spire inca si mai fine, pozitionate succesiv la 90 de grade unele fata de altele, fiecare mai fina decat precedenta sa; pe astea le numim spirillae (Fiecare spirilă e animata de forta-vietii a unui plan, si patru  dintre ele [plane sau spirile?] sunt in prezent normal active, cate una pentru fiecare cerc? [Round]. Activitatea lor, intr-un mod personal, poate fi fortata pretimpuriu[?] prin practica yoga.) Prin [celelalte] trei spire [ori spirillae? ori cele trei grosiere?] curg fire de curent de electricitati diferite [! trei feluri de electricitate?]; cele sapte spirale vibreaza ca raspuns [reactioneaza] la undele eterice de tot felul - la sunete, lumina, caldura, etc.; ele produc cele sapte culori ale spectrului; emit cele sapte sunete din scala [muzicala] naturala; raspund in diferite feluri la vibratia fizica - luminand, cantand, pulsand corpuri, ele se misca necontenit, incredibil, frumos si stralucitor. ANU este un soare in miniatura in propriul sau univers de o particularitate de neconceput. Fiecare din cele sapte spirale e conectata cu [cate] unul din Logoi Planetare, asa ca fiecare din Logosurile Planetare are o influenta directa functionand in materia insasi, [materie] din care toate obiectele sunt compuse [atomi, molecule probabil]. Se poate presupune la cele trei purtatoare de electricitate, ca [exista] o separare a Fohat-ului, care ar fi legata de Logosul Solar. Forta curge in depresiunea din forma de inima situata in partea de sus a ANU, si iese din varful ei [al cardioidei], schimbandu-si caracterul in cursul acestei treceri; mai mult, forta alearga prin fiecare spirala si fiecare spirila [[schimbandu-si degradeurile de culoare, ce izbucnesc din ANU-ul  aflat in rapida revolutie si vibratie, ce depind de cele cateva activitati a spiralei: uneori de un fel, alteori de alt fel]] [forta] e aruncata intr-o si mai energica actiune, si [odata] cu schimbarea activitatii de la o spira la alta culorile se schimba. ANU are - dupa cum s-a spus anterior - trei miscari proprii, adica miscari proprii, independente de orice impunere din afara. Se invarte fara contenire in jurul propriei sale axe, rasucindu-se ca un titirez; el descrie un mic cerc cu axa sa astfel ca axa (de rotire a) titirezului se misca intr-un mic cerc [nu-i precesie]; are o pulsatie regulata, o contractie si o expansiune, ca pulsatia unei inimi. Cand o forta este adusa ca sa-l tina [bear upon it], el danseaza in sus si-n jos, se arunca violent dintr-o parte in alta, executa cele mai incredibile si rapide giratii dar cele trei miscari fundamentale persista neincetat. Daca e facut sa vibreze, ca intreg, la o frecventa a oricareia din cele sapte culori, spirala ce corespunde acelei culori va straluci (briliant).



.  In acest text, sunt condensate unele dintre cele mai importante informatii tehnice privitoare la "caramida materiei" - ANU.
.  De abia acum poate fi inteles postulatul enuntat de fizica si anume acela al existentei in natura a celor doua principii (rotitoare): de dreapta si de stanga. Elice de dreapta si de stanga, substante dextrogire si levogire.
.  Ceea ce "pompeaza" aceasta caramida (ANU) este forta-vietii insasi! Acesta este si motivul ca ne hranim cu alimente levogire, primind de la ele forta-vietii. Acelasi motiv este ca zaharul rafinat, cunoscut ca dextrogir, nu face bine corpului uman caci ii ia organismului forta-vietii.
.  Probabil tot de la aceasta informatie (ce dateaza de mai bine de 100 de ani, de la teozofi) a pornit si ipoteza, vehiculata pe ici pe colo, ca ce pierde aceasta lume (prin suferinta) poate fi castig, benefic, pentru "cealalta lume" caci forta vietii noastre, "pe care o pierdem", trece dincolo spre bucuria probabila a unor alte fiinte. Evident e o simpla ipoteza.
.  Se naste intrebarea: de ce cainii nu mananca salam de la supermarket? Oare nu cumva aceste animale, cu simturi mai bune decat ale noastre, detecteaza natura dextrogira a produselor (OMG)?? De fapt, nici bacteriile sau mustele nu consuma binecunoscutele produse de tip OMG! Ma intreb si eu asaa, nu am verificat, deci e doar o simpla parere-ipoteza.
.  Tot acum inteleg in profunzime ca scala muzicala netemperata (= naturala) chiar de la spirilele astea provine iar scala temperata, ce se foloseste azi, este un surogat (cu efecte nebenefice). Asa cum putem afla acest lucru de pe internet si chiar de pe acest forum la topicul: http://cercetareromaneasca.forumgratuit.ro/t48-440-hz-versus-432-hz

mm

Mesaje : 157
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  mm la data de Vin Noi 13, 2015 12:01 am

.  

