Eterul, Eterul!

Pagina 1 din 2 1, 2  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Eterul, Eterul!

Mesaj  mm la data de Mier Ian 26, 2011 9:12 pm

.  Aceasta tema de studiu, perfect incadrabila aici la categoria "Studiilor Teoretice", se face numai pe baza publicatiilor de pana acum asupra eterului. A fost inceputa pe un alt forum. De aceea, in aceste prime postari prezint in rezumat, spicuind, ce s-a discutat acolo.


Un subiect considerat desuet si abandonat de vreo suta de ani in Fizica. La ora internetului si a aparitiei zilnice a catorva zeci de teorii e greu de presupus ca userii actuali mai au vreme sa reia o Teorie a Eterului (TE), considerata depasita. Si totusi, unii oameni de stiinta contemporani, atestati prin activitatile lor, reiau mereu ideea eterului (am spicuit pe acest forum dintr-un articol rusesc despre eter, lesajoni, etc.). Alti oameni de stiinta contemporani si din ce in ce mai multi, se multumesc sa conteste Teoria Relativitatii (TR), care a fost principala teorie ce-a detronat TE.
Se cunosc zeci, daca nu sute, de instalatii ce produc mai multa energie decat consuma fara ca "oficialii" fizicii sa le bage in seama. Normal, daca ne gandim ca ele (instalatiile) sunt niste "perpetuume" ce incalca principiul conservarii energiei care sta la baza "stiintelor oficiale". Fizica bate pasul pe loc de o suta de ani aflandu-se azi in acelasi stadiu de neputinta ca la inceputuri in a explica lucruri banale precum sufletul, emotiile sau ozeneurile. Putem continua cu o lista nesfarsita de fenomene inexplicabile pentru stiinta de azi. In ciuda imensului material experimental acumulat vreme de un secol, nu au aparut "salturi" in Fizica, asa cum ne invata (din Filozofie) Legea Salturilor Calitative ca urmare a Acumularilor Cantitative.

. Impasul acesta major pare sa se datoreze, si aceasta e parerea mea, neincluderii in Fizica materialista si a elementelor "imateriale", precum eterul, impas ce ar putea fi depasit prin reconsiderarea eterului "imaterial" in stiinta. De altfel, fizicienii l-au introdus deja sub alte denumiri (branduri) precum vidul, energia, timpul, unda, functia de unda, mai nou plasma, etc. Reincluderea eterului in Fizica, cu drepturi depline, ar putea fi o sansa. Desigur, si fizicienii au dreptate, nu introduci in stiinta niste chestii "imateriale" decat pe baza de experimente-dovezi si daca ele sunt imateriale, nu ei cum sa le dovedesti experimental, aevea....
. Aceasta logica fireasca (de mai sus) este totusi falsa din moment ce tocmai experimentele arata ca se poate obtine energie din .... nimic si stim/vedem cu totii ca nu sunt luate in considerare de catre fizica oficiala experimentele care contrazic vadit si neplacut versiunea oficial-acceptata.

Pentru inceput, inainte de a trece la un (eventual) studiu, trebuie precizata definitia eterului deoarece toti au auzit de eter dar le-ar fi greu sa-l defineasca. Specialistii (de regula persoane supradotate) formati in cele scoli si-au insusit harnici pozitia stiintifica oficiala dar "beneficiaza" in schimb de o anumita "incastrare" mentala a unor notiuni pe care (ei cred) ca le-au inteles bine. Printre ele, si negarea eterului. La o scurta trecere in revista a posibilelor intelesuri si sinonime ale cuvantului eter putem schita domeniul definitiei:
-Suntem de acord ca desemneaza imaterialul (adica tot ceea ce scapa din definitia materiei, acceptata actual).
-Vidul (plin cu energie) este o "suprapunere" deja semnalata.
-Stuctura fina, mai fina decat cele mai mici particule din cuantica.
-TAO, nemiscat, infinit, nedetectabil din filozofia chineza.
-Puncte in spatiu, fara masa, impuls, etc. - definitia de baza, initiala a eterului.
-"Eteruri" de diverse ranguri dupa granulatia lor, conf. Chimiei Oculte.
Lista trebuie continuata, astept completari.

Un material interesant despre eter, bazat pe o documentare de ultima ora, unde gasim si o istorie a TE din antichitate pana azi, gasim la adresa:
http://www.free-energy-info.co.uk/P64.pdf
Interesant este aici accentul care se pune pe "aspectul elicoidal al eterului" si, in plus, matematica de buna calitate ce insoteste ideile din text.

Dovezi pentru existenta eterului?
Iata un citat dintr-o lucrare de proportii ce se ocupa de OZN-uri, (W. R. Lyne):

Add to this the constant conversion formula—which says that the electrical attractive force is 1039 x 2.2 times stronger than the gravitational attractive force G1 -—by which Lorentz had suggested a scientific hypothesis for an electrical flying machine, such as that already under development by Tesla and supported by his ether propulsion discoveries.
Tesla at first conducted tests 2 (the high voltage experiments relating to the high frequency reactance between two parallel metal plates), to verify his hypothesis. His tests confirmed that at sufficiently high voltage and frequency, the “space” (containing the ether) between the plates, became what Tesla termed “solid state”, verifying the existence of what I call the “Omni Matter” (A.K.A., “the ether”) which behaves under sufficiently high voltage/frequency “Tesla currents”, as if it is a ‘continuous, electrically conductive fluid’, possessing mass, inertia and momentum, which can be ‘pumped’, to suspend or propel the plates in space).


Sa adaugam la aceasta formula constantei de conversie -care spune ca forta electrica de atractie este de 2,2X1039 ori mai mare decat forta de atractie gravitationala, G1- prin care Lorenz a sugerat o ipotetica metoda de realizare a unei masini electrice zburatoare, deja dezvoltata de Tesla si sustinuta de ale sale descoperiri de propulsie (in) eter.
La inceput Tesla a efectuat doua experimente (la inalta tensiune, privitoare la reactanta de inalta frecventa dintre doua placi metalice paralele) ca sa-si verifice ipotezele. Testele sale au confirmat ca la tensiuni si frecvente suficient de inalte, "spatiul" (continand eter) dintre placi a devenit ceea ce Teslea a numit "stare solida", adeverind ceea ce eu am numit "Omni Matter" (adica eter), care se comporta -la "curenti Tesla" de suficient de inalte voltaj/frecvente- ca un "fluid conductiv electric continuu", posedand masa , inertie si moment care poate fi "pompat" in scopul suspendarii sau propulsarii placilor in spatiu).


In acest citat putem gasi cateva directii de studiu pentru eter, respectiv lucrari de-ale lui Teslea.
Mie mi se pare o demonstratie suficient doveditoare a existentei eterului. Tesla este un autor ce trebuie folosit aici la topicul nostru deoarece el a murit ca sustinator al eterului (si inamic declarat al TR) si e practic si conationalul nostru. Din citatul de mai sus retinem ca eterul se "solidifica" la tensiuni si frecvente suficient de inalte. "Spatiul" dintre placi devine "stare solida", dupa spusa lui Tesla, si dece sa nu-l credem mai ales ca el a masurat, in timp ce noi nu am facut-o.

.  Adaug aici (20.03.2013) un link:
http://cdn.preterhuman.net/texts/alien.ufo/Lyne%20-%20Occult%20ether%20physics.pdf
si o schita din cartea de mai sus:


http://imageshack.us/photo/my-images/706/lynep69b.jpg/
 
Adaug(am), pentru a fi consecvent(i) cu noi insine, cativa teoreticieni de marca ai TE:
- Johann Bernoulle (1667-1748) - Deduced Kepler’s laws from Descartes' vortex theories.
- Isaac Newton (1642-1727)
a. Mathematical theory of gravity
b. corpuscular theory of light
c. free space completely empty
- Michael Faraday (1781-1867) - Electric, elastic solid ether (Tesla’s later theory based on this).
- G. C. Maxwell (1831 -1897) -Ether vortex theory revived in electromagnetism field.
- George Stokes (1819-1903) - Dynamic ether (reconcilable with Descartes' ether vortices).
- HA. Lorentz (1853-1928) - Theory of a quiescent stationary ether (C.F. Krafft called it “stagnant” and a close forerunner to the Poincare-Einstein theory of relativity).
- Michelson-Morley Experiment (1881) - Proved already weak Lorentz theory wrong, and inconclusively forced a choice between:
a. a dynamic interstellar ether ala Descartes and Stokes; or,
b. empty space without ether ala Newton and Einstein (the prevailing theory).

Dupa cum se vede, TE nu a fost creata de niste "neica-nimeni". Ma intreb, unde gasim noi acuma lucrarile lor originare, chiar daca "depasite"? Iata-l si pe conationalul meu:
- Nikola Tesla (1856-1943) - 1893-94 Dynamic Theory of Gravity, based on Faraday’s “electric elastic solid ether”, and J. J. Thomson’s “Electromagnetic Momentum”:
a. All bodies have electrical content, mass a product of ether swirls
b. dynamic, elastic ether composed of independent carriers in an insulative fluid, which permeates all space and all bodies;
c. movement of bodies generates microwaves (electrostatic forces) by inductance principles
d. microwaves rigidify the ether within a body’s electric field
e. movement of bodies through rigidified ether, containing tubes of electric and magnetic force, creates gravitational interactance

Foarte interesante cele 5 (cinci ) proprietati ale eterului pe care el le-a declarat pe baza rezultatelor experimentelor sale. De aici aflam ca a scris o carte , Teoria Dinamica a Gravitatiei, in 1894; probabil aici e vorba si de eter. Unde gasim cartea? Si ca sa ne aliniem regulamentului, in traducere:
a) Toate corpurile au "continut" electric, masa - un rezultat al vartejurilor de eter
b) Eterul (e) dinamic, elastic, compus din purtatori independenti (aflati) intr-un fluid izolator (care-i diferentiaza), care umple, patrunde, tot spatiul si toate corpurile
c) Miscarea corpurilor genereaza microunde (forte electrostatice) pe principiul inductantei
d) Microundele rigidizeaza eterul intre corpurile electrice (?) (ce produc camp electric probabil)
e) Miscarea corpurilor prin "eterul rigidizat", ce contine tuburi (prob. vartejuri) de forte electrice si magnetice, creaza interactiune gravitationala.


In anii tineretii sale, Nikola simtea/percepea (ca) universul era "compus dintr-o symphonie de curenti alternativi cu armonii cantate pe o vasta gama de octave. AC-ul (Curentul Alternativ, pe care el l-a descoperit dar pe noi - la cele scoli - nu ne-au invatat/subliniat), de 60 Hz era doar o singura nota in octava (cea mai) de jos. Intr-una din octavele mai inalte, la frecvente de bilioni (mld) de Hz este vizibila lumina. Explorarea acestei intregi game de vibratii electrice, intre curentul lui alternativ de joasa frecventa si undele luminoase, simtea el ca l-ar fi dus mai aproape de intelegerea simfoniei cosmice."
In textul acesta nu prea inteleg daca Tesla zicea sau altcineva zicea in locul lui. Era buna specificarea sursei.
"... devine evident ca sferele de foc rezultate din interactia a doua frecvente, o unda pierduta(?) de frecventa mai inalta s-a impus (ierarhic?) oscilatiilor de frecventa mai joasa din circuitul principal... Aceasta conditie actioneaza ca un declansator ce poate provoca descarcarea intregii energii a puternicei unde mai lungi intr-un interval de timp infinitezimal de mic si respectiv, cu o formidabil de mare viteza a transferului de energie, care nu poate fi inmagazinata de circuitul de metal si este descarcata in spatiul inconjurator cu o violenta de necrezut. Este doar un pas (o etapa), de la a invata cum poate un curent de inalta frecventa sa descarce exploziv un curent de frecventa mai joasa, pana la utilizarea acestui principiu si a proiecta un sistem in care aceste explozii sa poata fi produse intentionat."
Foarte clar si concis.

De la urmatoarea adresa: http://www.rialian.com/rnboyd/transverse-waves.htm
se impun atentiei urmatoarele citate,
There exist several sources which agree that there can be no transverse waves in the vacuum. These sources agree that the vacuum is only capable of supporting longitudinal waves. Proponents of this view have existed for more than 70 years, among them, Nikola Tesla.
Nikola Tesla wrote: " I showed that the universal medium is a gaseous body in which only longitudinal pulses can be propagated, involving alternating compressions and expansions similar to those produced by sound waves in the air. Thus, a wireless transmitter does not propagate Hertz waves, which are a myth, but sound waves in the ether, behaving in every respect like those in the air, except that, owing to the great elastic force and extremely small density of the medium, their speed is that of light."
(Source: "Pioneer Radio Engineer Gives Views on Power", published in the New York Herald Tribune, Sept. 11, 1932, [2, p.94 ]. )


"Am aratat ca mediul universal e un corp gazos in care numai pulsiunile se pot propaga, implicand compresiuni si expansiuni similare celor produse de sunet in aer. Astfel, un transmitator fara cablu nu propaga unde Hertz, care sunt un basm, ci unde "sonore" in ether, ce se comporta in fiecare aspect ca acelea din aer, exceptand faptul ca, datorita uriasei forte elastice si a extrem de micii densitati a mediului, viteza lor este cea a luminii."

In a series of EDW experiments done by A. M. Mishin, ["The Ether Model as Result of the New Empirical Conception", Proceedings of International Conference on New Ideas in Natural Sciences, p.95.] experimental apparatus was constructed, including an EDW detector which was an auto-oscillating electromechanical system. This detector included some kind of biological element, which was apparently used to obtain electrical signals which would result from changes in the state of the biological plasma surrounding the biological detection element. According to Mishin, the system detected turbulent disturbances of the aether (its temperature), anisotropic properties of the aether (direction and polarization) and the aether fluxes (aether winds).
Mishin concluded that the aether exists in several different states and that the particular state depends on the parameters of the turbulent disturbance (or its temperature). He gave 5 different aether conditions he called aether-1 through aether-5. He referenced aether-1 as a solid state, aether-2 as a dense superfluid liquid, aether-3 was connected with molecular motion as in a gaseous body, aether-4 was similar to the plasma state, and his aether-5 corresponded to galactic processes.


"In cadrul unei serii de experimente EDW facute de A. M. Mishin, s-au construit niste aparate experimentale, inclusiv un detector EDW care era un sistem electromecanic auto-oscilant. Acest detector includea un anumit fel de element biologic, care se pare ca era folosit ptr. obtinerea de semnale electrice ce puteau rezulta din variatiile starii plasmei biologice ce inconjura elementul biologic detector. Dupa Mishin, sistemul detecta turbulentele eterului (asimilate cu temperatura sa), proprietatile anizotropice ale eterului (directie si polarizare) si mai detecta fluxurile de eter (vanturi eterice).
Mishin a concluzionat ca eterul exista in cateva stari diferite si ca fiecare stare in speta depinde de parametrii (perturbarii turbulente) turbulentei (sau temperatura sa). El a gasit cinci conditii diferite de eter pe care le-a numit (de la) eter-1 pana la eter-5. El s-a referit la eter-1 ca la o stare solida, la eter-2 ca la un lichid superfluid dens, eterul-3 l-a legat de miscarea moleculara ca in corpurile gazoase, eter-4 era similar cu starea de plasma iar al sau eter-5 corespundea proceselor galactice"


[Eu nu stiu cum le putea detecta cu acelasi senzor pe toate, poate nu le diferentia?] El a gasit cinci feluri (!) de eter .... Interesant, par sa fie chiar cele cinci ale lui Aristotel si probabil o sa constatam si alte asocieri.
.  05.05.15 [De ex. cele cinci elemente fundamentale ale cosmogoniei, fortele secrete ale universului, Cartea Sch. p. 405. Adica lemn, pamant, apa, foc, metal, in sensul negativ sau in succesiunea pozitiva -lemn, foc, pamant, metal, apa.]

Iata un link f. interesant in care sunt enumerate 47 (patruzeci si sapte) de dovezi experimentale ce atesta existenta eterului/sunt in favoarea eterului.
http://web.archive.org/web/20040607062702/ca.geocities.com/rayredbourne/docs/21.htm
Asta, asa, doar pentru cei care se indoiesc. Simpla lecturare intareste imaginea asupra complexitatii fizicii si a experimentelor, respectiv a masuratorilor, ce ne solicita inteligenta si deosebita atentie in interpretarea lor. In mod sigur demonstreaza ca o teorie, fie ea si TR, nu poate sta pe exp. M&M si nici pe alte cateva caci toate sunt supuse indoielii stiintifice. Parerea mea.

Intentionat am lasat Chimia Oculta (CO) mai la urma, in aceasta etapa de documentare la subiectul eter. Adresa la care poate fi gasita aceasta exceptionala carte este:
http://www.subtleenergies.com/ormus/oc/pdfindex.htm

Cel mai surprinzator text, remarcabil din pdv al exactitatii si al corectei informari, l-am gasit unde nu ma asteptam: The Secret Life of Nature, USA, 1997, de Peter Tompkins. O carte despre spiritele naturii de la zâne pana la quarci!

-De la p. 67 incepand, de la capitolul "Chimia Ocultă": Aflam de aici ca: in planul nostru fizic, materia exista in 7 (şapte) distincte stari, solida, lichida, gazoasa, plus alte 4 (patru) mai fine "stari eterice", 1, 2, 3, 4, ultima - UPA (ANU)= ultimul "atom fizic". Fac o paranteza, UPA e denumirea aici a entitatii ANU din CO, din varianta sa originara - Leadbeater & Besant. Dupa parerea mea, cele doua forme de ANU, pe stg. si pe dreapta, se potrivesc pefect cu YANG si YIN, pana in cele mai mici amanunte. In principal pentru ca YANG - elementul barbatesc, este un izvor iar YIN - elementul feminin, este un "sorb" (nu prea exista un cuvant pentru "opusul" izvorului in limbaj obisnuit; in carte se foloseste cuv. "sink"). Am mai abordat subiectul "Filozofie chineza" pe forum si am zis deja ca este mai degraba o "Fizica", cel putin asta e impresia dupa ce studiezi YI JING, (CARTEA SCHIMBARILOR).
-Prin urmare avem aici o extindere a numarului de stari de la 5 (Aristotel) la 7, ceea ce corespunde intamplator si cu cele sapte spirale/spirile/"arcuri" secundare din alcatuirea geometrica a unui UPA si care "emit lumini de culori diferite".
.  In atomul de Hidrogen, se confirma, sunt 18 UPA, in cel de Oxigen sunt 290.
.  Fiecare din cele zece "arcuri spirale" ale unui UPA contin cate 1.680 de rasuciri (o rasucire= o spiră de 360o) deci in total, 16.800 de rasuciri ale tuturor celor zece "arcuri". Lucruri deja spuse pe forum.
-O informatie f. importanta, UPA pare a fi inchisa intr-o incinta, intr-o "gaura" (sferica) din spatiu, ceva asemanator bulelor de aer din apa.
.  La fel de importanta afirmatia (din subsolul unei pagini), precum ca izvoarele si sorburile sunt de flux magnetic.
-...cu cateva exceptii, toate structurile atomice pot fi incadrate in 7 (sapte) forme de baza: spike, dumbbell, tetrahedra, cub, octahedra, bar si star. Pe romaneste, formele de: corn (shpitz), haltera, tetraedru, cub, octaedru, bara si stea. Toate acestea se reintalnesc, cu amanunte, in CO.

-Ceva cu totul deosebit gasim aici, o demonstratie exceptionala. Efectiv ni se demonstreaza ca toate teoriile fizicii oficiale "s-au inspirat"/au copiat ideile de baza din CO, fara a declara "oficial" acest lucru, iar fizicienii respectivi au luat niste premii nobile. Chiar si teoria stringurilor este o matematizare a formei "arcurilor" ce formeaza atomul de baza - UPA.
Autorul, Tompkins, reuseste sa ma convinga, prin demonstratia sa, ba chiar am inceput sa inteleg de unde aparu napristan "teoria stringurilor", asa ca nuca-n perete, din "fizica oficiala" si de ce fix intr-un spatiu cu 10 (zece) dimensiuni si nu cu 12, 13 sau 27... Nu voi da citate deoarece sunt multe pagini de citit/tradus, ramanand ca fiecare sa le citeasca. Iata si Desenele de ANU (= UPA):




Aceasta demonstratie merita sa fie reprodusa totusi pe scurt, dupa cum urmeaza:
- In 1898, la trei ani dupa ce theosophii si-au inceput investigatiile [si publicate] asupra atomului, prof. J.J. THOMSON de la Cambridge Univesity, "brusc" a conchis ca razele luminoase emise de tubul (sau) catodic nu consista in molecule de gaz incarcate (electric) ci din particule elementare (mai mici decat indivizibilul atom al lui Democrit) pe care le-a numit "electroni".
-In 1909 fizicianul Ernest Rutherford gaseste ca elementul natural Radon emite particule "alfa". De aici a dedus ca atomul are un nucleu (tare), o particula masiva, incarcata pozitiv, ce ocupa cam 1% din vol. atomului. Astfel, pentru descoperirea sa - precum ca atomul solid al lui Democrit are un nucleu separabil - a primit premiul nobil. Cu toate ca (nu era o prioritate deoarece) teozofii cu ceva vreme in urma, cu puterile lor speciale, siddhis, vazusera si descrisesera in detaliu in diferite publicatii, perechile de nuclee (numite de Rutherford "alfa"), teozofii detinand de fapt prioritatea dar nu si premiul. [Si ce daca? Paulescu n-a descoperit si el ... etc.]
-Cu 24 de ani inainte de descoperirea "neutronului" lui Chadwick, cei doi teozofi (L&B) au descris (si publicat) cu acuratete protonii si neutronii din nucleul de Bor si Arsenic. Si asta se intampla pe cand "scientists" de atunci nu stiau ca nucleele atomice difera unul de altul numai prin numarul (diferit) de protoni si neutroni continuti.
In timpul aceleiasi perioade (24 ani) inca 56 de elemente au fost descrise de teozofi, inclusiv unele necunoscute stiintei (oficiale) de atunci - prometiu, astatiniu, franciu, protoactiniu si technetiu, plus 6 (sase) izotopi (de care "stiinta" nu stia inca). Neonul 20 si varianta sa, meta-neonul 22, au fost descrise corect in The Theosophist, in 1908, cu sase ani inainte ca fizicianul F. Soddy, alt britanic, sa ia premiul nobil pentru aceasta "descoperire". Daca ne uitam la schita/diagrama atomului de hidrogen, data de L&B, vedem "tripletii" respectivi f. clar. [Interesant, din ce in ce, nu-i asa?]
- Fizicienii ortodocsi, (fara viziunea siddhi) incapabili sa vada in interiorul atomului, au continuat "metoda" Rutherford de bombardare a nucleelor , crescand mereu energia de ciocnire (Acum avem LHC-ul).
- Primul indiciu al unei posibile reconcilieri intre teozofi si fizicieni a aparut in anii '60 cand M. Gell-Mann a "postulat" quarcul. (Protonul din trei quarci, si s-a matematizat). Idee greu acceptata mai ales din cauza sarcinii fractionare de 1/3e. ... Chiar si numele i-a fost dat la misto, sinonim cu nonsens.
In 1944 cand la Fermilab s-a pus in evidenta quarcul "top", dr. P.K. Iyengar, fostul sef al Indian Atomic Energy Commision, a zis: "Quarcul top, descoperit recent, dovedeste ca chimia oculta e un fenomen care exista si trebuie acceptata ca atare".
- Dar quarcii din ce-s facuti? Phillips propune omegonii. .... Pana la urma el spune: "Aceste noi modele derivate din aplicarea legilor fizicii teoretice concorda perfect cu diagramele ce le gasim in Occult Chemistry".
- Leadbeater a identificat al saptelea - si ultimul ordin de "spirillae" - ca fiind alcatuite din 8 (opt) "bubbles", bule, basici, balonase, globule, regulat dispuse pe circumferinta unui cerc, bule care, spune el, exista in invizibilul (noua) plenum de spatiu si pe care l-a numit KOILON.
Leadbeater a calculat ca fiecare din "arcurile" inchise (whorl) majore este alcatuit din 56 milioane de globule, ceea ce da un total de ~14 milioane de globule pentru fiecare UPA. Teozofii au conchis ca toata materia, in ultima analiza, e compusa din globule sau gauri in spatiu, insirate ca "perlele pe-o ata (string)" invizibila. Doua generatii mai tarziu (re)apare sub forma celui mai modern concept din Fizica - teoria superstringurilor si teoria campului Higgs [neaparat cu nume engl.].

Exceptional de bine prezinta corespondenta elementelor (diagramelor) din CO cu notiunile de fizica oficiala a particulelor (notiuni ciudate si pe nepusa masa adoptate) un profesor de Fizica Particulelor, Dr. STEPHEN M. PHILLIPS. Din cartea sa, Extrasenzory Perception of Quarks, publ. in 1980, (din care Tompkins a construit demonstratia de care am pomenit in postarea anterioara) putem lua aproape la intamplare citate din cele mai interesante. Precum:
Besant and Leadbeater distinguished between "positive" and "negative" groups of UPAs. Although they never explained what they meant by these they indicated this difference diagrammatically by depicting positive groups of UPAs such as hydrogen triplets with their heart-shaped UPAs pointing outward from the geometrical center of the bound state, while negative triplets were depicted with their UPAs pointing inward towards the center. The lower hydrogen triangle in Figure 2 contains two positive triplets and one negative triplet. Compare this with the fact that a proton contains two positively charged u quarks and one negatively charged d quark. Hydrogen has a diatomic molecule consisting of two protons bound together by their electrical attraction to two shared electrons. Suppose, therefore, that the lower hydrogen triangle is a proton originating from a hydrogen molecule that came under Leadbeater's observation. Then, according to quark theory, each positive triplet would be a positively charged u quark and the negative triplet would be a negatively charged d quark, implying that the UPA is a subquark.

Besant si Leadbeater faceau distinctie intre grupurile "pozitive" si "negative" de UPA. Desi n-au explicat niciodata ce intelegeau prin asta au reprezentat aceasta diferenta prin desenarea grupurilor de UPA pozitive, de ex. tripletii de hidrogen, cu varfurile formei de "inima" indreptate spre exterior, opus centrului (figurii) tripletului, in timp ce tripletii negativi au fost desenati cu UPAsii indreptati inauntru, catre centrul tripletului. Triunghiul de hidrogen, din partea de jos, Fig. 2, contine doi tripleti pozitivi si un triplet negativ. Comparati asta cu faptul ca protonul contine doi quarci pozitivi "u" si un quark "d", negativ incarcat. Hidrogenul are o molecula biatomica ce consta din doi protoni legati impreuna prin atractia electrica data de (cei) doi electroni incarcati. Presupunem deci ca triunghiul [format din trei tripleti] de jos al [diagramei] hidrogenului e un proton ce provine din molecula de hidrogen aflata sub observarea lui Leadbeater. Atunci, in acord cu teoria quarkurilor, fiecare triplet incarcat pozitiv ar fi un quark "u" iar tripletul negativ ar fi quarkul "d", negativ incarcat, implicand ca UPA e un subquark.

Aici Phillips identifica protonii cu triunghiurile (de tripleti), pe tripleti(i de UPAsi) ii identifica cu quarcii iar pe UPAsi ii identifica cu subquarcii!

"In 1991, Phillips S. a fost contactat de psihoterapeutul RON COWEN din Toronto. Acesta recunoscuse in desenele cartilor lui Phillips imagini similare din meditatiile sale de tip budist, pe care le facea de 20 de ani. Ron capatase puteri (siddhis) de "micro-psi" (denumirea pentru (clar)vederea in microcosmos) in 1985 in timpul unei meditatii dupa metoda Theravada Abhidhamma, un text budist vechi. Era omul potrivit pentru "a intra" in quarci.
Cu cativa ani inainte, in ciocnirile atomilor la SLAC a fost identificata particula ce purta forta necesara mentinerii quarcilor impreuna ca sa se rasuceasca in "inchisoarea" protonului. SLACkerii l-au botezat gluon.
Gluonii sunt membrii familiei particulelor energice - precum fotonii si pionii - cunoscuti sub numele colectiv de bozoni, dupa fizicianul indian S. N. Bose, pentru a-i distinge de particulele mai "materiale" precum protonii, quarcii si omegonii - numiti colectiv fermioni, in onoarea lui Enrico Fermi. Gluonul de masa zero era vazut ca absorbind si emitand incontinuu fluxuri de la quarci, creind o forta de legatura, progresiv crescatoare cu distanta, ceea ce-i tine pe quarci permanent in capcana protonilor si neutronilor."


"Primind o capsula cu H2, al carei continut nu-l stia, Ron a descris doua triunghiuri (intrepatrunse), cu niste sfere in varfurile triunghiurilor, aceleasi doua nuclee de H descrise de teozofi.
Ron si-a crescut puterea de "marire" spre a examina una din sferele de colt (de triunghi) si vazu ca contin trei "nuci" legate impreuna, intr-o trefla (in forma de evantai), de catre trei filamente (threads) buclate sau... stringuri.. - exact tripletul de UPAsi pe care teozofii il numeau "tripletul de hidrogen" - actualul quark.
Ron spuse ca doua dintre nuci erau orientate spre el si a treia spre exterior. El lua ... (e portiune intraductibila pentru mine aici)...El a obtinut un instantaneu (-"poza") al unei nuci care isi "zmucea" axa, simtind ca si celelalte (doua) faceau acelasi lucru, simultan. Toate trei nucile virau (se roteau) ... odd-man-out, ritmul zmuciturilor (bobarnacelor) fiind reglat (simultan) si cu acela al filamentelor (firelor) atasate lor.
Aceasta zmucire aleatorie simultana a celor trei UPAsi din tripletul de hidrogen, sau quark, zice Phillips, e o confirmare remarcabila a principiului superpozitiei din mecanica cuantica. Toate particulele din Univers se pot imparti in doua:
-particulele cu spin 1/2, cele ce fabrica materia - protoni, quarci, electroni si
- particulele de spin 0, 1 si 2 care furnizeaza forta - gluoni, fotoni si pioni.
Starea de spin nedefinit al fiecarui spin (?) de subquark -1/2 ce arata in directii opuse la diferite momente de timp dar astfel coordonat ca sa se creeze o stare de salt-quark cu spin total de 1/2, indica, zice Phillips, ca Ron a observat natura cuantica a spinului.
Uitandu-se mai de-aproape la o nuca, Ron a vazut ca doua filamente ies din ea, unul din filamente parand mai slab decat celalalt. Cel mai perceptibil dintre ele arata ca o bucata de fir (de ate?) incalcit, rasucit, ce putea fi intins in linie dreapta cu un efort mic si care, odata relaxat isi relua starea incalcita (de dinainte).
Gandindu-se ca ar putea vedea o spirala la unul din aceste filamente, Ron "il mari". In locul filamentului (in loc de fir) el vazu un flux de balonase (bule) ce pluteau inainte si inapoi asa de repede ca nu putu sa distinga momentul cand isi inversau directia. Cand balonasele ieseau din nuca pe un singur sir, miscandu-se de-a lungul a ceva asemanator unui tub, ceva forma de energie parea sa le expandeze (pana la) o distanta maxima de ceva peste 10 diametre de balonas. Pe urma curentul se inversa.
A fost destul de surprinzator ca Ron a putut sa vada si sa descrie un astfel de balonas deoarece diametrul unui subquark (walnut-subquark) este in jurul valorii de 10-35 cm .
Concentrandu-si atentia pe un singur balonas, Ron vazu ca acesta se misca prin tub , tubul se rotea odata intr-o directie, urmatoarea (data) in directie opusa; in sensul acelor de ceas cand bulele se indepartau, in sens opus acelor de ceas cand bulele se apropiau de el {him, Ron], desi nici acum nu a putut sa distinga momentul tranzitiei instantanee (a schimbarii de sens). Estimand distanta dintre doua bule succesive la cam de 6 ori diam. unei bule, Ron isi nota ca la trecerea fiecarei bule, tubul parea sa se dezumfle (subtieze?) foarte usor, capetele sale nu mai subtiri decat granita dintre doua lichide (??). "


Ultima editare efectuata de catre mm in Mar Mar 10, 2015 9:04 pm, editata de 25 ori

mm

Mesaje : 156
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  mm la data de Sam Ian 29, 2011 10:41 am

(Continuare I)

Facand astfel incat sa "calatoreasca" pe traiectorie odata cu balonasul - evident nu in corp fizic ci cu "punctul sau de vedere" (viewpoint) - Ron vazu ca acesta avea forma de gogoasa (-covrig) durdulie, cu o intentie(?) de calota ce antrena/conducea in miscare bulele si taraia o coada. Urmarind sa vada ce se intampla in detaliu cu una dintre nuci, Ron s-a apropiat de filamentul ca parea sa lege doua nuci. Se pomeni el insusi miscandu-se intr-o supla (gratioasa) spirala, inauntrul filamentului, aproape de suprafata ext. a nucii. Cobora precum Alice in Tara Minunilor, prin spiralele UPAsului , cam de trei ori (infas.) in sens invers acelor de ceas, pe urma de-a lungul altei spirale(?) in sensul acelor de ceas, simtindu-se (el insusi) aspirat (in lungul traiectoriei), pierzand sirul numaratorii infasurarilor (parcurse). Hotarandu-se sa urmareasca rotatia filamentului din afara (mai bine decat miscandu-se de-a lungul lui), Ron se intoarse deasupra varfului UPAsului si iesi din vortex. Asta i-a permis sa stabileasca un detaliu/caracteristica esentiala a filamentelor: ele erau un singur filament. Urmarind cateva spire in sensul acelor de ceas, vazute de deasupra, "un drum" cobora intr-un (sub forma unui) vortex subtire , facea un foarte strans "turn" (tur), venea asupra sa insusi (al cui?) cu o jumatate de tura, se intorcea, serpuind in jurul sau aprox. inca o juma de tura, pe urma facea o miscare violenta de rasucire si trecea prin peretele nucii-UPA ceea ce aparea ca fiind cel de-al doilea filament serpuitor. Astfel stabili ca cele doua filamente separate observate din afara UPAsului erau de fapt (doua) parti ale unuia (si aceluiasi) filament continuu. Cat ai clipi (no time) se vedea o ruptura/intrerupere in "drum". Deci, de unde veneau bulele si unde mergeau? Mutandu-se inapoi aproape de filament, Ron observa ca plecand o bula din filament (ce) intra in nuca, crestea brusc mai mare si devenea un norisor de ceata. Asta se intampla la suprafata (nucii) si cauza o usoara unda de soc ce se disipa in interiorul nucii in timp ce bula disparea inainte sa ajunga la gratioasa curba din interiorul gazdei sale. La celalalt capat al nucii, bule relativ mici se scurgeau/izvorau lin afara prin celalalt capat al filamentului, aparand ca (si) din nimic.

Interesant este ca aceste gogosi , de fapt niste toruri sunt cu totul altfel construite decat ANUurile lui Leadbeater, fiind mai simple. Era bun un desen caci descrierile pot fi interpretate diferit de fiecare in parte. Poate sunt pe undeva... Cred ca e o sursa de confuzie faptul ca au acelasi nume. Foarte interesanta e "disparitia" gogosilor si reaparitia lor.

.  La o mai amanuntita observare, bulele ii pareau lui Ron c-ar fi create in rasucitura spirala (tirbusonul) aproape de iesire deoarece nu era(u) bule la inceputul acestui spiral (care?). Cand bulele refluau (in contracurent) (d)in nuca, in loc sa (re)formeze un norisor asemenea celui intrarii din celalalt filament(?), ele pur si simplu scadeau pana la nimic.
.  Cand bulele isi inversau directia (miscarii), coada slabea/disparea , ca sa reapara la capatul celalalt [al cui?]. Pe prora bulelor, mici cercuri concentrice ca niste unde [cercuri pe supraf. unei ape] de soc se formau pe suprafata, ca o calota (?). Bulele nu pareau sa fie formate decat din suprafata separatoare/limita, cu nici un fel structuri inauntru. Bulele din (care, pentru Ron, era) filamentul numarul doi, se repezeau afara ca niste "râme" de energie, ascutite la ambele capete. Apoi "râma" devenea mai implinita/rotunda/ , trecand intr-o forma stabila de "mormoloc".

Dupa Phillips aceasta bula era clar un gluon, masa zero, numai energie, alta forma de particula preconizata/presupusa/ de fizicieni ca ar lega quarcii intr-un nucleu. Filamentele emanate de nuca erau clar tuburi de flux magnetic, adica, vortexuri (vartejuri) in vacuumul superconductor ambiental Higgs, in care au fost canalizate linii de flux magnetic emise de monopolii magnetici ai UPAsilor sau subquarcilor.


Phillips considera semnificativ faptul ca bulele au fost vazute rotindu-se pentru ca gluonii si antiparticulele lor (gluonii hipercolor) sunt considerate ca avand un spin intrinsec, moment unghiular de 1. Curgerea lor de dute-vino de-a lungul filamentului -sau tubul de flux- Phillips o explica drept consecinta a virtualei, a permanentei emisii si absorbtiei lor (de catre UPAsi), la fiecare capat al tubului de flux.
Reiese ca punctele de lumina ale teozofilor din liniile de forta erau, asa cum a vazut Ron, de fapt particule in forma de tor (gogoasa) (aflate) in miscare de rotatie (gluoni cu spin -1/2) care nu intrau in UPA ci erau create sau distruse (la nivelul) suprafetei in forma de nuca ce o continea (pe UPA). Asta ne arata, zice Phillips, ca particulele de energie precum gluonii sunt simple stringuri, pe cand spinul de -1/2 al particulelor de materie precum subquarcii si electronii, sunt snopuri (pachete) de (cate) zece stringuri - o diferenta, zice Phillips, ce trebuie sa (mai) fie descoperita de fizicieni.


Trebuie spus ca pentru o mai buna intelegere ar fi fost de dorit textul lui Phillips. Rezulta insa clar si din aceste citate ca materia are o multime de substructuri subsubmicroscopice pe care fizica actuala le bajbaie in mod clar, si daca o tine tot asa mai dureaza 1000 de ani pana le descopera. Foarte neplacuta, reiese din aceste articole si carti "teozofice", este ignorarea in continuare a CO si a vederii in "micro-psi" de catre "Fizica Oficiala".
Pentru cei care au facut yoga este o informatie banala vederea in "micro-psi" sau in "macro-psi". Exista relatari, se cunosc puterile speciale pe care unii yoghini le au de a "vedea" de aproape o planeta precum Saturn sau de a intra in cele mai fine structuri materiale (avem aici un exemplu) si nu pot fi contestate.

RE: sandokhan
Teoria adevarata e/m, cea a vortexurilor aetherice:
http://www.svpforum.com/forum/viewtopic.php?f=14&t=696&sid=df49b40b0918509a3a67b10075bf83fc
In his text “Occult chemistry’s prediction of adyarium, element zero, the tetra-neutron”, Illert presents a comparison of the different levels of matter in occult chemistry and modern physics. It goes as follows:

E1 (anu): sub-quark level particles, or astral matter, in left and right-handed varieties.
E2: quark-level particles, of 12 different types, 6 quarks and 6 anti-quarks, each smaller than 10^-18 cms.
E3: vector (spinning) and scalar (non-spinning) mesons of approximate length 0,6×10^-13 cms. Spinning stretches the vector meson.
E4: nucleons such as the proton and neutron with approximate radius 0.9×10^-13 cms.
Three quarks on a triple-ended elastics (Nambu) string.
E5: the gas,
E6: the liquid,
E7: and solid phases of nuclear matter, as it exists in atomic nuclei with radii upto about 10^-12 cms.
(E1-E7 representing the corresponding levels of matter in occult chemistry)
De fapt, E1 Anu sunt ceea ce fizica cuantica actuala denumeste ca fiind OMEGONS.

http://img37.imageshack.us/img37/7339/anuuri.png



Prima carte (una dintre cele mai senzationale) care a prezentat conceptul de Anu a fost Principles of Light and Color, o incursiune fascinanta in fizica cuantica (scrisa in 1878):
http://www.scribd.com/doc/3277374/The-Principles-of-Light-and-Color-by-Edwin-D-Babbitt-1878
Atomii din planul astral formeaza acele filamente/corzi de lumina; ce este de fapt electricitatea:
Science of Seership, Geoffrey Hodson, Chapter II, capitolul The Electric Current:
http://books.google.ro/books?id=rpTuNO1QEnsC&printsec=frontcover&dq=science+of+seership#v=onepage&q=&f=false
http://www.scribd.com/doc/13399219/P-TompkinsThe-Secret-Life-of-NatureComplete (download in pdf format)
Paginile 12, 50, 54, 55; Ch. 7 * pg. 81 – 94 (92, omegons; 93, expl. quarks); Ch. 8 * pg. 95 - 101 (96, koilon bubbles; 100-101, string model); Ch. 9 * pg. 102 – 111 (106-111, electrons bubbles, lines of force), 126-127 four ethers.
Marea Piramida de la Gizeh este creierul uman reprezentat la o scara uriasa.
ESP of quarks and strings
http://books.google.ro/books?id=5Qgfx4bXkT4C&dq=esp+quarks+phillips&printsec=frontcover&source=bl&ots=NOJP9RGRxd&sig=7Rzl03GEsazklV9395zcmkGw0Jw&hl=ro&ei=0qqBSq6QApuYnQP-9szoCw&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=3#v=onepage&q=&f=false
Superarticolul Historical Evidence scris tot de S. Phillips:
http://www.scientificexploration.org/journal/jse_09_4_phillips.pdf
Aceste doua lucrari ar trebui sa fie studiate de studentii din liceu si facultati care isi doresc sa inteleaga cum functioneaza de fapt planul cuantic; veti gasi TOTUL, de la adevarata teorie a corzilor, la explicatii exceptionale cu privire la toate fenomenele observate, prin experimente, ale planului cuantic/aetheric.

O ultima parte de traducere:
"Cat despre constituentii nucleului atomic (protoni, neutroni, quarci si potentialii subquarci) electronul necesita pentru examinarea sa o “putere de marire” mult mai mare decat cea dezvoltata de Besant si Leadbeater ca sa (poata) vedea acei “ultimi atomi fizici” ai lor, considerati a fi de dimensiunea subquarcilor din nucleul unui atom chimic.
.  Ron s-a concentrat pe materialul manecii sale pentru a cauta electroni. Ca la o inregistrare video, facu zoom (in jos) intr-un nor de electroni si vazu ca pareau sa se miste pe orbite circulare. “Prinzand” unul, remarca forma lui de "covrigel": un snop de fire (de tort rasucite) /de filamente/ cu o gaura sau vortex in varf, foarte asemanatoare cu UPAsii, doar ca mult mai mici, fiecare (fiind) acoperit /inchis/ innauntrul unei coji/invelis/ transparente ca sticla, de forma unui ou.
Patrunzand prin invelis, vazu ceva in genul unui sirag de margele. Ceva il facea sa tremure/infioare/ si el explica aceasta ca fiind o energie de tip kundalini ce urca de la baza “coloanei vertebrale” (a electronului?). Observa ca ceea ce aratau ca niste margele erau de fapt inlantuiri de spirale. Prinzand un snop din aceste fire (spirale?) vazu o gaura sau vortex in varful sau (al cui?). Urmand spirala unui fir, vazu ca aceasta face intre doua si trei revolutii, a treia incompleta. Dar nu putea sa vada cum se intorceau spiralele externe de la baza in spiralele interioare centrale.
Examinand firele, avu impresia ca acolo erau doua (poate trei) spirale mai groase si cateva mai fine. Ondulatiile lor impiedicau o observare mai indeaproape. Firele erau separate de “canale” umplute cu ceata continua tot drumul pana sus in electron, devenind mai ingust inainte de a disparea inapoi(??) in centrul vortexului. Acolo canalele se rasuceau in asa fel de nu se putea lamuri usor.
Grosimea spiralei mai groase din teaca firelor era aprox. 1/10 din diametrul spiralei (care?) , poate chiar un pic mai mica, cu un mic luft intre spire dar erau prea multe spire pentru a le putea numara. Examinand firele mai subtiri sau spirale minore Ron vazu inca un si mai fin spiral, al carui interior arata ca un tub si remarca un “vant” in interiorul spiralului, ce-l absorbea (sugea si pe el) . Nu putea vedea vantul dar il simtea , imobilizat(?) (fiind el) in zona centrala la 1/3 de spira(???).
Facand zoom in continuare, vazu chiar un spiral mai mic, mai strans rasucit, cu spirele aproape lipite. Vantul (curentul) le sulfa (si) pe aceste mici spirale, de asemenea. Continuand de la primul tip de spirala, Ron trecu prin sase sau sapte ordine de spirale, numarand la ele cu o voce tot mai pierita. Pana la urma vazu bulele, la fel cum le vazuse Leadbeater in UPAsi, de forma aproape sferica. Toate aveau acelasi spin (rotire): in sensul acelor de ceas vazute de deasupra. Varfurile bulelor apareau destul de dense si intunecate, cu o mica gropita. Partea mai de jos era transparenta. Pe cand Ron plutea prin gropita adanc in bula, el simti "un fel de inteligenta de calitate … un fel de constiinta" si se gandi sa nu fi alunecat in alt plan/spatiu/, foarte mare si altfel structurat.
In corpul bulei Ron observa o activitate circulara de tip vortex, dar nu ca un vartej de apa, miscarea nu parea sa se termine undeva. Apoi se trezi el insusi intr-un spatiu opac cetos in care nu putea vedea nimic. Lasandu-se sa cada prin el, ajunse la capatul palniei (con) al bulei dar cand vru s-o ia inapoi spre marginea superioara, nu putu sa faca acest lucru. Parea sa fie fortat printr-un canal ingradit (inchis) care il duse spre locul de unde plecase mai 'nainte. Mergand in cercuri el simti ca miscarea era programata sau ghidata deoarece n-o putea controla sau opri. Incapabil sa invinga circuitul inchis (in cerc?) , Ron decise ca singurul mod de a iesi din aceasta situatie grea era sa intrerupa meditatia.

.  Rememorand experienta, Ron stiu ca singura cale prin care putea deosebi electronii de UPAsi, in ciuda similitudinii structurale a spiralelor lor, era aceea ca electronul nu avea stringuri care sa iasa din el si parea mai slab activ energetic decat UPA. Cu toate astea, amandoi, si electronul si UPA, impartaseau aceeasi proprietate: spiralele lor erau alcatuite dintr-un mai inalt ordin de spirile aranjate una in interiorul alteia.
Diferenta esentiala consta in "bobinajul" stringurilor electronului, care descresteau continuu, cat si in dimensiunile (diferite ale) PD-ului (Pitch Diameter) si a grosimilor eliciilor.
Asa ca ar fi de asteptat, zice Phillips, ca electronul sa etaleze un ordin mai mare de spirile care sa se rasuceasca in elicii exact asa cum o fac (si) in UPA, din cauza ca ambele feluri de particule sunt stari diferite ale unui (aceluiasi) string: UPAsii cu ale lor zece spirale sunt snopuri de zece stringuri inchise 26-dimensionale; electronii sunt fara tuburi de flux (care sa emane din ei); gluonii sunt stringuri bozonice solitare.
.  In ultima instanta, dupa vizualizarile lui Ron, atat UPA cat si electronul sunt compuse din bule ce sunt de fapt toruri (engl. tori), aceleasi "bule" descrise cu 80 de ani inainte de Leadbeater ca si "gauri"/goluri in KOILON, adevaratul eter al spatiului. Discrepanta intre bulele sferice observate de Leadbeater si gogosile (toroidale) observate de Ron e explicata astfel de catre Phillips: “Gogoasa lui Ron se invartea f. repede si forma sa de tor era observabila doar cand isi incetinea rotatia. Leadbeater nu a remarcat miscarea de rotire [pai poate ca nici nu se-] asa ca nu a avut nevoie sa-i opreasca miscarea.; tot ce a vazut a fost o imagine estompata/confuza/neclara/ a unei sfere create de un tor gras cu o gaura mica, ce se rotea si sarea in toate directiile.” Dar diferenta in topologie intre o sfera si un tor este cruciala, zice (totusi) Phillips. Torul lui Ron (vazut ca o bula de catre Leadbeater) este de fapt o bidimensionala sectiune transversala a unui string ce se extinde in mai mult de 14 dimensiuni de spatiu, ce ar putea fi compatibil cu torul 16-dimensional, unul din modelele de spatiu ce au fost propuse de teoreticienii stringurilor."

Din cele redate pana aici rezulta un deziderat major neimplinit: exista o descriere a meditatiilor lui RON, din pacate acest lucru nu se ridica nici pe departe la nivelul stiintific al CO de L&B. Ar fi fost de real interes stiintific niste desene, electronul, gogoasa, bula... Pe baza doar a descrierii, chiar si Phillips devine incoerent cand explica asemanarea/diferenta dintre electron si UPA. Exista si unele castiguri aici, imaginea, chiar si povestita, a electronului (care nu are vreo forma descrisa de Fizica). Interesante si descrierile cozilor UPAsilor, un fel de antene cu ajutorul carora se cupleaza intre ele. Pentru concluzii si critici se cuvine o pagina separata.


Ultima editare efectuata de catre mm in Vin Mar 13, 2015 12:03 am, editata de 6 ori

mm

Mesaje : 156
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  Admin la data de Sam Ian 29, 2011 10:48 am

Se pune intrebarea daca exista si pot fi prezentate dovezi, masuratori, ceva mai palpabil, despre eter.

Admin
Admin

Mesaje : 33
Data de inscriere : 12/01/2011
Localizare : Brasov

Vezi profilul utilizatorului http://cercetareromaneasca.forumgratuit.ro

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  mm la data de Sam Ian 29, 2011 12:30 pm

(Continuare II)

Da, exista astfel de masuratori (Mishin, de ex.), multe dintre ele fiind facute si inregistrate dar puse pe seama unor fenomene fizice necunoscute... Ca exemplu, lucrarile lui Kozyrev, in care efectele obtinute sunt puse pe seama timpului. In aceasta postare, pe langa textele mele, sunt frecvente postarile lui sandokhan. Chiar daca multe fraze, postari, linkuri, nu au o legatura directa cu "studiul teoretic", ele se incadreaza in tema si au fost incluse pentru aportul de informatie conex.

RE: sandokhan
Un articol superb despre dovezile fotografice (electron tunneling microscope) care ne arata ca modelul Rutherford-Bohr este complet si absolut fals:
http://www.romunpress.co.nz/romunnose/?p=13
Aceste dovezi fotografice, palpabile, ne indica faptul ca atomul nu este constituit dintr-un nucleu inconjurat de electroni care orbiteaza in jurul sau; acest model este o aberatie din punct de vedere stiintific, Bohr nereusind sa indice care ar fi sursa de energie care ar mentine electronii pe aceste orbite.
Aceste fotografii confirma insa modelul din Occult Chemistry, daca mai era nevoie...

Mai multe informatii si in capitolul II din Divine Cosmos:
http://divinecosmos.com/index.php?option=com_content&task=view&id=96&Itemid=36
Am reusit sa gasesc si electron cloud patterns photographs, care confirma iarasi, in mod extraordinar, modelul din Occult Chemistry:
http://www.blazelabs.com/f-p-flaw.asp

http://books.google.com/books?id=rpTuNO1QEnsC&printsec=frontcover&dq=science+of+seership&cd=1#v=onepage&q=&f=false (include portiunea de care am vorbit, ce este de fapt electricitatea, material incredibil si senzational, pentru prima data intelegem de ce si cum, CAPITOLUL II THE ELECTRIC CURRENT)
http://books.google.com/books?id=5Qgfx4bXkT4C&printsec=frontcover&dq=stephen+phillips+esp+of+quarks&lr=&cd=1#v=onepage&q=&f=false (cea mai senzationala carte despre quarks/subquarks/tachyon, explicata de la nivelul unui specialist in mecanica cuantica si teoria corzilor)
O buna parte din carte este accesibila, poate cea mai importanta...
http://www.scientificexploration.org/journal/jse_09_4_phillips.pdf (explica conceptul de Anu in contextul istoric)

Shakti = pasiune + imaginatie = Yang + Yin = forta dubla creatoare a iubirii.
Hipnoza acceseaza corpul vital numarul 4 (1 - Metabolism, 2 - Sexul, 3 - Simturile, 4 - Imaginatie si Memoria Subconstienta) atunci cand cuvantul rostit declanseaza in imaginatie (alcatuita din Anu +) imagini/sunete precise care sunt reproduse imediat in lumea reala.

Citate clasice despre aether:
http://www.svpvril.com/Cosmology/addendum3.html
Despre masina cu motor aetheric a lui Nikola Tesla (1931):
http://keelynet.com/energy/teslcar.htm
http://keelynet.com/energy/teslafe1.htm
http://peswiki.com/index.php/Tesla's_Pierce-Arrow
http://www.qsc.cc/tesla04.htm
Si alte investigatii...
http://www.teslaphysics.com/Chapters/Chapter120-Is-c-a-constant.htm

Foarte bun link-ul SVP, de aici am retinut cele sapte feluri de eter. Se suprapun cu cele sapte principii (de care am mai auzit) ce stau la baza compunerii lumii noastre, parca trei de baza si patru derivate din ele... Prezentarea lor, dupa cum se si recunoaste in text, e departe de abordarea "stiintifica uzuala" si nu le am cu domeniul spiritist. Dar chiar daca nu inteleg la ce anume, exact, se refera autorul (Dale Pond, cred), "clasamentul" celor sapte imi retine atentia in continuare.
O lipsa mare pe care o resimt aici e capitolul 16, la care nu am acces. Unde ar putea fi gasit?
Revin si asupra lucrarilor lui A. M. Mishin; cele prezentate desi remarcabile, fiind nefolosibile te intreb sandokhan daca nu ai acces la ele. Aparatul cu senzor biologic, pe care l-a folosit, ar "face toti banii". Iata un titlu interesant (de negasit):
10. Mishin A.M., Results of experiment on detection of the Ether wind, Problems for investigation of the Universe, N 18, 1995, p.24-33.
Poate nici aici in acest articol n-o fi aparatul (sau amanunte despre). Poti sa-mi dai, te rog, o mana de ajutor?
In alta ordine de idei iar mi-ai dat de citit englezeste o gramada de materiale. Cred ca saptamana urmatoare renunt le internet si ma (re)apuc de studiul lb. eng. Ca altfel n-am nici un spor.


Toate articolele lui A. Mishin aici:
http://www.energeticforum.com/renewable-energy/3978-new-energy-technologies-magazine.html (cuprins)
http://www.faraday.ru/net.htm (download toate articolele din New Technologies Magazine, exceptional documentat)
Vezi si: http://www.galactic-server.com/radio/mi-paper.htm

Akasha aether controleaza toate celelalte patru forme de aether (vayu, tejas, apas, prakriti). Akasha este curentul astral care circula prin Anu+- (conectate); mai este numit si vrill.
De unde ai scos aceste doua afirmatii?
Sunetul care calatoreste prin akasha aether (astfel Tesla isi trimitea curentii electrici direct in akasha, fiind recuperati apoi la destinatie) va devia vortex-urile care receptioneaza aether-ul (gravitatia), forta dextrogira sau dextrorotatory force, din blocurile de piatra, astfel incat aceste blocuri nu vor mai cantari aproape nimic, fiind usor de manevrat.
Cred ca ai spus niste lucruri inteligente aici dar n-ai putea sa detaliezi un pic? De ex. eu nu stiu ca Teslea sa fi trimis sunete, poate budistii?! Nu stiam nimic despre existenta unei forte dextrorotatorii in blocurile de piatra coralifera.

Am inceput sa traduc (in scopul intelegerii) cele 9 proprietati ale eterului date de Mishin. Omu' asta sustine convins ca a masurat cele patru eteruri! Mi-as dori ca un electronist sa se uite cu atentie, la schema aparatului cu care a masurat Mishin; cred c-ar fi util un asemenea aparat de masura.

Prakriti, Apas, Tejas, Vayu si Akasha
Soarele Negru radiaza Akasha, care calatoreste prin Anu+-
Prakriti = energie geomantica, dextrogira
Tesla mentioneaza de mai multe ori akasha, intermediul prin care isi trimitea curentii electrici.
Revin cu mai multe detalii cand o sa am timp; intre timp citeste Principles of Light and Color de E. Babbitt.

Masuratorile facute cu instrumentele si experimentele speciale realizate cu un (sistem)aparat autooscilant si electromecanic cu [senzor] camp biologic artificial si cu alte dispozitive, intre anii 1982-1996 (St. Petersburg), ne-a ingaduit sa obtinem/afirmam urmatoarele:

1. Orice schimbari a starii interioare sau a starii de miscare a unei substante (corp fizic) sunt insotite de perturbari [tip] vortex-unda neconventionale ale eterului care cresc/ridica/ densitatea energetica (temperatura) ordinara a eterului in campul/spatiul/ adiacent acestui corp, precum si pe directia de propagare a acestor unde de natura necunoscuta. In mod deosebit (de pregnant) eterul este perturbat de procesele termodinamice si electromagnetice dezechilibrate. Proprietatile perturbarilor [de tip] vortex-unda ale eterului depind de elementul din care e compus corpul activ, structura interna a ....."latter", de geometria si frecventa oscilatiilor mecanice (si de celelalte oscilatii).
Corpul fizic in repaus este umplut cu eter "lichid" greu (o masa "lichida" (a)lipita [8]) care dincolo de corp formeaza o mai putin densa anvelopa stationara ce (re)produce [?] un camp gravitational, in forma si gradient. Insuficient exploratele procese eterice descrise [mai sus], ocupa un larg spectru de unde-frecvente spatiotemporale si prezinta/manifesta/ o (vadita) persistenta pronuntata, care confirma natura lor cvasimateriala vorticiala [rotitor].

2. In conditii de laborator toate experimentele desfasurate pentru generarea si inregistrarea noilor feluri de miscari eterice se supun legii [10] a adaptarii parafizice [?] sau legii "trial" (un analog al TR). Cel mai eficient a fost primul experiment , prima aplicatie a noului aparat construit, care a urmarit sa creeze o bariera de energie-informatie care sa aduca toate toate procesele, cu o intreita reintoarcere a situatiei, la [situatii] clasice. La unul din experimente, in timpul primei conectari, radiatia neconventionala modifica/altera/ de 15 ori [?] parametrul procesului fizic.
Bariera energie-informatie reprezinta principala proprietate a eterului si e numita principiul "ultimei perturbari" [8]. Supus [aparatul] conditiilor experimentului, adaptarea [lui] ia de la cateva secunde pana la cateva ore. (Experimentatorul va trebui sa incetineasca si mai mult [masuratoarea] pe masura ce dimensiunile vortexului cresc.)
Modificarile (daca apar) compozitiei spectrale a perturbarii de eter /scot/duc la intreruperea pentru ceva vreme a [formarii] barierei energie-informatie.

3. Campul de eter excitat se comporta ca un camp de temperatura ridicata care e influentat de gravitatie [??]. El [campul] se strecoara (cu greu) in exterior, in spatiu, descrescand in intensitate de preferinta [mai ales] in planul orizontal [al Pam.] si in jos pe verticala. Prin urmare, cvasisubstanta ca si rotitor /vartej/ are masa si compararea ei cu un proces termodinamic reliefeaza doar unul din aspectele fenomenului.
Pe inchiderea [odata cu] , intreruperea generarii si intreruperea disiparii de cvasisubstanta (ce dureaza aprox. 3 ore) campul de eter adiacent generatorului si [adiacent si] directiei de radiatie, "coteste"/vireaza/[se transforma] intr-o neomogenitate spatiala "wattless" [lipsita de energie?] ce poate fi atribuita polarizarii sau anizotropiei structural-topologice a echilibrului, faza grvitationala a eterului. [??]
Dar cel mai important lucru consta in altceva, aceea ca aceasta neomogenitate e capabila sa exista/dureze/ mai multe ore, sta intr-un loc, impotriva miscarii in spatiu a Pamantului si cu vantul eteric batand-o din toate partile.

4. Vascozitatea rotitoare a eterului neperturbat e de cateva ori mai mare in plan orizontal decat in cel vertical, adica exista o anizotropie a anvelopei de eter stationar a Pamantului si a campului gravitational ce-i corespunde (in structura).
Se poate dovedi ca spectrul structurilor rotitoare se modifica cu altitudinea in sensul cresterii [odata] cu dimensiunile vortexului , si [ca] in plan orizontal eterul este mai omogen. Anizotropia e atat de mare incat o haltera (gantera) de fonta aflata cu axa in poz. verticala, [atunci] cand e rasturnata cu 180o eterul lichid (stuctural) se revarsa/curge/ din partea superioara catre cea de jos producand/demonstrand efectul de "clepsidra".Totodata anizotropia formeaza in vecinatatea/apropierea suprafetei Pamantului o "unda-canal" specifica/proprie/ oferind posibilitatea inregistrarii tuturor perturbarilor [din] spatiu in planul orizontal.

5. Densitatea de energie (excitarea) a eterului depinde de factorii externi naturali. Astfel, variatia diurna a temperaturii eterului se coreleaza cu campul electric al Pamantului care atinge, la Moscova, un minim la ora 6 [dim] si un maxim la ora 21. Scurte izbucniri de energie [scapari] cauzeaza fenomenele de furtuna/vijelii/ din atmosfera. Cresteri episodice ale energiei eterului au fost de asemenea inregistrate la amiaza cand directiile miscarii orbitale a Pamantului, [respectiv] vantul eteric geodetic de la est spre vest , si reteaua Hartman "concluide".... [?].
Pe durata unei luni, energia eterului creste [odata] cu luna plina si scade [odata] cu luna noua.

6. Vantul eteric geofizic stationar din directia estica , vantul in legatura cu Soarele dupa apus, ca si vanturile de directii variabile cauzate de sistemele de cicloni si anticicloni din atmosfera, au fost de asemenea gasite. Miscarea/Deplasarea maselor de aer antreneaza cea mai mobila parte a mantei de eter a Pamantului conform cu legii adaptarii.

7. La scara sistemului solar observatiile cu aparatul au stabilit [ca exista] o componenta solara de vant eteric, contrar si prielnic [??de acelasi sens?] cu vanturile orbitale ale suprafetei Pam. Aceste fluxuri perturbatoare (turbulente) de eter au compozitii spectrale diferite . Spre ex. , vant prielnic pentru Pamant, avand o viteza de aprox. 300 km/s , e cauzat de revolutia impreuna cu Soarele, [vant] al campului individual solar neconventional.

8. Vantul eteric contrar si prielnic se inregistreaza cand Soarele se misca pe orbita galactica, in aceeasi masura [proportional?] in care se inregistreaza [si] anizotropia spatiului pe directia miscarii absolute a sistemului solar catre constelatia Leo [precum] si a miscarii similare a Galaxiei catre constelatia Hidra.

9. S-a dovedit [si] posibilitatea de inregistrare/masurare/, cu dispozitivele, [si a miscarii] Pamantului in raport cu alte corpuri ceresti. Semnale locale, de la Luna, Soare si centrul Galaxiei si de la cometa Hakutate (25 Mar 1996) au fost [de asemenea] inregistrate.
Evenimentele dovedesc in totalitate cel mai important lucru: Vanturi eterice din diverse directii pot fi inregistrate cu aparate fizice simultan si [sau] independent, violand legea compunerii vectorilor de miscare in spatiu. Exact la fel, simultan si independent, s-a masurat/obs./ anizotropia (polarizarea) gravitationala din eter.
Datele experimentale prezentate sustin [dovedesc] o legatura directa cu problema spatiului absolut. Fragmente din inregistrarile alese dintre mai multe sute de observatii si experimente, se dau in Fig. 1....


A venit vremea observatiilor si intrebarilor. Cu A, coloana notatiilor/observatiilor, cu B, coloana intrebarilor. Deocamdata respectivele coloane se refera doar la cele 9 noua concluzii/interpretari formulate de Mishin A. M. ca rezultat al masuratorilor facute de el.

COLOANA A - OBSERVATII

1. Orice modificare in starea interna /sau de miscare/ a unui corp produce "reactia" eterului. Confirma in totalitate observatiile exp. ale lui Kozyrev (a carui "scoala" pare sa o fi continuat Mishin la Pulkovo). Kozyrev afirma in plus ca si gandurile sau starea emotionala a experimentatorului influentau aparatele sale.
2. "Anvelopa eterica" a fiecarui corp coincide cu obs. teozofilor.
3. Exista o "bariera energie-informatie" ca principala proprietate a eterului si e numita proprietatea "ultimei perturbari".
4. Foarte importanta este semnalarea existentei unei "anizotropii" intre orizontal si vertical a "anvelopei de eter" a Pamantului. Importanta rezida in aplicatiile imediate cum ar fi generatoarele de energie gen "perpetuum mobile" (poate ca ef. Searl sau altele sa se bazeze pe aceasta anizotropie le nivelul suprafetei Pamantului). Se stie de altfel f. bine ca exista o diferenta de potential electric pe verticala, din cate am retinut, pe distanta verticala de un metru, la nivelul solului, la nivelul persoanelor, exista o diferenta de cel putin 10.000 Volti ! (Sa fie aici legatura intre eter si electricitate?)
5. "Neomogenitatea de eter" remanenta dupa intreruperea generarii (de perturbatie) este aceeasi cu "amprenta" din exp. Kozyrev.
6. Importanta, observatia ca anvelopa de eter a Pamantului "acumuleaza in plan orizontal" cu usurinta (amplificare pe oriz.?) toate perturbarile din spatiu.
7. Notiune de baza: perturbarea (eterului), prob. sinonima cu excitarea (eterului).
8. Dependenta puternica a inregistrarilor de procesele naturii (de "afara"), exact ca in experientele lui Kozyrev.
9. Mishin echivaleaza "spatiul absolut" cu eterul. Cel putin in reprezentarea sa personala, imagistica.
10. Interesanta este confirmarea, data de masuratori, a existentei anizotropiei "spatiului" pe directia de miscare [aici e rotatia Pamantului E-V, deplasarea pe orbita a Pam. dar si (!) a sistemului solar spre Leo si a Galaxiei spre Hydra].

COLOANA B - INTREBARI

1. Anvelopa de eter a corpurilor e "suportul cauzal" al gravitatiei?
2. Ce e "ultima perturbare" [8] ?
3. Ce e "compozitia spectrala"?
4. Cum a pus in evidenta "ef. de clepsidra" la exp. cu gantera?
5. N-am inteles "alinierea" cu reteaua Hartmann?
6. E vreo legatura intre orientarea spre rasarit a bisericilor si "vantul eteric geofizic stationar" dinspre Est?
7. Ce e legea "adaptarii parafizice" [10] ?
8. N-am inteles cum se "violeaza legea compunerii vitezelor"? La ce se refera?

Cu Mishin, lucrurile devin mult prea complicate.



Caduceul hermetic explica totul mult mai usor.
Torsion fields/energy helices = spiralele externe ale Anu (10 la numar, electricitate, lumina, UV, x-rays, sound, radiowaves, prakriti)
Magnetism = curent astral-atomi astrali al carui traseu trece prin mijlocul Anu+- si care inconjoara acesti Anu
Lumina este alcatuita din curbe elicoidale (octava 49), traseul fiind efectuat pe corzile externe ale Anu+- (vezi diagramele din Principles of Light and Color) care dau efectul de unda; dar curentul propriu zis/curba elicoidala este alcatuita din atomi astrali, efectul de particula.
V. Schauberger: daca apa sau aerul vor fi rotite prin dubla torsiune, va rezulta o imensa acumulare de energie (magnetism astral) care poate produce levitatia.
http://www.scribd.com/doc/34317/Spintronics-The-Secret-World-of-Magnets-2006-by-Howard-Johnson (diagramele/computer graphics cu atomii astrali care formeaza campul magnetic)
Daca doresti detalii care te pot duce dincolo de Mishin, incearca J.W. Keely...omul care l-a inspirat pana si pe Nikola Tesla cu multe idei...
http://www.svpvril.com/Cosmology/cos10.html

Pe tine, sandokhan, te inteleg mai greu decat pe Mishin  
-In sfarsit am inteles Prakriti caci i-ai dat un inteles/semnificatie fizica . Dar nu ai mai continuat si cu Apas, Tejas, Vaju si Akasha. Dar ma pui sa mai citesc vreo cateva carti....
-"Lumina e alcatuita din curbe elicoidale", zici tu dar stie toata lumea ca lumina e alcatuita din electroni si care se deplaseaza liniar. Sau vrei sa zici ca de fapt electronul se misca elicoidal in jurul unei linii drepte?....
-Observatia cu Schauberger e buna, e la fel la Tesla.
-J.W.Keely l-a inspirat pe Tesla, zici. Eu ma straduiesc sa gasesc experimente si explicatii ale eterului mai actuale; am dat chiar peste o universitate franceza care preda pe cinci ani numai despre eter...! Scopul meu e sa reduc cartile si materialele stufoase la cateva principii simple, gen Mishin. Se numeste sinteza si e a doua componenta a notiunii de judecata din Psihologie.

Prakriti ELF extremely low frequency waves E4
Apas electricitate radiowaves E3
Tejas infrarosu/lumina/UV E2
Vayu UV indepartate/x-rays/gamma rays E2 si E1
Akasha sound waves thru aether E1
Efectul fotoelectric este datorat faptului ca avem energie care parvine de pe octava superioara (UV); nu exista nici un fel de electroni, doar corzi de atomi astrali care calatoresc prin filamentele exterioare ale Anu, cel mult putem vorbi de vortex-uri receptive, Anu- care duc in astral energie. Lumina se deplaseaza pe acele curbe elicoidale pe exteriorul Anu, la nivel de preon/subquark, in etherul Tejas, adica in E2, luminous ether.
Cum functioneaza un UFO? Nici gen. Emil Strainu nu stie...este vorba de torsion fields (cele doua discuri care se rotesc in sens invers, cauzate de motor cu magneti), care aduc campul magnetic din astral (magnetismul este format din atomi astrali) in recipientul cu mercur; de la E4, starea normala, se intensifica circuitul energetic pe acele corzi ale Anu, si astfel se ajunge la implozia atomului, transformarea E4 in E1, cu energia magnetica aferenta; o inginerie cuantica de exceptie, se transforma mercurul, in conducte de akasha, in exterior, de Anu+-, care ecraneaza UFO fata de orice alta forta.
Hans Coler astral magnetism generator, prototipul pentru Tachyonator utilizat la UFO germane:
http://www.rexresearch.com/coler/colerb.htm
Phi Physics = legea octavelor, armonici (subharmonics, anuranana cuvantul sanscrit), o introducere:
http://www.musicpsyche.org/Journal/mp3-SPhillips.htm

Continuand studierea articolelor lui Mishin (contemporan noua) am gasit o alta insiruire a celor noua principii pe care le-am reprodus déjà dar puse in alta ordine si parca mai concis exprimate si le reproduc mai jos deoarece ar putea aduce lamuriri suplimentare. (Ma refer aici la faptul ca Mishin a formulat o serie de notiuni cu totul noi, bazate pe experientele lui deci f. solid ancorate, notiuni care sunt totusi niste cuvinte-interpretari ale exp. si aici trebuie atentie sporita…).
Articolul se numeste:
The Physical System of Artificial Biofield Experimental Research of Ether

Observatiile astrofizice prin intermediul ABD (Artificial Biocamp Dispozitiv) si experientele de laborator au permis stabilirea urmatoarelor regularitati si proprietati ale eterului:
…..VARTEJUL ETERULUI ARE PROPRIETATI MATERIALE INDEPENDENTE DE MARIME [?]
1. Cu ABD s-au inregistrat vanturile eterice (anizotropii ale spatiului) pe directii diverse ce nu depind de [violeaza] legile compunerii vectorilor de miscare in spatiu si aditivitatea.
2. Forma semnalelor inregistrate dovedeste ca procesele (ale eterului) din eter sunt macroscopic cuantificate/diferentiate/ (in special [se vede] la oscilogramele 5…9)
3. In timpul/pe parcursul/ miscarilor [lor] orbitale, Galaxia, Soarele, planetele si satelitii sunt afectate nu numai de vanturile eterice co-directionale [lor] dar de asemenea si de turbulenta altor compozitii spectrale [??]
4. Pe [la] suprafata Pamantului exista un vant de Est spre Vest (camp magnetic planetar) , tot asa un vant de N-E spre S-V (curent electric teluric) [precum] si vantul de Vest spre Est (suprarotatia[?] suprafetei atmosferice). E cunoscut [de altfel,]: campul magnetic al Pamantului se deplaseaza spre vest cu viteza de 0,3o pe an [nu stiam , si care-i legatura?]
5. Densitatea de energie (“temperatura”) eterului e corelata cu c. electric al Pamantului (minima la 6:00 a.m. si maxima la 9:00 p.m. dupa ora Moscovei [si chiar si dupa a noastra]). Energii de scurta durata improasca si provoaca furtuni (vijelii) in atmosfera. Pe perioada unei luni de zile, energia eterului creste si descreste cu fazele de Luna Noua.
6. Vascozitatea eterului ce se roteste [vartejurile de eter] in planul orizontal [la suprafata Pam.] este de cateva ori mai mare decat in plan vertical. Asta creaza un original “canal de unda” in apropierea suprafetei Pamantului, care perturba eterul ceea ce [ne si] indica anizotropia spatiului “alipit” Pamantului. [?]
7. Perturbat in proportie locala, eterul se comporta ca o arie de temperature mai ridicata, care e influentata de gravitatie. [!] Eterogenitatea spatiala “watt-less” , care e un reziduu de la disiparea de cvasisubstantei, poate fi urmarita/sesizata/ [chiar si un timp de] pana la o jumatate de zi , fiind stationara [lipita, as zice], cu toate acestea (in ciuda) miscarii Pamantului si a vantului de eter , care bate din toate partile. Asta e dovada ca eterogenitatea reziduala e legata de “subspatiul solid” care se roteste impreuna cu Pamantul.
8. Bariera de energie-informatie poate fi biruita intr-un experiment nou (intelectual ??) . De ex. prin fortarea /constrangerea/ cu o radiatie incomoda [?]; in primul experiment noi am marit viteza [de desfasurare ] a unui process fizic clasic (de ex. fotoluminiscenta) de aprox. 15 ori.
9. Perturbarile neobisnuite de unde-rotitoare ale eterului apar la orice fel de schimbari, mecanice, termodinamice sau [depinzand de] de cond. electromagnetice ale substantei (corp fizic), dar cand bariera energie-informatie s-a creat, aceste perturbari vireaza intr-un fel de radiatie speciala. Energia acestei radiatii e comparabila fluxului de neutrini.

http://www.scribd.com/doc/4074634/-Zecharia-Sitchin-The-Wars-of-Gods-and-Men-3rd-Book-of-Earth-Chronicles-

La pg. 141 a cartii se poate accesa tablita cuneiforma care ne arata undele exterioare Anu+- in legatura cu Piramida de la Gizeh, acest grafic explica ceea ce este curentul alternativ si campul magnetic creat in circuit, lucruri care nu sunt explicate deloc in manualele de fizica contemporane, si anume de unde provine radiatia magnetica, si faptul ca acel curent alternativ este compus din doua unde separate, yin si yang, care sunt actionate de catre polul nord, respectiv polul sud, al magnetului permanent principal.

Acel site al lui S. Phillips este o introducere in teoria muzicala a mecanicii cuantice, aici mergem mai departe:
http://www.dovesong.com/positive_music/archives/basement/Musical%20Numerology.asp
http://vaczy.dk/htm/octave2.htm
http://vaczy.dk/htm/octave3.htm
http://vaczy.dk/htm/scales.htm (ce ai mentionat mai devreme)
http://vaczy.dk/htm/scales2.htm
Exista tratate care duc lucrurile si mai departe, si anume se ocupa de vortex-urile care fac legatura dintre lumea fizica (aici includem cele 4 aethers, compuse din Anu+-) si lumea astrala si numarul de aur.
Sa ne amintim de comentariul facut de acel baietel de 6 ani catre tatal sau, un celebru astrofizician, cu privire la mareele oceanice: "Cred ca mareele sunt cauzate de presiune si nu de gravitatia lunara, pentru ca numai presiunea poate misca apa".
Cymatics, science of creating sacred geometry by sound:
http://www.spiritofmaat.com/archive/jan4/williams.htm
http://geometry.wholesomebalance.com/Sacred_Geometry_2.html  
Pentru a merge si mai departe, adica sa descoperim cum poate fi transformata lumina direct in electricitate (adica sa depasim cu viteza luminii asa numita tehnologie de panouri fotovoltaice), e nevoie de urmatoarele:
1. Sa intelegem care octave corespund cu care corzi/spirale din Anu
2. Relatia dintre E2/E3 si traiectoria urmata de fluxul de atomi astrali de-a lungul corzilor care transporta octava 49
In Principles of Light and Color, de E. Babbitt, este important sa intelegem mai ales aceste pagini (dincolo de Occult Chemistry): 91, 97, 99, 101, 105, 109, 113, 124, 127, 130 196, 222, 266.


Ultima editare efectuata de catre mm in Lun Dec 08, 2014 11:14 pm, editata de 2 ori

mm

Mesaje : 156
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  mm la data de Sam Ian 29, 2011 2:52 pm

(Continuare III)

Iata ideile -unele- continute intr-o prefata scrisa de Tom Bearden, un autor de "free energy" ce nu mai trebuie prezentat:

-CEM, (teoria) electromagnetismul(ui) clasic, a ramas -si dupa exp. Michelson-Morley- bazata pe eterul material.
-CEM nu contine definitiile sarcinii si potentialului;
-Definitia energiei este gresita;
-Fortele sunt considerate cauze si nu efecte, asa cum se stie din 1959;
-Tot din 1959 se stie ca potentialele sunt cauze primare ale fenomenului EM, electromagnetic;
-Sarcina electronului nu e cuantificata ("cantitativizata") ci e discretizata, fiind functie de marimea VPF (flux virtual de fotoni) schimbat intre vacuum si particula incarcata;
-Notiunea (din cadrul CEM) precum ca: campul de forte EM si undele c. de forte exista in vacuum e FALSA;
-Presupunerea CEM, de "vacuum gol" este falsificata actualmente de mecanica cuantica;
-Numai potential si gradienti de potential exista in vacuum;
-Undele EM in vacuum nu sunt undele campului de forte, cum prescrie CEM; de fapt ele sunt oscilatii de potentiale si de gradienti de potentiale;
-Potentialele au o structura unda-pereche EM, bidirectionala, unde perechile de unde bidirectionale sunt phaselocked (n-am gasit traducerea) in serii armonice;
-In fiecare pereche de unda, fotonii si antifitonii se cupleaza (si decupleaza) permanent in (gravitoni spin-2);
-In asta si consta unificarea dintre gravitatie si EM;
-Nici macar una din ec-le -invatate ca- "ec-le lui Maxwell" nu a aparut in vreo carte sau publicatie (scrisa) de James Clerck Maxwell; De fapt, ele sunt ec-le lui Heaviside. Teoria lui Maxwell a fost scrisa in quaternioni. Versiunea Heaviside/Gibbs e o versiune vectoriala.

Aceste idei, Bearden le-a desprins in urma a 30 de ani de studii/cercetare, dupa propria-i marturisire.
Nu stiu cum sa iau ultima lui afirmatie/informatie, sandokhan, deoarece tu mi-ai indicat lucrarile originare ale lui Maxwell si am crezut ca alea sunt.
Banuiam si eu ca la electro' am invatat tampenii de "baza" intrucat profesorii se incurcau in explicatii "de amanunt", daca le cereai. Dar Bearden le si numeste aici, sarcina, potentialul, vidul-nevid, etc.
In legatura cu unda-pereche, o izbitoare asociere se poate face cu lucrarea lui Forgaci, recent afisata pe forum. FOTON si ANTIFOTON!

Exista diverse clasificari despre aether; aici le vom gasi pe cele mai importante:
http://www.rosicrucian.com/rcc/rcceng01.htm#part2
http://www.agoyangyang.com/ethers/ethers.html
http://www.alliancesforhumanity.com/matter/matter.htm

The CEM notion that singular EM forces exist in either matter or the vacuum is false; Newton's third law requires that all forces exist in oppositive pairs. Not a single one of the equations universally taught as "Maxwell's equations" ever appeared in any book or
paper by James Clerk Maxwell; instead, they are Oliver Heaviside's equations. Maxwell's actual theory was written in quaternions, which is a complete system of mathematics. The Heaviside/Gibbs vector version
(1) has a lower topology,
(2) is not a complete system of mathematics, and
(3) actually captured only a subset of Maxwell's actual theory.

Asta e citatul. Dupa cum vezi, l-am tradus bine. Tocmai de aceea am si semnalat nepotrivirea, intrebandu-ma daca noi chiar avem originalele de care ziceai. Am sarit, data trecuta, peste observatia cu Newton, conform caruia fortele sunt totdeauna in perechi (legea a treia a mecanicii, actiunea si reactiunea). Acuma realizez de ce inregistram o stranie senzatie -ca as fi "in aer"- ori de cate ori ni se explicau notiuni precum undele EM (fara reactiune) ori alte "neperechi". Explicatia o am acum, legea a treia era mai adanc incastrata in mintea mea decat notiunile "nepereche", si... "reactiona" la contradictii. Ma folosesc de aceasta revenire asupra subiectului pentru a sublinia, inca odata, perfecta potrivire a conceptiei newtoniene -dupa parerea mea, mult mai generala decat mecanica,- a actiunilor pereche cu conceptia Forgaci (expusa de curand aici in forum) dar si cu conceptia chinezeasca a permanentei dualitati Yin-Yang (conform careia nu exista "un" Yin fara un "Yang", si invers) si-mi face placere sa constat, desi cam tardiv, acest lucru.

Koilon = Eter (atunci de fapt ceea ce noi numim eter sunt configuratiile acelor tori/bubble of light care formeaza Anu, adica "gauri" in adevaratul eter)
Into this Koilon, or primordial ether of "space, the Divine Power poured His energy, pressing back the Koilon from innumerable points within it.
Each "bubble" or point of light exists where Koilon is not; therefore each bubble is in reality a point of consciousness.
The Divine Power swept these bubbles into spiral formations, with seven bubbles
to each spiral.
These are termed "spirals of the first order". Great lengths of these spirals of the first order were coiled into larger loops still, with seven spirals making one "spiral of the second order"; lengths of spirals of the second order were similarly twisted and held as "spirals of the third order"; and so on till there were created lengths of "spirals of the sixth order".
Ten parallel strands, composed of lengths of spirals of the sixth order, were then twisted, to make the fundamental unit of our physical matter.
http://users.ez2.net/nick29/theosophy/fp-204.jpg
(shows spirals of the first, second and third orders; the white line connecting the bubbles in the spiral of the first order, and that going through the loops in the spirals of the second and third orders)

The first or Adi plane is made out of the bubbles in Koilon directly, and the atom of this plane is one bubble. The atom of the next plane, the Anupadaka, is made out of 49 bubbles. The Atmic atom is made out of 49^2 or 2,401 bubbles. We have the atoms of the lower planes then made in succession with bubbles to the number as follows: atom of the Buddhic plane, 49^3 or 49 x 2,401 bubbles; atom of the Mental plane, 49^4 or 2,401 x 2,401 bubbles; atom of the Astral plane, 49^5 or 49 x 2,401 x 2,401 bubbles; atom of the Physical plane, 49^6 or 2,401 x 2,401 x 2,401 bubbles, with a definite number of bubbles in addition, owing to the peculiar formation of the physical atom.


In Lumea Astrala exista doar corzi de puncte de energie (bubbles/tori); tot ce exista in lumea fizica/eterica este constituit din Anu, prin ale carui spirale sunt manifestate electricitate/infrarosu/UV/sunet si campurile magnetice aferente.
Cea mai interesanta intrebare este: trecerea de la lumea fizica/eterica la cea astrala se face printr-un numar finit de decimale al numarului de aur, sau printr-un numar infinit de decimale? In lumea astrala totul decurge la o vibratie superioara vitezei luminii din lumea fizica; un numar finit de decimale ar insemna ca exista o octava superioara (dincolo de razele cosmice) de unde se face legatura cu lumea astrala printr-o spirala de aur (golden spiral-phi spiral).
(diagramele pentru Ezion-Geber, asa cum am mai mentionat, in cartea lui C.P. Bursuc, Construiti-va cu mijloace proprii un OZN, ed. Miracol)


Teoria octavelor/lateral shocks in In Search of the Miraculous de P.D. Ouspensky si mai ales in Gnosis (3 volume) de B. Mouravieff.
Capitolul 14 din Divine Cosmos (Ramanujan/modular forms/10 strings of Anu/nedumeririle fizicienilor cuantici moderni, care pot fi descifrate numai prin teoria aetherului):
http://divinecosmos.com/index.php/contact-us/privacy-policy/92-the-science-of-oneness-chapter-14-vedic-yoga-seth-and-multidimensional-cosmology (sectiunea 14.22, descriere exceptionala a lucrarilor lui Ramanujan in legatura cu teoria moderna a corzilor etherice), linkul se poate accesa acum
Tattwa/five ethers/application to vibration:
http://www.weare1.us/Bioresonance.html (de exceptie)
http://www.rexresearch.com/prana/essays.htm (1890, Rama Prasad, superclasic, Science of Tattwas)
Cateva citate clasice:
N. Tesla: If you only knew the magnificence of the 3, 6 and 9, then you would have a key to the universe.

"On that fateful afternoon in February in Budapest in 1882, when he was given the vision of the rotating magnetic field, there had come with it an illumination that revealed to him the whole cosmos, in its infinite variations and its myriad of forms and manifestations, as a symphony of alternating currents. For him, the harmonies of the universe were played on a scale of electrical vibrations of a vast range in octaves. In one of the lower octaves was a single note, the 60-cycle-per-second alternating current, and in one of the higher octaves was visible light with its frequency of billions of cycles per second.
"Tesla had in mind a course of experimentation in which he would explore this region of electrical vibration between his alternating current and light waves. He would increase the frequency of the alternating current through the unknown intervening regions. If one note in a lower octave produced such a magnificent invention as the rotating magnetic field and the polyphase system, who could imagine the glorious possibilities that lay hidden in other notes in higher octaves? And there were thousands of octaves to be explored. He would construct an electrical harmonium by producing electrical vibrations in all frequencies, and study their characteristics. He would then, he hoped, be able to understand the motif of the cosmic symphony of electrical vibrations that pervaded the entire universe."

E.D. Babbitt (The Principles of light and color): Why are ethers drawn from spirals of one atom to the same kind of spirals in a contiguous atom, and why does a certain grade of ether exactly harmonize with, and seek out, a certain size spiral? For the same reason that a tuning-fork or the cord of a piano will be set into vibration by a tone made in its own key. In the case of the piano, a chord vibrates to tones of its own pitch, or in other words, to tones whose waves synchronize with its own vibrations. Let us apply this principle to atoms. The vibratory action of the red spiral throws the current of ether which passes through it into the eddy-like whirl which just harmonizes in size and form to the red spiral of the next atom above it with which it comes into contact, and which must necessarily draw it on. This second atom passes it on to the red spiral of the third, the third to the fourth, and so on through millions of miles, so long as there is a spiral of the right grade to conduct it onward. (vezi http://www.weare1.us/Bioresonance.html )

Pana una-alta sa aruncam o privire pe o lucrare (in fr.) de pe un sait, acorgone. Mi-a atras atentia urmatorul pasaj:

Anvelopa de energie orgonala a Terrei
E probabil ca fiecare a vazut ceea ce aduce cu un val frematator si tremurand in atmosfera din apropierea solului, in apropierea varfurilor muntoase, pe deasupra drumurilor, lacurilor, pe deasupra oceanului, etc. Aceste fenomene asemanatorare valurilor sunt numite comun ca "valuri de caldura", fara ca totusi ele sa aiba ceva in comun cu "caldura". Caldura, in sine, este o senzatie subiectiva, si nu o energie sau un fapt obiectiv. Obiectiva e doar expansiunea mercurului in coloana termometrului. Ridicarile de aer cald, undele vizibile pe varfurile muntilor nu urca deloc ci se deplaseaza in zilele clare de la vest la est, in directia miscarii de rotatie a Terrei. Ele se deplaseaza mai rapid decat globul terestru, altfel n-ar putea fi percepute in miscare. Daca aceste unde ar fi fost "de caldura", n-ar fi trebuit sa fie vizibile decat in zilele "calde" si ar trebui sa dispara in zilele "reci". Dar nu e cazul: oricine poate sa vada aceste "valuri de caldura" pe inaltimile varfurilor montane si printr-un telescop, la sub 30o sub zero; si oricine poate sa le vada disparand in zilele unei veri calde, cu putin timp inainte de venirea unui front de ploi (serioase) sau de furtuni. In consecinta, aceste unde n-au nimic de-a face cu "caldura". "Ceva" se misca de la vest la est in genul valurilor; nu e aerul, intrucat aerul e invizibil - nimeni nu poate vedea o rafala de vant in miscare nici cand are o viteza de 90 km/h. In plus, aceste valuri merg de la vest la est, in timp ce vanturile bat in toate directiile. Este mult mai probabil ca vanturile si furtunile atmosferice sa fie rezultatul deplasarilor de energie atmosferica decat orice altceva. Pentru un meteorolog, "valurile de caldura" sunt acelasi lucru cu
"vederea rea" a astronomului. Astronomii sufera f. mult, la observarea stelelor, din cauza a ceea ce ei numesc "vedere rea". Acuitatea necesara observarii stelelor este mult preturbata de tresaririle si miscarile in forma de valuri ale atmosferei. Recent au fost intreprinse tentative de a elimina aceasta "vedere rea". Este exact manifestarea a ceea ce studiile si aparatele de orgonologie constata ca si "energie orgonala atmosferica".

Sincer, n-am stiut nimic despre acest fenomen pe care il vazusem de atatea ori, dar, consideram -ca toata lumea- ca sunt "tremuraturi de caldura". Uite ca niste observatori atenti au constatat altceva. Chiar atunci cand tu, sandokhan, vorbeai despre atmosfera si miscarile ei, pe acest sait, exact despre fenomenul acesta -al deplasarii de la vest la est- a "ceva", credeam ca bati campii. Cer scuze acum.
Mi-au placut si dovezile simple aduse in sprijin: da, si in zilele reci se vad, deci nu e "caldura". Stiam ca astronomii au tot felul de tabele cu "abaterile" ce apar la observatiile astronomice, din cele mai complicate si diverse. Am remarcat, insa, si faptul ca uneori ei vorbesc despre ceva ce le afecteaza observatiile dar nu pot sa cuprinda in vreun tabel aberatia respectiva. Intrucat nu eram de specialitate nu mi-am facut probleme dar acum am revelatia ca am perceput bine.

Este extrem de important acest fenomen, despre care nu scrie absolut nimic in cele carti de buchiseala stiintifica, si, da, poate fi cauza care invarte Pamantul. Imi pare rau ca am uitat cu totul de geografie si de vanturile regulate ce bat pe directia paralelelor, ar trebui ca directia lor predominanta sa confirme ce scrie saitul acorgone. Important este si faptul ca exista o "anvelopa" eterica in jurul Pamantului, confirmare si din masuratorile lui Mishin, pomenite in acest topic. Informatie redundanta.
"Electrostatica"
In electrofizica, energia atmosferica este recunoscuta ca fiind "electrostatica". Orice ascultator radio cunoaste zgomotele de paraituri emise de post, in special inainte si in timpul furtunilor. Detestam socul primit la atingerea partilor metalice ale automobilului propriu, in zilele uscate. Pilotul [de avion], mai ales, cunoaste sarcinile electrostatice prezente la capetele aripilor avionului sau si de care se teme. Au fost inventate dispozitive pentru a elimina aceste sarcini la avioane. Acum, fiind binecunoscut ca aerul e umplut cu "electrostatica" si ca un simplu fulger [?eclat] descarca milioane de volti de energie, e recunoscut, in acelasi timp, ca aerul e lipsit de electricitate: altfel n-ar putea fi un bun izolator de electricitate, fapt perfect cunoscut de orice electrician. Cum poate aerul, deci, in acelasi timp, sa fie plin de energie si lipsit de electricitate? Acest lucru e imposibil, in termeni de electricitate. Nu numai ca e posibil ci si necesar de-a presupune ca "electricitatea statica" nu e aceeasi energie cu cea pe care o obtinem prin deplasarea spirelor intr-un camp magnetic, numita si "electricitate galvanica". "Electricitatea statica" este una din manifestarile energiei orgonului atmosferic". Aceasta energie ii scapa stiintei electricitatii pentru ca ea nu e electricitate! Ea urmeaza legi cu totul diferite de cele din electricitate. Nimeni nu a recunoscut [gasit], pana acum, sursa energiei magnetice si electrice.

Foarte interesant, nu m-am gandit niciodata la treaba asta. Acum fac legatura cu spusele lui Bearden referitoare la potential, energie, etc., o complectare reciproca f. buna. Devine, de asemenea, tot mai clar, cat de tare ne-au tras in piept profesorii nostri. Notiune aiurea: electricitate statica (atmosferica).

Un cercetator rus interesat de eter, A. V. Frolov, a studiat si a sintetizat o serie de cercetari, din care reproducem urmatoarele:

Prin conceptul de eter, spatiul e o substanta ce are proprietati cunoscute (constantele:
electrica, "e" si magnetica, "m") si proprietati inca necunoscute. In orice substanta pot fi create asa-numitele unde scalare. Ca si caz general, acestea sunt niste oscilatii ale densitatii de energie pe directia de propagare a undei.
In lucrarea lui Alexander Chernetsky, "On Physical Nature of Bioenergy Phenomenons and on their modelling", 1989, sunt descrise proprietatile undelor longitudinale create de asa-numitul "corp de lucru" (metal supraconductor, plasma si plasma biologica).
O teorie a anului 1960 , asa-numita teorie a "sarcinii echivalente" a fost propusa de V. I. Dokutchaev, Rusia (1932-1990).
Miscarea relativa a sarcinilor, conf. transformatelor Lorenz, produce schimbarea distantei dintre sarcini/dintre "armaturilor" in miscare/ dintre referentiale/ ceea ce echivaleaza cu o crestere a densitatii de sarcina a curentului. Astfel, sarcina echivalenta aditionala se creaza in sistemul [aflat] in miscare:
q=(qo/2)*(u/c) by Dokutchaev
in care qo e sarcina sistemului aflat in repaus, u e viteza sistemului iar c - viteza luminii.
Dizertatia lui Dokutchaev, din 1970, descrie cateva experimente: supraconductori plasati in cutii (Faraday) ecranate, dar ceva semnal a fost detectat in afara custii Faraday, atunci cand un curent a fost creat in superconductor. Principala concluzie: undele longitudinale pot fi create in spatiu (vacuum) prin mijloace electrice si acest fel de unde nu poate fi oprit prin ecranare metalica.
Alexander Chernetsky descrie, de asemenea, unele experimente in cadrul carora a creat unde longitudinale. In versiunea sa, "corpul de lucru" este descarcarea electrica. Aici e cunoscut pinch-effect(ul), o interactiune intre curentul electric si c. magnetic al acestui curent, care (con)duce la frecventele inalte de oscilatie ale plasmei. Componenta radiala a densitatii de curent a oscilatiilor este cauza undelor longitudinale ce se propaga numai in directie radiala.
Cu mai mult de 60 ani in urma, Nikola Teslea scria: "Am aratat ca mediul universal e un corp gazos in care numai pulsurile longitudinale se pot propaga, implicand compresari si expansiuni alternative, similare celor produse de sunet in aer. Astfel, un transmitator fara fir produce nu unde Herz -care sunt un mit- ci unde sonore in ether, asemanatoare in amanunt cu cu cele din aer, cu exceptia ca, data fiind forta elastica uriasa si extrem de mica densitate a mediului, viteza lor este cea luminii".
Acest citat este din articolul lui Teslea:
"Pioneer Radio Engineer Gives Views on Power", publicat in New York Herald Tribune, sept., 11, 1932.
Cercetatorul [scientistul] american Thomas E. Bearden explica aceasta afirmatie a lui Teslea astfel:
"Teoria undelor, a lui Herz, a transmisiei fara fir poate fi pastrata o vreme, dar fara ezitare spun ca in scurt timp ea va fi recunoscuta drept una din cele mai remarcabile si inexplicabile aberatii ale mintii stiintifice ce s-a inregistrat vreodata in istorie", articol "The True Vireless".
Tehnologia lui Teslea necesita o sursa de potential inalt (milioane de volti) pentru a produce oscilatii de frecventa inalta. Terminalul ce crea undele longitudinale era o sfera metalica (capacitor sferic). Sintetizand schema lui Teslea si conceptul lui Dokutchaev, ne permitem sa concluzionam: unda longitudinala e generata prin schimbarea [variatia] densitatii de energie (densitatea de sarcina electrica). Sa-i spunem r(t). La transmitatorul Herz exista de asemenea si o variatie a densitatii de energie dar aceasta e o densitate liniara, r1(t): densitate a curentului electric din antena. Asta e o forma de densitate unidimensionala de energie. La capacitorul Teslea avem variatia valorii sarcinii plasate pe sfera capacitor. Deci e o densitate bidimensionala de energie, r2(t).

Dupa cum se poate constata, se vehiculeaza aceleasi idei, chiar si notiuni, intalnite si la alti cercetatori. Cu totii, in mod invariabil, se raporteaza la lucrarile lui Teslea si la spusele sale. Se poate face o afirmatie: Teslea nu ar fi putut face remarcabilele sale descoperiri daca nu s-ar fi bazat pe existenta eterului. Toate "noutatile" stiintifice mari, precum existenta si transmiterea undelor scalare (nerecunoscute de "stiinta oficiala"), energia gratuita -obtinuta cu mijloace simple de tot mai multi cercetatori, tehnicieni si pasionati- , dar si armele electromagnetice, instalatii precum HAARP si alte "jucarii" distrugatoare nu sunt explicabile decat prin acceptarea eterului ca realitate a acestei lumi (sau/si a celei nevazute).
Pentru conf., sursa documentarii/traducerii:
http://alexfrolov.narod.ru/papers.htm
Se cuvin niste comentarii la textul de mai sus, nu neaparat din cele mai importante texte ale lui Frolov, preferat de mine tocmai din acest motiv.

In acest articol, autorul promoveaza informatii rezultate din experimentele unor cercetatori rusi -dupa cum era si normal-, Chernetsky si Dokutchaev, defasurate de acestia acu ~30 ani. [Nu am putut pune mana pe originarele respective.] Lucrarile respective, beneficiind de seriozitatea necesara, neimpuiate de teozofii si alte filozofii scoase din joben, prezinta pentru mine suficienta incredere.

Nu stiu cum a dedus Dokutchaev formula cresterii "sarcinii echivalente" dar este cel putin interesanta si ar merita o explorare/verificare. Formula ne da sarcina q "suplimentara" ("relativista", daca dorim) intr-un mod pe care l-am semnalat si eu (pe stiinta.info, legat de numarul de aur si transformarea Lorenz; daca sunt curiosi pot detalia/repeta). In anii '70 acest Dokutchaev demonstra ca undele scalare nu pot fi ecranate de custi metalice! Informatie absolut banala, de care eu nu stiam nimic pana acu 6 luni!

Chernetsky pare sa-si fi realizat cercetarile pe baza principiului descoperit de Teslea, descarcari electrice apreciaza Frolov, dar in conditii experimentale mai sofisticate: supraconductori, plasma, etc. Nu stiu ce-i pinch-effectul, alta explorare bibliografica la orizont... Cercetarile sale confirma, neabatut, undele scalare si propagarea lor (exclusiv) radiala/longitudinala. In legatura cu ele, Frolov face trimitere la binecunoscutele -si nebagatele in seama de scientificii "oficiali"- spuse ale lui Teslea. Probabil conceptia de baza a acestuia, cea mai importanta "axioma" -sa-i spunem asa- si anume: ETERUL ca un gaz universal. In care, zicea el, nu exista alta propagare decat cea longitudinala (de fapt radiala) a oscilatiilor. Eterul, acest "gaz", si propagarea undelor scalare prin el, are asemanari "la amanunt" cu aerul si propagarea undelor sonore, ne zice acelasi -neam cu noi- Nicolae Teslea. Diferenta: viteza. Nu sunt chiar sigur ca este doar c, viteza luminii, avand usoara banuiala ca poate fi si peste aceasta valoare.

De acord cu Thomas Bearden. Tampenia asta s-a invatat la facultate, si se mai invata inca. Oarecare rezerve privitoare la afirmatia lui Frolov cu "densitatea bidimensionala de energie" pe sfera: sfera e totusi tridimensionala ...
Foarte importanta concluzia ca unda scalara e generata de variatia densitatii de energie (densitate de sarcina electrica). Exprimarea aceasta e tributara vechilor termeni din EM, respectiv densitatea de energie; alt autor, citat deja, afirma ca prin energie este bine sa intelegem de fapt potential, diferenta de potential. Indiferent de forma de exprimare, cred ca e aceeasi idee.

Conceptia lui Adrian:
Eterul cosmic în care pesupunem că sunt suspendate (dispersate) şi pulsează toate structurile dinamice (radiaţii, particule, corpuri microscopice şi macroscopice) a fost imaginat mai întâi de unii filosofi ai antichităţii, a fost preluat de fizicienii vremurilor clasice pentru a explica propagarea luminii şi interacţiunile electromagnetice, şi ulterior a fost renegat de fizicieni contemporani. Trebuie să arătăm că existenţa lui fizică reală este logic necesară pentru explicitarea fenomenelor fizice din univers şi deci trebuiesc postulate atât existenţa lui fizică cât şi proprietăţile lui (doar deduse logic).

1) Acest eter cosmic trebuie asimilat unui fluid macroscopic uniform dens, care umple tot universul (aşa cum a admis Einstein într-o versiune hidrodinamică a relativităţii generale) un fluid perfect, incompresibil, imponderabil, fără frecare internă (fără vâscozitate) şi de aceea insesizabil.
2) Eterul cosmic nu este substanţă (nu este structurat ca substanţa) cum au considerat unii fizicicieni. Adică granulele de eter (ca adevaraţii atomi ai universului) nu au pulsaţie a lor proprie şi prin aceasta eterul nu are masă (este imponderabil) şi deci nu are inerţie, nu are densitate, având doar dimensiunea spaţiului volumic L la a treia . Granulele de eter le presupunem (le imaginăm) ca nişte sfere (bile) de dimensiuni foarte mici încât sunt absolut rigide nedeformabile (aşa cum le-a imaginat Newton), oricât de mare ar fi forţa de strivire (de comprimare) la care ar putea fi supuse în condiţiile universului. Nu putem să spunem dacă granulele (atomii) de eter sunt toate de aceeaşi dimensiune sau sunt de dimensiuni diferite dar le imaginăm ca fiind sferice. Granulele de eter fiind rigide (lipsite de pulsaţie proprie) nu se atrag, nu se resping, ci sunt în atingere şi lunecă unele pe lângă (printre) altele .
3) Ansamblul granulelor de eter (care constituesc fluidul de eter) constitue mediul cvasicontinuu (=vidul cosmic) ca material fundamental al universului, în sânul căruia se desfăşoară (se petrec) toate fenomenele fizice din univers .
4) Eterul cosmic nu interacţionează cu structurile dinamice (radiaţii, particule elementare, corpuri) şi prin aceasta se postulează proprietăţile fundamentale ale eterului de a fi insesizabil de a conserva nealterate structurile dinamice şi nivelul lor de mişcare (de a asigura inerţia lor), şi de a nu opune nici o rezistenţă la translaţia lor prin eter (în vid). Fiind lipsit de masă are densitatea masică nulă în ansamblul lui.
5) Prin asimetria sferei de presiune din jurul particulelor (structurilor dinamice) ce ia naştere datorită proprilor pulsaţii, eterul cosmic determină acceleraţia şi translaţia lor pe direcţia şi în sensul de la polul (zona) cu presiune mai mare, la polul (zona) cu presiune mai mică (fiindcă orice translaţie materială în spaţiul fizic implică dizlocuirea spaţiului dinaintea structurii dinamice a particulei, în sensul şi pe direcţia mişcării).
6) Deoarece translaţia particulelor ca şi a sistemelor de particule (a corpurilor) este determinată de diferenţa de presiune (în eter) între polul anterior şi cel posterior al sferei de presiune din jurul corpurilor pe direcţia de translaţie, putem spune că traiectoriile de mişcare ale planetelor în jurul Soarelui (orbitele planetare
=geodezicele spaţiale statornicite de teoria relativităţii) ar fi locurile geometrice ale punctelor de minimă presiune rezultate din interferenţa câmpului gravitaţional al Soarelui cu câmpul gravitaţional şi cu cel de inerţie al planetelor.

Actualmente este statornicită teza (ideea) că eterul cosmic nu există, teză argumentată prin raţionamente care atribuiesc etrului proprietăţi ale substanţei (masă, densitate, frecare). De asemenea se consideră teoria relativităţii ca o demonstraţie absolută a lipsei eterului. Aici trebuie arătat că teoria relativităţii s-a născut iniţial pentru a explica rezultatul negativ al experienţei lui Michelson, şi ajunge la concluzia că pentru a explica rezultatul negativ al experienţei nu este ne voie de existenţa eterului (căci s-au demonstrat efecte de dilatare-contractare a spaţiului şi a timpului). Dar experienţa lui Michelson s-a făcut plecând de la ipoteza existenţei eterului (care ar antrena lumina în translaţia lui). Dacă în experienţa lui Michelson se consideră că nu există eterul cosmic, atunci nu mai este nevoie de o teorie a relativităţii pentru a explica rezultatul negativ al experienţei. Mai trebuie arătat că în locul eterului cosmic ca suport al undelor şi interacţiunilor electromagnetice fizica actuală pune câmpul electromagnetic (ca formă de existenţă a materiei), câmp care are în fapt aceleaşi proprietăţi ca ale eterului. Adică fizica actuală nu a făcut decât o schimbare de nume.

In legătură cu teoria relativităţii trebiue arătat că ideea genială a lui Einstein într-o vreme când fizicienii căutau un reper (o referinţă) fix(ă) la care să se raporteze toate mişcările corpu-rilor din univers) a fost de a raporta mişcările corpurilor la un reper (o referinţă) mobil(ă) care să statisfacă în permanenţă şi în mod ideal (perfect) principiul inerţiei (adică să prezinte în permanenţă o mişcare uniformă şi rectilinie). Această referinţă inerţială ideală este lumina (unda eletromagnetică, respectiv viteza luminii). De fapt prin postularea constanţei vitezei luminii Einstein postulează că lumina este undă (căci în natură, în univers numai undele prezintă o mişcare rectilinie cu viteză constatntă = viteza de propagare). Viteza luminii în vid dată de formula lui Maxwell, în care apar permeabilitatea magnetică şi permitivitatea electrică aşa zise ale vidului ar putea apărea ca fiind o constantă a vidului (a eterului), dar ea nu este decât o constantă a substanţei structurată specific fotonului în translaţie, (asemenea motorului electric liniar). Constantele epsilon zero şi miu zero se consideră ca fiind ale vidului deoarece determinarea lor s-a făcut în vid pentru a se elimina influenţele perturbatoare (asupra măsurătorilor) ale vecinătăţilor materiale.

Teoria relativităţii ajunge la concluzia că nu este necesară prezenţa eterului pentru explicarea fenomenelor fizice din univers. Dar cand face aceasta afirmatie se refera exact numai la compunerea vitezei lumini cu viteza sistemului in care se face observatia. Şi această concluzie s-a interpretat (sa statornicit) ca o demonstraţie (dovadă) absolută a lipsei eterului. Totodată teoria relativităţii postulează că viteza luminii în vid (Vlv=c ) este independentă de starea de mişcare a sistemului în care are loc emisia (radiaţia) luminii sau a celui în care are loc observarea fenomenului luminos (independenţă evidenţiată clar de efectul Doppler) şi astfel poate fi considerată ca referinţă absolută a mişcărilor din univers. Mai trebuie arătat că un reper al mişcării (al translaţiei) structurilor dinamice este el însuşi o structură dinamică şi prin aceasta raportarea este posibilă.

Eterul cosmic nu are sarcină, masă, densitate, inerţie, căci el este cauza (condiţia existenţei) acestora respectiv pulsaţia structurilor dinamice în sânul eterului). Eterul cosmic nefiind structurat dinamic (neavând o structură dinamică proprie, fiind lipsit de pulsaţie) nu reacţionează în nici un mod cu structurile dinamice şi prin aceasta le conservă. Structurile dinamice interacţionează numai între ele (prin intermediul câmpurilor pe care le autocrează în jurul lor). Prezenţa forţelor de inerţie pe durata mişcărilor accelerate este dovada imediată şi permanentă a existenţei eterului. Inexistenţa eterului în univers înseamnă translaţia (mişcarea) în universul fizic fără un suport material,fara inteactiune cu spatiul fizic, ceeace poate fi doar o idee metafizică. (La fel îngheţarea timpului şi cresterea masei la infint fără vreun raţionament fizic când se ajunge la viteza luminii sunt idei care ţin de domeniul metafizicii).

Am multe de spus in legatura cu caracteristicile eterului pe care le-ai expus aici, adrian. Nu este cazul insa ca sa insist deoarece eterul prezentat de tine aici este un model matematic si lucrezi, dupa aceea, conform lui.
Problemele pe care mi le pun eu rezida in dovezi. Ce dovezi sunt, de ex., ca eterul e alcatuit din .... puncte, sfere mici? Aceasta e una din intrebarile pe care mi le pun. Dovezi in acest sens au prezentat teozofii, clarvazatorii Bessant, Leadbeter s. a. In ceea ce te priveste acest aspect nu te afecteaza. (Preocupare permanenta pentru mine este gasirea "dovezilor", adica a "potrivelilor" dintre presupunerile teoretice si realitate.)
Ma intereseaza in mod deosebit cum poate exista presiune intr-un "gaz" eteric ce nu prezinta nici un fel de reactivitate, inertie, masa, densitate, etc.?
Se pune si intrebarea cum sunt "legate" intre ele corpurile aflate int-un eter cu care nu interactioneaza (decat dinamic, zici tu), caci avem teoria gravitatiei care spune ca permanent toate corpurile se atrag intre ele, chiar daca ele stau pe loc, in plus mai avem si ultimele experiente care au dovedit ca doi fotoni, aflati la distante f.f. mari intre ei ... comunica/interactioneaza.
De acord cu tine in privinta criticilor pe care le aduci TR. Practic, ca sa nu te incurci in ceea ce faci, e bine sa faci abstractie de TR, ea nu exista in realitate. Desigur, formula echivalentei masa-energie e valabila dar asta n-are nici o legatura cu TR.

Gasesc un numar impresionant de cercetatori (rusi) ce lucreaza "neoficial" la studierea eterului fizic, real si a proprietatilor sale. Unul din aceasta multime: Dr. V. A. Atsukovsky, Dugina st., 6-14, Gukovsky town, Moscow region, 140187 Russia.
Un citat din articolul la care am acces:
"Daca in 1880-81 si 1886-87 A. Michelson si E. Morley realmante nu au obtinut rezultate pozitive in cautarile lor, a "vantului eteric", mai apoi, in 1901-1905, E. Morly in noul sau experiment (cu avizul lui Michelson) a gasit o viteza a vantului eteric de 3 km/s. Si in 1921-1925, D. K. Miller a facut masuratori a vantului eteric pe muntele Mount Wilson [scuzati repetitia], la 1.800 m deasupra nivelului marii. Aici el a gasit o valoare de 10 km/s, a vitezei vantului eteric. E interesant ca Michelson insusi, mai tarziu, in 1929, impreuna cu F. Piece si F. Pirson, a repetat experienta si a gasit o viteza a vantului eteric de 6 km/s, in acelasi loc (conditiile experimentului au fost schimbate). Dar pe atunci TRS avea pozitii solide in stiinta si fizicienii de frunte [ce conduceau] respingeau toate rezultatele pozitive obtinute asupra vitezei vantului eteric."
Articolul dovedeste -in secundar- si inteligenta autorului care spune:
"Dependentele matematice "comune" in TR si mecanica cuantica au primit statutul de adevar absolut [subl. mea] si toate noile teorii sunt verificate la conformitatea cu ele [cu dependentele]. Aceste teorii sunt aruncate daca nu sunt conforme".



Am incercat sa ma incadrez in formatul "Studiu Teoretic" si am selectionat -pe cat posibil- acele asertiuni ce erau cat mai apropiate de subiectul eter, nu am reusit sa scap de impresia "claie peste gramada" a textelor adunate aici.
Ramane ca pe viitor, dezvoltand subiectul eter, sa condensez periodic rezultatele studiului in niste rezumate. Chiar si ce s-a dat pana aici s-a vrut sa fie un fel de rezumat dar cu prea putina reusita.



Ultima editare efectuata de catre mm in Sam Mar 30, 2013 4:24 am, editata de 4 ori

mm

Mesaje : 156
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  Admin la data de Vin Mar 25, 2011 8:33 pm

Foarte interesante spusele autorilor citati. Poate ca ar fi de interes o reproducere a unor pasaje mai extinse din Occult Chemistry, dat fiind faptul ca aceasta lucrare de mare anvergura si de mare valoare stiintifica (chiar daca obtinuta cu mijloace neortodoxe) da cele mai amanuntite descrieri ale eterului.

Admin
Admin

Mesaje : 33
Data de inscriere : 12/01/2011
Localizare : Brasov

Vezi profilul utilizatorului http://cercetareromaneasca.forumgratuit.ro

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  mm la data de Mar Mar 29, 2011 1:37 am

Intr-adevar, nu cred ca se poate face un studiu asupra eterului fara a tine cont de Chimia Oculta (CO). Ba chiar, in lumina celor prezentate deja pana aici, trebuie studiata temeinic. De aceea ar fi binevenita o versiune in lb. romana, macar pentru primele doua capitole.


CAPITOLUL I
NATURA MATERIEI

Un articol purtand titlul Occult Chemistry, a aparut in Lucifer, nov. 1895 si a fost retiparit ca brosura separat in 1905. In acest articol, trei elemente chimice, hidrogen, oxigen si azot au fost examinate pe calea clarviziunii iar rezultatele cercetarii au fost prezentate experimental publicului. Lucrarea a fost infaptuita de D-l Leadbeater si cu mine. Natura presanta a altor lucrari pe care le aveam [atunci] nu ne-a permis la acea vreme investigatii suplimentare dar am avut in 1907 ocazia de a continua aceste cercetari ce au necesitat un considerabil volum de munca -si pare ca a meritat- de asemenea s-au publicat rezultatele. Unele principii par sa reiasa din masa de detalii si e posibhil ca unii cititori -mai versati la chimie decat noi- sa observe lucruri care noua ne-au scapat. Un cercetator/observator are datoria sa efecueze clar observatiile pentru ca altii sa poata judeca valoarea lor si sa decida daca sunt linii de cercetare profitabile.

Lumea fizica este considerata (in 1895) a fi compusa din 60-70 de elemente chimice agregate intr-o infinitate de combinatii , care pot fi in trei domenii, lichid, solid si gazos. Adica cele trei stari de agregare recunoscute ca substări ale materiei fizice [plus] eterul (eter de spatiu, sâc!) abia recunoscut ca [si] material. Nu este admis (de catre oamenii de stiinta) ca aurul poate fi produs/procurat in conditia de eter, lichid sau gaz. Clarvazatorul considera ca starea gazoasa este urmata de starea eterica la fel cum solidul e urmat de starea lichida. Starea eterica acopera patru substari, tot asa de distincte una de alta pe cat sunt de distincte solidul, lichidul si gazul, unele de altele. Toate elementele chimice au propriile lor patru substari eterice, care, impreuna cu solidul, lichidul si gazul constituie cele sapte substari ale materiei din lumea fizica.

Metoda prin care aceste patru substari eterice au fost studiate consta in a lua ceea ce un chimist numeste atom si a-l sparge succesiv pana la ultima unitate fizica.

HYDROGENUL
Primul atom chimic selectat pentru studiu a fost cel de Hidrogen. Privindu-l atent s-a vazut ca e constituit din sase corpuri mici continute de catre sase forme ca de ou, Fig. 1. El [atomul] se rotea cu mare viteza in jurul propriei sale axe, vibrand in acelasi timp; corpurile din interiorul sau facand giratii similare. Intregul atom se roteste si tremura incat trebuie stabilizat inainte ca o observare exacta [a lui] sa devina posibila. Cele sase mici corpuri sunt aranjate in doua seturi de cate trei, formand doua triunghiuri intrepatrunse ce nu sunt interschimbabile. Liniile din diagrama atomului din sub-planul gazos, Fig. 1., nu sunt linii de forta ci doar ne evidentiaza cele doua triunghiuri; pe o suprafata plana [de hartie] interpenetrarea triunghiurilor [altfel] neputand fi clar indicata. Cele sase corpuri nu sunt identice; ele contin fiecare cate trei corpuri mai mici - identificate cu (ultimul atom fizic sau) ANU. In doua dintre cele sase corpuri, anu-urile sunt aranjate in linie, pe cand in restul de patru corpuri anu-urile sunt aranjate in triunghi.

Primul lucru care se intampla scotand un atom gazos din gaura [cavitatea] lui sau din "peretele ce-l incercuieste", este ca corpurile continute in el sunt puse in libertate, si, evident descatusate din extraordinara presiune, luand-si forme sferice sau ovoide, anu-urile din fiecare [corp] rearanjandu-se singure, mai mult sau mai putin, in noua "gaura" sau "perete". Figurile sunt, desigur, tridimensionale, adesea amintind unul din cristalele de: tetraedru, octaedru ori altele, de forme regulate.

Bineinteles ca e imposibil de a exprima in cuvinte viziunea luminoasa [?] a obiectelor studiate si Fig. 2. ofera un substitut -atat de sarac- pentru nevoile vizuale ale cititorilor. Liniile orizontale separa unele de altele sapte substari de materie: solid, lichid, gaz, eter 4, eter 3, eter 2, eter 1. Prefacerile succesive suferite de atomul de hidrogen sunt aratate in compartimentele verticale [incepand de] deasupra lui. Trebuie precizat ca diagramele nu sunt la scara; pe masura ce un corp e ridicat/extras dintr-o substare [si transferat] la aceea imediat de deasupra ei, este marit enorm pentru a putea fi cercetat.

Cand atomul gazos de hidrogen este marit/adus la nivelul E4, peretele sferoidului, in care se afla corpurile, fiind compus din materie de natura gazoasa, cade si cele sase corpuri devin libere. Imediat ele se rearanjeaza singure in doua triunghiuri, fiecare inchis intr-o sfera limitatoare; o sfera avand caracter pozitiv, cealalta fiind negativa. Acestea formeaza particulele de hidrogen ale planului celui mai de jos plan eteric, marcat cu 4 (eter 4) in Fig.2.


 
Fig. 1.    

  Fig. 2.

Marind (-ule) la E3, ele [corpurile] sufera inca o dezintegrare, pierzandu-si peretii lor limitatori. Sfera pozitiva devine doua corpuri, diferentiabile prin aceea ca unul are un aranjament liniar al anu-urilor continute de el si inchise intr-o anvelopa [perete, membrana, wall] iar celalalt fiind cel de-al treilea corp inclus, la nivelul E4 si acum lasat liber. Sfera negativa de asemenea devine doua corpuri, unul constand in doua grupuri de cate trei anu, si un al doilea, corpul ramas, lasat liber. Aceste corpuri libere nu raman in nivelul E3 ci trec imediat la nivelul E2 parasind grupurile pozitive si negative, acelea care contin cate doua grupuri de cate trei anu, ca si reprezentante ale hidrogenului in E3. Trecand aceste corpuri cu un pas mai sus, la E2, la randul lor anvelopa lor dispare si triadele interioare devin libere, acelea care contin anu aranjate in linie fiind pozitive iar acelea cu aranjament triunghiular fiind negative.

Marind din nou aceste corpuri cu inca un pas, caderea anvelopelor [lor] le lasa libere pe anu-uri si noi obtinem ultimul atom [fundamental, final, extrem], al materiei E1, the ANU. Dezintegrarea [pe mai departe] a acestor anu elibereaza [doar] particule de materie astrala, asa ca am atins limita materiei fizice.

Construirea unui atom de hidrogen este trasata in jos [pe coloana din Fig.2.] pornind de la nivelul E1. Orice combinatie incepe prin [intermediul] izvorârea unei forte la un centru, care va forma centrul combinatiei. La prima combinatie pozitiva a hidrogenului, pe nivelul E2, un anu ce se roteste perpendicular pe planul hartiei si se invarteste si in jurul axei proprii, formeaza Centrul, si forta, napustindu-se afara din propriul punct mai de jos, navaleste in  depresiunile altor doi anu, care apoi se instaleaza singuri cu varfurile lor catre Centru. Intrucat aceasta triada se roteste rotund [??] , ea curăţă un spatiu, presand in afara materia nediferentiata a planului [?], si facand singura un perete rotitor [anvelopa, vartej] din aceasta materie, in felul acesta facand primul pas inspre construirea atomului de hidrogen chimic. O triada negativa e formata similar, cei trei anu fiind simetric aranjati in jurul Centrului fortei ce izvoraste in afara [inspre noi, inspre lumea noastra fizica].

Aceste triade se combina apoi, doua, cu aranjare in linie, fiind atrase una [de cealalta??] si doua cu aranjament triunghiular, [??] forta din nou izvorand si formand un Centru [forta] actionand asupra triadelor ca asupra unui singur anu, si un perete limitator [anvelopa] din nou se formeaza cand combinatia se roteste in jurul Centrului combinatiei.

Stadiul urmator, nivelul E4, e produs de fiecare din aceste combinatii avansand o a treia [?] triada de tip triunghiular prin infiintarea unui nou Centru de izvorare de forta. Doua din ele unindu-se, si triunghiurile lor interpenetrandu-se, atomul chimic e format si vom constata ca va contine toate cele 18 anu.

Detalii suplimentare si diagramele referitoare la hidrogen, bazate pe cercetarile ulterioare sunt date in capitolul 2.


FELUL  MATERIEI
ATOMUL FIZIC FUNDAMENTAL SAU ANU
Dupa cum am vazut deja, un atom chimic poate fi disociat in corpuri mai putin complicate; acestea, din nou, in altele mai putin complicate; acestea din nou, in altele inca si mai putin complicate. Dupa a treia disociere, numai una mai e posibila; a patra disociere ne da atomul fizic fundamental (in sub-plan atomic), ANU. Acesta poate disparea din planul [fizic, daca], dar el nu mai poate face obiectul a inca unei  disocieri. In aceasta stare ultima, fundamentala a materiei fizice, au fost observate doua tipuri de unitati/elemente, sau ANU; ele sunt asemenea in toate cele, mai putin in ce priveste directia spiralelor lor si a [tipului] de forta care curge prin anu-uri. Intr-unul [din anu-uri] forta curge in el "din lumea cealalta", din spatiul cvadri-dimensional, planul Astral, si trecand prin anu, curge [aici] in lumea fizica. In celalalt anu, forta curge in el din lumea fizica, iesind afara din el in "lumea cealalta", adica, dispare din lumea fizica. Unul [dintre anu] e ca un izvor, din care apa bulbuceste afara; celalalt e ca o gaura, in care apa dispare. Numim Anu-ul din care vine forta, pozitiv sau masculin; acela prin care forta dispare, il numim negativ sau feminin. [Exact , exact ca Yang si Yin, permisa-mi fie observatia]. Toate ANU-urile, atat de mult timp observate, sunt ori una ori alta din aceste doua forme. Fig. 3.

http://img37.imageshack.us/img37/7339/anuuri.png

S-a vazut ca anu e o sfera, usor turtita, cu o depresiune in punctul unde forta curge în, provocand o forma de inima [cardioida]. Fiecare[anu] e inconjurat de un camp.

Cu greu putem numi anu ca fiind un "obiect" desi acesta e materialul din care sunt facute toate obiectele fizice. [Anu] E format de curgerea forta-vietii si dispare [odata] cu refluxul/scurgerea lui. Forta-vietii este cunoscuta teozofilor drept FOHAT, forta care diferentiaza toate fortele planului fizic. Cand aceasta forta se naste in "spatiu", atunci Fohat "sapa gauri/cavitati in spatiu", - golul, vidul care trebuie ca e umplut cu substanta de un fel anume, de incredibila rarefiere - [adica] apare Anu; daca acest [probabil. fohat] e oprit artificial pentru un singur anu, anu dispare: nu mai ramane nimic. Probabil, daca aceasta curgere e intrerupta numai pentru un moment, intreaga lume fizica ar putea dispare ca un nor ce se topeste complet in neant. Numai persistenta (durabilitatea) acestei curgeri (primul val-al-vietii, actiune a celui de-al treilea Logos) mentine bazele fizice ale universului.

Pentru a studia cum e facut un anu, facem un spatiu artificial. (Printr-o anume actiune a vointei, cunoscuta studentior [yoga], se poate crea un astfel de spatiu presand/impingand inapoi si zidind materia spatiului.) Apoi, daca se practica o gaurice in zidul [peretele, anvelopa sferica] astfel construit, forta inconjuratoare [vartosia] va curge inauntru, si trei spirale apar imediat inconjurand "cavitatea" cu a lor tripla spirala [infasurata de] doua ori si jumatate, si intorcandu-se la locul lor de plecare printr-o spirala prin interiorul lui Anu [poate a cavitatii?]; acestea sunt imediat urmate de alte sapte spirale mai fine, care, insotind spirala primelor trei pe suprafata exterioara, si intorcandu-se la locul de unde au plecat cu o [alta] spirala prin interior, astfel ca sa curga in directie opusa [opusa fata de cele trei din axa interioara]  - respectiv formeaza un caduceu cu primele trei [prin interior]. Fiecare din cele trei spirale grosiere turtite, face un ciclu/traseu inchis; fiecare din cele sapte mai fine, de asemenea turtite, face un traseu inchis. Fortele care curg prin ele provin de "afara", din spatiul cvadri-dimensional. Fiecare din spiralele mai fine este formata din alte sapte si mai fine, dispuse, succesiv, perpendiculare una pe alta [infasurat], fiecare mai fina decat predecesoarea sa, le numim spirile. (Fiecare spirila e animata de forta-vietii a unui plan si patru [plane] sunt acum active, cate unul pentru fiecare ocol [tura, circuit, ?]. Activitatea lor intr-un individ, poate fi fortata prematur prin practica yoga.)

Prin cele trei spirale curg curenti de diferite electricitati; cele sapte spirale vibreaza (in raspuns) la undele eterice de tot felul - la sunet, lumina, caldura, etc.; ele dau cele sapte culori ale spectrului; ne dau cele sapte sunete ale scalei muzicale; raspund intr-o multime de feluri la vibratiile fizice - sclipind, cantand, pulsand corpuri, ele se misca intr-una, incredibil de frumos si stralucitor.

Anu e un soare in miniatura, in propriul sau univers, intr-o clipa de neconceput. Fiecare dintre cele sapte spire e conectata cu una din Logoi Planetare [Logosuri?] astfel incat fiecare Logos Planetar are o influenta directa asupra chiar a materiei din care sunt facute toate lucrurile. Putem presupune ca cele trei ce transporta electricitatea, o varietate de Fohat, sunt legate de Logos-ul Solar.

Forta curge in depresiunea de pe forma de inima, la capatul [de sus al] anu-ului, si iese prin varful [mai ascutit], schimbandu-si aspectul/natura prin aceasta trecere; in plus, forta navaleste prin fiecare spirala si spirila iar nuantele de culoare schimbatoare care iradiaza/blitz din rapida revolutie si vibratie a Anu-ului depind de cateva activitati ale spiralelor; cand una, cand alta intra intr-o actiune energetica, si cu modificarea de activitate de la o spirala la alta se schimba [si] culoarea.

Anu are -cum s-a mentionat mai inainte- trei miscari proprii, independenta de orice alta [forta], impusa din afara. Se invarte necontenit in jurul propriei sale axe, ca un titirez; descrie un mic cerc cu axa sa [probabil precesie]; are o pulsatie regulata, o contractie si o dilatare, ca pulsatia inimii. Cand o forta este adusa sa apese pe anu, acesta danseaza in sus si-n jos, se repede salbatic dintr-o parte in alta, efectueaza cele mai surprinzatoare si rapide giratii, dar cele trei miscari fundamentale [ale sale] persista neintrerupt. Daca poate fi facut sa vibreze, ca un intreg, cu frecventa uneia din cele sapte culori, spirala corespunzand acelei culori straluceste [ca un] briliant.

Un curent electric adus, indreptat pe anu ii franeaza miscarile (proprii), adica il face sa incetineasca; anu expusi la asta se aseaza singuri [?] in linii paralele, si in fiecare linie depresiunea in forma de inima primeste fluxul, care iese afara prin apex [ca sa intre] in depresiunea urmatorului anu, s.a.m.d. Anu-urile totdeauna se asaza singure in curent. Fig. 4. In toate diagramele corpul cu forma de inima , exagerat [desenata] ca sa arate depresiunea cauzata de influx si varful cauzat de iesirea fluxului, e un singur Anu.


 
Fig. 4. Anu afectat de curentul electric

Actiunea electricitatii deschide camp unei mari extensii, si nu poate fi tratat aici. Actioneaza asupra anu-urilor insele sau asupra moleculelor, ori uneori asupra unora si alteori asupra celorlalte? La fier curat, de exemplu, sunt aranjamentele interne ale atomului chimic deformate fortat, si isi revin oare elastic la relatiile lor originale cand sunt eliberate? In otel deformarea este permanenta?

Vom intelege din precedentele ca nu putem spune daca anu are o anvelopa proprie, cu exceptia cazului [ca] aceste spirale de forta pot fi numite asa; "anvelopa" sa este "spatiul" impins [inapoi]. Dupa cum s-a spus in 1895, despre atomul chimic, forta "curaţă ea insasi un spatiu, impingand inapoi materia nediferentiata a planului, si facand el singur un perete invartosat din aceasta materie". Peretele apartine spatiului, nu atomului.

NOTA de C. JINARÂJADÂSA
Sfera-anvelopa a Anu Fiecare anu, ca si fiecare grup de anu, fie ca sunt putini numerosi sau daca formeaza o mare configuratie ca in Radium, are o circumferinta pe care am numit-o "sfera-anvelopa". Aceasta sfera imprejmuitoare se afla la mare distanta de grupul central si e in general o sfera; sunt cateva exceptii, cum ar fi azotul, un ovoid. Pe cand scria pentru publicarea structurii anu-ului, Annie Besant s-a exprimat ca sfera-anvelopa a unui anu e compusa din "materia nediferentiata a planului". De la inceput asta mi-a creat dificultati intrucat termenul utilizat de ea ca sa descrie sfera-anvelopa putea fi creat numai de anu. Mai tarziu a fost demarata o cercetare special pentru a examina natura acestei sfere-anvelopa a anu. Cu toate ca nu aveam concluzii finale in aceasta privinta, cercetatorul avea impresia ca sfera-anvelopa era compusa din forţe radiind din centrul [ei], care, dupa ce traversa o anumita distanta, se intorcea in centru. Natura acestei forte radiante nu a fost analizata. Prin urmare, desi sfera-anvelopa pare sa fie o parte din anu, e numai un fenomen temporar. S-a descoperit mai tarziu ca sferele-anvelope de anu, dinauntrul sistemului solar, erau toate comprimate de atractia soarelui.[?]Cand sfera-anvelopa astfel comprimata nu avea forma de dodecaedru ci de dodecaedru rombic (dupa cum ne asteptam).

KOILON -- ETERUL (de) SPATIULUI
Urmatoarea expunere a fost scrisa de C. W. Leadbeater in 1907. E reprodusa aici cu adaugarea unor detalii esentiale privitoare la planele naturii si structura anu.

Ipoteza stiintifica este ca intreg spatiul e umplut cu o substanta numita eter, despre a carui structura s-au facut multe -aparent- contradictorii afirmatii. Este considerat ca fiind infinit mai fin/subtil decat cel mai fin gaz, lipsit total de frictiune si fara greutate, si totusi, din alt pdv, mult mai dens decat cel mai dens solid. In aceasta substanta atomii fundamentali/finali de materie sunt considerati ca plutind asa cum firele de praf sunt vazute plutind in aer, si lumina, caldura si electricitatea sunt presupuse ca fiind vibratiile lor.  

Cercetatorii teozofi, folosind metode -neaflate inca la dispozitia stiintei fizicii- au gasit ca aceasta ipoteza include sub un singur titlu doua pe de-a intregul diferite si foarte departate seturi de fenomene. Ei au fost in stare sa trateze/administreze/lucreze cu stari de materie mai inalte decat starea gazoasa, observand ce este ea, prin mijlocirea vibratiilor acestei materii mai fine decat [acele vibratii pe care] lumina, caldura si electricitatea le manifesta asupra noastra. Asadar, vazand aceasta materie in aceste inalte stari efectuand functiile atribuite eterului stiintific, ei au (poate imprudent) numit aceste stari, eterice, lasandu-le asadar (ei insisi) fara un nume convenabil pentru motivul ca aceasta substanta satisface [o] alta parte a necesitatilor stiintifice.[?]

Pentru moment, hai sa numim aceasta substanta koilon1 (1 - Cuvant grecesc ce inseamna gaura/cavitate - C. J.), intrucat ea umple ceea ce obisnuim sa numim spatiu gol. Ceea ce Mûlaprakriti sau "mama-materie" este pentru totalitatea inimaginabila a universurilor, koilon este pentru universul nostru particular - nu numai pentru sistemul nostru solar ci [si] pentru vastul intreg care include toti sorii [stelele] vizibili. Intre koilon si Mûlaprakriti trebuie sa fie multe stadii/trepte dar nu avem in prezent mijloace de a le estima numarul sau de-a sti altceva despre ele.

La orice putere de marire acest koilon apare ca fiind omogen, desi nu e probabil sa fie asa in realitate. Asta (co)raspunde nevoilor stiintifice in masura in care el este peste orice proportie mai dens decat orice fel de substanta cunoscuta noua --cu desavarsire infinit mai dens-- tinand intrutotul de un alt ordin si tip de densitate. Ca esenta (si legatura) a intregii conceptii este că ceea ce numim noi materie, nu este koilon, ci absenta de koilon.  Asa ca pentru a intelege conditiile reale trebuie sa ne modificam ideile de materie si spatiu - sa le modificam aproape pana la a inversa/anula terminologia noastra. Vidul devine solid si solidul un gol.

Ca sa intelegem mai clar, hai sa examinam atomul fundamental/ultim al planului fizic. (Vezi Fig. 3 si 6.) E compus din zece inele sau fire, care stau una langa alta, dar nu se ating niciodata una de alta. Daca unul din aceste fire e scos afara din atom si e "despiralat" din forma sa particulara de spirala [cu cele cinci infasurari] si il punem pe o suprafata plana, vom vedea ca e un cerc complect - o infasurare fara sfarsit bine rasucita. Aceasta infasurare [bobina, bucla, rotocol]  este ea insasi o spirala, la randu-i cu 1.680 de infasurari [spire individuale] ; poate fi deşirata[despiralata de cele 1.680] si atunci va forma un cerc mult mai mare. In fiecare fir [inel de anu] sunt sapte seturi de astfel de bobine [spirale] sau spirile, fiecare spirila fiind mai fina decat spirila precedenta pe care se [o] infasoara (in unghi drept). Procesul de debobinare a lor in mod succesiv, poate fi continuat pana cand nu mai ramane decat un [singur si] enorm cerc format din puncte de o inimaginabila subtirime insirate ca perlele pe o coarda invizibila. Aceste puncte sunt atat de inimaginabil de mici incat e nevoie de milioane de puncte din astea pentru a forma acest atom fundamental. Ele par a fi baza intregii materii despre care in prezent nu stim nimic; atomii astrali, mentali si buddhici sunt facuti din punctele astea, asa ca le putem privi ca unitati fundamentale din care toti atomii materiali din orice planuri, inca accesibile, sunt facuti.

Aceste elemente/unitati sunt toate la fel, sferice si absolut simple ca si constructie. Desi sunt baza a intregii materii, ele nu sunt ele insesi materie; ele nu sunt blocuri/calupuri ci balonase/basici. Ele nu seamana cu balonasele ce plutesc in aer, care consista dintr-o pelicula fina de apa ce separa aerul dinauntru de cel de afara, astfel incat filmul are doua suprafete - una interioara si alta exterioara. Analogia lor e mai degraba cu basicile din apa, despre care am putea spune ca au o singura suprafata - aceea de apa, care e impinsa (inapoi) de aerul blocator. Chiar daca balonasele nu sunt apa, sigur exista stropi din care apa e absenta, asa ca aceste elemente nu sunt koilon ci absenta de koilon -- numai picaturi unde el nu este-- picaturi de nimic plutind in el, ca sa spunem asa, deoarece interiorul acestor basici-de-spatiu e un vid desavarsit la cea mai mare marire [de amplificare a viziunii] cu care noi puteam ajunge la ele. [???text]

Care este atunci continutul lor real - formidabila forta care poate sa umfle basicile intr-un material de infinita densitate? Ce altceva decat puterea creatoare a Logos-ului, Respiratia pe care El o insufla in apele spatiului atunci cand El vrea ca aceasta manifestare sa inceapa?

Aceste basicute infinitezimale sunt "cavitati"/gauri pe care "Fohat le sapa in spatiu"; Logos Insusi le ocupa, si le tine in existenta impotriva presiunii koilonului din cauza ca El Insusi este in ele. Aceste unitati/elemente de forta sunt caramizile pe care El le utilizeaza in construirea universului Sau, si tot ceea ce numim materie, in loc oricat de sus sau de jos poate fi, e compusa din ele si in felul acesta e divinul in chiar esenta/spirit/ sa.

Expiratia ce face aceste balonase este total distincta si cu lung antecedent in cele Trei Revarsari/suvoaie/ despre care s-a discutat atat de frecvent in literatura teozofica; nu este nici macar sigur daca e [vorba de] actiunea Logosului Solar sau a Unui rang inca si mai inalt. Expiratiile mai tarzii invartejesc balonasele in variate aranjamente pe care le numim atomi ai catorva planuri, si apoi ii agrega pe acesti atomi in molecule de elemente chimice.

Astfel, lumile sunt construite gradat dar mereu in afara acestui material identic care noua ne pare inexistent, si e totusi putere divina. E o creatie veritabila intr-adevar, o constructie de ceva in afara lui nimic -- pe care-l numim materie-- lipsa a unei inexistente de materie.


 
Fig. 5 Balonase in Koilon

Numarul exact al acestor balonase, incluse in atomul fizic fundamental, nu este usor identificabil dar cateva cai de calcul se potrivesc indicand acest numar ca aprox. apropiat de incredibilul numar total de 14.000 de milioane (14 mld). Intrucat cifrele sunt asa de uriase, numaratoarea directa e evident imposibila, insa din fericire diferitele parti ale atomului sunt suficient de asemanatoare ca sa ne permita o estimare a carei marja de eroare nu e prea mare . Atomul consista in zece fire, pe care le impartim fireste in doua grupe - cele trei care sunt mai groase si mai proeminente si cele sapte [fire] mai subtiri care corespund la culori si la planete [consid. 7]. Acestea din urma par a fi identic construite, cu toate ca fortele ce curg prin ele pot sa difere, intrucat fiecare raspunde mai prompt in banda vibratiilor proprii. La numararea efectiva s-a descoperit ca numarul de infasurari/spire singulare/ al spiralelor sau al spirilelor de primul ordin, in fiecare fir, este  1.680; iar proportia intre spirile de ordin diferit e egala in toate cazurile ce au fost examinate si corespunde cu numarul de balonase de pe ultima spirila de ordinul cel mai mic. Regula obisnuita a lui sapte functioneaza suficient de exact cu firele/spiralele mai subtiri dar apare o variatie [a legii lui sapte] foarte ciudata privitoare la setul de trei. Dupa cum se vede din desene, acestea sunt evident mai groase si mai proeminente si aceasta crestere de dimensiune e produsa de o crestere (atat de mica, de-abia perceptibila) a proportiei intre spirilele de ordin diferit si a numarului de balonase de pe cel mai mic [ordin]. Aceasta crestere ridicandu-se pana in prezent la nu mai mult decat 0,00571428 din total in fiecare caz, sugereaza posibilitatea neasteptata ca aceasta portiune de atom poate cumva e supus unei schimbari - poate de fapt sa fie intr-un proces de crestere, de aici avem motiv sa credem ca aceste trei spirale mai groase la origine sunt asemenea celorlalte.

Intrucat observatiile ne arata ca fiecare atom fizic este reprezentat de 49 atomi astrali, fiecare atom astral de 49 atomi mentali si fiecare atom mental de 49 din aceia din planul buddhic, avem aici cativa termeni a unei serii progresive [progresie geometrica?] si presupunerea fireasca este ca aceasta serie continua si acolo unde nu mai putem s-o observam. O probabilitate suplimentara ii este imprumutata acestei presupuneri de faptul remarcabil ca: daca presupunem ca un balonas coresppunde unui atom din planul sapte /sau mai inalt/ si apoi socotim ca legea de multiplicare incepe operatia in asa fel ca 49 de balonase vor forma un atom din urmatorul al saselea plan, 2.401 in al cincilea plan, si pana la urma se gaseste ca numarul mentionat [deja] pentru atomul fizic (de 496) corespunde aproape exact cu calculul bazat numararea efectiva a infasurarilor. Intr-adevar, pare probabil acest lucru dar [considerand si] pentru usoara crestere a celor trei fire ale atomului, corespondenta ar putea fi perfecta.

Trebuie sa consemnam ca atomul fizic fundamental nu poate fi spart direct in atomi astrali. Daca intregul de forta care merge invartindu-se prin aceste miliarde de balonase in complicata forma a atomului fizic ar fi impinsa [inapoi] cu un efort de vointa peste pragul planului astral, atomul dispare instantaneu pentru ca balonasele au fost eliberate. Dar aceeasi cantitate[intreg] de forta, [lucreaza] lucrand acum pe un nivel mai inalt se manifesta nu printr-un atom astral ci printr-un grup de 49 [atomi]. Daca procesul impingerii inapoi a intregului de forta este repetat, astfel incat sa energizeze pe planul mental, vom constata ca grupul s-a largit acolo la 2.401 de acei atomi superiori. Pe planul buddhic numarul atomilor formati din aceeasi cantitate de forta e inca mult mai mare - probabil cubul lui 49 in loc de patratul lui, chiar daca nu au fost numarati efectiv. E de altfel probabil, desi nu se stie exact, ca numarul de balonase folosit de acest intreg de forta e acelasi in toate planurile, chiar daca grupatiin fizic ca un atom, in astral ca 49 de atomi, in mental ca 2.401. Prin urmare, un atom fizic nu se compune din 49 atomi astrali sau 2.401 atomi mentali ci le corespunde in sensul ca forta ce se manifesta prin el s-ar arata in acele mai inalte planuri energizand respectivele numere de atomi.

Koilonul in care toate aceste balonase s-au format reprezinta fara indoiala o parte, probabil principala parte, a ceea ce stiinta descrie drept eter luminos. Daca el [koilonul] este de fapt purtatorul de vibratii luminoase si calorice prin spatiul interplanetar e, pana in prezent, nedecis. E cert ca aceste vibratii au efect pe si sunt perceptibile simturilor corpului nostru numai prin [intermediul] materia eterica a planului fizic. Dar asta nu dovedeste in vreun fel ca ele [vibratiile?] sunt purtate prin spatiu in acelasi fel, [si] de aceea stim f. putin despre limita pana la care materia fizica eterica exista in spatiile interplanetar si interstelar, desi examinarea materiei meteoritilor si a prafului cosmic ne indica la urma urmei ca o parte din ea s-a imprastiat pana aici.

Teoria stiintifica afirma ca eterul are ceva calitati care ii permit cu o anume viteza, sa transmita unde transversale de toate lungimile si intensitatile - aceasta viteza fiind ceea ce in mod comun e numita viteza a luminii. Destul de probabil ca asta poate fi adevarat pentru koilon si daca-i asa, el trebuie sa fie capabil de a comunica acele unde balonaselor sau agregatelor de balonase, si inainte ca lumina sa atinga ochii nostri trebuie sa existe un transfer descendent de la un plan la altul, similar cu ce se intampla cand un gand trezeste emotie sau cauzeaza actiune.

Intr-un pamflet recent asupra The Density of Ether, Sir Oliver Lodge remarca: " Exact raportul masa pe volum e mic in cazul sistemului solar sau a nebuloase(lor) sau a cobweb[?]. Am fost condus sa ma gandesc ca densitatea mecanica a materiei e probabil o excesiv de mica fractiune din densitatea totala a substantei, ori a eterului, continut in spatiu si care este astfel partial ocupat, substanta a carei compunere o poate sustine/mentine."

"Astfel, de exemplu, sa consideram o masa de platina si sa presupunem ca atomii ei sunt compusi din electroni sau alte structuri cu totul diferite: spatiul pe care aceste corpuri il umplu, comparativ cu intregul spatiu, pe care intr-un anume sens ele il 'ocupa", e comparabil cu o zecime de milionime[? poate miliardime] din total, chiar si in interiorul fiecarui atom; si aceasta fractiune e inca si mai mica daca ne referim la masa vizibila. Asa ca un fel de minim estimat al densitatii eterului, pe aceasta baza, ar fi cam de zece mii de milioane ori mai mare decat [densitatea] platinei." Si suplimentar el adauga ca aceasta densitate se poate scoate la 50 de mld de ori aceea a platinei. "Cea mai densa materie cunoscuta" zice el, "este in mod trivial si superficial comparata cu eterul nemodificat din acelasi spatiu."

Incredibil cat de mult seamana aste [spuse] cu ideile noastre ordinare, fara indoiala e o afirmatie mai degraba modesta decat exagerata a proportiei adevarate ca cea observate in cazul koilonului. Vom intelege cum poate fi posibil asa ceva daca ne reamintim ca koilon pare absolut omogen si solid chiar si cand il observam cu o putere de marire care ii face pe atomii fizici sa apara de dimensiunea si asezarea cabanelor imprastiate pe un teren singuratic de vanatoare, si cand adaugam la asta gandul ca balonasele, din care-s compusi acesti atomi, sunt ele insele ceea ce pot fi numite (si nu impropriu) fragmente de nimic.


Fig. 5a. Dispunerea balonaselor in spirilele de ordinul  I, II si III

In acelasi pamflet Sir Oliver Lodge face o foarte uimitoare estimare a energiei intrinseci a eterului. El spune : "Puterea totala de iesire de la o statie de un milion-kilovati pe timp de 30 milioane de ani exista -si e inaccesibila- in fiecare milimetru cub de spatiu." Si aici el mai degraba a subestimat decat sa fi supraestimat uimitorul adevar.

..............................................

NOTA de C. W. LEADBEATER

Este o fraza/sentinta in articolul despre "Koilon". Suna astfel:
"In numararea directa s-a gasit ca numarul de infasurari/spire individuale/ de primul ordin in fiecare fir este 1.680; iar proportia intre spirilele de diferite ordine/ranguri este aceeasi in toate cazurile examinate, corespunzand cu numarul de balonase din ultima spirila de rangul cel mai mic.

Am numarat toate cele 1.680 de infasurari ale firelor din Anu nu numai odata ci de multe ori. Am cercetat intru totul 135 esantioane diferite, luate din tot felul de substante.

Daca indepartam un fir din anu il putem desigur indrepta [despirala] intr-un cerc/inel. In realitate, totusi, el nu e un singur fir ci un arc in spirala, ca in Fig. 6., si am numit fiecare din aceste mici inele - bobina sau spirila de primul ordin, "a", si am vrut sa explic ca exista ca acolo erau 1.680 de astfel de inele sau spire[individuale] sau bucle in fiecare fir. Dar fiecare bucla este ea insasi un arc spiral facut din alte bucle mai fine (pe care le putem numi "b") si le-am numit "spirile de ordinul doi" si tot asa mai departe, in jos, pana la "spirilele de cel mai mic ordin".


 
Fig. 6. Trei spirale/bobine/fire intr-un Anu

In cele sapte fire mai subtiri ale atomului [anu] care corespund cu cele sapte culori, am gasit ca fiecare "spirila de ordinul intai", "a", e compusa din sapte "spirile de ordin doi", "b", fiecare "b" la randu-i fiind compusa din sapte "c", fiecare "c" din sapte "d"-uri s.a.m.d. in jos pana la "spirila de cel mai mic ordin" care e compusa exact din sapte balonase.

Dar in cele trei fire mai groase ale atomului [anu] aici e o f. mica diferenta. Cele sapte balonase nu se mai potrivesc exact una sub alta, desi [cum erau?], daca cineva priveste de-a lungul sau prin capatul firului; in 100 de "spirile de cel mai mic ordin" ar trebui sa fie exact 700 de balonase; ei bine, atatea si sunt in cele sapte fire mai fine, colorate, dar in cele trei fire mai groase sunt 704. Deci cresterea e 1 la 175. Si aceeasi curioasa mica crestere se mentine bine in relatia dintre diferitele ordine de spirile [din cele trei mai groase]. In firele mai subtiri exact sapte spirile de ordinul intai fac [compun] unul din ordinul mai inalt urmator, asa ca 700 de "b"-uri fac exact 100 de "a"-uri s.a.m.d.; pe cand in firele mai groase 704 "b"-uri merg la 100 de "a"-uri, si aceeasi ciudata proportie de la un capat la altul. Asta am vrut sa spun cand am zis ca "proportia intre diferitele ordine de spirile intre ele, este egala si corespunde cu numarul de balonase din ultima spirila de cel mai mic ordin."

SUBPLANURILE ETERICE
Primul subplan eteric E1 e compus, dupa cum am aratat anterior, de un singur Anu. Mai mult sau mai putin complicate combinatii ale acestor anu compun succesiv subplanele eterice al doilea, E2, al treilea, E3, si al patrulea, E4.

Al doilea subplan eteric, E2 - Simpla reunire de anu-uri, aparent niciodata mai multe de sapte, formeaza al doilea subplan eteric. In fig. 7. sunt prezentate cateva [?nu toate?] combinatii din starea E2; anu e conventional [reprezentat] cu depresiunea evidentiata. Liniile, intotdeauna intrand in depresiune si iesind prin apex, arata rezultantele liniilor de forta. Acolo unde nu apare linie intrand in depresiune, forta izvoraste din spatiul cvadri-dimensional; acolo unde nu apare linie iesind din apex, forta dispare in spatiul cvadri-dimensional; acolo unde punctul de intrare si de plecare e in afara anu [?], e indicat cu un punct. Trebuie sa reamintim ca diagramele ne prezinta obiecte tridimensionale si ca anu-urile nu se afla neaparat in acelasi plan.


http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img69/7673/materiee2b.png#
 
Fig. 7. Tipuri de materie E2

Al treilea subplan eteric E3. Starea E3, in unele din combinatiile ei, pare la prima vedere sa le repete pe acelea din starea E2; singura cale clara de distingere carui [subplan] apartine fiecare grup de complexitate mai mica, este sa le scoatem afara din interiorul "celulei-anvelopa": daca sunt grupuri E2 ele imediat fug ca anu-uri separate. Astfel, unul din grupurile E2 la fier, continand sapte anu, e identic in aparenta cu o heptada E3, dar daca primul disociaza in sapte anu, al doilea disociaza in doua triade si un singur anu. E nevoie de continuarea indelungata a cercetarii in jocul detaliat al fortelor si a rezultantelor lor; aici de-abia putem da fapte preliminare si detalii, deschidem calea.


 
Fig. 8. Tipuri de materie E3

Al patrulea subplan eteric E4. - Starea E4 poate conserva forme din elemente, modificate prin eliberarea de sub presiunea la care sunt supuse in atomul chimic.[?]

Aceste grupuri [E4] se regasesc printre produsele primei dezintegrari a atomului chimic, cand este extras fortat din cavitatea lui [gogasa, gaura, perete]. Grupurile se imprastie capatand o mare varietate de forme, adeseori mai mult sau mai putin geometrice; liniile dintre constituentii grupurilor au fost trasate dar nu mai reprezinta linii de forta ci intentioneaza sa redea impresia de forme adica sa redea pozitia relativa si miscarea constituentilor, asa cum apar ele in mintea observatorului. Sunt evazive deoarece nu exista acolo linii. Impresia de linii e produsa de rapida miscare a constituentilor in sus si-n jos sau de-a lungul lor [liniilor] inainte si inapoi. Punctele simbolizeaza anu-urile, dinauntrul elementelor. Fig. 9.
------------------
Doua anu, pozitiv si negativ, adusi aproape unul de altul, se atrag reciproc apoim incep sa se invarta unul in jurul celuilalt, formand o dualitate relativ stabila; o asemenea molecula este neutra, conforma cu asezarea/aranjamentul molecular intern; neutralul e relativ stabil, pozitivul si negativul aflandu-se intr-o continua cautare a contrariilor lor, cu scopul de a stabili o relativ permanenta uniune.

In general vorbind, grupurile pozitive sunt desenate cu apexurile anu-urilor indreptate spre exterior iar grupurile negative sunt reprezentate cu apexurile spre interiorul, relativ unul catre altul sau spre centrul grupului.

Grupurile prezinta toate felurile de combinatii posibile; combinatiile se rasucesc [in jurul axei proprii], se rastoarna si se invart/gireaza in nesfarsite feluri. Fiecare agregare [aglutinare] e inconjurata cu un perete celular [alveolar], o sfera sau un ovoid, datorita presiunii exercitate asupra materiei inconjuratoare prin miscarea sa de invartire. Campurile din jur se ciocnesc unul de altul si grupurile salta, repezindu-se incolo si-ncoace, din motive ce nu am putut sa le deslusim.

 
Fig. 9. Tipuri de materie E4

ELEMENTELE CHIMICE
Primul lucru pe care il remarca observatorul, atunci cand isi indreapta atentia spre atomul chimic, este ca ei au anume forme distincte. Principalele tipuri nu sunt numaroase, si am constatat cand am ordonat atomii ce i-am observat dupa forma lor exterioara, cu unele exceptii, ca ei [atomii] se incadreaza in sapte clase naturale, dupa cum urmeaza, (Fig. 10.):
1. Grupul spic
2. Grupul haltera
3. Grupul tetraedru
4. Grupul cub
5. Grupul octaedru
6. Grupul bare incrucisate
7. Grupul stea

Fiecare atom are un invelis sferic sau oval, in interiorul caruia se misca diferitele grupuri de anu. Acest invelis e desenat ca un ovoid in cazul hidrogenului; el trebuie imaginat in cazul fiecarui element. Un invelis sferic e un efect temporar creat de rotatia unuia, sau mai multor anu. Intocmai unui curent de aer sub a carui presiune se face groapa in suprafata unei ape, impingand apa inapoi, tot asa se intampla si cu grupurile. Cand se rotesc (graviteaza) forta miscarii lor impinge mediul circumambient. Acest mediu astfel impins de elementul de atom, cand se roteste in jurul axei sale, e spatiul din jurul [elementului], care e umplut cu milioane de anu pierduti; acesta [care?] de asemenea impinge partile mai dense din ceea ce numim materie astrala. De ex. mediul, impins de fiecare palnie independenta din sodiu, este materie atomica astrala.

In cele sapte forme distincte e demn de remarcat ca la elementul  bivalent patru palnii sunt deschise pe fetele unui tetrahedron, la trivalent sunt sase palnii deschise pe cele sase fete ale unui cub; la tetravalent sunt opt palnii pe fetele unui octaedru. Iata o secventa a solidelor platonice regulate, intrebarea punandu-se singura: se va extinde aceasta evolutie la elementele in forma de dodecaedru si icosaedru?


 
Fig.10. Cele sapte forme fundamentale de existenta ale elementelor [chimice]


 
Fig. 11. Solidele Platonice

Fig. 11. ne prezinta cele cinci solide platonice. Au fost vazute in timpul investigatiilor de la Weisser-Hirsch toate elementele chimice cu exceptia hidrogenului, oxigenului si azotului, [care] par sa fie construite asa fel care sugereaza bine cunoscutele Solide Platonice - tetraedru, cub, octaedru, dodecaedru si icosaedru. Nici un element sugerand dodecaedrul nu a fost gasit, dar corpuri care aveau nucleul central din cateva elemente ave4au grupe de sase anu la cele douazeci de colturi ale dodecaedrului.

Cea mai interesanta descoperire a fost cea facuta de teozoful spaniol, Sen. Arturo Soria Y Mata, a relatiei ce exista intre tetraedru, dodecaedru si icosaedru. El a construit modele de cinci tetraedre regulate intersectate si cand a unit [cele] 20 de varfuri ale acestor cinci tetraedre a obtinut suprafata a unui dodecaedru cu 12 fete, in timp ce punctele de intersectie ale tetraedrului cu dodecaedrul formau colturile unui icosaedru. A publicat o monografie, "Genesis", in Madrid, 1913 dand figurile si aratand cum sa tai hartia pentru a construi diferite solide. Nu a fost vreo dificultate in privinta celor cinci solide dar a fost pentru prima data cand cineva a aratat cum se taie 20 de colturi a cinci tetraedre si [cum] se unesc. De-abia in 1922, pe cand se studia structura benzenului, figura cu dodecaedrul a fost regasita ca nucleu central unitar al benzenului.

IDENTIFICAREA ELEMENTELOR
O dificultate cu care s-au confruntat cercetatorii a fost identificarea formelor vazute cand isi centrau vederea a supra gazelor. Nu reuseau decat provizoriu. [?]prin incercari?. Astfel, o foarte comuna forma in aer avea forma de haltera. Examinand-o, comparand-o cu schitele noastre ebos si numarand-ule anu-urile. Acestea, impartite cu 18 -numarul lor din atomul ultim final de hidrogen- ne-a rezultat 23,22 ca si greutate atomica si asta ne-a oferit banuiala ca atomul observat ar fi sodiul. Atunci, am luat diferite substante precum banala sare de bucatarie, in care stiam ca e prezent sodiul, si am [re]gasit forma de haltera in toate. In alte cazuri am gasit mici fragmente de metale, precum fier, staniu, argint, aur; in altele bucati de minereu sau ape Pentru substantele cele mai rare, Mr. Leadbeater a vizitat un muzeu mineralogic.

Numarand la anu in atomul chimic, nu ii numaram direct, unul cate unul; atunci cand, de ex., numaram anu in sodiu, ii dictam d-lui Jinarâjadâsa numarul [lor] din grupul convenabil, el inmultea [pana?] la totalul impartit la 18 si anunta rezultatul. Astfel, sodiul e compus dintr-o parte superioara ce continea un glob si 12 palnii si o parte inferioara similara plus tija ce le unea. Am numarat sus: globul - 10; numarul [de anu] in doua sau trei palnii - 16 fiecare; numarul palniilor - 12; aceleasi pentru p. de jos iar in tija - 14. D-l Jinarâjadâsa a socotit: 10+ (16+ 12)= 202; deci: 202+ 202+ 14= 418; impartit la 18= 23,22 care se repeta. Prin aceasta metoda ne-am pazit numaratoarea de orice prejudecata, asa ca ne-a fost imposibil sa stim varietatea de numere ce puteau rezulta din adunare, inmultire si impartire iar momentul emotionant era atunci cand asteptam sa vedem daca rezultatele noastre coincideau sau se apropiau de vreo greutate stiuta [din tab. Mende.]. La elementele mai grele, precum aurul, cu 3.546 anu, ar fi fost chiar imposibil sa numeri fiecare anu fara o risipa de timp inutila, atunci cand se faceau cercetarile preliminare. Mai tarziu, putea fi mai rau sa numeri fiecare compartiment/diviziune separat, asa cum in unele [cazuri] am gasit ca doua grupuri -la prima privire identice- difereau prin unul sau doi anu.

LEGEA PERIODICITATII
Grupele in care intra elementele [chimice] cand sunt aranjate  dupa formele lor exterioare, s-au dovedita a fi foarte apropiate de acelea indicate in clasificarea lui sir William Crookes. Cea mai simpla forma de prezentare  a acestei legi de periodicitate este cea data de Crookes intr-o lectura pe care el a dat-o Institutului Regal din Londra in februarie 18, 1887. Crookes imagineaza/intrevede/ o energie cosmica la lucru in substanta cosmica pe care o leaga de termenul "protyle". Ne putem imagina aceasta energie de doua feluri: una tinzand in jos, de deasupra dedesubt, cealalta ca si leganatul de pendul, de la dreapta la stanga, stanga la dreapta. Leganatul pendulului ingustandu-se incet. Ambele forte sunt ritmice si ele se intalnesc si se incruciseaza la locuri sau perioade prescrise. Unde acest lucru se intampla, "protylul" e afectat si e generat un element.

CONSTRUIREA ELEMENTELOR MAI GRELE

Luand in considerare elementele mai grele, in special acelea apartinand de grupa radioactiva, gasim o oarecare variatie/abatere de la evolutia ordonata. Tot drumul in jos [pe spirala?] ne-am aflat in prezenta unei forte evolutive ce preseaza constant in materie in jos [?!] de-a lungul unei linie spirale. In anumite puncte aceasta forta intalneste linii perpendiculare care reprzinta diferite tipuri de tendinte. Ne putem imagina un grup de spirite ale naturii, marsaluind sub ordinele unei Puteri mai inalte, construind acesti atomi conform unui plan al liniei de care ele apartin si, prin urmare, planuind cum sa introduca atomii suplimentari colectati inca de la ultima intersectie a fortei cu linia lor, mentinand caracteristicile principale ale planului lor original.

Printre elementele mai grele pare ca aceasta putere de tip distinctiv devine mai mica fata de forta evolutionara, pentru ca cea din urma incepe sa poarte [totodata] cu ea anumite caracteristici de la un tip la altul. Elementele manifesta afinitate nu numai cu cele de deasupra lor dar si cu cele urmatoare (ce urmeaza de la ele inainte) de pe spirala. Rezultatele sugereaza in anume feluri ideea ca se face un efort de a dezvolta anume proprietati/insusiri care vor fi impuse altor tipuri atunci cand vor fi desavarsite/perfectionate[?]. Cand gasim doua diferite tentative/incercari de construire a aceluiasi element, ne sigereaza doua incercari din care una poate fi mai corespunzatoare (mai buna) si ca urmare ultima devine permanenta.

Vedem sfera centrala a atomului chimic mereu crescand in dimensiune si importanta pana ce la grupa Radiului aceasta [sfera] pare a fi sufletul atomului si motivul pentru care el exista - un obiect cu activitate intensa de viata ce se roteste cu o incredibila viteza, chiar reducandu-se si aruncand afara suvoaie de materie, si mentinand realmente prin eforturile sale o temperatura mai mare decat cea obiectelor din jurul sau.

Procesul de construire a elementelor (de pana aici) nu e nici pe departe incheiat. Uraniul este ultimul si cel mai greu element pe care il stim (1912) dar altele inca si mai complicate vor putea fi produse poate pe viitor.
----------------------
O lista cu toate elementele cu numarul de anu-uri continute in fiecare, greutatea lor si formele lor caracteristice, e data mai incolo.

LEGEA PERIODICITATII (dupa Crookes)

Pe linia descrisa de un pendul balansandu-se inainte si inapoi, toate elementele sunt marcate in ordinea greutatii lor; la inceputul balansarii fiind hidrogenul, cel mai usor iar cel mai greu, Uraniul incheind balansul. Printre liniile verticale e una de mijloc si mai sunt patru de fiecare parte [a ei]. Daca linia perpendiculara centrala nu reprezinta valenta ci nici interperiodicitatea[?], si daca cele [cate] patru linii [aflate] de fiecare parte a acestei linii mediane reprezinta Valenta 1, Valenta 2, Valenta 3 si Valenta 4, atunci , se constata mai apoi ca elementele sunt trasate [apar] in ordinea greutatilor lor atomice, la intersectia liniei [de balans a] pendulului cu cele noua linii verticale, asa ca elementele apar in ordinea valentei.

Cu putine exceptii, elementele cu forme exterioare de acelasi fel ajung sa fie pozitionate [exact] pe aceeasi linie verticala. Acest lucru poate fi vazut pe referinta la Fig. 12.

Mai intai sunt patru elemente care se formeaza inainte ca balansul pendulului sa inceapa. Acestea sunt ovoidale.
* Grupul Spic - Atomii fiecarui element, din acest grup, sunt compusi dintr-un numar de spice ce radiaza de la un glob central sub forma de farfurie.
* Grupul Haltera - Atomii acestui grup constau dintr-o tija centrala la capetele careia gasim [cate un] glob. Din fiecare glob se lanseaza 12 palnii. Intregul arata ca o haltera. Elementele [chimice] din grupurile haltera si spic sunt considerate de chimisti ca avand valenta caracteristica de unu sau sapte. Ele se gasesc [imediat] in dreapta si stanga liniei centrale.
* Grupurile Tetraedru  - Atomii acestui grup au patru palnii, continand corpuri ovoide, deschizandu-se pe fetele unui tetraedru. Palniile, in general, dar nu totdeauna, radiaza de la un glob central. Sunt doua grupuri de o parte si de alta a liniei centrale de balans a pendulului. Valenta lor caracteristica este doi sau sase. Tetraedrul pare a fi una din formele favorite ale naturii si apare repetat in structura interna [a elementelor?].
* Grupul Cub - Cubul pare a fi forma elementelor trivalente. Are sase palnii continand ovoide, ce se deschid pe fetele unui cub. Sunt doua grupe cub, de-a stanga si de-a drepta liniei centrale.
* Grupul Octaedru - Aici avem opt palnii cu deschiderile pe cele opt fete ale unui octaedru. Elementele sunt tetravalente. Cele doua grupe de octaedre se gasesc la extremitatile stanga si dreapta a liniei centrale de balans a pendulului.
* Grupul Barelor - Aceasta e forma caracteristica a seturilor de [cate] trei elemente inrudite/aliate numite "interperiodic" [intre perioade?]. Acest grup apar pe linia centrala [verticala].
* Grupul Stea - O stea plata, din cinci tetraedre interpenetrate in centru, e [forma] caracteristica a acestui grup, care cuprinde gazele perfecte. Acest grup apare in linia centrala.


 
Fig. 12. Tabelul periodic al elementelor (dupa Crookes)

NOTA de C. JINARÂJADÂSA

In adresa prezentata de Crookes Institutului Regal din Londra, pe Feb. 18, 1887, gasim marcat locul fiecarui element chimic pe diagrama balansului unui pendul, intr-un anumit punct in diagrama lui. Mai tarziu el a conceput un model al balansului pendulului in trei dimensiuni, cu doua lemniscate, Fig. 13. Am realizat ca era posibil un model al Legii Periodicitatii cu patru lemniscate. Am facut asta, planuind atent ca fiecare bara din ilustratie sa fie lipita [?] pe hartie milimetrica in asa fel ca sa fie pozitionat fiecare element conform cu greutatea lui, Fig. 14. Obiectivul meu, legat de acest model cu patru lemniscate, era ca intr-o buna zi, studiind cu atentie aceste diagrame ale elementelor din Occult Chemistry, viitorii studenti vor putea sa faca [determine] punctele de intersectie ale liniilor unind un element cu altul, deoarece cele mai grele elemente, in special, au multe grupuri in comun, [comune]. In acest grupurile interperiodice si gazele rare [nobile] apar pe linia centrala. Elementele grupului octaedru apar pe cele patru linii extreme [cele mai dinafara]. Celelalte grupuri cad intre ele.


 
 Fig. 13.
 

  Fig. 14.




Aici se afla tradus tot capitolul I, mai putin un scurt pasaj. De-abia acum inteleg de unde provin conceptiile, pe cat de nesteptate pe atat de precise, despre eter. E posibil ca Mendeleev insusi [in 1905] sa se fi inspirat din lucrarile teozofilor.
Dupa cum rezulta din acest capitol de inceput, extrem de important devine "stratul" mai dens, ce inveleste, pe ranguri, diversele "agregate" de anu. Aceasta membrana nevazuta devine una dintre cele mai importante "amanunte" ignorate de stiinta actuala.


Ultima editare efectuata de catre mm in Mier Dec 10, 2014 11:01 pm, editata de 5 ori

mm

Mesaje : 156
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  Admin la data de Joi Apr 07, 2011 10:07 pm

Foarte interesant, acest prim capitol din Chimia Oculta!
Se cunoaste ca lucrarea dateaza de peste 100 de ani si din felul modest cu care ni se comunica realitati -informatii tehnice de inestimabila valoare- inaccesibile cercetatorilor obisnuiti. Ce-i drept, informatii descriptive mai ales, dar cat de fundamentale!
E de inteles acum de ce fizicienii zilelor noastre nu vor avea incotro si "se vor tine" dupa aceasta lucrare.
Asteptam capitolul urmator...

Admin
Admin

Mesaje : 33
Data de inscriere : 12/01/2011
Localizare : Brasov

Vezi profilul utilizatorului http://cercetareromaneasca.forumgratuit.ro

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  mm la data de Sam Apr 09, 2011 6:38 pm

CAPITOLUL II
Grupul hidrogenului

Introducere
Vom incepe acum un studiu mai detaliat al elementelor [chimice] si vom considera atomii in grupele lor dupa Clasificarea Perodicitatii, folosind diagrama pendulului.

Dupa cum s-a subliniat deja, Anu-urile se grupeaza ele insesi in sapte forme distincte sau tipuri, fiecare atom chimic fiind invaluit de un invelis sferic [anvelopa] constituit din materia inconjuratoare, formand o sfera de influenta. Sunt doar cateva exceptii [de la forma de sfera] care sunt de forma ovoidala.

Inauntrul celor sapte tipuri, anu-urile sunt impachetate intr-o minunata si ingenioasa imbracaminte. Examinand structura interna a atomilor gasim grupuri mai mult sau mai putin complicate, capabile sa duca o existenta separata, independenta, pe[de] nivel E4. Acestea pot fi disociate in grupe inca si mai simple de nivel E3 si, mai departe in grupe de nivel E2, pana cand ajungem la atomul individual fizic fundamental sau Anu.

Diagramele ne pot da doar o foarte generala idee a realitatii pe care o reprezinta. Ele ne arata gruparile si raporturile dintre ele dar e nevoie de mult efort de imaginatie pentru a transforma diagrama plana intr-un obiect tridimensional. Studentul ar trebui sa vizualizeze figura din diagrama. Astfel, cele doua triunghiuri de hidrogen nu sunt plane, intr-un plan; cercurile sunt sfere iar anu -urile dinlauntrul lor, in timp ce-si pastreaza pozitiile relative dintre ele, se gasesc intr-o rapida miscare tridimensionala.

Unde gasim cinci anu, ei sunt aranjati in general cu un anu central deasupra celorlalti patru iar miscarea lor traseaza linii care construiesc [cele] patru planuri triunghiulare, [triunghiuri] ce se intalnesc cu varfurile lor deasupra bazei patrate, care [baza] formeaza o piramida cu baza patrata.

S-a constatat ca multe din grupurile, in care anu sunt aranjati, revin  constant si ca urmare sunt comune [grupurile] multor atomi, formand, ca sa zicem asa, caramizile sau tiparele din care structurile lor [atomilor] sunt alcatuite. Ca urmare, compozitional, fiecare atom poate fi format din aceste grupuri constituente.

Prin aceasta intelegem ca relatiile dintre elementele dintr-un grup principal dat, si similitudinile lor cu alte grupuri, a fost pus in evidenta [?]. A fost nascocita o metoda prin care toate elementele [chimice] pot fi exprimate printr-o formula algebrica, cu care cititorul poate intelege structura atomilor, asa cum sunt ei construiti, plecand de la grupurile lor constitutive. Fiecare grup este denumit dupa primul element in care apare. Literele ce indica elementul sunt urmate de un numar ce indica numarul de anu din grup. Astfel, "balonul" de Azot devine N110 iar spicul de Lithiu  e reprezentat de Li63.

Atunci cand analizam in acest fel elementele chimice, putem realiza cum sunt [de fapt] construite. In unele cazuri e posibila o nomenclatura/terminologie alternativa. Ne-am straduit sa selectam acele grupuri constituente care reliefeaza cel mai bine legaturile/inrudirile. Aceeasi metoda a fost utilizata la marile diagrame (condensate) si unde elementele [chimice] mai grele ar necesita diagrame mult prea mari daca ar fi desenate intregi [necondensate].

Din lista tuturor elementelor [chimice], data la sfarsitul cartii, se poate vedea/constata ca hidrogenul, oxigenul, azotul si fluorul, care par atat de diferite de restul in ce priveste formele lor exterioare, contin grupuri caracteristice care fac parte din multe alte elemente. Din aceasta lista, de asemenea, putem urmari schimbarile in greutate pe care elementele le sufera [succesiv].

Fiecare punct dintr-o diagrama reprezinta un singur anu. Liniile imprejmuitoare exprima impresia de forma produsa asupra observatorului de catre gruparile de anu-uri. Grupurile se vor separa de-a lungul acestor linii atunci cand elementul [chimic?] este spart asa ca liniile au semnificatie dar ele nu exista ca pereti stabili sau membrane imprejmuitoare ci mai ales insemneaza limitele (nu liniile) de vibratie.

In mod deosebit atragem atentia ca diagramele nu sunt la scara reprezentate intrucat acest lucru nici n-ar fi fost posibil in spatiul dat [al unei pagini]. Punctul reprezentand anu-ul e enorm de mare comparativ cu membranele, care sunt absurd de mici; daca am reprezenta la scara ar arata ca un punct aproape invizibil pe o coala de mai multi yarzi patrati.

Intrucat vorbim de atomul chimic aici, nu conteaza daca il vom desena in urma investigatiilor din solid, lichid sau gaz; atomul nu-si va altera constructia [interioara] schimbandu-si starea [de agregare].

Aranjamentul intern in atomi devine cu atat mai complicat cu cat ei devin mai grei, asa cum putem vedea, de ex., in complexul aranjament ce a necesitat prezenta a 3.546 anu, continuti de atomul de Aur (comparati cu aranjamentul celor 18 anu din atomul de hidrogen).

GRUPUL HIDROGEN

Inainte ca pendulul sa-si inceapa balansul gasim patru elemente: Hydrogen, Adyarum, Occultum si Heliu.  Hidrogenul este cel mai usor element chimic cunoscut de stiinta. Adyarum si Occultum au fost pentru prima data observati prin clarviziune. Heliul este unul din gazele rare [perfecte, nobile, inerte] si e de obicei asociat cu argonul. Totusi, el nu are forma gazelor inerte, desi are ceva constituenti in comun [cu ele]. In consecinta, a fost grupat cu elementele chimice precedente, mai usoare. Toate acestea patru [elemente din grupul hidrogen] au forma exterioara ovoidala.


 
Fig. 15a

 
Fig. 15. Grupul Hidrogen

NUMAR ATOMIC:  1
#HIDROGEN
* Hidrogenul a fost primul element chimic examinat si despre el am vorbit deja in Cap. I. Atomul de hidrogen consta din 18 anu aranjati in sase grupuri, fiecare grup avand cate trei anu, toate grupurile fiind continute intr-o forma ovala. Cele sase grupuri se afla in sase puncte din spatiu; fiecare [din cele doua triunghiuri a cate] trei grupuri, formand o jumatate de hidrogen, sunt legate unul de altul prin spatiu cu linii [ipotetice] de atractie. Avem astfel aparenta a doua triunghiuri inlantuite/interpatrunse [impletite]. Figurile 1. si 15. ne dau detaliile acestei legari.
* Atomii de hidrogen nu au fost vazuti miscandu-se [deplasandu-se] in perechi. [?!]
* In diagramele din 1908 s-au dat ca doua jumatati de hidrogen dar nici o consemnare nu s-a facut apoi despre cele doua tipuri de anu, pozitive sau negative, dinlauntrul fiecarui grup de trei anu. S-a presupus, dupa aparenta generala a grupurilor, ca toti atomii de hidrogen erau la fel. In 1932, totusi, in timpul unei examinari mai detaliate a doi atomi de hidrogen dintr-o molecula de apa, a fost descoperita o a doua varietate de hidrogen.
* Hidrogenul de Varietatea 1 e compus din doua jumatati, una pozitiva si alta negativa. Examinand Fig. 16. se va vedea ca jumatatea pozitiva (sau triunghi) e compusa din 5 anu pozitivi si 4 anu negativi, de aici rezultand si preponderenta sa pozitiva; si ca jumatatea negativa (sau triunghi) e compusa din 5 anu negativi si 4 pozitivi, ceea ce o face preponderent negativa.
* Cele sase grupuri nu sunt toate identice; fiecare dintre ele contine trei anu dar in patru din grupuri cei trei anu sunt aranjati in triunghi iar in celelalte doua grupuri ramase anu sunt asezati in linie. Pentru aceste grupuri mici am pus simbolurile de identificare H3 si H3'.
* In primul triunghi mare, toate cele trei grupuri mici isi au anu-urile [aranjate] in forma de triunghi, in timp ce celalalt triunghi mare are doua grupuri mici cu anu asezati in linie si un grup cu anu asezati in triunghi. In prima editie a Chimiei Oculte, cei doi tripleti liniari sunt figurati cate unul in fiecare triunghi [mare ca in] Fig. 2.
Aceasta varietate [care?] nu a fost observata de D-l Leadbeater in 1932 si pare sa fie rara. Varietatea comuna este cea descrisa mai sus si e prezentata in Fig. 16.
* Hidrogen varietatea 2 difera ca numar de anu pozitivi si negativi ce formeaza atomul. La prima varietate sunt in total 9 anu pozitivi si 9 anu negativi, pe cand la varietatea a doua gasim 10 pozitivi si 8 negativi. Aceasta varietate este asadar predominant pozitiva. Fig. 17.
* In molecula de apa, H2O, un atom de hidrogen este din prima varietate si cel de-al doilea este de varietatea a doua.
* Hidrogen= (2H3'+ H3)+ (3H3)
* 6 sfere a cate 3 anu= 18 anu
* Numarul greutatii 18/18= 1,00 tk


 
Fig. 16.


 
Fig. 17.

Deuterium. In timpul observatiilor, la electroliza apei, au fost vazute foarte putine exemple de doi hidrogeni uniti intr-o alianta temporara. Acesti doi atomi erau de varietatile 1 si 2 si asezati unul fata de altul in unghi drept, ca in Fig. 18. Acest grup de doi hidrogeni ar fi trebuit sa aiba greutate dubla fata de cea a hidrogenului ordinar, asa cum s-a si obtinut pentru deuteriu.


 
Fig. 18. Deuteriu


NUMAR ATOMIC: 1a
#ADYARIUM
*Descoperirea acestui gaz foarte usor cu greutate 2 (H= 1), a fost anuntata in The Theosophist, decembrie 1932. Forma exterioara a atomului e sferica si consta in 36 de anu. Doisprezece din ei sunt impartiti in patru grupuri de H3, fiecare fiind plasat in cate unul din cele patru colturi ale tetraedrului. Intrepatruns cu acest tetraedru este un al doilea, care contine patru grupuri a cate sase anu fiecare. Fig. 15. Aici intalnim doua forme care apar foarte des. Primul este un grup de sase anu, aranjati in forma de "tigara" sau de hexagon alungit sau de prisma. Pe acesta il distingem ca Ad6. Aceasta forma se invarte cu mare rapiditate in jurul axei sale longitudinale, si seamana cu un creion ascutit la ambele capete. Pare sa fie puternic legat deoarece, dupa cum vom vedea mai tarziu, acesti sase anu (ramanand legati unul de altul si la nivelul E3, si chiar divizati in tripleti la nivelul E2) se invart unul in jurul celuilalt.
* In Adyarum, patru din aceste prisme sunt plasate in colturile unui tertaedru, formand astfel un grup mai mare, care, de asemenea,  apare foarte des si care e diferentiat cu simbolul Ad24.
* Dupa cum se va vedea, cele doua grupe, a cate patru corpuri, formeaza fiecare cate un tetraedru, adica pozitiile lor relative in spatiu (desi ei [care?] se invart individual inauntrul sferei-anvelopa a elementului chimic) sunt marcate in afara prin cele opt colturi ale celor doua tetraedre intrepatrunse [intersectate, inlantuite, impletite].
* Adyarium este rar in atmosfera la suprafata pamantului, dar exista in mari cantitati in stratosfera. Ca si hidrogenul, el e pierdut incet de atmosfera noastra prin radiatie in timpul calatoriei sale in jurul Soarelui. Dar razele de la Soare combina [alte] sub-elemente mereu iar elementele pierdute sunt inlocuite de noile creatii.
* Intrucat acest element a fost prima oara observat prin marire clarvazatoare la Adyar, l-am numit Adyarium.
* Adyarium= 4H3+ 4Ad6= Ad12+ Ad24
* 4H3 = 12Anu
* 4Ad6= 24Anu
* Total= 36Anu
* Numarul greutatii 36/18= 2,00 tk

NUMAR ATOMIC: 1B
#OCCULTUM
* Occultum a fost prima data observat in 1895 si, fiind atat de usor si atat de simplu in compozitie, s-a presupus ca ar putea fi heliul, din care la vremea aceea nu se putea obtine o proba. Cand, totusi, heliul insusi a ajuns sub observatie in 1907, s-a dovedit a fi diferit fata de obiectul observat anterior, asa ca gazul observat in 1895 a fost numit Occultum (pe care stiinta ortodoxa [inca] trebuie sa-l gaseasca).
* Acest element consta in 54 de anu si contine grupuri din hidrogen si din adyarium. Are forma ovoidala. Fig. 15.
* Aici intalnim tetraedrul, Ad24, ca si in adyarium. Deasupra tetraedrului se gaseste o figura in forma de balon, Oc9, parand alungit ca forma din cauza atractiei tetraedrului. Corpul de sub tetraedru arata ca un covrig/colac de franghie si contine 15 anu.
Oc15. Sunt aranjati pe un disc inclinat  [?] pe o saiba si forta intra in varful unui anu si iesind prin [celalalt] capat al lui intra in varful urmatorului [anu] si tot asa mai departe, facand un circuit inchis. Cele doua mici sfere, fiecare continand un triplet, arata ca si punctele/paragrafele de umplutura pentru un compozitor - par valabile dar pot fi sarite cand e nevoie.[?]
* Constituentii lui occultum reapar in aur si in alte elemente.
* Occultum= 2H3+ Ad24+ Oc15+ Oc9
* Tripleti= 6Anu
* Tetraedru= 24Anu
* Inel= 15 Anu
* Balon= 9Anu
* Total= 54Anu
* Numarul de greutate 54/18= 3,00 tk

 
Fig. 19

NUMAR ATOMIC:  2
#HELIUM
* Heliul difera in configuratie fata de celelalte gaze inerte. E alcatuit dintr-un hidrogen intreg plus o buna parte din adyarium. Are forma de ovoid -si nu forma de stea in sase colturi cum sunt gazele inerte- si in consecinta a fost inclus in aceasta grupa preliminara. Fig. 15. ne arata cat de inrudite sunt aceste patru elemente.
* Cele doua triunghiuri de hidrogen si doua Ad24 tetraedrice apar in heliu. Tetraedrele fac miscare de revolutie in jurul unui corp central cu forma de ou, corp ce consista in doua sfere H3, iar triunghiurile se invart in jurul propriilor lor axe, in timp ce executa o revolutie similara [tetraedrelor?]. Heliul este complect echilibrat, ca sa zicem asa, fiindu-si aparent autosuficient; un tetraedru pozitiv de 4 grupuri Ad6 e contrabalansat de un tetraedru similar, negativ; o jumatate pozitiva de hidrogen e compensata de o jumatate negativa iar in centru se afla doua grupuri de cate 3 anu, unul pozitiv, celalalt negativ, compensandu-se reciproc.
* Intregul are o aparenta vaporoasa, ca un element feeric.
* Helium= 2H3+ 2Ad24+ (2H3'+ H3)+ (3H3)
* Centru= 6Anu
* 2Ad24= 48Anu
* 2 Triunghiuri= 18Anu
* Total= 72Anu
*Numar de greutate 72/18= 4,00 tk

DEZINTEGRAREA GRUPULUI HIDROGEN

#HIDROGEN
* La nivelul E4, cele sase corpuri continute in atomul gazos, se rearanjeaza singure instantaneu inauntrul a doua sfere; doi tripleti liniari uniti cu un triplet triunghiular, pastrandu-si pozitiile relative unul fata de celalat, pozitii care daca sunt unite prin trei linii drepte, vor forma un triunghi (cu cate un triplet in fiecare varf al triunghiului), ceilalti trei tripleti in mod similar aranjandu-se singuri [in triunghi] in a doua sfera. Aceste [sfere?] formeaza componentele E4 ale hidrogenului.
* Prin disocierea acestora [de mai sus] la nivelul E3, fiecare sfera se sparge in doua, cei doi tripleti liniari unindu-se unul cu celalalt si eliberandu-l pe companionul lor din triunhi. Doi tripleti triunghiulari de asemenea raman impreuna, lepadandu-l pe al treilea, asa ca hidrogenul produce patru componenti E3.
* La nivelul E2, conexiunea dublurii de tripleti se sparge/rupe si ei devin patru grupuri independente, doua ramanand liniare dar rearanjandu-si legaturile interne dintre ei; celelalte doua grupuri ramase sunt tripleti.
* Disocierea finala ii elibereaza pe toti Anu. Figurile 16. si 19.



Fig. 20. (Erata) La nivelul E2, pe coloana Ad12 - cate 2
http://img151.imageshack.us/i/hfig20.png/


# DEZINTEGRAREA ADYARUM-ului
* La nivelul E4 Adyarium lasa libere cele doua tetraedre Ad24 si Ad12.
* La nivelul E3, Ad24 da patru sexteti -4Ad6- doi pozitivi si doi negativi; in acelasi timp Ad12 da 4 tripleti.
* La nivelul E2, fiecare Ad6 da doi tripleti, facand 8 tripleti cu totul.
* Tripletii de la Ad12, fiecare da o diada si o unitate, eliberand astfel patru diade si patru unitati.
#DEZINTEGRAREA OCCULTUM-ului
* Tetraedrul, Ad24, functioneaza in adyarium la nivelul E4 si se separa ca un intreg cu cei patru Ad6, aplatizandu-le el insusi inauntrul cavitatii sale. Doua grupuri Ad6 sunt pozitive si doua negative.
* In disocierea urmatoare, catre nivelul E3, Ad6 se desfasoara? independent, aratandu-ne doua tipuri. Acestea se divid in tripleti, la nivelul E2.
* Inelul, Oc15,  devine un inel inlauntrul unei sfere si doua triade 2H3 (care se pierd in atomul gazos) intra inauntrul acestui  inel. La nivelul E3 inelul le alunga pe cele doua triade (care devin tripleti independenti) si inelul se sparge in doua: [inca] un inel ?close? de sapte anu si o cruce dubla de opt anu.
* Acestea se divid din nou ca sa formeze componente E2, inelul producand un cvintet si o pereche/diada, iar crucea dubla separandu-se in cele doua parti ale sale.
* Cei doi tripleti elimina fiecare cate un anu prin disocierea la E2 si formeaza doua perechi si doua unitati.
* Balonul, Oc9. La nivelul E4 balonul devine o sfera. La nivelul E3 el e f. mult divizat, coeziunea partilor sale fiind slaba. El formeaza doi tripleti, o pereche si o unitate. La nivelul E2 acestea elibereaza, la disocierea suplimentara, nu mai putin de cinci anu separati si doua diade.
# DEZINTEGRAREA HELIULUI
* Heliul, fiind compus din constituenti ai hidrogenului, adyarium si ocultum, se disociaza la fel ca si aceste elemente.
* La nivelul E4, gasim doua sfere, fiecare continand cate trei tripleti (ca in hidrogen) si doua tetraedre, Ad24. Suplimentar, aici e si un glob ce contine doua mici sfere, 2H3.
* La nivelul E3, tripletii de hidrogen se sparg ca in Fig. 19. iar cei doi Ad24 ca in Fig. 20. Globul continand cei doi H3 elibereaza cei doi tripleti la nivelul E3.
* La nivelul E2, dezintegrarea se desfasoara precum e aratat in Figurile 19. si 20.


Ultima editare efectuata de catre mm in Mier Dec 10, 2014 11:18 pm, editata de 2 ori

mm

Mesaje : 156
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  mm la data de Mier Iun 15, 2011 10:01 am

Cele doua capitole traduse din Occ. Che. isi arata varsta "stiintifica", respectiv abordarea stiintifica, -excelenta pentru sec. XIX- care pentru zilele noastre poate parea insuficienta. Acum, o asemenea carte ar contine diagrame, ecuatii matematice de inalt nivel, poate chiar de nepatruns pentru publicul larg. Lumea a evoluat intre timp. Totusi, materialul stiintific adunat in aceasta carte ramane ca baza de plecare pentru orice cercetator (fie el si amator) al lumii noastre.

 In incercarea mea, de sintetizare a celor spuse pana aici despre eter, m-am lovit de insuficienta mea cunoastere in domeniu si de intinderea ff mare a subiectului. Indiferent de abordare, se poate constata ca "toate drumurile duc ... spre India" in ceea ce priveste originea notiunii de eter. Am gasit si sintetizari gata facute, ce merita traduse, una e chiar aici in "bibliografie" si exprima punctul de vedere al filozofiei Hindu:
http://www.weare1.us/Bioresonance.html


1.
In viziunea himalayana a filozofiei Indiei de est, creatia este un "cantat in fiind" [cantecul -sub forma- existentei]. Universul ... ca Fiinta vie ... se concepe [poate fi imaginat] ca o Zeita care canta creatia prin manifestare. Tot ceea ce este ... e vibratia cantecului său ... purtat pe suflul său viu, incarcat (prolific, rodnic) cu inteligenta si vointa sa.

 In acest eseu vom lua in considerare principiile fundamentale din gandirea [spiritul] universal care stau la baza etapelor de manifestare ale constiintei in forma[e]. Temelia Santana-ei Dharma (calea vedica a vietii in afara timpului) este cosmologia cunoscuta [sub numele de] Samkhya, care inseamna "a enumera". Filozofia Samkhya enumera tattwas-ele sau fortele fundamentale care stau la baza creatiei. Samkhya, cea mai veche dintre cele sase scoli ordoxe de Filozofie Hindu, se spune ca este "fundamentul filozofic al intregii culturi Orientale, unitatea de masura [etalon] a intregii literaturi Hindu, baza intregii cunoasteri a inteleptilor antici (rishis) si cheia simbolismului oriental..."

2.
Prin reflectie ingrijita sunt expuse 25 de tattwas, schitand etapele de evolutie ale constiintei din interiorul spiritului si materiei. "Aceasta expunere nu este doar o speculatie metafizica, ci este o pura considerare logica bazata pe principiile stiintifice ale conservarii, transformarii si disiparii energiei.

3.
Samkhya postuleaza doua realitati fundamentale, Spirit (Purusha) si Natura (prakriti).
 Primul principiu postulat de sistemul Samkhya, purusha, de regula inseamna sufletul universului, pricipiul animator al naturii, Spiritul universal. El este acela care sufla viata in materie; el e sursa constiintei. Purusha e postulat sa justifice aspectul subiectiv al naturii. Este Spiritul universal , etern, indestructibil, omniprezent (a tot patrunzator); el este Spirit pur, fara activitate si calitate, fara parti si forma, necauzal, necalificabil si neschimbat. El este principiul fundamental de inteligenta care regleaza, ghideaza si directioneaza procesul evolutiei cosmice; el justifica de ce exista o ordine inteligenta a lucrurilor - de ce universul opereaza cu atata precizie, de ce e cosmos si nu haos. E cauza eficienta a universului care da aspectul de constiinta tuturor manifestarilor materiei; este decorul care ne da senzatia persistentei; e decorul static al intregii existente manifestate, martorul tacut al naturii.

4.
Purusha e un camp unificat al constiintei care este starea fundamentala pentru orice manifestare. Orice [formade] inteligenta din creatie e o reflexie (reflectata) din aceasta constiinta. In fenomenologia experientei noastre personale, Purusha, "sufletul martor", este ceea ce fiecare din noi desemnam ca [fiind] "sinele" nostru. Purusha este constiinta umana, constiinta unui Dumnezeu omniprezent care traieste prin tine, ca tine. Dr. Stone a numit Purusha - "Suflet", si el scrie: "Sufletul este campul de energie interna, Facatorul [sursa actiunii] si Martorul din campul constiintei; el este si Cel ce percepe."

 5.
Al doilea principiu in Smkhya este prakriti, substanta cosmica, sau materia primara. In gandirea inteleptului Sri Aurobindo, prakriti este vointa si puterea executiva a lui purusha, activitatea Fapturii. Citandu-l pe Aurobindo, Tyberg scrie: "Prakriti producatorul de element din care izvoraste universul cu toate ale sale diferite sfere si corpuri."

 6.
In samkhya exista mereu o prapastie de netrecut intre martorul suflet neschimbator al constiintei universale ca Sine (Purusha) si emanatia sa, evolutia naturii (prakriti). "Samkhya-Vedanta... luand in considerare tot ce nu este inteligenta -Purusha sau Sinele transcedental- se produce in cursul evolutiei cosmice... "Purusha e imuabil, e un camp invariabil al inteligentei fundamentale. Entitatea neschimbatoare a acestui camp de constiinta vie unifica/reuneste/ toate fiintele. Prakriti e ciclurile [sîc] vesnic+schimbatoare ale naturii ce emana din Viata Unica.

 7.
Poate fi folositor sa ne gandim la tattwas ca la un program din computerul Mintii Unice. Aceste chintesente [esente] sunt fortele primare din univers, care sustin aparitia diferentierii lui Unu in [sub forma de] manifestare fenomenologica.

 Samkhya ne invata ca lumea-ordonata [rânduita] este scopul si este o expansiune a celui mai inalt fel de inteligenta; ca nu avem aici o parte care sa nu aiba o functie atribuita [anume], o valoare, un scop; ca avem aici intotdeauna o selectie exacta a mijloacelor care [destinate] sa produca anume obiective; ca nu exista o combinare aleatorie de evenimente; ca aici e ordine, reglementare, sistem si repartitie a functiilor.

8.
In Sanatana Dharma, o inteligenta imensa creaza constiincios fiecare atom din natura. In samkhya omniprezenta atotcunoscatoarei Constiinte Cosmice este cea mai adanca esenta a tot ce exista. Toata creatia e o emanatie a acestei atotpatrunzatoare Fapturi. Aceasta inteligenta profunda este cauza imediata a tot ce exista. Natura (prakriti) este moment-cu-moment o emanatie a Spiritului (Purusha). Intreaga  viata este moment-cu-moment creatia acestei Inteligente Fundamentale.

 9.
Cele 25 Tattwas ale Filozofiei Samkhya

1. Mullaprakriti --- Natura-Radacina, Materia Primara, Vointa Cosmica. (uneori Avyatka; Elementul Primordial, Nemanifestatul)
2. Mahat Tattwa --- "Marele Principiu", inteligenta cosmica nediferentiata, baza lui Buddhi: facultatea intelectuala prin intermediul careia se disting si se clasifica obiectele.
3. Ahankara --- Conceptia individualitatii, a egoului, a sinelui separat. Cele cinci Tanmatras (tad= "that", ma= "a masura")[acela care masoara?] sunt elementele rudimentare sau subtile. Subtilele Tanmatras, sau "esente", combinate si recombinate, produc cele cinci elemente grosiere a univerului extern, Mahabhutas. Din cele cinci Tanmatras deriva cele cinci Mahabhutas, sau Panchabhautikas.
Cele cinci Tanmatras:
4. Sabda --- Sunet
5. Sparsa --- Atingere
6. Rupa --- Vaz
7. Rasa --- Gust
8. Gandha --- Miros
Cele cinci Mahabhutas:
9. Akasa --- Eter
10. Vayu --- Aer
11. Tejas --- Foc
12. Apas --- Apa
13. Prithvi --- Pamant
Cele cinci Jnanendriyani sau Buddhindriyani sunt cele cinci organe de perceptie sau simturi. Indriya e o forta sau putere a lui Idra - zeul mintii superioare, si de aici [provine] orice manifestare de putere - aptitudine de a simti sau organ de simt.
Cele cinci organe de simt, Niyantry:
14. Srota --- Ureche
15. Tvak --- Piele
16. Chakshus/Akshu --- Ochiul
17. Jihva --- Limba
18. Ghrana --- Nas
Cele cinci Karmendriyani sunt organe de actiune:
19. Vach --- Voce sau Larynx
20. Pani --- Mana
21. Padas --- Picior
22. Payus --- Anus, organul excretiei
23. Upashta --- Organul genetic
24. Manas --- Mintea
25. Purusha --- Spiritul, Persoana Divina
*Tat sau tad implica existenta fundamentala a orisice.

Guna(s)
Rishii ne spun ca dorinta este cauza creatiei. Dorinta creaza o tulburare in echilibrul Mahat-ului, Substanta Cosmica. Aceasta porneste jocul guna(s)-elor [gunelor] si procesul evolutiei cosmice. Gunasele sunt "constituentii fundamentali ai naturii". In decursul mileniilor yoghinii avansati au observat in cercetarile lor microclarvazatoare [clarviziune in micropsi] spectrul EM si bazele vibrationale ale creatiei. Ei au atestat/confirmat existenta a trei forte universale pe care ei le-au asemuit cu o funie cu trei toroane; un miez neschimbator - sattva guna; un camp radiant centrifugal - rajas guna; si un camp centripetal - tamas guna. Toate vibratiile erau spiralari ale acestor trei forte [gune]. Siddhii (vizionari) au confirmat ca la fiecare nivel de vibratie al spectrului EM, se gaseau aceste doua campuri opuse onduland in jurul puterii (de influenta a) miezului.

Cuvantul "guna" e in mod obisnuit tradus prin "calitate". Si radacinile lui inseamna "funia care leaga". In Polaritate[?] gunas se refera la "cele trei principii". Putem patrunde mai bine natura acestor forte arhetipale daca aflam ca guna e un cuvant ce deriva din baza indo-europeana gere, a invarti, a "pivota" sau a "vant(ui)"

10.
Gunele sunt vortexuri spiralate. Cele trei gune sunt trei "Moduri Universale ale Naturii". Tot ce este creat isi ia calitatea din antrenarea acestor trei esente arhetipale. In Sanatana Dharma, orice din natura isi ia calitatea din rezonanta sa cu aceste gune, cele trei armonice universale de forta. Orice camp de energie din natura rezoneaza cu -si este sustinut de- acordarea sa cu aceste trei principii arhetipale de miscare.

11.
Cuvantul engelzesc univers este luat din latinescul universus, "rotit cu un singur impuls - adica, intors intregul - catre o singura unitate, intors catre unul...

 12.
"Univers" provine din radacina care inseamna "o bucla" [un rotocol]. Aceasta provenienta ne trimite catre intelesul antic precum ca toata creatia si toate subsistemele din natura si din cosmos sunt parti ale unei [aceleiasi] vaste armonii spirale.

13.
Gunele sunt cele trei principii primare de miscare ca:
- sattva, principiul de Aer neutru,
- rajas, principiul Fier pozitiv si,
- (tamas) centripete ce radiaza afara din centrul neutru (sattva). Acest proces de polarizare formeaza structura universala ce sta la baza tuturor campurilor de energie ale fiecarui nivel de spiral(are) al microcosmosului si al macrocosmosului.

  Sattva e Forta de Echilibru din Natura
 Cele tri-gunas sunt tri mari arhetipuri ale caror caracteristice ne dau trasaturile caracteristice a tot ce e in natura. Sattva (de la Sat - "Prezenta Absoluta" [Faptura Absoluta]) este forta supraconstiintei de echilibru in natura. Acest arhetip manifesta calitatile de liniste, pace, luciditate, bunatate, puritate, armonie, echilibru, fericire, virtute, simpatie si lumina. In Sanatana Dharma acest aspect al Fapturii Cosmice e personificat de Lord Vishnu. "Vishnu" inseamna "atot-patrunzatorul" [Omniprezentul]. Lordul Vishnu se refera la [faptul ca] omniprezentul Sine Divin e unica viata a universului viu.

Rajas guverneaza Toata Energia si Miscarea din natura
 Arhetipul centrifugal rajasic (de la radacina Raj - "a sclipi, a fi excitat") este forta "constiinta" care conduce toata energia si miscarea din natura si se manifesta ca pasiune, actiune, efort, sete si dorinta. Rajas e dirijat de Lord Brahma, creatorul. Lord Brahma este personificarea potentialului creator al Fapturii Cosmice, forta de evolutie si [a] constiintei in devenire, puterea de crestere [dezvoltare] reflectata in toate procesele din natura. Brahma este o pulsatie in eterna-expansiune a respiratiei de constiinta, a Inteligentei Creative infinite, a carei forte de potential creativ cuprinde toata energia din creatie.

  Tamas guverneaza toate Formele din natura
 Tamas (de la radacina Tam - "a pieri") e forta centripeta a inertiei si inconstientului, si se manifesta ca si: soliditate, rezistenta, cristalizare, ignoranta si moarte. Lordul Shiva, distrugatorul, e personificarea gunei tamas, care conduce/guverneaza procesele de pieire si disolutie a manifestarii inapoi la Dumnezeire. Orice miscare din natura este un microcosmos din evolutia cosmica, ciclul ritmic al respiratiei lui Brahma care sta la baza fiecarui puls din creatie[lumea creata].

Trinitatea Arhetipala
 Lumea fizica emana din campul unitiv al gunei sattva. Aceasta stare de superconstiinta a constiintei e reflectata de toate fenomenele care sunt carismatice si armonioase. Rajas intruchipeaza spiritul constient si exceleaza in directia creativitatii. Tamas e principiul soliditatii si rezistentei si predomina in mintea inconstienta[inconstient], reactiva. Toate trei [aceste] stari de constiinta sunt prezente in toate celea, dar predomina una. De ex., sattva predomina la copilul inocent; rajas la un vulcan in eruptie; si tamas predomina intr-un bloc de granit.

14.
Fiecare ciclu din natura are o faza neutra, pozitiva si negativa. Echilibrarea Energiei Polarizate tinde sa restabileasca integritatea ciclului evolutiv prin eliberarea rezistentei din campurile de energie ale corpului ca sa se reconecteze campurile cu sursa lor. In acest fel armonicele unei forte a vietii individuale[persoana?] pot fi aduse in armonie cu fortele naturii si cu cosmosul care sustine viata.

 Dr. Stone scrie: "Ideea a trei corpuri sau campuri, ca exprimare poate parea noua dar asta nu e o inventie de-a mea. E veche de cand lumea. Principiul Trinitatii din fiecare religie dezvaluie evidenta acestui fapt. Daca Divinitatea este treime, [si] omul trebuie sa fie, intrucat el este imaginea exacta a creatorului sau."

  15.
Toata energia de pretutindeni din natura se misca prin Ciclul Polaritatii de la faza pozitiva spre negativa [trecand prin] faza neutra. Acesti trei directori stau la baza oricarei miscari din natura. Orice energie din natura este sustinuta de acordajul ei prin vibratie simpatetica [de rezonanta] cu aceste tri armonici esentiale de forta. Ele corespund fazelor neutra, pozitiva si negativa ale unui ciclu evolutionar ["neevolutionar" e un oscilator mecanic ce are patru faze: polul plus, polul minus si doua faze neutre n.m.]. In terapia Polaritatii frecventa de rezonanta a sattvic-ului - forta neutra e numita principiul Aerului; lungimea de unda a vibratiei pozitive, rajasica, e numita principiul Focului; si rezonanta negativa, tamas, sustine Principiul Apei.

 In Sanatana Dharma (legea naturala) , orice fenomen din natura e inteles/considerat ca manifestari ale acestor trei arhetipuri sau "tipuri de arc". Fronturile de unda ale acestor arhetipuri compun holograma[?] (holomovement) care e fundatia sonica ce sta la baza armoniei si integrarii intregii naturi. Tot ce e in natura isi ia caracteristicile distinctive prin acordarea sa cu una sau mai multe din aceste forte arhetipale[se cam repeta spusele]. Rezonanta predominanta defineste caracteristicile tuturor fenomenelor. Toata materia, emotiile, substanta mintii si energiile trec prin cele trei modalitati de 0 (neutru), polaritatile + (pozitiva) si - (negativa), numite cele trei gune. Dr. Stone scrie:

"Acesta e tabloul cosmic al caracteristicilor de energie, demonstrate [si] de orbitele planetelor din jurul unui soare central. Tabloul microcosmic il gasim in atom si in celule: Un nucleu sau un neutron in centru, care e tipul de energie "satguna"; energia "rajaguna", care e pozitiva, energia centrifuga a incalzirii si expansiunii, care curge in sus si spre dreapta, avand proprietatea de respingere in esenta sa de rosu-aprins ca soarele; si energia tamas, numita "energia Lunii", care e negativa, energie centripeta umeda (ca un fel de precipitat al polului pozitiv), care se depune/aseaza in jos si spre stanga. Tamas este puterea atractiva a polului negativ radiant de energie, de racire, razele verzi[?], femininul, care centralizeaza principiul de tonifiere si linistire. Polul neutru, central, sattva guna (sau Satguna) este axialul in jurul caruia se rotesc celelalte energii. Corpul omenesc este o celula marita, o expansiune/dilatare/umflare a tiparului de creier al lui Airy[aerian, eteric], neutrul, omniprezentul Principiu de Energia Vietii, care isi are baza in fluidul cerebrospinal -- in creier si in coarda spinala [maduva spinarii] si de-a lungul intregului sistem nervos. Fluidul cerebrospinal curge intre pia matter si fisele arahnoide[?], si urmeaza nervii prin tot corpul."

16.
 Supraconstientul omniprezentului Fiintei Unice sustine forta profunda de echilibru din natura: sattva guna. Armonica sattvica reflecta adevarul, lumina si misterul persoanei cosmice. Sattvic este lucid, fascinant, ademenitor, carismatic, linistit, echilibrat si gratios. Reflectarea sacra a vietii noi a bebelusilor tuturor speciilor, eternitatea rasaritului, existenta sfintilor, stralucirea sanatatii -- toate rezoneaza cu armonica sattvica care e in ton[armonie] cu fondul Inteligentei Cosmice omniprezente, Campul Vietii. Fenomenele predominant rajasice sunt constiente, cinetice, pasionate, conducatoare, si transformatoare. Aceasta forta pozitiva conduce si regleaza manifestarile de "impingere"/energice, manif. electrice si cele de expresie radianta. Tamas e forta de inertie si cristalizare. E o forta magnetica de contractie, de tragere[astea-s opuse!] care sta la baza [subleaga] cristalizarii Spiritului in materie. E forta de rezistenta, inconstientul si uneori frica. E forta purificatoare care descompune forma in praf, eliberand Spiritul inapoi catre centru.

  Cele trei tipuri de Atingere
Terapia Polaritatii foloseste trei tipuri de atingere care rezoneaza cu cele trei armonici universale. Atingerea sattvica e o atingere delicata/gingasa de calm/linistire si de companie. Curentii sattvici izvorasc din inima corpului, inima fiintei. In contactele sattvice intentia practicianului atinge inteligenta, care e mediul creatiei. Contactele sattvice promoveaza/sustin o receptivitate spre Suflet. Atingerea sattvica corespunde armonicilor predominant-Aer care guverneaza mecanismele feedbackului senzorial ale corpului si ale sistemului nervos.

 Atingerea rajasica este stimulatoare si de miscare[motoare], indrumatoare, si penetranta. Ea rezoneaza cu plexul solar, muschii, si organele corpului. Folosim muschii ca energie de echilibrare in[timpul] miscarii si [mentinerii] fortei. Contactul rajasic, care produce tensiunea din muschi, directioneaza miscarea, si vitalizeaza organele corpului.

 Atingerea tamasica este fie adanca si dispersiva, fie (uneori) puternica cu presare, stimuland rezistenta clientului. In rezistenta evocata, blocajele emotionale si structurale pot fi aduse la suprafata si eliminate din organism. Atingerea tamasica rezoneaza cu mai cristalizatele campuri negative predominante ale corpului la [?]psoas, soleus si tendoanele lui achille.

 Viata in Elice
Totul, din natura si cosmos, e o expresie a ciclului de evolutie polarizat [vezi cosinusoida oscilatorului]. Natura este o manifestare a ciclurilor involutive de energie constienta[a constiintei] proiectata in materialitate si a ciclurilor evolutive ce se intorc la sursa lor. Aceasta dinamica e substratul miscarii [tuturor] intregii energii din cosmos. Noi experimentam aceasta forta universala sub forma cresterii. Cresterea ca expresie a evolutiei cosmice e principiul de organizare central al intregii naturi.  

 17.
 "Holomiscarea" evolutiva poate fi conceptualizata ca o elice spirala. Orice vibratie onduleaza ca elice spirala antrenata[antrenand?] de fortele centrifugale si centripete ale gunelor rajas si gunelor tamas. Polaritatea [de la plus la minus] este principiul fundamental suprem de atractie si respingere care leaga universal campurile de energie. Dinamica dintre campurile involutive si campurile evolutive de forte sustine omniprezenta dubla elice spirala care "subleaga"[sta la baza] toate campurile de energie din natura de la ADN la galaxie. Daniel Winter scrie in "Sacred Geometry":
"...in general, elicea este o cale universala de cuplare a undelor lungi cu undele scurte. Bratul [Parghia] bologic este cel care cupleaza micile lumi cu cele mari."

18.
 Natura este tesuta intr-o stofa cu doua spirale -- centrifuga si centripeta -- a caror polaritate universala [inversa] formeaza substratul structural si procesual a tot ce exista in natura. Aceasta legatura polara a fost etichetata "dinergy". Dubla elice spiralata sta la baza tuturor organizarilor din natura.

 19.
 

Floarea soarelui

  Dinergia in structura florii soarelui
 Semintele de floarea-soarelui cresc la intersectia razelor centrifugale si centripetale. In Sanatana Dharma aceste principii fundamentale sunt cunoscute ca si gunele:
- rajas, forta involutiva centrifuga de manifestare si
- tamas, forta centripeta evolutiva de disolutie si intoarcere la sursa. In locurile unde aceste doua spirale se intersecteaza, apare/este sustinuta o sattva de rezonanta (de echilibru). Acest punct-de-calm sattvic rezoneaza cu Absolutul si e un bindu[?], un centru de manifestare pasind in jos in urmatorul ciclu de creatie.

 Toate [felurile de] energie avanseaza[se misca] in cicluri de vibratie care pot fi intelese mai bine tridimensional ca spirale. In aceasta lume ("world", de la "whorl"?[= spira]) toate campurile de energie iau forma vortexurilor spiralate de energie. Vezi discutia din cercetarea Dr. E.D. Babbitt, Chapter 11. Dr. Stone scrie:
"Asa ca, toate obiectele noastre create sunt in realitate turbioane in spatiu , la fel ca bulele in ocean... Miscare curbilinie sau vibratie creata in spatiu si creata sfera dupa sfera pana s-au manifestat toate si aceeasi energie mentine aceasta creatie peste tot locul. Miscarea este intotdeauna in forma de curba, de la traiectoria planetelor in cer pana la cei mai mici atomi de materie si electronii in rotatie."

20.
 Tiparele[structurile] naturii par sa se aranjeze singure in cercuri de ovale[??] pentru a actiona si functiona [chiar si numai cateva] minute in structuri asemanatoare rotilor de energie in rotatie[sic!], ca si reflectari de la structura-chackra centrala de energie [aflata] in rotatie.

 21.
   Natura este tesuta dintr-o stofa cu doua spirale -- centrifuga si centripeta -- a caror polaritate universala [inversa] formeaza substratul structural si procesual a tot ce exista in natura.

 In natura toate sistemele de vibratie sunt subsisteme inauntrul circulatiei de energie dintre Soare -ca si nucleu de camp centrifug- si Pamant -ca si nucleu de camp centripet.

 Campurile de energie pulseaza cu ondulatii spiraland dinauntru spre exterior si din exterior spre inauntru in acelasi timp.

 Ca niste roti in alte roti, campurile de energie emana din nucleu sub forma unor vortexuri rotitoare de rezonanta electromagnetica[?!]. In modul cuantic, fiecare camp rotitor de rezonanta e un pas in jos de la cele mai profunde inalt-vibrationale campuri pana la complecta desavarsire in manifestarea fizica.

 In intelepciunea antica, pasirea in jos in vibratie, de la Spirit la materie era guvernata de cinci armonici fundamentale de rezonanta: Eter, Aer, Foc, Apa si Pamant. [Defapt sunt fix sapte: 4 eteruri + cele trei stari de agregare fizice.] Aceste arhetipuri sunt tonalitati universale de vibratie a constiintei, care subleaga toate fenomenele din natura. Toata energia din natura este antrenata [odata] cu aceste mari Entitati.

  Cele patru faze de ondulare de [prin] fiecare spirala a Creatiei
Ondulatiile prin elicea spirala a unui ciclu evolutiv au patru faze de initiere. Elicea de energie primordiala e alcatuita din patru faze [aflate in] din doua campuri opuse, exact la fel ca si "bindu" sattvic. Faza centrifuga cuprinde o miscare de sus (inalt vibrational) in jos, si o miscare dinspre interior spre exterior [prob. radial]. Faza centripeta contine o miscare din exterior spre interior, si de jos in sus[vibrational]. Undele spiraland prin elice o antreneaza [o incarca?] cu puncte de rezonanta universala[!!?]. La orice nivel de macrocosmos sau de microcosmos, energia [se transporta?]  antreneaza cu astfel de arhetipuri omniprezente. Aceste laitmotive ale rezonantei universale sunt elementele, sau structuri/tipuri fundamentale de rezonanta, care definesc fenomenele. Eterul, Aerul, Focul, Apa si Pamantul sunt arhetipurile universale sau "tipuri de arcuri[spirale]" care sunt caramizile fundamentale ale creatiei. Orice manifestare vibrationala e antrenata/carata/ cu aceste forte interioare de vibratie.[?!]

 Exista tot timpul un echilibru al intregului [?] in campul de energie. Faza centrifuga de Aer cu Foc si faza centripeta de Apa cu Pamant se compenseaza permanent una pe alta. Aceasta dinamica sta la baza[subleaga] naturii sinergice a Ciclului de Manifestare Polara. Totul in natura e in spirala [spiraleaza]. Orice miscare din natura e in forma de arcuri [curbe?, spirale?], elicii sau tuburi[trompe]. Arcul format intre sursa si oricare punct din ciclu are o rezonanta unica si lungime de unda sau "tip de arc". Acestea sunt elemente radacina [care] diferentiaza/despart, din modelul nostru. Diferentierea intre tipurile de arcuri sunt manifestate in rezonantele celor patru laitmotive si reflecta cele patru faze de rezonanta fundamentale (Aer, Foc, Apa si Pamant), in trei polaritati (+, 0 si -) ale caror armonizari canta structura, constructia, creatiei.

 22.
  Suflul lui Brahma
 Spirala are o abilitate unica de miscare pe doua directii in acelasi timp. Toate vibratiile sunt serpentine in miscare, reflectand aceasta dinamica. Gunele incorporeaza in mod universal, fundam., aceasta forta omniprezenta, "suflul lui Brahma". Campurile vitale vii pulseaza cu [datorita] viata. Pulsatiile unduiesc prin camp in spirale ovale din interior spre exterior si, in acelasi timp, din esterior spre interior.

Poza

 Jill Purce, scriind in "The Mystic Spiral: Calatoria Sufletului", subliniaza urmatoarele proprietati profunde ale spiralei:

Ma opresc aici cu traducerea deoarece am impresia ca "ma duce cu vorba". Cei ce doresc, pot urmari originalul pana la capat.


 Traducerea aceasta parea sa promita mai mult decat enuntarea unor principii generale.
Critica: se amesteca functii cu organe si principii in cadrul tatwas-urilor, ceea ce produce confuzie. Poate ca ele deriva unele din altele, si aceasta e o succesiune pe ranguri. Nu reusesc sa desprind de aici  nici un fel de utilitati iar principiile enuntate se adreseaza unor entitati despre a caror natura fizica nu se fac precizari de natura stiintifica. Ca intr-o matematica cu termeni abstracti si fara operatii...

 Fara indoiala principiile invocate in articolul de mai 'nainte sunt valabile, esentiale si, probabil, mai clar prezentate in documentele antice originare. Cred ca mi-ar fi fost mai utila o clasificare a acestor principii cu exemplificari practice, experimentale chiar.

 Ciclul Polaritatii poate fi inteles daca facem asocierea cu un oscilator, fie el mecanic, fie electromagnetic, fie altul. Orice oscilator trece prin patru (sau opt) faze si este descris perfect de o cosinusoida. Astfel, daca plecam de la un punct maxim (caruia ii spunem pol pozitiv - de ex. armatura I incarcata (cu maximul de sarcina electrica din circuit) a unui condensator aflat intr-un circuit serie LC -, inchizand circuitul (deschis pana atunci) sarcinile vor circula sub forma unui curent i, prin bobina, spre cealalta armatura a condensatorului.
Faza intai "tine" pana cand cele doua armaturi se vor egaliza cu sarcini electrice - in punctul de neutru.
Faza a doua tine pana cand energia (maxima) din campul bobinei se descarca si "impinge" in continuare sarcinile electrice spre armatura II a C(ondens) si aceasta se va incarca cu sarcina maxima, polul minus.
 Faza III incepe cu descarcarea armaturii II in sens invers, -i, pana la echilibru, in punctul de neutru.
 Faza IV tine pana cand energia (maxima) inmagazinata in bobina va crea un curent ce va "pompa" sarcinile, tot cu -i, inapoi pe prima armatura.

 Din cele doua capitole de CO se poate desprinde o posibila asemanare a "structurilor de tripleti" de tip E2 cu cele opt trigrame. Sa urmarim putin aceasta asociere.
 La H1 si H2 apar -specificate cu semnele lor plus si minus- tripletii de rang E2, pe care ii reproducem mai jos:

si,

 Constatam ca exista aici schitele a doi tripleti "in linie",
(-+- ), respectiv trigrama APA
(+-+), respectiv trigrama FOC
,restul fiind tripleti "in triunghi" a caror "citire" pe varfuri da posibilitatile:
(++-), respectiv trigrama LAC
(-++), respectiv trigrama VANT
(--+), respectiv trigrama MUNTE
(+--), respectiv trigrama TUNET
(+++), respectiv trigrama CER
(---), respectiv trigrama PAMANT
unde, (+) l-am echivalat cu Yang iar (-) l-am echivalat cu Yin. In cele doua poze de mai sus lipsesc graficele echivalate cu "pamant" si "vant" (sau lac). Ramane de stabilit (din alta sursa) daca acestea doua se regasesc -sau nu- la alte elemente chimice.

 Nu se gasesc in CO suficiente date pentru a face un studiu complet asa ca trebuie mers doar pe ceea ce e sigur:
*  Sigur este doar numarul de cate trei anu in fiecare triplet, cate doi de un semn si unul de semn opus[cu doua exceptii, Yang pur si Yin pur], precum si afirmatia facuta in text ca:
*  Daca intr-un triplet se afla doi anu pozitivi si unul negativ, atunci caracterul intregului triplet este pozitiv, si invers, daca sunt doi anu negativi si unul pozitiv, tripletul e negativ. E usor de echivalat tripletul cu trei anu(+) cu trigrama "cer" sau tripletul cu trei anu(-) -aici lipsa- cu trigrama "pamant". La un studiu independent al celor opt trigrame se poate stabili ca ele au -fiecare- un caracter pozitiv sau negativ (ca ansamblu de trei semne), prin urmare asemanarea e buna si in aceasta privinta.

*  In ceea ce priveste orientarile spre exterior si interior ale "cardioidelor", si nu numai, exista mai multe posibilitati de aranjare dar aceste aranjamente nu reies foarte exact din cartea CO.

 Asocierile pe care le-am facut deocamdata sunt ipotetice.
- ? E necesara o confirmare a existentei tripletului cu trei anu negativi si a celui numit "vant".
- Sunt posibile si alte asocieri decat cele facute de mine dar ele isi pot doar schimba locul intre ele, per total ramanand tot opt.
- CO nu ofera date suficiente pentru aceasta echivalare insa exista premize extrem de puternice pentru a merge mai departe si a dezvolta teoria trigramelor, de data aceasta pe baza unei realitati "palpabile", a eterului E2. Poate mai exista si alte cercetari teozofice ale materiei subatomice -virtual utile aici- dar despre care nu am stiinta.
- ? De notat ca tripletii de care vorbim aici au fost identificati ca fiind quarcii si, intr-unul din textele anterioare, un autor numara 12 (quarci si antiquarci). Nu mi-am dat seama inca prin ce rationament i-au rezultat 12 (si nu opt) sau care e diferenta.
- ? Nu am analizat perechile de anu ca posibile trigrame...


Ultima editare efectuata de catre mm in Mier Dec 10, 2014 11:24 pm, editata de 6 ori

mm

Mesaje : 156
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  Manolache Gheorghe la data de Dum Iul 03, 2011 7:12 am

Nu am suficient timp sa aprofundez ce e scris in aceat topic dar apreciez munca depusa si incerc sa ajut,daca nu incurc...

Am gasit acest articol;http://amsansa.blogspot.com/2009/10/dasdads.html

In sprijinul confirmarii existentei eterului vin cu urmatoarea constatare,puerila la prima vedere;lumina si curentul electric au aceeasi viteza de propagare.Bunul simt ma obliga sa cred ca natura nu foloseste mecanisme diferite pentru a obtine acelasi efect.Prin urmare,aceste doua modalitati de transmitere a energiei se supun unei singure legi;au acelasi mod de transmitere...,asta inseamna ca teoria "unda-corpuscul" s-ar putea sa pice.


Manolache Gheorghe

Mesaje : 8
Data de inscriere : 13/02/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  mm la data de Dum Iul 03, 2011 10:31 am

Nu am inteles in legatura cu ce idee ai dat adresa acelui blog.

Ai dreptate, unda-corpuscul pica, sau e altceva. Sau nu este un aspect esential al realitatii fizice. Daca nu ma insel, chiar aici la acest topic, cineva spunea mai clar acest lucru.
In viziunea eterurilor discutate aici, intrebarile, formularile tip "alternativa": "Lumina, unda sau corpuscul?" respectiv, unda-corpuscul, apar ca fiind niste false dileme, false enunturi (care ii si pun pe cercetatori pe drumuri gresite). La modul general, sigur ca E2 va avea o gama de frecvente specifice pe cand E4 va avea cu totul altele [pentru ca rezoneaza prin ele, in mod specific, cu "Unul", unitatea, Sinele, etc., asa cum se spune in traducerea de mai sus].
. Deocamdata, nu prea stim ce este aceea unda. E doar o denumire data unei intrebari, unei nestiinte. E metoda stiintifica de baza, sa dai o denumire unui ceva care scapa explicatiei stiintifice si astfel devine "de baza", axioma, etc. Tot asa nu stim ce este masa, greutatea, timpul, energia, etc., etc.

Constatam ca "Stiinta" nu precizeaza satisfacator continutul notiunii de corpuscul! Si nici pe acela de unda. Si asta tocmai din cauza caracterului imaterial al ... materiei. Pe de alta parte, desi anvelopele de eter sunt esentiale in distingerea entitatilor (corpusculilor) intre ele, nimeni nu le ia in considerare la propriu in formule si masuratori. Exceptie facand Mishin. Gurile rele spun ca spatiul e tocmai ceea ce separa corpurile, adica tocmai anvelopele eterice. Putem spune, de aici pornind, ca fiecare "nucleu" material are o anvelopa caracteristica (de eter) care da si "lungimea de unda" caracteristica, diametrul particulei/entitatii/nucleului, exact ca la celula vie (nucleu, membrana si continut /cito/plasmatic). Adevarul stiintific (nedezvaluit, fruct oprit) e mult mai complex decat o arata niste formule [citeste modelari] stiintifice vechi de sute de ani.
Intrebarile fara raspuns din stiinta sunt coplesitor de multe fata de raspunsurile pe care stiinta le da (sau ar trebui sa le dea). Din pacate nu se recunoaste oficial acest lucru si asta se intampla din cauza interdictiei la cunoastere -f. bine subliniata in Biblie in povestea cu pomul cunoasterii. Nu stie nimeni ce forma are un electron, in afara de teozofi poate. Circulatia curentului prin conductorul de cupru -e dovedit deja de catre cercetatorii autodidacti- se face prin afara, in jurul conductorului, in elice si nicidecum sub forma de electroni in "plimbare liniara" (care nu depasesc vitezele de
10-2 m, daca mi-amintesc bine).
L-ai vazut pe woody cum da peste cap niste "adevaruri stiintifice" doar facand niste experiente cu bobine, altfel decat in Fizica de liceu. Acest lucru e posibil tocmai din cauza ca experientele sunt baza cercetarii, baza stiintei, baza tuturor teoriilor si, -conform si cu experienta dobandita de mine in meserie- in practica lucrurile niciodata nu se potrivesc cu teoriile.

Confuziile privitoare la corpuscul si unda s-ar putea sa existe si din pricina ca nu se face diferenta dintre masa inerta (relativista) si materie (masa newtoniana). Toata materia are proprietatea de masa dar nu toata masa are proprietatea de materie. Cresterea de masa inertiala odata cu viteza este doar o masura a diferentei de energie dintre mobil si observatorul (fix) iar masa inertiala respectiva "dispare" atunci cand observatorul accelereaza si el, ajungand la aceeasi viteza cu mobilul.
. Daca si corpusculii sunt niste vartejuri de eter care interactioneaza, unda fiind o interactiune propagata prin intermediul corpusculilor -recte a vartejurilor- si avem in acest sens exemplul undei sonore (destul de confuza si asta), atunci unda este o interactiune intre vartejuri. Singura (in)explicatie este: cum se face transmisia instantanee? E posibil ca interactia cu "viteza luminii" sa se faca pe baza unei proprietati (= forma de interactie) a corpusculilor iar viteza instantanee sa se faca pe baza altui tip de interactie (poate si a altui tip de corpusculi).
. Interactie dependenta de raza anvelopei (poate aici e "lungimea de unda" aferenta corpusculilor) si "reactivitatea" impulsiva a anvelopelor.
Daca luam in considerare spusele lui Teslea, referitoare la singura modalitate de propagare - cea radiala, atunci apare intr-adevar un salt de marime d in continuumul transmisiei prin lantul de anvelope (atomi) de fiecare data cand actiunea traverseaza o anvelopa. Sa ma explic, actiunea prin presare apare doar la limita dintre anvelope, nu si in interiorul acestora, care se comporta ca niste "blocuri nedeformabile".


Ultima editare efectuata de catre mm in Sam Noi 03, 2012 12:30 pm, editata de 3 ori

mm

Mesaje : 156
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  mm la data de Mar Oct 18, 2011 12:36 pm

.  Intamplator am intalnit urmatoarea stire:
http://www.lanl.gov/news/releases/ibex_satellite_finds_ribbon_like_structure_at_edge_of_heliosphere_nr.html
.  In principal e vorba despre descoperirea unei "formatiuni magnetice" cu care heliosfera sistemului nostru solar intra in coliziune in momentul de fata. Se presupune ca "incalzirea globala" care e totuna cu "incalzirea la scara sistemului solar" s-ar datora acestei coliziuni. E o stire de "te lasa masca". Pana acum nu se intampla nimica, era incalzire (de sera) dar nu era totusi incalzire , etc.

.  Insa ceea ce mi-a atras in mod deosebit atentia este "balonul vantului solar" (the solar wind bubble that separates our solar system from the interstellar cloud through which it flies, dupa exprimarea din articol).
. In primul rand asocierea de cuvinte este nepotrivita deoarece "vantul solar" nu e un balon propriu-zis ci este un volum sferic de raza egala (ani-lumina) cu varsta Soarelui, care trece radial prin tot universul (teoretic) deci nu poate fi izolat de ci se intrepatrunde cu. Nu este deloc obligatoriu (that separate) care: sa ne separe. Intr-un cuvant, e vorba de o anvelopa, peretele "balonului" si aceasta observatie involuntara coincide ff bine cu anvelopa de eter solar (deocamdata nerecunoscuta oficial, tot asa cum nici eterul nu este).

author Herbert Funsten notes “We have discovered an arc-shaped ribbon of high-pressure material that looks to be piled-up material from the Sun. The IBEX maps and the discovery of the ribbon are completely different from what we thought it should look like.”

autorul Herbert Funsten zice: "Am descoperit un arc in forma de panglica de materie (aflata) la inalta presiune ce pare a fi material adunat de la Soare. Hartile IBEX si descoperirea panglicii sunt complect diferite de ceea ce ne gandeam ca ar trebui sa fie."
.  Prin urmare s-a gasit o suprafata de contact intre anvelopa de eter a sistemului solar (Soarele in principal) si o alta, apartinand unui "nor interstelar". Si se precizeaza despre suprafata aceasta de contact: "that might be analogous to storms and tornados from the collision of a cold front and a warm front." Adica seamana cu suprafata de contact a furtunilor si a tornadelor, de coliziune a unui front rece cu un front cald.
Aici detectam o scrantitura de logica intrucat distanta /pozitia panglicii fata de Soare ne indica acolo si tocmai acolo existenta unei "reactii" din partea heliosferei, care reactie ar fi trebuit sa fie pe orice "adancime" si nu neaparat la o distanta anume. [Ba ar putea fi totusi si o "panglica", aceea a intersectiei celor doua suprafete (anvelope eterice)... ]

.  Cu alte cuvinte, consider ca aceasta descoperire facuta (neintentionata, cred) de catre oamenii de stiinta pune in evidenta existenta detectabila a anvelopei de eter a Soarelui (a sistemului solar). Mai e de retinut amanuntul tehnic, "de inalta presiune":
“The ribbon follows a circular arc of high pressure that we believe is centered on the direction of the magnetic field of the interstellar cloud through which we are moving,” Funsten said. This magnetic field seems to fundamentally organize the interaction region.
.  "we believe", credem ca, ne semnaleaza ca nu stiu nici ei ci doar presupun cum ar putea fi mecanismul de producere al fenomenului. Si gasim si explicatia-constatare ca regiunea aceea, pe care sistemul nostru o  traverseaza, (probabil invizibila pana acum mijloacelor astronomice obisnuite de detectare) regiunea, ziceam, pare sa fie organizata de un camp magnetic! sâc!
.  Hopa! Noi stiam ca numai c. gravitational organizeaza (atrage) materia dintr-o regiune cosmica oarecare?! Va sa zica, s-a descoperit ca un camp magnetic joaca rolul de organizator al materiei (ce fel de materie??) din regiunea respectiva. Disclosure? Oricum e f. interesant, sursa este "oficiala". Retin doar ideea recunoasteii existentei unei anvelope-pelicula, o echivalez cu anvelopa eterica.  

.  Care ar avea consistenta unei pelicule subtiri de inalta presiune (densitate?, energie?), asemenea invelisului unui balon.

.  Cartea despre propulsia vehiculelor ET ,scrisa de Lyne, explica destul de bine felul cum poate un asemenea vehicul sa foloseasca eterul ca mijoc de propulsie. Voi reda cateva portiuni din carte, in special cele tehnice, semnificative in ceea ce priveste subiectul topicului acesta - eterul. Aspectele tehnice, legate de propulsia electrica a farfuriilor zburatoare, dovedesc nu numai existenta eterului dar si unele proprietati functionale de-ale sale.


William R. Lyne
Pentagon Aliens


.  Metoda lui Tesla de extragere a curentului electric din aer este reprezentata principial in figura urmatoare (cu unele modificari minore, relativ la unghiul de ejectare a sarcinilor si a pozitiei placilor):


http://imageshack.us/photo/my-images/838/lyne12b.jpg/


fig. L0
..................................................
.  "Tesla a efectuat apoi inca un pas emitand ipoteza că o mașină electrică de zbor ar putea fi propulsata de curent electric și de reactanța de înaltă frecvență, unde electromagnetice de înaltă tensiune.
.  Electricitatea ar folosi inerția "masei de fluid continuu, conductiv electric" a Omni Matter, pentru a o trage si a o impinge, utilizând efectul Hall magneto-hidrodinamic (pe principiul "MHD").
.  H. A. Rowland a publicat rezultatele experimentului său, în care un disc de ebonită acoperit cu o foita de aur era rotit într-un câmp magnetic, arata formarea de sarcini electrice pe disc care erau purtate in rotatie cu el, cat timp era rotit.
Acest lucru a dat nastere frazei, "O sarcină electrostatică in deplasare [rotita?] este un curent". Studentul lui Rowland in Baltimore, Edwin H. Hall, bazandu-se pe lucrarile profesorului sau, a facut un experiment in care a plasat o banda de folie de aur, prin care curgea un curent, intr-un intrefier (camp mag), producand o forta electromotoare perpendiculara pe c. magnetic si pe curent, proportionala cu produsul celor doua.  Ceea ce noi numim "efect Hall", si stim ca l-a influentat pe Tesla, din pricina ca el a mentionat asta in repetate randuri, este baza pentru generatoarele si pomparile(?) MHD (Magneto-hido-dinamica), fiind folosit de Tesla in electro-propulsie.
.  In prelegerea lui din 1891, Tesla a declarat ca "fortele electrostatice enorme" care provin de la pamant "rigidizeaza" eterul prin campul sau electric, atunci cand el se deplaseaza prin spatiu "asemenea unei sfere metalice incarcate [electric]" (din cauza, spune el mai tarziu, miscarii prin spatiu a pamantului la viteza de peste 70.000 mph).
.  Tesla considera ca eterul este compus din "purtatori independenti" "imersati intr-un fluid izolant", acest eter se comporta ca un solid fata de "caldura" si fata de "lumina" si devine ca un "fluid" fata de corpurile solide, care il lasa sa le traverseze.
.  In plus, conform analizei lui Tesla, o perie [??] de curent continuu [un CC sub forma de matura?] poate fi utilizat in partea din fata a navei [prova] pentru a crea o "rarefiere" a - si un "schimb rapid" - de/a purtatorilor [vartejuri, tuburi, cumva?], care sa intinda, sa largeasca mediul si sa creeze o miscare in acea directie, in acelasi timp un curent alternativ de inalta frecventa trebuie folosit in partea opusa [a navei], extremitatea din spate [pupa], pentru a provoca o "compresiune" a purtatorilor [eterici], care va bloca trecerea lor.

.  Dupa cercetarile ulterioare si a lucrarilor publicate de J.J. Thomson [Phil. Mag. XXXI, 1891, p. 149], el a dezvoltat o teorie matematica a miscarii tuburilor de forta. Doi ani mai tarziu [1893], Thomson declara ca "...eterul este un depozit de momente mecanice". Tesla, in lectura sa dinainte [de deschidere, ?pomenita] [6 Nikola Tesla, Lecture Before the AIEE., Columbia College [1891]], a evocat tuburile de forta si a prezentat unele din descoperirile sale privind eterul si impulsul (momentul).
.  Tesla a declarat ca toate inventiile sale au fost create urmarind [realizarea] "masinii electrice zburatoare" [7 Frank Parker Stockbridge, The Tesla Turbine, The World's Work [Mar., 1912, pp. 543-48].], pe care o concepuse inainte de venirea lui in America, purtand cu atentie sub brat planurile [desenele] ei, atunci cand a sosit cu vaporul in 1883. Restul lucrurilor sale ii fusesera furate inca de la plecarea lui pentru America. Desi literalmente fara nici un ban in acel moment, pasul sau la coborarea de pe vapor valora pentru America mai multe miliarde de dolari, si el stia asta.
.  J.J. Thomson statuase in 1893 ca daca tuburile de forta (in miscare) intra intr-un conductor [si] se dizolva in el, [atunci] momentul(impulsul) mecanic este cedat conductorului, in unghiuri drepte fata de tuburi si fata de inductia magnetica [perpendicular pe tuburi si pe directia inductiei magnetice] si e proportional cu vectorul produs intre fort-a(-le) electrica si magnetica.
.  Declaratia lui Tesla din 1891, ca utilizarea curentului alternativ de inalta frecventa va comprima si va bloca trecerea tuburilor, era se pare destinata sa forteze tuburile sa fie aspirate in conductorii navei de catre matura (peria) de curent continuu de la capatul opus [al navei], pentru a se dizolva in conductori, si a da navei un moment (impuls), de care conductorii erau solidarizati, in directia periei (maturii).
.  Tesla a spus ca si-a dezvoltat Teoria Dinamica a Gravitatiei in 1893 si 1894. El n-a publicat-o niciodata deoarece ea ar fi revelat secretul descoperirilor sale de electro-propulsie, pe care nu dorea ca facatorii de razboaie sa puna mana. In 1942 si 1943, FBI a furat, ascuns sau recuperat fiecare copie completa cunoscuta din teoria lui originala.


Ultima editare efectuata de catre mm in Joi Feb 12, 2015 9:00 pm, editata de 4 ori

mm

Mesaje : 156
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  Admin la data de Dum Noi 11, 2012 2:18 am

E bine ca ai reluat subiectul acesta, mm. Cartea de motoare de OZN-uri, din care traduci, are parti interesante. Contine si elemente de teoria eterului. Link:
http://www.whale.to/b/lyne.pdf
Cat de mult se poate pune baza pe informatiile "tehnice" din aceasta carte? Crezi ca ar putea cineva sa-si construiasca un astfel de aparat de zbor bazat pe "pomparea" eterului, cu descrierile din carte? In fine, poate pun prea multe intrebari.

La postarea cu dilema: unda-corpuscul, pana la urma nu prea am inteles daca esti pro sau contra deoarece si unda si corpusculul exista, cel putin in lucrarile acceptate de toata lumea.

Admin
Admin

Mesaje : 33
Data de inscriere : 12/01/2011
Localizare : Brasov

Vezi profilul utilizatorului http://cercetareromaneasca.forumgratuit.ro

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  mm la data de Dum Noi 11, 2012 7:29 pm

.

. Sincer, da, cred ca se poate pune baza pe informatiile (tehnice) din cartea lui Lyne, pe motivul ca informatia lui redundeaza cu alte surse (independente de Lyne), autorul dovedeste o cunoastere buna a fenomenelor prezentate dar, evident, nu poate "baga cineva mana-n foc" pentru asta. De aceea informatiile de principiu, pe care la prezinta cartea, trebuiesc legate bine (coroborate, complectate) cu lucrarile lui Tesla, din care buna parte sunt inregistrate ca inventii si sunt publice. In acelasi mod de abordare, cineva ar putea sa-si construiasca un aparat "propulsat electric", dupa cum se exprima -la modul f. general- Tesla.

. Recunosc ca nici eu n-am mai inteles la sfarsitul postarii cu problema unda-corpuscul la ce ma refeream si nici care este de fapt problema. Ca un corp, mai general spus - un sistem, are o frecventa de vibratie proprie este un dat experimental banal. Ca aceasta situatie ar putea fi extinsa la exprimarea ca orice corp are o unda asociata, da, poate fi extinsa dar e mai greu sa spui cum demonstrezi ca are o unda...
. Deci, am impresia ca problema nu este suficient de bine definita. Atunci putem vorbi la nesfarsit despre ea. Voi continua cu traducerea din locul unde am lasat-o:

. "In 1915, intr-o expunere nepublicata [*2 John J. O'Neill, Prodigal Genius (supra), p. 172.], in timp ce era la scoala tehnica din Graz, Austria, Tesla a legat descoperirea sa de "...o masina zburatoare foarte diferita de cele din prezent...", "...lipsita de aripi, eleroane, elicii si alte auxiliare externe, care vor fi capabile de viteze imense...", "...sustinuta si propulsata exclusiv prin reactie...", "...conduse mecanic sau prin energie fara fir." Tesla nu a fost niciodata implicat in tehnica rachetelor, asa ca aceste afirmatii se refera clar la un tip diferit de masina zburatoare electrica, propulsata prin reactantza de inalta frecventa a undelor EM si curent electric. In 1903 [*3 Patent No. 649,621, Apparatus for Transmission of Electrical Energy, lines 65-70]. Tesla a descris cum poate fi efectuat controlul aparatului, "atunci cand ei[??] sunt purtati de o nava plutind in aer..." prin "...conectarea unei borne a aparatului de receptie" cu pamantul, "...inductiv". Asta se refera la modul in care o farfurie zburatoare poate fi aterizata inductiv pe pamant prin nul sau prin borna pozitiva a "p2"-ului. (Nota: "p2" va fi explicat mai incolo in carte.)
. In 1940 Tesla si-a anuntat Teleforta, constand din patru -deja testate- inventii:
(1) Un mijloc de producere a radiatiei [electrice] in aer liber, fara vid;
(2) O metoda de producere a unei foarte mari forte electrice;
(3) Procedeu de amplificare a acestei forte electrice;
(4) O noua metoda de producere a unei extrem de mari forte electrice de propulsie.
.....
. Daca vom cauta primele inventii ale lui Tesla (cele de mai tarziu sunt ascunse de guvern) vom vedea ca de bobina lui Tesla sunt legate numeroase inventii conexe precum generatoarele si minunata turbina, destinate sa furnizeze mijloace compacte si portabile generarii puterii necesare pe o masina zburatoare - a "unei forte motrice pentru o activitate suficienta", inventate pentru a furniza curentul electric pentru bobina, ca dispozitiv de marire a [cantitatii] sarcinilor negative in miscare. Asta explica si preocuparea lui Tesla de realizare a unei greutati pe putere [pe kw], folosind deviza, "20 de CP pe pound", [aflata] pe varful catargului "Companiei de Propulsie Tesla". Prin "propulsie", Tesla includea si propulsia eterica. .


IV. Negocierea fortelor "Egale si de sens Opus"

. Daca emitatorul Tesla produce (im)pulsuri negative care sunt "preponderente" pe polul opus al lui "p2", intrebarea daca fortele "egale si de sens opus" vor propulsa farfuria, va depinde de cateva lucruri. Intrucat ce forta electrica atractiva este cu mult mai mare decat decat forta G [de gravitatie], vom fi conservatori daca vom concluziona ca o mica cantitate de curent electric va fi suficienta pentru a propulsa in spatiu o masa relativ importanta cu o viteza stupefianta, subliniind ca orice masa are o cantitate excesiva de sarcini pozitive, si ca eterul are suficiente sarcini pozitive[?] si rigiditate ca sa furnizeze atata incat o masina zburatoare electrica "sa traga contra[?catre]", de indata ce a accelerat intr-o directie anume. Forta electrica de atractie este de mii de milioane de ori mai puternica decat forta de gravitatie ce o trage catre sol!
. Mare grija trebuie acordata in proiectarea formei suprafetei masinii zburatoare, deoarece ea poate cauza accelerarea obiectelor catre ea insasi, ori, la fel, ea catre ele. Folosind o forma parabolica concava, de ex., forta electrica va fi concentrata spre centrul ei [a formei] de raza, la o distanta anume de la suprafata (curba) interioara. La o masina de masa mare, aceasta forma i-ar putea provoca unui obiect mic un salt brusc [spre masina] cu o forta fantastica. Daca o persoana ar fi asezata la punctul focal al parabolei, i-ar putea fi smuls capul. Daca, pe de alta parte, se doreste doar "teleporteaza-te Scotty", o forta slaba, cu grija controlata, ar putea fi exercitata cu o mica antena parabolica cu o curbura usoara, indreptata in jos sau spre partea inferioara a masinii, in timp ce ea planeaza, ca sa se traga [soarba, teleporteze] un obiect (sau o persoana, sau un tăuraş), in sus in masina.



http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img268/998/f1lyne.jpg#


fig. L1.
. Am inserat acest desen (care se gaseste in carte) mai mult pentru a exemplifica termenii: "perie" si "mătură". Acestea sunt exprimarile autorului pentru "snopii" de linii divergente ce pornesc de pe suprafetele farfuriei spre exterior.

. O masina zburatoare bine conceputa ar trebui sa aiba o reminded?, suprafata gradual curbata, spre a impiedica fuga sarcinilor in atmosfera -pe cat posibil- pentru a avea siguranta ca forta electrica va fi dispersata si radiata catre exterior pe o mare suprafata, in asa fel [incat] sa se evite concentrarea fortei si sa fie dispersata pe un cat mai mare volum de spatiu, care sa contina mai multa masa (de gaze atmosferice, corpuri indepartate[??], si o Omni Matter, polarizata, in "stare solida"), asa că masa mai mica a masinii este atrasa spre inainte sau in sus, cu o perturbare cat mai mica a masei atmosferice. Acesta este motivul multelor sale experimente cu suprafete conductoare rotunjite, preocuparea lui Tesla pentru stiintele atmosferice si grija lui pentru a vedea daca conductorul in forma de dom din proiectul Wardenclyffe Tower era incarcat permanent (intrucat un soc de impulsuri negative ar fi putut sa-l smulga din fundatie).
. Sunt atat de multe suprafete rotunjite in desenele lui Tesla incat m-a facut sa ma intreb de ce Margaret Cheney, in biografia facuta de ea pentru Tesla: Man Out of Time, 1981, folosind o "passe"[??] tehnica de psihanalitica freudiana post-mortem, spunea ca Tesla avea o fobie aproape psihotica de a "rotunji suprafete", evidentiata de repulsia sa si teama de perle, datorata subiacentei temeri de "sanii de femeie".
. Nu putea oare aceasta neglijenta presupunere a "fobiei de suprafete rotunde" sa fie un siretlic O.S.I. ca sa ne indeparteze de una din ideile fundamentale ale ale lui Tesla privitoare la farfuriile zburatoare?
. Desenul final al electrodului sau Wardenclyffe Tower (initial numit "titty-like"), a multiplicat motivul sân (sutien) literalmente de sute de ori in diferite feluri! El arata ca un fel de gogoasa giganta acoperita cu sutien. Exista o similitudine evidenta intre turnul Wardenclyffe Tower si farfuriile germane timpurii, fara indoiala reflectand desenele originale ale lui Tesla, care se puteau numi la fel de bine "Sutienele zburatoare".

......

. Inainte de ceea ce eu numesc "Tesla Revival", incepand cu 1976, are loc o tentativa evidenta de a ascunde locul lui Tesla in istorie, pe care eu il consider inventatorul farfuriei zburatoare. Institutia securitatii nationale a dorit sa inlature/risipeasca cercetarea privata a lui Tesla sau experimentarea, deoarece descoperirea (cea mai) fundamentala asociata lui - bobina Tesla - a fost de asemenea descoperirea fundamentala folosita pentru alimentarea farfuriei zburatoare. Inca mai este impotriva legii federale sa functioneze un eclator neprotejat si o bobina Tesla, sau o bobina de Ford Model T cu eclator. Aceste legi, datand de la inceputul anilor '40, sunt inca in carti [in vigoare], atat de ostentativ aplicate de catre F.C.C., cred ca aveau cu adevarat intentia de a impiedica [civililor] redescoperirea civila a farfuriei zburatoare a lui Tesla.


V. O comparatie intre Forta gravitationala si electrica,
asa cum e aplicata la farfuria zburatoare.

. Forta de atractie electrica este de 1039x2,2 ori mai puternica decat cea gravitationala. Aceasta ecuatie e o constanta, pentru conversia de la gravitatie la forta atractiva electrica.
.......

VI. Impulsul si forta aplicata

. Simplu spus, impulsul este egal cu forta totala necesara pentru a produce o crestere sau o descrestere a vitezei unui corp. [p= m*v, este formula folosita in manuale] Viteza de variatie a cantitatii de miscare este de asemenea egala cu forta aplicata.
[formulare corecta: viteza de variatie(a impulsului)= derivata lui, dp/dt, este proportionala cu forta aplicata corpului, deoarece facand derivata, dp/dt= m*dv/dt= m*a iar a - acceleratia, este proportionala cu forta]
. Cu cat forta electromagnetica aplicata este mai mare decat "aplicata" forta gravitationala, cu atat e mai mare si viteza de variatie a cantitatii de miscare [a impulsului]. Forta aplicata dintr-o farfurie, catre eterul din spatiu, este emanata catre exterior de pe suprafata curbă convexă, de oarecare intindere, si directionata spre o intindere [volum?] de spatiu mai mare, [spatiu] ce contine un eter rigidizat de catre fortele electrostatice enorme, cu variatii rapide, emise de pamant, [forte] care (ne spune Tesla) activeaza "inertia-de-rezistenta" [a eterului]. In plus, aici se gasesc atomi si molecule de materie, precum gazele si picaturile de apa, care reprezinta mai mult o problema decat o solutie. Reactia totala [forta rezultanta] dintre farfurie si "combinata" eter rigidizat [plus]cu tuburile (Omni Matter) este evident mai considerabila decat ne-am putea gandi. Asta se intampla partial si datorita formei farfuriei, care determina modul de distribuire a fortei.
. Intrucat farfuria e o masa compacta, mai solida decat gazul atmosferic si decat eterul, farfuria e [a]trasa cu o viteza mare[?] de accelerare. Lucrul [mecanic] real efectuat asupra Omni Matter evident are ca rezultat forta propulsiva creata de "peria" de C.C., deoarece ea inghite tuburile de forta, pe catre curentul [C.A.] de inalta frecventa din capatul opus al navei le obliga sa se dizolve in conductori. Suprafata convexa directioneaza forta catre exterior de-a lungul liniilor normale la suprafata. Cu cat liniile se intind mai in afara, cu atat [forta] va creste mai mult, afectand un volum cu atat mai mare de spatiu si de Omni Matter. Luand in considerare densitatea spatiului vid[sâc!] si marimea fortei, prin actiune reciproca [apare] o incredibila propulsie a navei datorita fortei electromagnetice[?] mult mai puternice, ca "reactiune egala si de sens contrar".
. Fluidul eteric si tuburile din fata farfuriei sunt "intinse", creind un "con" de presiune scazuta (eter rarefiat), sarcinile le determina si pe gazele atmosferice sa devina reciproc repulsive. Dupa Tesla, «...despre ipoteza ca transportorii individuali [tuburile] sunt de orice forma asa incat rezistenta la miscare pe o directie sa fie mai mare decat in alta, o presiune de acest fel ar forta tuburile sa se aranjeze singure in grupuri, intrucat isi vor intoarce unele catre altele laturile spre cea mai mare densitate electrica, pozitie in care rezistenta fluidului la apropiere va fi mai mica decat la indepartare.» [*1 T.C. Martin, Inventions, Researches and Writings of Nicola Tesla, 1894, Chapter XXV - Introduction - The Scope, of the Tesla Lectures.]
Tesla a descris cum forta elastica a eterului etirat a provocat miscarea in directia aceasta. Deoarece farfuriile accelereaza la ~9.000mph [14.000km/h], unda de soc este amortizata de scazuta presiune a conului, eliminand astfel un potential bang sonic, asa cum gazele se reintorc gradat la [plenum, la plin] loc atunci cand urma efectului corona se disipa. Traiectoria (directia) ionilor negativi ai farfuriei si ejectarea ["injectarea", mai corect] Omni Matter-ului prin repulsie reciproca [conf. actiunii-reactiunii] catre pupa navei, le determina si pe gazele de presiune joasa sa se respinga reciproc, impiedicandu-le sa se adune inapoi prea de repede, cum se intampla cu trosniturile si bubuiturile la fulgere si tunete.
. Farfuria [zburatoare] al carei martor am fost in 1953 a plecat de deasupra capului la infinit in trei secunde. Avea intre 35 si 50 picioare diametru [11...15m]. Un calcul aproximativ ar fi 9000 mph [~14000 km/h], si [nu s-a auzit] nici un bubuit sonic sau alt sunet, bazandu-ma pe acuitatea mea de-a o vedea pana la 7,5 mile distanta [12 km].


VII Energie si timp

Nici energia si nici timpul nu exista, deoarece sunt fictiuni, concepte pe care noi le-am creat, pentru a masura, calcula sau a anticipa unele functii si reactii in /si intre/ spatiu, materie, lumina, "radiatia punctului zero", "materia ultrafina a pct. zero" si mai bruta "materie atomica" (care poate fi doar un asamblaj mai concentrat al penultimei). In 1963 am botezat [numit, supranumit] materia ultrafina a punctului zero, Omni Matter, spunandu-mi ca e sursa intregii materii atomice. Aceasta se comporta ca si eterul lui Tesla. "Continutul electric" si forta electromagnetica, in formele lor cele mai fine (ultrafina Omni Matter si radiatia in spatiu a punctului zero) sunt foarte strans asociate cu lumina (ambele, cea vizibila si cea invizibila). S-a spus ca acest lucru l-a facut Einstein si alti illuministi [in mod] foarte fericit, intrucat par sa fi adus fizica si cosmologia in coerenta cu a lor Kabalistica, filozofie Ermetica si religie. Timpul e un concept care descrie viteza cu care se petrec evenimentele din Univers. Intrucat nu se poate "calatori" intr-un "concept" (care descrie o "viteza" [citeste derivata]), devine evident ca o "calatorie in timp" este o imposibilitate fizica, daca nu o gafa epistemologica si metafizica.
. «Réalitatea obiectiva», in strictul sens fizic, poate fi compusa primar din forta electrica magnetica[??] si particule ultrafine neutre, care, la randul lor, compun toata masa atomica. Intrucat «gravitatea» este rezultatul electrostatic al dezechilibrelor existente intre masa «atomica» si spatiul campului eteric, rigidizat de catre rapida variatie a perturbarilor electrostatice, din interiorul spatiului proxim campului electric al unui corp gravitational, o forta de «super-gravitatie» poate fi sintetizata prin crearea unei presiuni de camp electric, care creaza o si mai mare perturbare, coplesitoare a echilibrului, ce poate fi restabilit numai prin deplasarea unui corp astfel afectat, pana ce pozitia sa satisface legea «egalitatii reactiunii [cu actiunea] si de sens contar». Deplasarea farfuriei satisface dezechilibrul creat prin avalansa si dizolvarea tuburilor de forta unidirectionale, care confera impuls navei in lungul axei de polaritate a tuburilor de forta, pentru satisfacerea «nevoii» create.
. Aceasta linie de gandire pare sa indice de ce Tesla considera asa-zisele "«reactii nucleare» [drept] ... reactii electromagnetice care produc putere, [ce sunt] perturbari de foarte inalta frecventa in "mediului natural" al punctului zero, care reactioneaza cu materia atomica. Aceste reactii sunt considerate «mai tari» decat cele electromagnetice normale, dat fiind ca perturbarile lor sunt la niste asa de inalte nivele de forta (voltaj), si asa de inalte frecvente, incat reactioneaza puternic (rezonant) cu cealalta materie atomica, uneori pana la stadiul de "masa critica" de transmutare, cum e aceea asociata cu exploziile nucleare sau imploziile.
. In acelasi timp, "zero-point radiation" (ZPR) si Omni Matter interactioneaza la mult mai inalte nivele de forta ca sa poata fi complet masurate. Spatiile dintre partile nucleului si materia atomica sunt relativ asa de mari , iar particulele Omni atat de mici, in raport cu amplitudinea medie a ZPR, incat transferul de forta are loc (sa treaca) prin materia solida, purtat de catre Omni Particles, ca si cand masa atomica nici n-ar fi acolo. Utilizarea termenului de "zero-point" este general folosit pentru descrierea unui sistem care se afla in echilibru . Dupa fizicanul JA Wheeler [*1 A. Wheeler, Geometrodynamics, Academic Press [1962]], densitatea "energiei punctului zero" in vid este de 1094 g/cm3.[?]
. Eu consider «energia» doar ca potential, mai degraba decat ceva cu existenta fizica, cum considera Einstein. Intrucat sunt un adept al teoriei ondulatorii a luminii (mai curand decat al teoriei "corpusculare" sau al combinatiei contradictorii a celor doua), ma refer la "radiatia interpenetranta omnidirectionala" continuta in spatiul "echilibrat", nu ca la "zero-point energy" (ZPE) ci mai curand ca "zero-point radiation". Cred de asemenea ca tot spatiul este saturat de o ultrafina (normala) materie neutra (care impregneaza si toata materia atomica). Ma refer la Omni Matter; aceasta e activata de radiatia electromagnetica, care nu e in echilibru, transmitandu-si fortele prin Omni Matter/spatiu pana ce este absorbita [radiatia, probabil] de vreo materie «atomica» sau corp.
. La fel, ZPR e capabila sa interpenetreze aproape toate masele, deoarece la atat de inalte frecvente, lungimea ei de unda minuscula trece prin atomi fara sa rezoneze sau sa reactioneze cu ei. Cu o exceptie. Tesla a spus ca elementele zise «radioactive» reactioneaza la ZPR (sunt "...«tinte» constant bombardate de "infinitezimalele proiectile ce vin din toate partile universului", fara de care "toata radioactivitatea ar inceta" [*1 Nikola Tesla, Letter, New York Times [Feb. 6, 1932], p. 16, col. 8.], care este de fapt sursa de radiatie produsa de ele. Care e structura sau statutul elementelor «radioactive» care le permite lor sa reactioneze asa de violent cu ZPR?
. E convigerea mea ca, in timpul miscarii unui corp prin spatiul din jurul pamantului, transportorii independenti - Omni Matter - posedand «tuburi de forta», sunt solidarizati, creind tuburi continue (lungi) de forta electrica si magnetica, carora le spun "microelicii", rotindu-se paralel, [niste] cai tubulare prin corp. O rezistenta (numita "inertie") este experimentata[?] de [catre] un corp, contra fortei[?] de miscare[?fortei care il misca], cu o polaritate de miscare, intrucat se dezvolta o acceleratie. Se produce aici o acumulare de impuls (datorita aceluiasi mecanism de la inertie). Perpetuarea inertiei - rezistenta/impuls - e intalnita numai [in paralel] cu o crestere sau descrestere de viteza, fortandu-le pe rebelele microelicii sa-si schimbe pasul turbionului electromagnetic[?] pentru fiecare valoare a vitezei.
. Nu exista frecare la viteza constanta, deoarece [la viteza constanta] eterul "da inapoi" ceea ce "ia".
. Ca dovada pentru acest concept, procesul poate fi inversat. Plasand niste parafina intr-o cutie paralelipipedica, cu un camp magnetic de 10.000 gausi, atomii parafinei se aliniaza magnetic sau se «polarizeaza». Un camp magnetic de inalta frecventa, la 90 grade, acordat pe rezonanta magnetica nucleara (RMN) la frecventa hidrogenului ...42,6 MHz..., excita parafina. Aceasta ii permite hidrogenului sa reactioneze la ZPR, ca sa produca un fascicul (radioactiv) de radiatie gamma, care este mult deasupra frecventei ce era de asteptat de la hidrogen. Se poate produce la iesire radiatie electromagnetica, magnetism, curent electric sau "impuls electromagnetic", in functie de felul aranjamentului folosit si debitul? preferat. La o farfurie in (zbor) stationar, campul electric este externalizat, cu un curent ce trece radial dinspre [partea] centrala de deasupra, de pe suprafata orizontala predominanta si [?din] jos [de] la marginile farfuriei. Un camp magnetic apare automat la 90 de grade fata de campul electric si propulsia masei se produce pe a treia (verticala), asa cum e folosit in pompele cu efect Hall. Fasciculele de raze indreptate in jos, vazute sub farfuriile zburatoare se pot datora producerii de izotopi radioactivi temporari cu durate de injumatatire foarte scurte [sau altor efecte], [izotopi] care emit fotoni ca sa se intoarca la starea lor stabila.
. Intrucat un magnet permanent este format de un material (de regula, fier) ce a fost aliniat magnetic sau polarizat, o parte din ZPR interpenetrant este arestat[?] si separat in componente[le] electrica si magnetica, si convertit in flux magnetic, care este un fel de "radioactivitate". ZPR este forta motrice a acestui flux, care e cel mai puternic atunci cand e aliniat cu campul magnetic al Terrei, care la randu-i a polarizat si a convertit o parte din ZPR de la ori din suprafata pamantului. Forta fluxului, la randu-i, va separa sarcinile mobile in pozitive si negative, aproximativ dupa un mecanism invers aceluia prin care forta ZPR a fost obligata sa creeze fluxul magnetic. De altfel, un magnet poate fi considerat ca fiind un "flux magnetic superconductor", care, asemeni unei antene de ultrainalta frecventa, primeste ZPR si produce flux magnetic.

.


Ultima editare efectuata de catre mm in Lun Iun 16, 2014 10:22 pm, editata de 7 ori

mm

Mesaje : 156
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  mm la data de Vin Noi 16, 2012 8:47 pm

.

. Ma folosesc de permisiunea postarilor multiple, in cazul traducerilor mai lungi, pentru a scurta lungimea unei postari.

" Prin utilizarea magnetilor permanenti, transversal pe un eclator de descarcare, Tesla intentiona sa folosesca efectul Hall pentru a rupe descarcarea, separand sarcinile in pozitive si negative, cu scopul de a produce o mai perfecta unda sinusoidala. Fara sa vrea, Tesla a descoperit ca descarcarea sarcinilor electrice in aer, aprinde si arde oxigenul si azotul atmosferic, producand unde de 12 milioane de volti. Oxigenul si azotul, ambele sub numarul atomic 19, sunt transformate - in acelasi timp - in sarcini alfa si beta (nuclee de heliu dezgolite cu sarcina 2 ea.[?] si electroni cu sarcina -1 ea) de catre puternica radiatie produsa, avand potentialul de tensiune de 12 MeV. Intrucat acesta este de aproape trei ori nivelul in MeV al radiatiei gamma emise de radiu, este suficient pentru a explica revendicarile lui Tesla, caci fizica contemporana nu poate explica voltaje sau radiatii atat de puternice.
. O aplicatie mai veche a acestui principiu, se tinea in subteranele kiva ale triburilor amerindienede sud-vest. Niste mici bucati de cuartz (~2 livre fiecare), albe, rotunjite, erau tinute in perechi de fiecare din barbatii aflati intr-un cerc si lovite impreuna [una de alta?] in intuneric, cu scopul de a produce puternice descarcari electrice. [Cum faceam si noi cand eram copii, in pivnita.] Aceste pietre erau numite "pietre de tunet" de catre indienii de sudvest.
....
.
VIII. Bobina model T a lui Thor
. In cercetarea mea de recuperare stiintifica[?] din 1979, am gasit un Peiltochterkompass (german, "Polar-Auxiliar-Compas"), intr-o gramada de deseuri de la baza Sandia din Albuqerque, care s-au dovedit a fi niste deseuri secrete[clasificate] vandute unui dealer privat, care cumparase marfa fara sa stie ca salariatul guvernului le furase din movila de deseuri secrete[clasificate] de la Baza Sandia, dupa care le-a vandut pentru propriul sau profit. Dispozitivul facea parte din sistemul de ghidaj dezvoltat de nemti in 1943, pentru navigatia pe Kreisel Teller (torul german "farfuria giratorie"), mai cunoscuta sub numele popular de "farfurie zburatoare". De asemenea, in aceasta gramada era o bobina de aprindere de la vechiul Ford model T (o inventie de-a lui Tesla), cu o pereche[?cateva] bobine de aprindere in genul celor folosite in laboratoarele de chimie. Ulterior m-am gandit ca Peiltochterkompass-ul si alte elemente poate au fost indicii plasate intentionat acolo, si poate ca "cineva" ma astepta sa vada cum interpretez utilizarea lor. Am impresia ca stiu "cine" a fost - poate un vechi prieten de demult - dar nu voi indrazni sa-i dau numele.
. Bobinele de aprindere sugerau aprinderea unei substante chimice cu doua sau mai multe componente - precum oxigenul si azotul - pentru a crea o reactie nucleara/electromagnetica cu gazele obisnuite existente in atmosfera. Bobina Modelului T e un gadget interesant, odata ce contine o bobina Tesla, combinata cu un condensator si un «avertizor Faraday», care transforma CC de la baterie in (im)pulsuri negative de inalta tensiune. Avertizorul[sonerie?] Faraday era un inlocuitor al eclatorului. Pentru a functiona, singurul efort e de a lega o baterie. Poate ca Tesla si-a alimentat prototipul de farfurie zburatoare cu o baterie ce alimenta o bobina Model T, si, poate, a dezvoltat dintru inceput bobina Model[ului] T tocmai in acest scop. Tesla mai degraba a inventat [acest] gadget special pentru farfuria sa, apoi a «adaptat-o» si a vandut-o cand a avut nevoie de bani, pentru utilizari mai adaptabile la cheltuielile [necesare] tehnologiei arhaice a pietei din zilele sale.
. Prin urmare [in 1948], un fapt uimitor am descoperit, ca legea federala interzice utilizarea bobinei de model T cu eclator. Legea pare sa fi aparut in acelasi timp cu tehnologia farfuriilor zburatoare, si bobina produce o serie de impulsuri negative. Formula de transformare ne arata ca ea ar putea fi suficienta pentru propulsarea unei farfurii mici, "de-o persoana", la fel cu primele prototipuri, in care Tesla se aventura noaptea, de la fereastra hotelului din New York in care statea, facand excursii nocturne pe deasupra orasului intr-o masina pe care el o numea "flyver", care a fost descrisa ca era de marimea unei sobe pe gaz [*1 Microfilm letter, Nikola Tesla to Westinghouse Co., July 7, 1912, Library of Congress.]. Acest scenariu uimitor trebuie ca le-a speriat de moarte pe companiile petroliere. Majoritatea cercetatorilor au asociat in mod gresit masina "flyver" a lui Tesla cu aeroplanul de tip VTOL pe care l-a patentat in 1928.
. Atunci cand observam o farfurie stationara [in aer] intr-o zi fara vant sau noaptea, o mare flama electrica e adesea vizibila in jurul farfuriei, crescand tot mai tare cu cat sta mai mult pe loc farfuria. Asta se intampla din pricina ca «conductorii» de inalta tensiune initiali - ca niste panze electrice de paianjen - incep sa se rupa de pe suprafata farfuriei, ionizand si aprinzand oxigen-azotul din gazul atmosferic. Multi observatori considera gresit ca aceste «lumini» sunt pierderi electrice ale sistemului de alimentare a farfuriei, ceea ce e inexact caci descarcarile electrice sunt numai «chibriturile» care aprind gazul ce arde asa de puternic pe urma. In noptile cu vant, farfuriile stationare [la punct fix in aer] palpaie ca lumanarile in vant pentru ca vantul sufla periodic corona flamelor din jurul cocai. Pe un cer calm si fara vant, farfuriile pot sa stationeze stabil, cu o stralucire mai luminoasa, care e in aparenta similara cu a stelelor, dar diferita de a lor. Toate fenomenele vizibile cu farfurii confirma aceasta analiza.
.
IX. Lucru mecanic si energie
. Sistemul de propulsie al farfuriilor pare sa functioneze "over unity", ca un dispozitiv "free energy". "Legea Conservarii Energiei" este "violata", se spune, printr-un dispozitiv ce opereaza "over unity" [produce mai multa energie decat consuma, randament supraunitar], dar aceasta interpretare este falsa daca o analizam bine, mai ales daca o examinam prin prisma dispozitivelor ce folosesc combustibili sau alte forte existente in mediul ambient pentru a efectua lucru mecanic.
. De fapt, toate procesele energetice deriva in final din "ZPR" dar marea majoritate a proceselor ordinare utilizate cu «tehnologia arhaica», impusa noua fortat de catre monopolisti, consuma atat de multa energie incat ele [procesele] opereaza [cu randament] subunitar. Falsa interpretare a legii conservarii energiei devine evidenta atunci cand trecem de slaba gravitate la mai puternicele electrice si electromagnetice sau chiar la reactiile nucleare. Sunt cateva forme de «combustibil» ce par sa fi fost intentionat ocultate. Cum ramane un magnet «energizat» fara nici un fel de combustibil evident sau o "energie de intrare"? Fizica formala se joaca cu cuvintele, acceptand unele definitii pentru "energie", [pentru ca mai] apoi sa anuleze aceste definitii in mod selectiv pentru cazuri precum acela al magnetilor.
. Energia este definita ca si "...capacitatea de a efectua lucru mecanic" si formula acceptata este ca: "lucrul mecanic este egal cu produsul dintre forta si distanta". Stim ca o forta mai mare va efectua un lucru mecanic mai mare asupra unui corp intr-o perioada de timp data, decat o va face o forta mai mica. "Legea" nu e violata, unde.... [cam neclara ideea]
.........
. Utilizarea de magneti permanenti pentru a produce electricitate in dispozitive «over unity» nu si-a intrat inca in drepturi. "Stromerzeuger", un dispozitiv inventat de Hans Coler [*1 See Dr. Franklin Kilpatrick's Free Energy Secrets! (regarding a 1946 declassified report of Brit Intel. Objectives Sub-Committee).] (un "dispozitiv de flux magnetic", dezvoltat intre anii 1926-1945), a fost un pas in directia cea buna si ar fi putut produce suficienta electricitate pentru a alimenta o farfurie, deoarece constanta de transformare/conversie arata ca un curent mic ar fi suficient. Nu a fost luata in considerare de O.K.M. pana in 4 ian. 1943, cand a fost prea tarziu pentru proiectul Kreiselleller-p2, care parea sa folosesca un reactor cu heliu, si farfuriile germane zburau deja inca din 1936.
. Atomii de fier sunt un «mediu» ce are capacitatea de a captura si a transforma ZPR in flux magnetic, care e mereu un produs secundar al curentului. Asta inseamna ca un magnet polarizeaza si uneste tuburile de forta asociate cu purtatorii independenti de eter. In fabricatia (sau formarea) magnetilor - in industrie sau in natura - atomii (sau moleculele) de fier, foarte calde (sau topite), ce se afla intr-o stare de flux[?], sunt aliniati de un camp magnetic extern sau de un curent electric, dupa care atomii sunt raciti si «inghetati» in stare aliniata, intr-o semi-permanenta inversiune de populare[?]. Intrucat campul magnetic ramane dupa indepartarea campului electric sau magnetic extern, avem un magnet in stare necompensata, «necesitand» un camp electric sau un curent care sa-i ofere suport. Aceasta necompensare/dezechilibru continua pentru ca magnetul retine partea magnetica a ZPR, abandonand partea sa electrica, perturbandu-si echilibrul, in masura in care fluxul magnetic il traverseaza. Alternand un camp magnetic perpendicular pe o piesa polara[un pol magnetic?] sau alternand un curent electric in unghi drept cu o piesa polara, un miez de fier va oscila magnetic, producand un flux magnetic crescator, saturant, scazator, si apoi inversat ce poate fi folosit apoi pentru producerea unui curent alternativ in spirele unei inductante[bobine]. Capacitatea acestor procese de-a opera "over unity" nu este in general inteleasa sau acceptata, desi exista nenumarate dispozitive ce lucreaza electric sau magnetic prin violarea legii de conservare a energiei, conform versiunii gresit interpretate de cartelurile energiei si de păcălitii lor din campul stiintei.
. E motivul pentru care, daca energie inseamna "capacitatea de-a efectua lucru mecanic", si [daca] lucrul mecanic este "forta peste[ori] distanta", atunci energia este egala cu "forta peste timp". Aceste distinctii au fost sterse si ascunse de Illuminati, care ne-au invatat sa vedem energia ca pe ceva care iese dintr-o butelie de gaz si "se termina".
[Trebuie adaugata o lamurire: autorul stia ca lucrul mecanic este produsul dintre forta si distanta dar in exprimarea de aici a folosit "over", pe care l-am tradus cu "peste", de-a lungul; cred ca el a vrut sa spuna ca forta actioneaza pe o distanta (peste o distanta) si energia e forta ce actioneaza in timp (peste timp); ca ar fi egale e discutabil. Integrala din Fdx da energia dar integrala din Fdt da impulsul (mv).]

X. Forte si campuri
. Toate fortele creaza campuri, si viceversa. Unele campuri pot fi necunoscute in detaliul lor specific. De ex., cunoastem ca anumite cristale pot modifica frecventa unei radiatii ("efectul Raman"), dar natura procesului ramane neexplicata. Campurile electrice si magnetice, in relatie cu structura cristalina moleculara aliniata, sunt campurile cunoscute implicate. Intrucat nu am dezvoltat pe deplin parerile mele privitoare la cristale si fizica subatomica, nu voi mai spune ceva referitor -la-, cu exceptia ca aceste cristale par sa fie in general traductoare de radiatie electromagnetica.
..................
. Unii ne-ar putea lua in zeflemea zicand ca daca avem asa o tehnologie, de ce n-o folosim? Am niste noutati pentru acesti naivi. Noi folosim, si ei folosesc, dar publicul nu stie. In plus, noi platim pentru asta, in timp ce cartelurile de servicii publice pretind ca genereaza energie cu tehnologie conventionala, si se imbogatesc necinstit. Un sistem secret de free energy a fost construit in sistemul nostru electric de utilitate publica de catre Nikola Tesla. Noi platim cartelurile pentru electricitatea adunata «de pe traseul» de pana la casele noastre, din sursa pamant-ionosfera, din poli[magnetici?], si de la ZPR si sursa Omni Matter, de la campurile electromagnetice din jurul liniilor de [inalta] transmisie. Inca si mai mult curent este generat de contoarele de la usile caselor noastre (o inventie Tesla care va functiona ca [si] contor, generator sau contor si generator), in functie de echipamentul specific si de bransamentele folosite. Acest secret e asa de bine pazit incat numai cativa functionari de rang inalt ai serviciului public sunt la curent cu asta.
. Daca numarul de kilowati-ora consumati intr-o regiune deservita de niste generatoare ar fi corect calculat, probabil ca consumul total ar fi [gasit] mai mare decat energia produsa de centralele electrice. Ni se spune de catre «experti» ca se pierde energie. Dar Tesla spune altceva. Fiecare alimentare tripolara e o antena, avand o placa acoperita cu cupru dedesubt [impamantare] si adauga energie electrica, de la sursa pamant-ionosfera, la reteaua de electricitate. Acasa, contorul electric genereaza chiar mai multa putere, in timp ce va citeste "consumul". Cu unele modificari, un contor Tesla poate genera atata putere cata consumati si masurati, poate chiar mai multa. Altfel spus[?], contorul electric a fost la origine una din inventiile secrete ale lui Tesla, utilizat ca generator extern[?] de energie over-unity, mai repede decat un contor. Am verificat acest lucru si stiu ca merge. Dupa Tesla, capacitatea lui de productie era asa de mare ca nici nu vreau s-o spun, de teama ca-l veti face "nebun".
. Aceste inventii se bazeaza pe energia libera (free energy) standard sau [pe] teoria eterului. Radiatia si materia exista in starea de auto-restabilire a echilibrului [cand] toate reactiile tind sa fie egale cu zero, echilibrul auto-restabilindu-se atunci cand este perturbat. Aceasta tendinta de a se restabili este legata de potentialul energetic existent [depozit?] in spatiu, fiind o proprietate a materiei si a radiatiei. Intrucat universul liber este un sistem in perpetua miscare, energia, in sine, nu exista, si intregul "lucru [mecanic]" este efectuat de catre fortele universale permanente ce exista in mediul inconjurator.
. Radiatia nu se misca prin spatiu, dar este [un] rezultat al perturbarilor electrice si magnetice provenite din sursele emitatoare stocate in sistemul zero-point in diverse locuri, care [o] activeaza si [o] polarizeaza pe Omni Matter normala si neutra, provocand o transmisie in lant, ducand oscilatiile EM provenite dintr-o multime de puncte A, catre/la o multime de puncte B. Omni Matter e asa de fina ca e capabila de super-transmisia perturbarilor EM, de la particula la particula, pe toate frecventele simultan, in toate directiile, in timp ce-si auto-restabileste propriul echilibru. Daca ne reprezentam Omni Matter ca pe niste f. fine, minuscule globuri identice, compuse din fluxuri pozitive si negative de manunchiuri de forta EM in echilibru, interconectate/impletite, umplând tot spatiul ca grauntii de nisip, in timp ce ZPR vibreaza simultan in toate directiile prin ea [prin O.M.], e posibil sa intelegem cum este mentinut echilibrul de catre omnidirectionalul ZPR, si cum poate fi rupt acest echilibru. Echilibrul este rupt prin polarizarea acestui mod omnidirectional de vibratie, si «energia» (exercitarea fortei pe distanta) poate fi extrasa din /sau injectata in/ O.M. si ZPR, prin intermediul unui mediu de schimb adecvat.
. Ceea ce poate percepe cineva sub forma de "lumina, deplasandu-se in spatiu", e o reactanţa fluorescenta EM a materiei, pe care fortele o excita la acele frecvente vizibile legate de frecventele-de-fluorescenta ale atomilor suprafetei obiectelor vizibile luminate.
. Trucul consta in perturbarea echilibrului cu un minim de input [energie], apoi in a culege «restaurarea» de energie, pe o baza continua. Fortele EM de joasa frecventa ce sunt transmise sistemului, sunt transmise prin el foarte eficient. De fiecare data cand frecventa e marita pana ce creaza perturbari in materia-ce-tinde sa-si recapete echilibrul, poate fi produsa "energie atomica". Capacitatea materiei de a fi "prelucrata" de forta electrica, magnetica sau nucleara, este numita "energie". De fiecare data cand un corp fizic actioneaza asupra unui alt corp, reactiunile EM, fortele de legare, de atractie si respingere, dintre atomii si moleculele corpurilor, sunt stresate [presate, accentuate, slabite?]. Obiectul cu impuls mai mare de regula il forteaza pe celalalt sa se miste sau sa se farame. La nivel microscopic forta este transmisa EM. "Energia" este mereu o eventualitate abstracta viitoare, care nu are existenţă prezentă in formă fizică. Nu e o substanta, si nu poate fi asimilata unei substante, dar e o proprietate a radiatiei atomice, electrice, magnetice sau EM si a reactiunilor, ce apar in anumite conditii.
. Pentru ca fortele echilibrate de ZPR si materie sa fie captate pentru a efectua lucru mecanic util, o cantitate de material special ales (sau un «mediu») poate fi plasat intr-o "cutie triaxiala" si supus unor forte electrice, magnetice sau EM (subliniind ca asa-zisele forte termice sau nucleare sunt efectiv reactiuni ale materialului la fortele EM).
. Confuzia intre "energie" si "forta", conjugata cu o falsa interpretare a legii conservarii energiei de catre oamenii de stiinta creduli/naivi [ce-i cred], le permite Trilateralistilor /CFR/ Illuminatilor sa ascunda de noi secretele energiei libere si Super-Gravitatiei. Noi nu avem nevoie de ei ca sa ne spuna «secretele» pentru ca nu sunt secrete. Noi trebuie sa apucam si sa folosim aceasta tehnologie si sa ne debarasam de parazitii de CFR. ["force" se traduce si prin energie, deci care-i distinctia?]
. Descoperirea radiatiei de inalta frecventa de catre Tesla si folosirea ei la farfuria zburatoare, a fost cea mai mare contributie a lui pentru aceasta lume. O unda EM are o frecventa, care e numarul de "batai" pe secunda, cu care forta EM este livrata. Intr-un sistem, o crestere in frecventa va conduce la cresterea tensiunii sau a energiei fiecarei batai[tempo?], fara sa necesite o crestere de putere. [??] Sa vizualizam o persoana ce bate un covor, cu o anume forta[energie?], in cadenta de o lovitura pe secunda. Acum sa vizualizam acea persoana batand covorul cu 10 lovituri pe secunda, cu o forta[energie] de doua ori [mai mare ca inainte]. Normal, rezultatul, pe acelasi interval de timp, va fi mai mare desi pentru radiatia EM nu este nevoie de putere mai mare ca sa livrezi 20 MHz decat 20 kHz, desi [energia]forta (tensiunea) pe o bataie e mai mare, la fel si numarul de batai pe secunda. [!!chiar asa?] Acesta e fenomenul care face ca puterea, emisa de un dipol EM oscilant, sa creasca cu puterea a patra a cresterii lui in frecventa[?]. Tesla a numit-o "reactanta", atunci cand a anuntat terminarea unor teste la sistemul lui de propulsie (a farfuriei), in 1940, desi il testase cu "multi ani" inainte de 1912, mai exact in 1894. Ii spun sistemului meu, "Super Gravity". Este "domeniu public" desi secretul nebrevetat e utilizat de guvern de peste un an.
. Tesla facea distinctie intre sase feluri de unde EM, forte si particule din spatiu, care sunt:
1. "Eterul" compus din purtatori independenti scufundati intr-un fluid izolator, ce impregneaza tot spatiul si materia, si din care /la care/ intreaga materie e compusa /descompusa/ in ultima instanta;
2. Unde electromagnetice[EM] "Raze Primare Solare" ("lumina stelelor"), care calatoresc cu viteza C, generate de soarele nostru sau alte stele - avand frecvente mult peste razele X, gama si UV. - care se comporta ca ZPR;
3. "Raze Cosmice", particule din spatiu, propulsate de Razele Solare Primare (ZPR), si care, functie de tensiunea ZPR propulsive, pot depasi cu mult [viteza] C;
4. Unde electromagnetice[EM] X, gama si UV, care calatoresc cu viteza C;
5. Unde electromagnetice vizibile obisnuite, si I.R. , ce calatoresc cu [v] C;
6. Energia electrostatica rapid variabila, de potentiale uriase, ce emana din pamant si de pe alte corpuri gravitationale din spatiu.
. Trebuie notat ca eterul nu este "radiatie" sau "sursa de energie" ci [mai degraba] cam particule ("materie") purtatoare de impuls, de magnetism, de electricitate sau de energie EM, care poate fi manevrata artificial sau de natura sa materializeze sau sa transmute orice forma de materie. Tesla nu credea in transformarea "materie-energie"), spunand: "...fara materie nu avem energie si fara energie nu avem materie."



Ultima editare efectuata de catre mm in Vin Mar 15, 2013 3:54 pm, editata de 4 ori

mm

Mesaje : 156
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  mm la data de Mier Noi 21, 2012 11:25 pm

.


XI: OCCULT ETHER PHYSICS


.  Pentru o explorare mai amanuntita a acestui subiect, se poate consulta cartea mea,
OCCULT ETHER PHYSICS: Tesla's Hidden Space Propulsion System, and the Conspiracy to Conceal it, © 1997, Wm. R. Lyne, $8.00, ISBN 0-9637467-2-3, (Second Edition 1998, ISBN 0-9637467-6-6), Wm R Lyne, CREATOPIA PRODUCTIONS, General Delivery, Lamy, N.M. 87540.
.  Sub denumirea Operatia Paperclip - sub autoritatea deplina a amiralului Doenitz, inalta comanda germana, Reinhard Gellen al SS RSHA Amt VI (incluzandu-l pe generalul Otto Skorzeny, cu care documente si-a cumparat libertatea si ceva in plus) si a fiecarei autoritati germane de inalt-nivel tehnic sau politic, inclusiv Hitler - toate "documentele" germane ale farfuriilor zburatoare au incaput pe mainile CIA(OSS) in 1945. Toate documentele referitoare la farfuriile zburatoare si la alte lucruri, incluzand termenii reali ai "capitularii", chiar si cei desecretizati, sunt fie false fie alterate, cu scopul de a semana confuzie si a ascunde vederii [noastre] descoperirile lui Tesla, pe care eu le numesc "fizica oculta a eterului", odata ce "occult" inseamna "ascuns".
.  Efectele eterului pot fi imaginate metaforic ca "interdimensionale", deoarece eterul invizibil e inteles gresit ca imperceptibil, dar inertia si impulsul sunt perceptibile in dimensiunea «noastra» caci fac parte din ea. Folosesc formularea «dimensiunea noastra» numai pentru ca 50 de ani de spalare a creierului au sters constiinta [ei] umana si multe alte lucruri din realitate. O prezint [dimensiunea?] ca pe o cale de atenuare a efectelor initiale de punere [brusca?]in fata realitatii. Noi percepem ambele efecte ale eterului [in mod] fizic, simtind inertia si impulsul in corpurile noastre atunci cand ne miscam, si vizual, vazand cum le rezista obiectele si formele de viata acestor efecte de miscare, accelerare, cadere, rostogolire, de sarituri si de oprire.
.  Fizica eterului este cea mai atent ascunsa ultra secreta tehnologie a Illuminatilor, si este fizica «reala». Chestiile academice acceptate, aflate in conflict cu adevarata fizica a eterului, sunt o acoperire pentru o chestie «reala». Din nou, raspunsul este chiar sub nasul nostru, deghizat in «efecte nesemnificative», sau «anomalii», precum efectul Hall, descris ca o pompa magneto-hidrodinamica. Un curent electric creaza un camp magnetic in unghiuri drepte fata de el insusi, cu polaritate determinata de "regula mainii drepte". Campurile, au fiecare cate doua componente. Campurile electric (+ si -) si magnetic (N si S) ocupa doua axe. Cea de-a treia axa, din lipsa de o mai buna terminologie, o numesc "camp reactanta" (ale carui doua componente le numesc "ether-in", si "ether-afara"):



http://imageshack.us/photo/my-images/703/f2lyne.jpg/

fig. L2.

(Nota: Teoria pe care eu o presupun a lui Tesla, e diferita de altele cunoscute mie sau brevetate de altii, cum sunt: "Aparat de propulsie MHD", J.F. King, Jr. (Patent No, 3,322,374, of 5/30/67), sau brevetele No. 3,120,363 emis de Hagen, si No. 2,949,550 3,018,393 si 3,022,430 emise de Thomas Towsend Brown. Astea toate au fost "propulsoare ionice" sau "propulsoare cu reactie", conf. cu legea a treia de miscare a lui Newton, erau slabe si nu pentru spatiul extraatmosferic. Brevetul lui King folosea campuri de CA in loc de CC. Aceste dispozitive, bazate pe "fortele de reactie egale si de sens contrar", slabe, date de propulsarea maselor de electroni si ioni atmosferici, [sunt mai degraba] ca un avion ce s-ar baza pe aerul pompat. Un electron accelerat calatoreste numai ~4 cm in atmosfera. Ionii sunt limitati [ca numar] la cei aflati aproape de suprafata navei. Nici o inventie brevetata nu echipeaza "farfuria zburatoare". Acest (al meu) desen pompeaza ether, ajunge in spatiu si se «caţăra» prin el ca pe o scara fixa, dar nu e brevetat din cauza ca este secret.)

.  Scurta istorie a Fizicii Eterului

.  Cercetarea in domeniul fizicii eterului a fost urmarita in mod serios inca din sec. XVII pana la mijlocul acestui secol[XX], de catre cele mai mari minti din stiinta si filozofia experimentala. In cele ce urmeaza sunt contabilizati pe scurt principalii contributori si teoriile lor:
*  Rene Descartes (1596-1650),
-  a.  Un vortex dinamic de eter;
-  b.  O teorie a vartejurilor celeste.
*  Johann Bernoulli (1667-1748),
-  Deducerea legilor lui Kepler din teoria vortexurilor a lui Descartes.
*  Isaac Newton (1642-1727),
-  a.  Teoria matematica a gravitatiei;
-  b.  Teoria corpusculara a luminii;
-  c.  Spatiul liber complet gol[vid].
*  Michael Faraday (1781-1867),
-  Eterul solid elastic, electric (teoria lui Tesla de mai tarziu bazandu-se pe acesta).
*  G.C. Maxwell (1831-1897),
-  Teoria vortexului de eter reluata in domeniul electromagnetismului.
*  George Stokes (1819-1903),
-  Eterul dinamic (reconciliabil cu vorticelele de eter ale lui Descartes).
*  H.A. Lorentz (1853-1928),
-  Teoria eterului stationar pasiv (C.F. Kraft l-a numit "stagnant" si [e] un precursor al teoriei relativitatii a Poincare-Einstein).
*  Michelson-Morley Experiment (1881),
-  Au dovedit ca deja slaba teorie a lui Lorentz era gresita si [ca e] o neconcluziv-fortata alegere intre:
a. eterul interstelar dinamic al lui Descartes si [al lui] Stokes;
b. spatiul gol fara eter al lui Newton si teoria (predominanta a) lui Einstein.
*  Nikola Tesla (1856-1943),
-  Teoria dinamica a Gravitatii, din 1893-94, bazata pe "eterul solid elastic electric" a lui Faraday si pe "Impulsul Electromagnetic" al lui J.J. Thomson:
-  a.  Toate corpurile au continut electric, [si] masa, ca produs de vartejurile de eter;
-  b.  Eterul elastic, dinamic, compus din transportatori independenti, scufundati intr-un fluid izolator, care impregneaza tot spatiul si toate corpurile;
-  c.  Miscarea corpurilor genereaza microunde (forte electrostatice);
-  d.  Microundele rigidizeaza eterul dinlauntrul corpului[?volumului] unui camp electric;
-  e.  Miscarea corpurilor prin eterul rigidizat, care contine tuburi de forta[energie?] electrica si magnetica, creaza interreactanta[interactiune] gravitationala.
*  Teoria vortexiala a eterului secolului XX,
-  a.  Eterul hidromecanic fara oscilatori mecanici (fara vascozitate de frecare);
-  b.  Vascozitate cvasi-frictionala «idealizata»;
-  c.   Polaritate controlata fara disipare de energie.

.  Aplicatiile efectului Hall

.  Teoriile mai sus mentionate ne indica «problemele» despre eter si gravitatie, indiferent cum au fost stabilite, numai teoria mea (mai mult sau mai putin completa si corecta [ca] teorie a eterului), bazata in principal pe teoria lui Tesla, este detinuta si utilizata de catre Guvernul Secret, care a dezvoltat si propagat relativitatea ca sa umpla golul teoriei lipsa, in scopul de ascunde si de a pastra fizica eterului exclusiv numai pentru folosul lor, in timp ce impiedica tehnologia sa le afecteze interesele, sub forma masurilor de securitate nationala care ne interzic [noua] utilizarea acesteia. Altfel, de ce teoria lui Tesla -veche de 100 de ani- ar mai fi inca secreta [clasificata]? Aceasta ascundere poate fi dovedita de lipsa evidenta de claritate si caracterul incomplet in aplicarea/utilizarea deplina/ a unor principii -precum este efectul Hall- la propulsia numai a fluidelor, nu si a solidelor, intrucat asa pare sa se aplice la propulsia farfuriilor zburatoare. In timp ce eu am gasit cel putin un calup de brevete de sisteme de propulsie bazate pe efectul Hall, inventiile [promovate] folosesc in mod necorespunzator efectul Hall doar pentru a pompa aer si electroni, nu eter, pe un traseu ocolitor de numai cativa inchi intre electrozi. [In felul acesta] ei au ratat in intregime esentialul, care pare sa fie esentialul din brevete, pentru a discredita efectul Hall ca aplicatie viabila pentru propulsie.  
.  La efectul Hall, un curent pulsator la intrare (input) - mai degraba decat un curent continuu CC - va creste [amplifica] la iesire [*Hall Effect Manual. Beckman Instruments, Inc., Helipot Division, Fullerton, California (1963)]. Aceasta e in concordanta cu cresterea reactantei electromagnetice, cu puterea a patra a cresterii de frecventa. Prin urmare, Tesla putea sa foloseasca bobina lui ca sa produca "pseudoelectrostaticele" pulsiuni de CC - care nu sunt CA - pentru a produce peria.
.  Dupa cum a gasit Tesla in experientele lui

[*], la o frecventa si tensiune suficient de inalte, eterul ("Omni Matter") devine «stare solida», ceea ce inseamna ca se comporta similar unei mase solide, in aceste circumstante. Asta evident tinde sa confirme teoria lui Faraday despre un "eter solid, elastic, electric" (solid pentru caldura si lumina, dar care permite corpurilor solide sa treaca prin el). Tesla incorda[presa, solicita] spatiul dintre doua placi electrizate, in experientele lui originale, si de asemenea a cercetat "unipolaritatea" unui singur electrod sau placa -ca pe o suprafata de farfurie zb- [sa vada] cum reactioneaza cu spatiul si [cu] alta materie. Testele lui Tesla cu o farfurie in 1915, tind sa-i confirme teoria (in acelasi timp [si] teoriile lui J.J. Thomson si William Thomson), ca aplicatie la electro-propulsie. Suprafata farfuriei aspira tuburile de forta[energie] care se dizolva in conductori creind o forta propulsiva care e de 1040 ori mai mare decat forta de Gravitatie, producand forta de miscare. Asta nu e mai mult decat o juxtapunere a efectului Hall, asa cum e folosit in generatoarele si pompele MHD.
.  Intrucat Omni Matter rigidizata este ultrafina, ea poate trece prin suprafata atractiva, transportand tuburile de forta in[la] masa, unde sunt obligate sa se dizolve datorita inaltei frecvente care «blocheaza» curentul la capatul opus, lasand-o pe Omni sa treaca prin corpul farfuriei si prin tot ce mai este in interiorul ei, si [sa iasa] afara prin celalat capat[opus], singurele efecte perceptibile fiind accelerarea masei si crearea impulsului [asupra] farfuriei si a continutului ei.
[*]
[Aici ar mai fi de discutat, continutul f. nefiind solidar cu f.]
Toate corpurile fizice sunt «saturate» cu Omni Matter, atomii si moleculele lor «zburand prin» Omni Matter asa cum un stol de gaste zboara prin aer. O mai buna reprezentare a ceea ce se intampla cu o farfurie zburatoare poate fi [obtinuta] vizualizand vaga analogie cu calmarul, care aspira apa printr-un capat si-l elimina prin celalat capat ca jet de propulsare prin apa, cu exceptia faptului ca in experientele cu farfuria nu sunt turbulente interne sau presiune. Cu propulsia farfuriei, Omni Matter e stationara in raport cu universul, dar dinamica fata de pamant si fata de materia din care e compusa farfuria. Farfuria se misca prin eterul rigidizat, "meta-solid" care trece prin ea [o traverseaza], tragand de si impingand in [eter] utilizand efectul Hall. Fortand eterul sa se miste prin farfurie, farfuria se misca prin el. Aceasta miscare este obtinuta provocand tuburile de forta electrica si magnetica sa intre prin suprafata farfuriei, apoi obligandu-le sa cedeze impulsul [lor] partilor conductive ale navei, dupa care Omni se scurge [prin si] dobandeste noi tuburi dupa ce iese prin partea din spate a navei.[?] Purtatorii de eter sunt schimbati prin suprafata electrizata a farfuriei, comportandu-se ca o masa de fluid capabila sa intre prin[in] suprafata [ei] si sa treaca prin farfurie in timp ce se deplaseaza, cedand impulsul care e produs de dizolvarea tuburilor, satisfacand legea fortei «egale si de sens contrar». Continutul interior al farfuriei nu este afectat, lezat, deoarece el este "intern"[?] accelerat cu aceeasi valoare, in aceeasi directie, instantaneu, de cate tuburile de forta[energie] dizolvate.  Forta EM pompeaza eterul, care creaza tuburile de forta ("tuburi microelicoidale"), prin masa farfuriei. Aceste tuburi sunt sursa inertiei, impulsului, polaritatii si precesiei, si pot fi pornite, oprite, sau reorientate instantaneu, ca sa accelereze, deccelereze sau sa schimbe instantaneu directia farfuriei. Reactiunea dintre materia solida normala si eterul cu tuburile lui genereaza si da nastere la inertie/impuls si efectele gravitationale. Efectele unor atat de rapide schimbari asupra obiectelor si oamenilor din interiorul farfuriei sunt anulate de recrearea noilor efecte in interiorul conductorilor, caci [alte] tuburi de forta se dizolva in ei, ceea ce izoleaza continutul navei de efectele tuburilor.
.  Evident, transportorii individuali de eter, posedand tuburi individuale de forta ce se termina in ele, creaza o rezistenta ("inertie") in rata de accelerare sau directia unui corp. Pe masura ce corpul e fortat [sa se deplaseze] prin spatiu, tuburile individuale de forta se unesc, intra [in corp] si se dizolva in corpul aflat in miscare, tinzand sa-i perpetueze miscarea ("impulsul") de pe directia lui de miscare, la 90o fata de tuburile de forta si fata de curentul generat, opunandu-se schimbarii starii lui de miscare. Micro-eliciile au aproximativ diametrul unui atom, avand lansare (unghiul impulsului) si viteza unghiulara (de valoare C, ceea ce inseamna ca farfuria poate sa se miste cu maxim viteza luminii). La viteza constanta, micro-eliciile nu au frecare, in conf. cu principiul I pe care-l numesc "Legea conservarii miscarii constante", care inseamna ca, la micro-elicii in miscare paralela, masa corpului reactioneaza cu eterul si ZPR in asa fel ca sa contracareze orice frecare interna. Acesta e motivul pentru care, la o viteza constanta, cand micro-eliciile se opun schimbarii unghiului impulsului sau polaritatii - analog fenomenului inductantei - nu se produce inertie («frecare» interna cauzata de schimbarile de directie sau de impuls ale micro-eliciilor). Daca corpul intalneste forte externe de natura sa-l incetineasca, impulsul micro-eliciilor tinde sa conserve miscarea prin «insurubarea» fiecaruia dintre atomii din «tuburile de micro-elicii» inainte, in lungul axelor lor polarizate, paralele. O accelerare normala a corpului prin eter creaza conditiile electromagnetice de producere a impulsului, si care sunt sintetizate de electro-tehnologia farfuriei, in care ambele impulsul/inertia sunt pornite(comutate) [sau] micsorate [din farfurie] prin reorientarea polaritatii si a impulsului.
.  Utilizand metoda descoperita de Tesla, in conditiile speciale create de "p2", potentialul eterului de a reactiona ca un fluid elastic rigidizat, electric conductiv, continuu, este dezvaluit, din acest pdv. de suprafata negativ incarcata si masa. Inalta freventa, inalta tensiune a (im)pulsurilor antrenate de suprafata farfuriei intr-o [anumita] directie, creaza un camp magnetic de-a curmezisul[de-a latul] suprafetei, la 90o fata de curent, provocand accelerarea masei farfuriei pe o directie normala la suprafata (la 90o fata de curent si fata de campul magnetic), in acord cu efectul Hall, asa ca purtatorii de eter si tuburile de forta sunt pompate prin campurile incrucisate - electric si magnetic - de pe suprafata farfuriei, unde tuburile de forta sunt separate din purtatorii de eter si dizolvate in conductori, asa ca purtatorii de eter decojiti[curatati] traverseaza masa farfuriei si ies prin partea cealalta (ca intr-o pompa MHD), unde ei primesc noi tuburi de forta. Forta electromagnetica totala, care este de 1040 de ori mai mare decat forta G(rav.)[*1 The Electromagnetic Interaction (supra).], accelereaza nava la o viteza fantastica. Toate fortele normale[perp.?] din spatiu sunt manipulate de puternicele efecte EM ale farfuriei, fiind fortat "inghitite" la un capat, rezultand miscarea farfuriei ca efect "egal si de sens opus"...
.  Exista un efect inselator al asa-numitei forte gravitationale, care pare sa «penetreze» masa in conditii normale. Acest lucru e demonstrat tinand un corp deasupra pamantului si un al doilea corp deasupra primului. Forta G pare sa «traverseze» corpul inferior, sa-l traga in jos pe cel de deasupra, aparent nefiind blocata de corpul de dedesubt. Forta pare sa fie liniara, penetranta, si nediminuata sau blocata de alte mase. Aceste false aparente (pe care Einstein le numea "efecte aparente"), sunt in realitate o amagire naturala, rezultata din presupunerea falsa ca gravitatia este o forta exercitata la distanta prin "spatiul gol" dintre corpuri, de catre o misterioasa, necunoscuta caracteristica a corpurilor (in absenta Fizicii Eterului), cand, de fapt, forta este exercitata intre corpuri si eterul existent in [corpuri] si intre corpuri, datorita interactiunii electrostatice («microunde») create in[tre] eterul rigid interpenetrat [rigidizat] de aceste forte. ["eterurile" rigidizate in jurul corpurilor se interpenetreaza!] Dupa cum a zis si Tesla[*2 Nikola Tesla, Experiments with Alternate Currents of High Potential and High Frequency (a lecture delivered before the Institution of Electrical Engineers, London, 1892):
"... Daca plasati o coloana de gaz (sau lichid) intr-un camp electrostatic intens, rapid alternant [si] fixati particulele ce vibreaza cu viteze uriase, atunci rezistenta inertiala se afirma [si ea]. Un corp se poate misca mai mult sau mai putin liber prin masa vibranta, dar in general va fi rigid. "
.  In mod evident, daca forta G este excesiv de mica in compratie cu forta EM, este greu de inteles cum e atat de "penetranta", cand ar fi nevoie de raze X de cateva milioane de volti ca sa penetreze cele doua corpuri. Forta se exercita liniar intre un corp mai mic si pamant, asupra eterului dinauntrul fiecarui corp, din cauza campului electric al pamantului a carui influenta a rigidizat eterul, l-a deplasat si a bulversat echilibrul din vecinatatea celor doua corpuri, care impune corpului mai mic o miscare catre centrul pamantului, ca reactiune egala si de sens contrar fortelor electrostatice. Miscarea corpului mai mic, in spatiu, deasupra pamantului si prin campul sau de influenta, rastoarna/deranjeaza echilibrul eterului si il pompeaza in sus[cine?] prin corpul mai mic, datorita fortelor electrostatice generate de corp si de pamant in miscarea lor prin spatiu. Tuburile de forta sunt unite si trase in corpul mai mic si dizolvate in el, accelerand astfel caderea corpului, ceea ce este numit "gravitatie", si considerata eronat ca fiind o misterioasa "atractie" intre doua corpuri.
.  Masele si miscarile unor corpuri aflate in relativa apropiere, [isi] produc efectele lor asupra eterului din propria lor vecinatate, accelerand corpurile unul catre altul, aproape ca si cand ar fi un singur corp. Gravitatia si inertia/impulsul implica polarizarea EM, creata de o radiatie EM unipolara speciala (microunda electrostatica), rezultata din perturbarea eterului si a caracteristicilor transmisive ale ZPR-ului sau. La fiecare schimbare a axei de polarizare a corpului aflat in repaus sau in miscare, trebuie invins(a) inertia/impulsul. Reprezinta aceste forte, odata amplificate prin aceasta tehnologie, un pericol similar razelor X? Raspunsul pare paradoxal, prin aceea ca gravitatea nu penetreaza nimic, fiind doar o reactiune in[materia atomica] si intre materia atomica si eterul care penetreaza totul. In timp ce emisiile de inalta tensiune de pe exteriorul farfuriei reprezinta evident un tip de pericol, continutul interior poate fi complet sigur datorita unei protectii adecvate si izolatiei. In sens obisnuit, ranirile vor fi evitate.
.  Efectele inselatoare aparente au dejucat tentativele noastre de a intelege ca inertia, forta centrifuga si impulsul sunt toate create de aceeasi interactiune intre masa atomica, ZPR si eter, in interiorul sau in apropierea unei mase, de indata ce masa se misca (intrucat toate masele sunt in miscare). Pe planeta noastra campul electric de influenta il domina pe cel al celorlalte corpuri mai mici din apropierea sa, inclusiv Luna, exact cum campul electric al soarelui il domina pe acela al planetelor din sistemul solar ca intreg, etc. A te afla in campul electric al pamantului inseamna ca ale eterului si ale ZPR caracteristici au fost polarizate, deplasate, rigidizate intr-un anume grad, si de altfel alterate si extinse pana la oarece distanta in jurul lui, astfel incat, la scara macroscopica, corpurile sunt determinate sa se comporte ca si cand ar fi parte a masei pamantului, sau ca un sistem de mase ale pamantului. Sistemul solar este [si el] similar unui atom gigantic.  
.  Sub actiunea unor conditii EM «artificiale», caracteristicile mediului (eter si ZPR) - ca si surse ale inertiei/impulsului - pot fi variate crescator sau anulate daca vrea cineva, instantaneu. Nevoia normala ca aceste forte trebuie echilibrate este depasita prin re-polarizarea EM a fortelor dinauntrul corpului in timp ce el se misca prin mediul natural, in directia dorita. Pentru ca nava/corpul sa depaseasca gravitatia pamanteasca, o alterare[modif.] a acelorasi reactiuni [cu] eterul/ZPR ce se produc in masa pamantului, trebuie inversate [d]in interiorul acelui corp. Polaritatea impulsului poate fi orientata artificial in orice directie dorita si marita sau micsorata deoarece campul electric al corpului poate fi marit (asemanator celui unui corp mult mai mare), anulat (diminuat pana la acela al unui corp inexistent) sau reglat la orice nivel si in orice directie. Astfel facand, fortele electrostatice ale pamantului sunt invinse de fortele generate dinauntrul unui corp relativ mic, datorita constantei conversii de energie gravito-EM care ii permite acestuia [corpului] sa fie mult mai puternic.
.  Desi gravitatea, ca si razele X, pare sa patrunda masa mai bine chiar si decat razele X, aceasta este o perceptie gresita. Gravitatea nu cauzeaza niciun prejudiciu vietii organice cum o fac razele X, intrucat reactiunile dintre masa, eter si ZPR sunt ne-interactive in frecventa de ionizare nucleara sau moleculara a fiintelor noastre organice, de pe farfuria noastra, cu exceptia suprafetei sale, si nu produc reactiuni interne care pot antrena vatamari organice. Aceste reactiuni sunt controlate prin energia electrostatica aplicata, care afecteaza eterul interpenetrant, fara sa altereze structurile nucleare interne sau viata organica.
.  Microundele nu traverseaza in mod obisnuit suprafetele metalice. Eterul si ZPR traverseaza toate masele, operand altfel. Razele X vatama celulele vii, in timp ce gravitatea nu, afectand masa intr-un mod neradioactiv, prin conditiile create de rezonanta EM naturala a tuturor corpurilor gravitationale. Microundele masurate de Tesla, emanate de pamant, sunt generate de miscarea lui prin spatiu, pentru ca masa si continutul electric ale pamantului taie transversal liniile campului magnetic solar. Forta motrice din spatele miscarii pamantului prin spatiu este giganticul curent ce circula de la soare, prin spatiu, prin pamant, si inapoi la soare, care cedeaza impuls pamantului [*1 Hannes Alfven, Existence of Electromagnetic Hydrodynamic Waves, NATURE, vol. 150 [Oct. 3, 1942], pp. 405-6.] prin atragerea tuburilor de forta[energie] prin Aurora Borealis («peria» pamantului), unde ele se dizolva. Astrofizicianul norvegian Hannes Alfven a povestit cum [ca] masuratorile lui Kristian Birkeland aratau ca "... campurile magnetice generate de aurora sunt astfel localizate pe teren [la nivelul pamantului] incat nu puteau fi produse decat de curentii verticali din apropiere [-a suprafetei terenului?] - aliniati de-a lungul campului magnetic al pamantului..." [ *2 Eric Lerner, The Big Bang Never Happened, Random House [1991].] Dupa cum explica Eric Lerner, Alfven descoperise ca norii de plasma, [aflati] in miscare [pr]in campul magnetic al soarelui, genereaza curenti electrici care curg catre soare, dupa care curenti giganti, de trilioane de amperi, se scurg afara din soare in lungul liniilor de camp magnetic solar, prin aurora pamantului, traversand pamantul, traversand invers norul, si inapoi la soare la ecuatorul sau, si tot asa, transferand impulsul pamantului.
.  Un dipol EM oscilant e in continua schimbare si, daca e bine conceput, produce spre exterior un puls negativ care radiaza de la farfurie si desi afecteaza eterul si ZPR-ul[din exterior?], in farfurie si in afara farfuriei nu distruge viata organica. Solutia este, radiatie «pozitiva» contra radiatie «negativa». Radiatia pozitiva penetranta (precum razele X) reactioneaza cu masa nucleara in gama sa de frecvente, si o transmuta, in vreme ce radiatia «negativa» tinde sa reactioneze cu stratul electronic de materie si nu transmuta masa nucleara, desi coliziunile electronilor de inalta energie cu masele nucleelor poate da nastere la raze X, prin traversarea barierei exterioare a norului de electroni si sa intre in spatiul nuclear, ceea ce [poate] duce la excitarea si relaxarea atomilor, cu emisii periodice de radiatii X.


Ultima editare efectuata de catre mm in Joi Iul 31, 2014 7:25 pm, editata de 4 ori

mm

Mesaje : 156
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  mm la data de Vin Noi 30, 2012 12:25 am

.

Problema precesiei

. Farfuria zburatoare originara a lui Tesla se pare ca era afectata de problema precesiei. Din acest motiv germanii o numeau "Kreisel Teller" ("Farfuria giratoare"), care se comporta asemeni unui titirez, in special cand stationa la punct fix, dand nastere speculatiilor ca proprietatile antigravitationale ale farfuriei erau produse cumva prin actiune giroscopica. Masa unui obiect ce se roteste [in jurul axei proprii] cu (impuls?) viteza (unghiulara) constanta, are oscilatii uniforme de la directia(polaritatea?) axei si a planului [sau de rotatie]. Polaritatea[!?] axiala are o precesie uniforma (rotatie), in timp ce polaritatea[?] radiala oscileaza de asemenea uniform. Forta de precesie este exercitata paralel pe axa de rotatie sau e perpendiculara pe ea? In mod evident, daca suntem mai constienti de oscilatia axei de rotatie, forta de precesie poate fi la fel de bine exercitata in planul de rotatie, din cauza unei forte de torsiune direct legata de variatiile de freventa ale micro-eliciilor toroidale formate in interiorul corpului in rotatie, datorate diferentei progresive de viteza intre masele din apropierea axei de rotatie si cele [mai departate,] de pe suprafata [corpului]. Ea[forta de precesie] se poate datora unei unde ondulatorii de miscare din oceanul de eter saturat corpuri

[Precesia se studiaza in mecanica la corpul rigid cu punct fix, fiind un vector moment cinetic; expresia matematica este data de ecuatiile lui Euler.]
care [poate ca] variaza in frecventa si unghi in functie de miscarile individuale ale corpurilor. Ea [poate ca] este legata de rotatia tuburilor de forta unificate si sorbite de corpurile in rotatie, si dizolvate in ele, iar rata [viteza] cu care ele [isi] transfera impulsul corpurilor in rotatie [este] similara felului in care impulsul ii este transferat pamantului de la curentii din spatiu.
. Atomul de hidrogen rezoneaza magnetic de 42,6 milioane de ori pe secunda. Acesta este frecventa "NMR" (Rezonanta Magnetica Nucleara), frecventa la care polii axiali magnetici ai hidrogenului preceseaza, sau oscileaza. Aceasta oscilatie este foarte rapida in comparatie cu precesia unui titirez, desi aceleasi reguli guverneaza ambele corpuri. Ar fi imposibil pentru un titirez sa oscileze la 42,6 MHz, din pricina ca inertia si proprietatile masei l-ar dezintegra in conditii obisnuite, dar precesia atomilor lui individuali cu asa o frecventa nu pune astfel de probleme. Intrucat un corp in rotatie absoarbe tuburile de forta, transformandu-le in impuls, poate ca oscilatiile axei de rotatie sunt determinate de viteza cu care impulsul este transferat. In general, diferenta dintre frecventa de precesie a atomului de hidrogen si a unui titirez pare sa fie legata de diferenta dintre masele lor, si care dau o mare diferenta la impuls. Recreind efectele EM cu un generator interior intr-un vas spatial, vasul se va comporta ca un singur ion gigantic , cu efecte precesive proprii acestui corp. Daca tehnologia electro-pulsiva pune atomii navei intr-un fel de "inversiune de populatie", e posibil ca precesia individuala a fiecarui atom sa fie transferata intregii nave. Un speculativ cauta un "corp in rotatie" atunci cand studiaza precesia, in timp ce un cugetator mai inteligent isi da seama ca precesia unui corp mare este datorata - mai probabil - unui ne-aparent efect EM ce-si are originea in reactiunea dintre masele atomice rotitoare ale corpului,[adica intre] materia atomica invizibila si ZPR-ul din [interiorul] corp[ului] si eterul cu tuburile de forta din spatiul in care el peceseaza. Fenomenul nu necesita un corp in rotatie, ci poate fi datorat reactiunilor EM artificial recreate de un corp in rotatie asupra unui [alt] corp nerotitor. Miscarea de precesie poate fi legata de cumularea efectelor EM ale electronilor ce se invart in camp magnetic, transferata [catre] ca precesie corpului.
.......................
Rezumat de fapte

. [Apare aici o enumerare de fapte, "implinite", vreo 20, din care redau doar cateva.]
. 9. [Vasul] "Glomar Explorer" a fost construit pentru a recupera cele 24 de submarine germane (U) sabordate, inainte ca "teroristii" sau guvernele ostile sa le gasesca si sa recupereze submarinele, rachetele, bombele si tehnologiile conexe. Submarinele "U-Electrice" germane din timpul razboiului al 2-lea mondial erau echipate cu un tip de generator magneto-electric (inventat de un american pe nume Dort, din Virginia), bazat pe un oscilator Tesla, care era superior ca putere unuia nuclear. Detalii suplimentare despre «navele» germane, Graf Zeppelin-ele sunt incluse in aceasta carte;
......................
. 12. Farfuriile zburatoare functioneaza pe baza unor principii electrice si fizice, simple, solide, stiintifice (dar foarte serios ocultate), cunoscute de mai bine de 100 de ani; descoperirea lui Tesla a fost ascunsa timp de 60 de ani si toate sursele publicate au fost puternic curatate[sterse] de FBI, in 1942; farfuria zburatoare utilizeaza interactiunea EM, care este de 1040de ori mai mare decat interactiunea gravitationala, pentru deplasarea de farfurii enorme cu viteze fantastice, aparent sfidand legile fizicii studiate la scoala, aproape fara consum de energie; ele pot fi alimentate cu energia electrica nelimitata extrasa din aerul atmosferic obisnuit, pe baza descoperirilor lui Tesla din 1900; (Nota: aceasta carte explica cum sa va construiti propria farfurie.)
......................
. 16. "Gaura de ozon" pe care oamenii de stiinta (ai guvernului) USA o considera inexplicabila - desi dau totusi vina pe «spray-urile cu aerosoli» - este probabil subprodusul a trei explozii nucleare armate cu bombe cu hidrogen, ce au fost lansate prin Antarctica de militarii USA, pe 27 august, 30 august si 9 septembrie, 1957. Bombele au fost detonate la 300 mile alt., pentru a crea un strat sferic de ioni reflectanti in jurul pamantului [si] a facilita reflexii ale impulsurilor radar intre strat si pamant. [??]
.......................

PARTEA I
Cap. I "Stadiul I al secretului fizicii gravitatiei"

. "Stadiul I al secretului gravitatiei fizice" e o tentativa de explicare a gravitatiei ca fenomen electrostatic.
........................
. Eu consider electronii ca avand deja "gravitatie negativa" (sau "anti-gravitatie"), chiar daca ei au o masa, caci au tendinta normala de a gravita in jurul pamantului, ca un gaz, datorita (raportului lor mare de) sarcina-per-masa si a slabei lor densitati de masa. Asta e mai conform cu teoria eterului decat cu Relativitatea. Radiatia cosmica si furtunile cu fulgere aduc electronii jos la pamant, care este in general o masa electro-pozitiva, pe suprafata careia o sarcina negativa continua este mentinuta de fulgere, desi electronii tind sa «curga» si sa migreze inapoi din nou in sus. In consecinta, ionosfera este incarcata la cel putin 176 milioane de volti pozitiv[?] in raport cu pamantul, dand nastere unui camp electric vertical, gradat [cu un gradient] de la nivelul marii in sus, de cca. 150 V/m, de la negativ la pozitiv. Acest camp electric este inversat si multiplicat de aprox. 10 ori in timpul norilor de furtuna, deoarece sarcinile mai negative ale norilor resping sarcinile (similare) negative ale pamantului.
. Acest camp electric vertical poate fi - in mod gresit - considerat cauza gravitatiei, dar sunt destule planete ce nu au ionosfera, in vreme ce toate masele atomice poseda sarcini electrostatice aflate in miscare impreuna cu masele[respective], ce nu sunt altceva decat curenti (experimentul lui H.A. Rowland), un aspect utilizat de Tesla in aplicarea Teoriei sale Dinamice a Gravitatiei.
. Aparent, gravitatia este un produs secundar rezultat din dezechilibrul altor forte, primare. Nu s-a gasit o baza distincta dar un dezechilibru electrostatic a fost pus in evidenta in materia atomica. Fizicianul atomist olandez, Hendrik Antoon Lorentz (1833-1928), masurand raportul dintre marimile sarcinei negative a unui singur electron ("in miscare" sau "orbital") si a sarcinei pozitive a unui proton ("stationar" sau "nuclear") din atomul de hidrogen, a afirmat ca de fapt cele doua sunt usor inegale, ca protonul poseda un exces de sarcina pozitiva, usor mai mare decat pretinsa «egala si opusa» sarcina negativa a electronului. Aceasta informatie a fost neglijata in mod lejer, intrucat, ca si consecinta, ea contrazice teoria relativista, deoarece sarcinile inegale ar fi putut descalifica intreaga teorie[relativista] si ar fi sustinut Teoria Dinamica a Gravitatiei luiTesla. In plus, Lorentz a postulat ca acest surplus de sarcina pozitiva e responsabil pentru slaba forta de gravitatie, si astfel, prin marirea sarcinilor negative (in miscare), gravitatia unui atom cu masa nucleara pozitiva stationara ar fi complet "anulata". [?]
..........................

Inertia si electromagnetismul

. Intrucat, dupa ipoteza lui Lorentz, gravitatia este rezultatul unui dezechilibru de continut/sarcina electrostatica, acest dezechilibru ar trebui sa explice si legile lui Newton, fara sa explice si dinamismul universului. Intrucat Tesla il cunostea pe Lorentz, e posibil ca ei sa fi discutat acest lucru. Tesla stia ca forta electrostatica este cea mai importanta pentru noi, ca sa o studiem. Desi descoperirile lui [in domeniul] gravitatiei erau complete inca de-acu 100 de ani, Iluministii au furat zeci[?] si imganfati le-au ferit de noi pana azi, ascunzand, sau denaturand partile esentiale ale gravitatiei, teoriei eterului si a rezultatelor experimentale.
. Excedentul de sarcini pozitive, sau parti ale acestora dintr-un corp, induce reactanta [reactiune?] electrostatica cand corpul se misca prin spatiul traversat de campuri magnetice si electrice. Intrucat toate masele sunt in miscare, si tot spatiul este traversat de campuri magnetice si electrice, aceasta inductie se aplica tuturor corpurilor si intregului spatiu. Pamantul induce o reactanta eletrostatica negativa[?] deoarece se misca prin spatiu. Normal ca aceasta inductie se aplica si tuturor corpurilor din [aflate in] campul electric dinamic al pamantului, in care exista enorme, rapid variabile, forte electrostatice. Aceasta inductie schimba incontinuu caracteristicile electromagnetice ale corpurilor si [ale]spatiului, functie de miscarile lor relative, si redistribuie complexul de schimbari. Prin urmare, cu redistribuirea (sau "dislocare") de miscare, dinspre sau inspre pozitia de echilibru, o forta egala si opusa, tinzand sa o contrabalanseze, este produsa in directia din care emaneaza fortele electrostatice negative ale pamantului, [si] care este numita "gravitatie". Aceasta este o parte a Teoriei Dinamice a Gravitatiei, a lui Tesla, care necesita o [buna] intelegere a eterului si a efectelor sale.
. Inertia este rezistenta [ce apare] din sanul corpului cand isi schimba starea de miscare. Impulsul este acelasi lucru, intrucat toate masele se afla in miscare, dar cauza acestei rezistente la schimbare necesita o teorie a eterului care include tuburile de forta. Inertia/Impulsul este observata in rotorul dinamic al unui generator electric, din care impulsul rotorului este transmis, prin intermediul curentului electric (tuburi de forta), la rotorul unui motor care functioneaza cu acest curent. Cu alte cuvinte, cand e pornit rotorul, el absoarbe tuburi electrice de forta, care calatoresc prin circuite la motor, care absoarbe si dizolva tuburile, care-i cedeaza impulsul. Faptul ca se spune ca legile inertiei nu se pot aplica legilor electromagnetismului, e o minciuna.
........................
. Daca inertia este rezultatul rezistentei corpului la schimbarile din puternicele texturi electromagnetice (inclinatia[?], frecventa si impulsul micro-eliciilor de eter) ce exista ca rezultat al starii lui specifice de repaus sau de miscare, printr-un mediu eteric elctrostatic particular, atunci conditiile artificiale ale campului electric al bobinelor unui rotor de generator sunt numai o stare artificial modificata a conditiilor care existau deja acolo. Imi amintesc felul in care Tesla a descoperit campul electromagnetic rotitor, intr-o strafulgerare de intuitie creativa, la o plimbare cu un prieten pe nume Tageti in Bucarest, cu mai mult de 100 de ani in urma, recitand un vers din Goethe.
. Structurile existente de forte actionand asupra unui corp devin uniforme cand nu [mai] apar schimbari in starea lui de miscare, si corpul nu se mai confrunta cu nici o forta. Numai cand corpul accelereaza, deccelereaza sau schimba de directie, ori intalneste alte corpuri exterioare sau forte electrice sau magnetice, [atunci] structurile existente de forte opun rezistenta schimbarii. Acest lucru este in concordanta cu teoria tuburilor de forta. Este evident faptul ca acest fenomen este electromagnetic. Ipoteza lui Albert Einstein ca un mecanism ce are [niste] greutati care oscileaza in timp, ar fi analog gravitational cu campurile electrice sau magnetice oscilante[variabile] in inductanta, [si] ar da nastere "undelor gravitationale", este evident gresita, de altfel intrucat oricine putea usor dovedi aceasta ipoteza caci n-a fost niciodata un secret, e cu atat mai gresit. Tot asa cum Einstein a crezut ca astfel de «unde» erau responsabile de pretinsa "forta de atractie", chiar daca ele ar putea fi generate in acest fel, ramane neclar.
. Motivul pentru care stim ca inertia/impulsul e un fenomen EM, se datoreaza faptului ca apare numai in timpul accelerarii, deccelerarii sau schimbarilor de directie care sunt esentiale pentru principiile inductiei, si pentru ca nu putem gasi alt motiv. Intrucat nici o inductanta nu apare decat daca variaza campurile electrice sau magnetice, sau daca un corp se deplaseaza prin ele atunci [apar] variatii ce cauzeaza inversarea cresterii, colaps, si inversarea campurilor EM, nu exista o diferenta notabila intre (fortele de) inertia/impulsul EM si [cel] gravitational, ceea ce nu poate fi explicat cu teoria EM, [sau] integrat intr-o teorie logica a fizicii eterului. Forta de propulsie apare de asemenea, pe axa corecta, asa cum o prezice efectul Hall.
. Stim ca liniile magnetice de forta exista si le putem trasa cu o foaie de hartie si pilitura de fier. Aceste linii reprezinta variatii ale densitatii de flux magnetic, de-a lungul si transversal pe liniile de flux. Ori de cate ori un conductor sau un corp le taie, rezulta un curent [electric] in conductor sau in corp. Un curent electric da nastere unui camp magnetic, in jurul lui si a conductorului sau corpului prin care se scurge, perpendicular pe el insusi, conform "regulii mainii drepte". Variatiile dintre liniile de camp magnetice reprezinta schimbarile necesare pentru generarea curentului in conductorul ce le taie, si prin urmare chiar un generator de "curent continuu"[C.C.] isi creaza curentul lui prin "alternarea" (de inalta frecventa a) fenomenului de inductie.

Impuls si Inductanta[inductie]


[am lasat inductanţă dar cuvantul romanesc tehnic corect e inducţie; inductanţa este sinonima cu rezistenţa]
. Intrucat un obiect ce se roteste [in jurul unei axe proprii sau din ext. lui] taie liniile campului magnetic, care il pot traversa, pamantul in acest fel genereaza curent electric, care continua sa se dezvolte perpendicular pe campul său magnetic, pana cand va deveni suficient ca sa anuleze campul magnetic[?]. Asta e in acord cu Efectul Hall. Daca curentul este evacuat, campul magnetic este marit, si viceversa. Daca un corp rotitor produce un curent oscilant, el devine deci un dipol EM, care multiplica energia EM radiata cu puterea a patra a frecventei sale[??]. Dupa cum zicea Tesla, fiecare entitate fizica poseda un set natural de caracteristici de frecvente EM rezonante. S-a sugerat ca giroscoapele raspund de fapt unor efecte EM de emitator/receptor, de dincolo de sistemul nostru solar. De baza pentru sistemul de ghidare celest, inventat de Tesla in 1917 si dezvoltat mai departe de nemti in timpul WW II, ele [giroscoapele] nu au fost utilizate de noi decat douazeci de ani mai tarziu. Campul electric al unui corp rotitor, la o anume viteza de rotatie, la un camp magnetic terestru slab, trebuie sa genereze o crestere de sarcini negative, suficienta pentru a anula partial propria lui greutate, prin provocarea unei partiale inversari a deplasarii acestor sarcini, [care] sa micsoreze forta lor[a sarcinilor] in jos, deoarece eterul trece prin [ce?]. Intrucat [corpul] se roteste in jurul centrului sau, cea mai mare viteza unghiulara se gaseste pe circumferinta lui exterioara. Odata ce sarcinile lui de suprafata incep sa se miste [invarta], campul magnetic este blocat progresiv, ca intr-o cusca Faraday. Din cauza ca al pamantului camp magnetic este asa de slab, un corp in rotatie nu va dezvolta o suficienta tractiune EM in sus ca sa-si piarda greutatea, dar isi va pastra intreaga greutate a punctelor sale [aflate] in rotatie, chiar si cand e complet culcat[?], ca un giroscop, care pare sa "semi-sfideze" gravitatia. Proprietatile stabilizatoare ale giroscopului, care se comporta ca si cand ceva l-ar tine in spatiu, dovedeste existenta eterului si a tuburilor de forta.
. Am observat ca precesia e comuna [si] corpurilor in cadere, chiar daca acestea nu se rotesc, care devine foarte pronuntata dupa ce corpurile au cazut in jur de 700 feet [213 m]. Acest lucru poate fi vazut in filme cu bombe in cadere. Chiar daca un obiect in cadere cu 120 m.p.h. [193 km/h] practic nu mai are greutate, el are inca impuls/inertie, iar forta[aici, corect: energia; este una din variantele de traducere a cuvantului "force", in afara aceleia de forta] pe care o elibereaza cand loveste pamantul este impulsul EM acumulat in timp[care e o integrala dupa timp si-i egala cu energia]. Impulsul EM al unei farfurii zburatoare nu este legat de legea de accelerare a corpurilor in cadere, determinata de timpul de cadere al obiectului, accelerat de forta de gravitatie, ca sa absoarba o anume cantitate de tuburi de forta[energie], dar poate fi puternic accelerata[farfuria] de curentul de inalta tensiune, si multiplicat[impulsul].
. Corpurile in cadere sunt traversate de purtatorii de eter, care aduc cu sinesi tuburile micro-elicoidale de forta, care in timpul accelerarii isi maresc progresiv pasul[elicei], inainte de a se dizolva, transferand impulsul masei.
. Toate corpurile sunt afectate atat gravitational cat si EM de catre principiile de inertie, polaritate, si precesie, cum s-a aratat in introducere. Miscarea lor, ca si la farfuriile zburatoare, poate fi cauzata conform efectului Hall ale carui reactiuni sunt asa de mari incat pot fi depasite numai de fisiunea nucleara sau de reactiile de fuziune. Nikola Tesla si-a construit farfuriile zburatoare prin 1915, folosind bobinele cu miez-de-aer reglate rezonant. Cu 62 de ani in urma, se desfasura un proiect secret de farfurie zburatoare germana, utilizand tehnologia furata de la Tesla, numit "p2", a carui existenta a fost cu grija ascunsa.
..................................

Imponderabilitatea, "p2" si tuburile de forta

. E convingerea mea ca un lucru important a fost oficial omis din ceea ce se invata astazi... acela ca un corp in cadere inceteaza sa mai accelereze dupa atingerea vitezei de aprox. 120 mph[193 km/h]... pe care o mentine natural sau tinde sa o pastreze [ca] viteza constanta. [Poate ca ajunge la egalitate cu rezistenta aerului] A fost oare secretizat de iluminati, deoarece asta presupune alte fapte importante, care apar natural, odata ce primul fapt e facut cunoscut? Daca e asa, acesta reprezinta o dovada suplimentara a existentei unei «substante» mijlocitoare -eterul- si presupune acumularea a ceva la o viteza predeterminata, la care si-a atins maximul sub actiunea fortelor naturale prezente. Daca reactiunea datorata constantei gravitationale G inceteaza sa mai accelereze corpul la viteza de 193 km/h, asta ar putea fi din cauza timpului- asociat "reactiunii egale si opuse" la care forta ce-l impinge in jos, evidentiata de impulsul contra-acumulat, [care e] suficient sa anuleze accelerarea datorata fortei gravitationale. E posibil oare ca aceasta acumulare sa anuleze forta G, proportional cu timpul, pana ce corpul devine in final imponderabil, cu toata gravitatia lui anulata? Poate fi din cauza ca cineva, pentru o clipa, se simte fizic complet imponderabil atunci cand zboara cu un avion care decoleaza, in momentul cand acesta trece prin viteza de 193 km/h? Multa lume se gandeste ca senzatia apare cand avionul paraseste pamantul, pentru ca atat de multe avioane parasesc pamantul aproape in acelasi timp, dar senzatia fizica de imponderabilitate este foarte diferita dupa ce intri in zborul comod [de la] bord, si poate fi simtita in urechea interioara, provocand [si] o senzatie neplacuta in stomac. E posibil de asemenea ca principiul ridicarii aerodinamice sa fie complectat de tuburile de forta, asa cum am aratat in introducere.
. Intrucat rezistenta aerului atmosferic incetineste un corp in cadere, constanta gravitationala intra in joc iar, ca sa-l accelereze iarasi [pana] la viteza constanta, si tot asa, mentinandu-se viteza constanta, la care [cele doua,] forta-G de masa-pozitiva[?] (egala si opusa) si anti-gravitatia, o forta electropropulsoare neutralizanta, sunt in echilibru, cu precesia la unghi maxim si frecventa (precesiei) la minim.
. Experientele lui Michael Faraday au aratat ca un exces de sarcina negativa va apare pe suprafata unui vas [metalic], inchis. Puneti o sarcina in interiorul lui si va apare pe exterior. Misterul acesta e un instrument nimerit pentru tehnologia farfuriei zburatoare, din cauza ca nu le vrem aceste sarcini sarind peste tot in cockpitul nostru, ci le vrem afara, unde ele sa lucreze. Toate corpurile sunt in principal compuse din entitati cu continut electric (protoni, electroni, neutroni). Prezenta acestor sarcini intr-o masa dinamica, ii permite sa genereze sau sa atraga proprii electroni, sa-i creeze din Omni Matter, sau sa ii emita, si sa intalneasca propriile reactiuni gravitationale, functie de miscarea sa relativa prin campurile magnetice si electrice proprii din mediul inconjurator.
. Probabil ca asta a avut in vedere Tesla in Teoria Dinamica a Gravitatiei; faptul ca guvernul o are, si ca nici o copie a ei nu e accesibila publicului, trebuie sa ne indice importanta aceste teorii vechi de 100 de ani, fara sa mai amintim ca cea mai mare parte a oamenilor de stiinta nu au auzit niciodata de aceasta teorie. Stim deja ca simbolul trilateral/illuminati chiar, a fost folosit la proiectul original seria-nazi "p2" de la Los Alamos si in cap. II, am povestit cum a aparut el[simbolul] pe implanturile rezonatoare I.G.S. din anii '50. A fost semnalat in cateva forme pe OZN-uri.
. Conform celor cunoscute despre diferenta intre gravitatie, electricitate si interactiunile EM, daca exista un surplus micut de sarcina pozitiva pe proton - atat de micut incat existenta lui [a surplusului] le-a fost ascunsa «fizicienilor» creduli - atunci ea ar putea fi, ipotetic vorbind, la originea slabei "interactiuni gravitationale". Sa presupunem ca forta gravitationala este egala cu forta electrica produsa de ipoteticul surplus de sarcina pozitiva al protonului de hidrogen, luand in considerare "greutatea" lui, care este cea mai mica dintre toate elementele cunoscute. Din aceleasi motive, toate elementele ar trebui sa fie foarte aproape de imponderabilitate. Un atom chiar al unuia din cele mai grele elemente, plumbul, necesita adaugarea a mai putin de un electron pentru ca sa anuleze gravitational/electric toate unitatile lui de masa, si sa i se confere acelasi raport sarcina-per-masa ca la hidrogen. Ca sa apreciem puterea pe care electronii o exercita asupra protonilor si neutronilor, trebuie subliniat ca masa unui proton e de aprox. 1837 ori cea a unui electron (neutronul avand un raport oleaca mai mare). Cand se spune ca neutronul este electric neutru, din cauza ca e compus dintr-un proton si un «electron foarte legat», aceasta neutralitate se aplica numai la conductivitatea electrica si nu a fost facuta legatura cu electro-gravitatia. Electronul puternic legat al neutronului a anulat deja cea mai mare parte din sarcina pozitiva, dar totalul cumulat, al tuturor micilor excedente de sarcini pozitive - daca ipoteza lui Lorentz este corecta - al celor 82 de protoni si alti 125 de neutroni ai atomului de plumb, este dat disparut. In aceste conditii, uriasele diferente dintre interactiunile EM si gravitationale favorizeaza "gravitatia". Intrucat va fi necesar doar sa se adauge ceva sarcina negativa pentru egalarea totalului acestor minuscule excedente de sarcini pozitive, pentru a anula total gravitatea atomului de plumb, va fi suficient sa se adauge mai putin decat un electron intreg! Altminteri, atomul de plumb ar avea deja inca un electron. Primul lucru pe care un atom "il face", atunci cand in masa sa nucleara se dezvolta o "nevoie" (electrica) pentru inca un electron, este sa capteze inca unul pe orbita lui exterioara.
. Toti atomii, moleculele sau compusii ce constituie materia de pe - sau din jurul - pamantului nostru, sunt predominant electro-pozitivi (desi unii dintre ei sunt considerati electro-negativi raportati la hidrogen, uneori probabil pe la sase volti, dar numai in termenul de "electroni liberi", aflati in stare ne-ionizata). Raportul sarcina-per-masa al tuturor elementelor din natura este pozitiv, pentru ca in toate cazurile - chiar si hidrogenul - exista un excedent de masa pozitiva in nucleele lor.
. Incarcarile cu inalta tensiune a provei unei farfurii sau a partii ei superioare, "penetreaza" usor barierele norului de electroni, si trebuie sa manifeste o forta electrica atractiva catre materia exterioara pozitiva, care, conf. Lorentz, este de 2,2x1039 ori mai puternica decat forta atractiva gravitationala, dar asta nu-i adevarat, si nu lucreaza "la distanta". Aceasta uriasa forta, care dupa newtonieni, actioneaza la distanta mai mare, ii contrazice pe relativisti, care nu cred ca exista o forta la distanta, aici sunt de acord, din diferite ratiuni. "Interactiunea EM", din ratiuni neexplicate, este mai mica decat aceasta [gravitatia], de 1040 ori forta G "de interactiune" gravitationala. Daca relativistii nu cred in forta la distanta, atunci de ce ei continua sa se refere la forta "de atractie"?



Ultima editare efectuata de catre mm in Lun Feb 18, 2013 11:38 pm, editata de 2 ori

mm

Mesaje : 156
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  mm la data de Sam Dec 08, 2012 12:57 am

.



O alternativa la transformarile lui Lorentz

. S-a presupus gresit ca experimentele Michelson-Morley au demonstrat inexistenta eterului, presupunere bazata pe lipsa observarii unui "decalaj" [unei interferente] ("deplasarea spre rosu") intre franjele a doua fascicule de lumina plasate la 90 grade, perpendiculare[?] fata de pamant, in pozitii echidistante fata de punctul lor de intalnire. Intrucat teoria eterului a pretins ca eterul este mediul care conduce lumina prin spatiu, si intrucat nu a fost observata nici o interferenta [la franje], aceste rezultate au fost rastalmacite ca nu exista eter. Acest experiment s-a bazat pe conceptul eronat al lui Lorentz, de "eter stationar, static", care considera ca exista un "vant eteric", acelasi peste tot, si ca atare calculul incomplect[?] al lui Maxwell a dat pentru C o constanta, dar [calculul] n-a reusit sa furnizeze cele doua constante de integrare pentru timp (cate una pentru fiecare din cele doua ecuatii diferentiale ale sale), nu definea pozitia sistemului de coordonate al lui Maxwell si viteza (ca suma vectoriala).
. [Sunt] false prezumtiile nascute din aceasta lipsa a lui Maxwell, ce au condus la ecuatia lui Lorentz, numita Transformarea Lorentz, ce a construit in sine structura elastica spatiu/timp, ce si-a propus sa complecteze lipsa din definitia lui Maxwell, si sa explice deplasarea spre rosu observata in apropierea planetelor din spatiu. [Tocmai] aceasta structura elastica spatiu/timp din Transformarea Lorentz a fost adoptata de Einstein in a sa Teorie a Relativitatii, initiata in scopul ascunderii si suprimarii fizicii eterului.
. Intrucat teoria eterului deja presupunea gravitatia ca functie de eter, Einstein a fost incorect [atunci cand] a considerat fotonii la fel ca pe corpurile materiale, ca sa explice deplasarea spre rosu, cu teoria ca fotonii trecand prin preajma unei planete ar fi "curbati de continuumul spatiu-timp", producand deplasarea spectrala. Dupa relativisti, asta s-a dovedit, pasa-mi-te, in 29 Mai 1919, "... ca traim intr-un spatiu-timp curb cvadridimensional". Albert Einstein spunea: un corp masiv ce se roteste in spatiu "...va târî cu el spatiul si timpul din jurul lui...", producand asa-numitele "frame-dragging"[?] si "curbatura spatiului", cu care Tesla nu era de acord, inclusiv ref. la declaratia lui Einstein: "Gravitatia nu este o forta misterioasa actionand la distanta ci consecinta ca un corp incearca sa calatoareasca in linie dreapta printr-un spatu curbat de prezenta corpurilor materiale".
. In cercetarile mele de-a gasi mai multe posibile explicatii pentru aceasta aparenta tragi-comedie de greseli, am gasit articolul unui fizician suedez, John-Erik Persson [*1 John-Erik Persson, About an Alternative to the Lorentz-Transformation (Hagersten, Sweden, 1997).] care parea sa fie de acord cu mine. Persson spunea ca experimentul Michelson-Morley a demonstrat ca eterul este dependent de spatiu, nu inexistent. Intrucat observatiile au fost facute cu un echipament stationar fata de pamant (miscandu-se cu aprox. 70.000 mph [113.000 km/h] prin spatiu), acesta nu era un motiv/temei valabil pentru postularea relativitatii. Daca eterul are o viteza constanta V fata de observator, viteza observata a luminii devine vectorul suma C V, conf. cu teoria eterului. Daca observatorul se deplaseaza cu aceeasi viteza si in aceeasi directie cu eterul, nu se va observa nici o deplasare spre rosu. Rezultatele empirice ale lui Michelson au aratat ca V, in apropierea pamantului, este egala cu viteza celui mai apropiat[strat] de pamant (din plan orizontal), in acord cu un eter stationar in apropierea pamantului. Aceasta a dat nastere relativitatii, care a facut falsa ipoteza ca un observator va gasi mereu viteza V ca fiind zero, independent de propria sa viteza, dand nastere conceptelor spatio-temporale elastice, care sunt impotriva intuitiei.
. Ceea ce nu incetez sa subliniez e preocuparea lui Einstein pentru "efectele aparente", rezultate din neputinta unui observator de a lua in considerare propria lui miscare, precum si posibilitatea ca eterul ar avea viteza zero numai in apropierea suprafetei pamantului. Aceasta viteza zero se datoreaza "rigidizarii" eterului[numita asa de Tesla] cauzata de emanatia din pamant a fortelor electrostatice rapid variabile, care ar scadea in intensitate cu patratul distantei de la pamant, asa ca eterul va avea o proportionala crestere a miscarii relative[fata de pamant, sus pe verticala]. Aceeasi rigidizare a eterului este compatibila cu afirmatia lui Tesla (si a lui Faraday, W.M. Thomson) ca eterul se comporta ca un "fluid fata de corpurile materiale si ca un solid fata de caldura si lumina", precum e si o explicatie alternativa pentru deplasarea spre rosu[?]. Asta i-ar permite eterului din preajma planetelor sa refracteze lumina ce trece prin el. Persson zice ca teoria eterului interpreteaza rezultatele lui Maxwell asa:
Viteza luminii= C V.
. Intrucat lipsa dependentei de spatiu V(R) (viteza V si vectorul de pozitie R) a fost umpluta[indepartata], transformarea Lorentz nu mai e necesara (si rationalul si adevarul sunt restaurate in fizica!). V(R) trebuie sa reprezinte o descriere a realitatii, iar realitatea particulelor materiale este definita peste tot prin acceleratia A(R), privitoare la distributia de materie din vecinatate. Avem motive sa banuim [ca exista] o relatie intre V(R) (campul de translatie) si A(R), (campul gravitational), care sa arate originea lor comuna (eterul), demonstrata de un foton (camp de unda rapida) adaugat gravitatiei (eterul, un camp de referinta incet). Intrucat V(R) (campul de unda rapida) este [totuna cu] distributia materiei din vecinatate, acesta are aceeasi valoare cu cea mai apropiata parte a corpului material mare, poate fi aproape ca interpretare mai rezonabila, care corespunde cu experimentul Michelson-Morley, demonstrand ca fotonul isi adapteaza viteza la conditiile locale.
. Asta inseamna ca dependenta-de-spatiu a campului de translatie, V(R), permite unirea teoriilor Newton si Maxwell fara sa fie nevoie de vreo transformare Lorentz nelineara, si ca, conf. regulei luiOckham Razor, Campul de Translatie este o mai plauzibila explicatie decat TR (teoria relativitatii).
. Intotdeauna am considerat ca intrucat calculele lui C facute pentru conductori si fibra optica necesita un "factor de viteza" (0,97xC in spatiu liber), ca o adaptare a lui C la conditiile locale ale conductorului, [prin aceasta se] respinge transformarea Lorentz si TR.


Teoria Dinamica a Gravitatiei a lui Nikola Tesla

. Aceasta teorie (c. 1893-1894) s-a bazat pe ideea ca toate corpurile emit microunde (forte electrostatice rapid variabile) de voltaj si frecventa particulare, functie de "continutul lor electric" (masa, compusa din protoni, electroni si neutroni), si [de]miscarea relativa. Tesla a masurat microundele pamantului cu un tub special inventat de el (puteti vedea varfurile si nodurile microundelor create in gazul din tub), avand doar cativa centimetri ca lungime de unda. El a spus ca frecventa si voltajul sunt legate de viteza si masa(continutul electric) al pamantului, si ca interactiunea gravitationala dintre corpuri este determinata de vectorul produs vectorial intre interactiunile microundelor lor cu eterul, si curentii electrici si tuburile de forta , ce trec prin spatiul dintre /si din/ corpuri.
. Tesla a demonstrat acest lucru, plasand doua placi metalice la oarecare distanta intre ele, si incarcandu-le cu inalta tensiune, cu curenti de inalta frecventa ("curentii lui Tesla" sau "microunde"). La o suficient de inalta tensiune si frecventa, spatiul dintre placi a devenit "stare solida". A functionat si numai cu o singura placa, suspendand o placa de zinc (1/8" grosime x 12" latura patratului[3,175mmx304,8mmx304,8mm], cantarind aprox. 2 livre[0,907kg]) in mid-air[mijlocul aerului?]. Aceasta situatie a fost inregistrata si in documentele FBI din 1943 publicate de F.O.I.A., ca marturie a Marguerite-i Merrington, [martora] la o demonstratie a lui Tesla in laboratrorul sau din Houston Street [*1 FBI Documents Regarding Nikola Tesla (252 pages), Part 1, page 49, LIST OF PERSONS ASSOCIATED WITH NIKOLA TESLA.]


"p2"

. Farfuria zburatoare utilizeaza "p2", care se refera la doua potentiale, primare, sau feluri de curenti. Capatul din fata al farfuriei --"p1"-- foloseste "Bobina Terminal singura" (v. pag. 300, desenele), acordata ori la un sfert de lungime de unda ori la 3/8 de lungime de unda. Este un transformator ridicator cu miez de aer, care transforma C.A. normal in curent de inalta tensiune, inalta frecventa, care are efecte de cresterea-sarcinii similar unui generator electrostatic, dar cu o mult mai mare reactanta, datorita frecventei sale inalte si acordajului, ceea ce ii permite sa traga rafale de curent de un semn (pozitiv sau negativ) pe la un capat in timp ce celalalt capat ramane neutru sau cu impulsuri de tensiune inversa. Tesla a creat aceasta bobina special in scopul alimentarii farfuriei sale zburatoare, inca inainte de inceputul secolului[XX].


http://imageshack.us/photo/my-images/51/lyne312b.jpg/


fig. L3b.

Tesla si-a notat si era foarte multumit de efectele "pseudo-electrostatice" ale bobinelor sale. Criticand in scris enormul generator Van de Graaff, construit de M.I.T. si testat in 1938, Tesla sublinia faptul ca numai o micuta versiune a bobinelor sale, datand din 1890, depasea in performante uriasul Van de Graaff. Motivul: bobina lui Tesla utilizeaza frecventa inalta alternativa, inductanta de inalta tensiune, emitand pulsurile electrostatice de C.C. Un dispozitiv mult mai mic va produce voltajele inalte necesare, prin inductanta, si conductori mult mai mici vor transporta curentul de inalta frecventa, in timp ce sistemele de CC necesita conductori mult mai grosi pentru acelasi wattaj[energie]. In pomparea MHD, s-a demonstrat ca CA pulsator e mai bun decat CC stabil[izat], asa ca bobina lui Tesla e ideala pentru aplicatii la farfurii, producand traditionala perie violacee, o copie a aurorei boreale a pamantului.
. Folosind "p2", puterea mult mai mare a interactiunii EM e utilizata la controlul foarte slabei interactiuni gravitationale, la pomparea eterului si a tuburilor de forta in nava si a le dizolva apoi, pentru a transfera impulsul conductorilor solidarizati cu nava, in unghi drept fata de campurile electric si magnetic, dupa cum am explicat in introducere. O relativ mica cantitate din forta EM, creata de un alternator invartit de o turbina Tesla, poate sa domine greutatea unei mari nave, sa produca impuls EM, si sa o propulseze cu o mare viteza.
. In teorie, un dipol electric oscilator consta din doua sarcini egale si de sens opus, de impuls p al dipolului, unde p oscileaza sinusoidal in timp. Un dipol acordat pe 3/8 sau 1/4 din lungimea de unda, va continua sa arunce in afara energie chiar si cand conditiile sunt inversate, deoarece exista o intarziere in modificarile distributiei de sarcina si de curent. Puterea radiata variaza cu puterea a patra a frecventei, asa incat cu cat mai mare frecventa, cu atat mai mare [va fi]reactanta. Utilizarea unui acordaj de 3/8, obliga potentialele negative si pozitive sa se incruciseze[contracareze] si sa se anuleze unul pe celalalt la capatul neutru, emitand in acelasi timp doritul varf de [im]pulsuri negative prin celalalt capat. Acordajul de 3/8 este convenabil acolo unde se doreste sa fie o conexiune neutra in capatul de jos[?] al bobinei. Intrucat masa atomica intreaga are o sarcina pozitiva, sarcinile negative sunt necesare pentru a manevra gravitatia[greutatea]. Masa pozitiva posedata de purtatorii de eter, reactioneaza cu pulsurile negative [masa] e atrasa in conductor, [fiind] inghitita si dusa in lungul tuburilor de forta, care sunt dizolvate in conductor, cedand impulsul conductorului o forta de 1040 ori mai mare decat forta gravitationala:
Fe/Fg= 1040x Fg
. Circuitul primar LC e compus din bobina primara (cu cateva spire, utilizand o sarma groasa), bobina de şoc, eclator, bobina de acordaj si condensatorii. Raportul invers dintre numarul spirelor si diametrul conductorului [??] transforma electricitatea de la joasa la inalta presiune[?tensiune]. Tesla a constatat ca o bobina primara constand dintr-o banda de metal [probabil rulata o data] lata si subtire asezata intre straturi de izolatie, era cea mai buna deoarece avea o (nedorita) "auto-inductie" minima. Asta era chiar mai buna decat bobina bifilara, care elimina autoinductia complect.
. (Nota: Ilustratia urmatoare este un desen neetichetat dintr-o cerere de brevet pe care Tesla a retras-o, pentru a evita ca Morgan sa puna mana pe ea, deoarece Morgan l-a pacalit pe Tesla dandu-i o participare de 51% din controlul "tuturor brevetelor sale", atunci cand a fundat proiectul sistemului energetic mondial Wardenclyffe. Cand Tesla a fost condus catre faliment, patentul nu fusese emis si Morgan nu era proprietar. Tesla a facut aceasta descoperire cam in acelasi timp cand experientele sale de la Colorado Springs se terminau, ca o noua cale de-a produce electricitate din aer, prezentata mai jos:)



http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img10/7787/lyne74b.jpg#


fig. L3.

. Considerarea gravitatiei ca o forta separata e de prisos deoarece ea pare a fi o interactiune EM slaba de provenienta naturala, in primul rand, provocata de substituirea [una alteia] a deplasarii in jos a maselor nucleelor atomice cu traversarea in sus a purtatorilor de eter si dizolvarea tuburilor de forta, indusa de curentii creati de miscarea masei prin spatiu.
. Dupa cum s-a spus anterior, masa gravitationala este aproape echilibrata electric si [aproape] neutra. Daca o farfurie zburatoare are o puternica sarcina relativa negativa creata artificial, ea va atrage puternic putatorii de eter relativ pozitivi. Desigur, daca aceasta atractie este egala in toate directiile, farfuria nu se va deplasa in nici o directie. Intrucat toate masele atomice, elementele si compusii [lor] au sarcini excedentare net pozitive fata de sarcinile lor negative normale, vor fi mereu ceva forte electrice atractive intre materie si corpurile incarcate negativ dar insuficiente sa creeze electropulsiune[?propulsie].


Forta Lorentz

. Daca un camp electric si unul magnetic sunt prezente intr-o aceeasi regiune din spatiu, forta rezultanta care actioneaza asupra unei sarcini aflate in miscare este suma vectoriala a fortei magnetice si electrice, fiind cunoscuta ca Forta Lorentz, conform formulei:

F= qE qVxB

. Din acest motiv, Lorentz spunea ca forta de atractie electrica este de 2,2x 1039 ori mai puternica decat forta de atractie gravitationala.
. Marimea sarcinii electronului este (presupusa compensata de sarcina protonului):
e= 1,6x 10-19 C.
Forta gravitationala e de asemenea presupusa constanta:

Fg= GMeMp/r2

(Me= 9,1x 10-31 kg si Mp= 1,7x 10-27 kg)
(Nota. Lorentz pretindea ca p este usor mai mica decat (pozitiva) reciproca[inversa?] a lui 1,6x 10-19 C, care sugereaza ca Fg este realmente produsul electric al acestei diferente. Am gasit aceasta informatie doar datorita referirilor accidentale ("glosate", note scrise de mana pe marginea paginilor) dintr-un material disponibil la Securitatea Nationala si Centrul de Studiul Resurselor de la Institutul Alamos (numit in prezent Centrul de Studii J. R. Oppenheimer), in 1979. Referinta a fost posibila datorita unei "neglijente de securitate", intrucat ea nu este mentionata pe larg, dar a putut fi convenabil ignorata deoarece contravenea actualei TR, si, poate arata ca Lorentz a comis multe erori grave.


Atmosfera ca un experiment in camera cu bule

. Ipoteza lui Lorentz da de inteles ca in campul electric si magnetic al pamantului, unei farfurii ii este suficient sa i se dea o sarcina negativa neta pentru ca sa fie accelerata catre ionosfera cu o forta Lorentz, care e (de multe ori) mai mare ca forta de gravitatie ce o trage normal in jos. Conform ipotezei naive a lui Lorentz, prin simpla adaugare a unei sarcini negative in exces navei, forta de gravitatie va fi neutralizata, asa usor! Doar ca aceasta [sarcina negativa] nu numai [ca]elibereaza nava din forta de inertie si de gravitatie, ci o si respinge[pe nava] in sus ca pe niste sarcini negative de pe pamant? De indata am inteles ca odata ce conditiile necesare pentru respingerea electromagnetica au intrat in joc, nu ar mai fi gravitatie[greutate]. Era asa de simplu! Teoria naiva a lui Lorentz era gresita! Toti facem greseli.
. In afara de asta, in timpul furtunilor, campul electric este inversat, datorita sarcinilor negative inalte[?] de la bazele norilor de furtuna, care multiplica potentialele de cca. zece ori. Daca ipoteza lui Lorentz ar fi adevarata, o farfurie s-ar izbi de pamant cu o forta uluitoare, desi am observat adesea [si] ca [unele] farfurii pareau sa aiba disfunctiuni in timpul furtunilor cu fulgere, dar nu suficient ca sa le doboare jos. Trebuie ca au ceva preventiv pentru o rapida reglare a potentialelor si amperajelor care sa le mentina in zbor stabil sub un nor de furtuna, caci navele uneori sar frenetic pe-acolo. Un pilot inteligent va sta deasupra norilor pe cat posibil.
. Ionosfera, la 620mile [998km] deasupra pamantului, se afla la cel putin 176 milioane de volti potential pozitiv fata de suprafata pamantului, la nivelul marii. Suprafata pamantului, in general are o incarcare negativa, mentinuta de miile de fulgere pe secunda de pe intreaga suprafata a pamantului. Asta produce un camp electric vertical, potentialul caruia creste de la negativ la pozitiv, cu ~50 de volti pe picior (dupa cum a observat Tesla) sau ~150 V/m, in zilele senine.
. Intrucat un camp electric e insotit intotdeauna si de un camp magnetic, perpendicular fata de el, asta poate insemna de asemenea ca si campul magnetic al pamantului poate fi un produs al acestui camp electric pamant|ionosfera, insa mai probabil se datoreaza uriasului curent de la soare catre pamant, dupa cum au notat Kristian Birkeland si Hannes Alfven.


Zborul orizontal

. Mecanismul pentru neutralizarea asa-numitei forte gravitationale - care ar trebui sa fie de blocare a miscarii in sus a tuburilor de forta care se dizolva, accelerand corpul in jos - ar trebui considerat ca o inversare a mecanismului de accelerare in jos. Asta inseamna ca o farfurie in zbor orizontal ar putea utiliza impulsuri negative de C.C. in descarcarile sale (ca o perie) prin partea [sa] de sus, pentru «flotabilitate», impreuna cu un curent alternativ [CA] de inalta frecventa in partea de jos[carena], care sa blocheze miscarea in sus a tuburilor de forta, in timp ce o puternica perie negativa la prova, atrage tuburile de forta in directia de miscare (cu o crestere de inalta frecventa a CA din pupa, care sa blocheze tuburile de forta pe directia aceea). [Chiar si] numai blocarea tuburilor de forta ce se misca in sus, ar trebui sa anuleze forta de «greutate» si sa dea farfuriei flotabilitate, cu toate ca flotabilitatea are nevoie de peria de sus care sa atraga tuburile de forta. Directia si viteza de miscare a farfuriei e un vector produs vectorial intre campurile electric si magnetic ale celor doua perechi bipolare, conf. J.J. Thomson.
. Asa ca ceea ce avem aici e un fel de suprafata electronica modulata pe farfuria noastra, o descarcare "pseudo-electrostatica" de pe acoperis[deasupra] si in prova, si un curent de blocare de inalta frecventa dedesubt si in spate[pupa]. Dipolul vertical creaza «flotabilitate» - pe directie verticala deasupra pamantului - si dipolul orizontal creaza viteza. Asta ar fi similar cu "experimentele in camera cu ceata" a lui Miliken, in care picaturile de ulei au fost suspendate in camera cu ceata prin ajustarea campurilor externe, electric si magnetic, [care] se intersecteaza in cruce in camera, respectiv [actionand si asupra] sarcinilor posedate de picaturile de ulei; in cazul farfuriei nostre sarcinile in miscare sunt generate de forta motrice din ea, afectand eterul din afara ei, atragand si dizolvand tuburile de forta si acelerand in directia dorita, in ciuda campurilor magnetic si electric din "camera" (atmosfera pamantului). Peste [mediul] din jurul "picaturii" de ulei este suprapus un dublu "p2" - unul ca sa pozitioneze farfuria pe verticala, si celalalt cu scopul sa o deplaseze lateral - emitand sarcini negative prin una din extremitati cu scopul neutralizarii efectelor gravitationale si inertiale, punand in miscare eterul si creind forta putere care propulseaza fara efort farfuria inainte instantaneu, in timp ce efectele interne de inertie, impuls si polaritate sunt comutate[intrerupte?] instantaneu si stapanite[controlate], iar masa farfuriei este eliberata din legile gravitatiei, inertiei, impulsului si polaritatii, [avand totodata si] continutul interior al farfuriei (uman si mecanic) protejat de actiunea acestor forte.
. Cunoscand ca producerea de sarcini negative mobile era esentiala pentru ca sa actioneze asupra "masinii lui electrice zburatoare", Tesla a inventat "bobina Tesla". Bobina manevreaza, recreaza si amplifica fortele care exista in mod normal intre atomi si intre p si e-, ca sa controleze Fg si sa accelereze corpul la viteze uimitoare.
. Este importanta intelegerea efectului formei cocai exterioare asupra distributiei si actiunii [directiei]fortei. Acolo unde coca are forma concava, mai curand decat convexa, campul de forta s-ar putea focaliza intr-un punct aflat la oarecare distanta de farfurie, si sa reactioneze[sa dea o reactiune] de maniera sa (a)traga toti purtatorii de eter si tuburile de forta probabil in punctul focal, catre[langa?] farfurie cu o forta uluitoare. Din acest motiv coca exterioara este curbata deasupra[in afara], ca sa se extinda arealul peste care actioneaza forta, intr-unul foarte mare, absorbind tuburile de forta in el.
. Deoarece pulsiunile de inalta tensiune, sarcinile negative de inalta frecventa, se deplaseaza catre exterior distribuindu-se singure pe suprafata [ext. a] farfuriei, unele se combina cu gazele atmosferice si "ies" ca ioni, se creaza o "anvelopa protectoare" care ecraneaza farfuria de frecare si de incalzire, atenueaza bangul sonic si creaza "frumoasa coroana" pe care am observat-o in 1953.... "luminile" adesea vazute. Sunt sigur ca acest lucru ii face pe "illuminati" f.f. fericiti, asa ca hai sa le stricam fericirea.


http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img850/5913/f3blyne.jpg#

fig. L4
.


Ultima editare efectuata de catre mm in Joi Iul 31, 2014 7:26 pm, editata de 9 ori

mm

Mesaje : 156
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  mm la data de Joi Dec 20, 2012 1:09 am

.


CAP II. PIESELE SE POTRIVESC

...................................

.  Farfuria zburatoare pe care eu am vazut-o in 1953 nu era un profetic "semn de pe cer" ci era un veritabil mister stiintific. N-am vazut nici un sens in incercarea de-a aborda orice teorie a gravitatiei propusa de diversi, intrucat acestea erau in mod evident gresite. Nu mi-am pierdut timpul cu rapoartele de UFO sau a "noutatilor" de toate tipurile. Organizatii guvernamentale precum Proiectul Blue Book au fost infiintate doar pentru a opri scurgerile [de informatii] de tot felul. Sunteti deja familiarizati cu ce au spus altii si sunteti evident nemultumiti pentru ca tocmai cititi cartea mea. Asa ca voi incerca, cel putin, sa va spun cum functioneaza farfuriile zburatoare, si care este teoria gravitatiei dupa mine, in timp ce altii pretind ca farfuriile zburatoare nu exista sau sunt "extraterestre"  si ca gravitatia este inca un "mister". Ei au cautat in zadar "undele" si "particulele" (cum e "gravitonul"), si practic nu au gasit nimic.

..........................


Inceputurile Odiseei

.  Mi-am inceput "Odyseea farfuriei zburatoare" cu o infantila experienta [specifica baietandrilor], cu avioane. Unchiul meu, Roger Benton, avea un biplan Stearman pe la sfarsitul anilor '30 si inceputul anilor '40, pe care il folosea pentru stropirea culturilor agricole si pentru alte dracii periculoase de activitati distractive de rupt gatul. Pe cand aveam vreo trei ani, Roger a aterizat pe campul bunicului meu ("Papa lui Benton"). Ca un copil, Papa a vrut sa faca un tur. Roger, care era o "bucata a batranului butuc", mostenise dragostea lui pentru senzatii tari de la tatal sau. Asa incat, in locul unui cal salbatic, Papa voia sa faca un tur cu avionul.
.  Roger l-a luat pe Papa si i-a dat un fior destul de zdravan, mai ales cand a facut un looping iar Papa a uitat sa-si lege centura de siguranta. S-a salvat doar blocandu-si genunchii sub tabloul de bord, agatat de maneta. Cand Roger a aterizat, Papa inca suradea, cu buzele palide si cu ochi ce tradau strânsa trecere pe langa dezastru. Dar asta era ceva obisnuit pentru cei doi.
.  M-am indragostit de avioane in acea zi pe cand ii faceam semne cu mana lui Roger si el disparea in nori.

.................................

.  Dupa razboi, familia noastra s-a intors in vestul Texasului, unde mi-am reluat activitatea de aeromodelism, construind multe modele de zbor. Am capatat un viu interes pentru aerodinamica si am facut sute de desene bine executate, am trasat scurgerile aerodinamice, si chiar am facut cateva teste improvizate de suflerie[tunel]. Faceam parte din clubul West Texas Model Airplane, organizat de trei sau patru asi din WW II, ce-i includea pe Bill Decker, Don Wooten, si un om numit McKinzie (se credea ca era inalt decorat), si altii. In 1952, la varsta de 14 ani, ...

...................................

.  Orasul nostru, Kermit, se afla la cca. 325 mile [523 km] la E-S-E de Sands Proving Grounds si Alamogordo, New Mexico. Primele mele amintiri despre "discurile zburatoare" (prima denumire) si "farfuriile zburatoare" (a doua denumire) care au fost observate in regiune, au fost din 1946, chiar inainte amplasarii "Mount Shasta" in 1947. Inainte de-a vedea o farfurie in plina zi, auzisem vorbindu-se despre ele de la autopompistii petrolisti care lucrau in zona de nord, langa Jal, Carlsbad si Roswell, New Mexico, si aveam alte declaratii de prima mana de la mai multe persoane care le vazusera. Din aceste informatii stiam ca farfuriile erau reale, pentru ca acestea aparusera inaintea stirilor despre ele din presa iar oamenii ce le vazusera nu aveau nici un motiv sa spuna ca le vazusera fara sa fi fost adevarat, caci nu exista [inca] senzationalismul asociat fenomenului. Unii dintre acesti oameni servisera in Air Army Corps in timpul razboiului, luptand in aer cu nemtii, ca piloti, navigatori, mecanici de bord, membri de echipaj, mitraliori, bombardieri, si adesea le comparau cu "foo-fighters". Am privit navele manevrand in noapte, dar nu am vazut niciuna in plina zi, de aproape, pana in 1953, desi vazusem mai multe discuri pe cer, la mari distante, care semanau cu niste piese noi de zece centi stralucind in soare, in apropiere de Roswell.
.  In 1950, am vorbit cu multi oameni care vazusera farfurii pe deaupra zonei, si am devenit nelinistit. Dormeam in curtea din spate noua luni in fiecare an (cele mai calde luni), si am observat escadrile intregi de farfurii pe cerul intunecat. Am remarcat obiceiul lor particular ca intorceau in unghi de 30 de grade, sau cu multipli de 30. Aceasta [valoare fixa] imparte compasul in douasprezece directii de coordonate, ceea ce ne da ceva indicatii despre sistemul lor de navigatie si de zbor.
.  Intre 1950 si 1953 speram sa fac o observatie, si niciodata nu am presupus ca ar fi altceva decat niste aparate de zbor secrete guvernamentale din New Mexico. Mama auzise un zvon ca ele erau legate de A.E.C. si de radiatie si ca erau alimentate cu nucleara, folosind combustibil heliu. Aveam multi prieteni peste tot in New Mexico, in special in zona Roswell, Alamogordo si Deming, deoarece afacerea noastra de familie era singura sursa de decoratii state-of-art din zona aflata intre Ft. Worth, El Paso si Albuquerque, timp de cativa ani, pana-n in jur de 1954.
.  In 1952, mi-am dezvoltat competenta in aerodinamica, am desenat[conceput] si testat mai multe aeromodele de avioane si am desenat[conceput], construit si testat propriul meu sistem de "efect-de-sol" pentru autovehicule, folosind un model cu doua motoare, unul pentru antrenarea rotilor si celalalt pentru antrenarea unei elicii in spate, care aspira aerul de sub caroseria plata. Ma gandeam [chiar] la o [viitoare] cariera in aerodinamica si de inginer proiectant in aeronautica, (si) cu o cariera artistica. Mi-am pregatit mintea si spiritul pentru efectuarea de observatii precise, pentru momentul[probabil] cand va aparea ocazia sa vad o farfurie de aproape, [ocazie] ce eram convins ca va aparea in viitorul apropiat. Construisem si testasem cu minutiozitate aeromodele de toate felurile posibile, vreme de sase ani, [incepand] din 1946 (cand aveam opt ani), incluzand desenele aeronautice respective, aerodinamica, manevrabilitate si caracteristicile de performanta ca materii serioase. Facusem sa zboare un numar atat[suficient] de mare de modele incat eram in stare sa analizez un model oarecare si sa prezic comportamentul sau aerodinamic[in zbor]. Stiam inca din 1952, de la cele doua aeromodele ale mele de farfurii zburatoare propulsate cu elice (actionate de un motor "Allard 19"), ca stabilizatoarele verticale erau esentiale pentru proiectele de tip "clatita-zburatoare". Pe farfurii [insa] nu fusesera observate nici un fel de aripioare de catre nici unul dintre martorii mei. De vreo doi ani deja fusesera observate farfurii in apropierea casei noastre, timp in care [tot] sperasem sa fac si eu o observare. Totusi, cu tot interesul meu intens pentru aviatie, nu as fi zburat cu un avion real daca n-as fi prins un salt, [zbor] din Keesler, A.F.B., statul Mississippi pana in Texas, dintr-un aparat C-47, pe cand eram un tanar de 18 ani, stagiar in Fortele Aeriene.
.  In vara anului 1950, in timpul observatiilor, am fost plecat la Buffalo Trail Scout Ranch din Muntii Davis, intr-o tabara de doua saptamani cu plutonul meu.
.  In timpul acestei tabere din munti, izolati [fiind] de lumea din afara, dupa revenirea dintr-un periplu de cateva zile, am descoperit ca tancurile Manciuriene trecusera de paralela 38 in Coreea. Intors acasa am auzit ca in prima zi de razboi coreean, aparuse in plina zi o farfurie zburatoare pe deasupra primariei si a strazii casei noastre, care a facut manevre timp de 30 minute