.  Citatul din postarea anterioara era din aceeasi CO (1951 Ed.). Un alt citat, de la pag. 19:

Natura Materiei

".  Numarul exact al acestor balonase, incluse intr-un ultim atom fizic [UPA] nu e usor de verificat /numarat/ dar mai multe calcule diferite converg in a indica aprox. incredibilul total de 14 miliarde. Pe "figurile" cu adevarat uriase, numararea directa este evident imposibila, dar, din fericire, diferitele parti ale atomului sunt suficient de asemanatoare ca sa ne permita sa facem o estimare a carei marje de eroare nu e prea mare. Atomul [ANU] e alcatuit din zece fire, divizate natural in doua grupe -cele trei care sunt mai groase si mai proeminente si cele sapte mai subtiri care corespund culorilor si planetelor. Acestea din urma [cele sapte] par sa fie identic constituite, desi fortele care le traverseaza pot sa difere, pentru ca fiecare [fir] raspunde mai repede in propria sa banda de vibratii. Prin numarare directa s-a gasit ca numarul de spire al spirillelor de primul ordin [spirale sunt numite cele trei principale si spirillae celelalte sapte], pentru fiecare "fir", este 1.680; proportia diverselor ordine de spirillae fata de altele este egala in toate cazurile cu acelea examinate [numarate direct] si corespunde cu numarul de balonase [basici] din spirilla de ultim ordin.

.  Legea buclarii de sapte ori functioneaza cu mare acuratete pana la cele mai subtiri dintre spirale, dar exista o ciudata abatere in ce le priveste pe cele din setul de trei. Asa cum se vede din desene, acestea sunt evident mai groase si mai importante iar acesta crestere dimensionala de o crestere (atat de usoara ca de-abia poate fi observata) proportionala a unora fata de altele ale diferitelor ordine de spirillae si in mumarul de balonase din [spirilla] de cel mai mic ordin. Aceasta crestere de valoare nu mai mare de 0,00571428 din intreg [ul ansamblu], din fiecare caz, sugereaza posibilitatea neasteptata ca aceasta portiune a atomului ar putea cumva suferi o schimbare - poate chiar rezident in procesul cresterii, asa ca putem presupune ca aceste trei spirale la origine semanau cu celelalte.

.  Intrucat observatiile [ ?] arata ca fiecare atom fizic este reprezentat de 49 de atomi astrali, fiecare atom astral [fiind reprezentat] de 49 de atomi mentali si fiecare atom mental [fiind reprezentat] prin 49 de atomi bdin planul buddhic, avem aici o serie progresiva [geometrica] si presupunerea fireasca e ca aceasta serie continua [si] acolo unde nu mai suntem capabili/in masura sa o observam. In afara de aceasta probabilitate, suntem indreptati spre aceasta presupunere de remarcabilul fapt ca - presupunand un balonas care corespunde unui atom de pe nivelul/planul sapte, sau mai inalt (decat al nostru) si apoi considerand legea de multiplicare incepand [de aici] cu el, asa ca 49 de balonase vor forma atomul planului urmator sau al saselea, 2.401 [de balonase vor forma] pe al cincilea, s.a.m.d. -  vom constata ca numarul [de balonase] spus deja pentru atomul fizic (496)

"

05.01.16
"Textele de origine necunoscuta" le-am mai tradus odata, chiar in cadrul acestui topic, pe pagina intaia. Redundanta aceasta dovedeste o slaba concentrare a mea pe studierea subiectului.

. Dupa cum a rezultat deja, sunt mai multe feluri de eter si toate destul de bine definite numite/prezentate ca eteruri dar neidentice, ba chiar complect diferite.

mm

Mesaje : 157
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  Continut sponsorizat Astazi la 3:35 pm


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 2 din 2 Inapoi  1, 2

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum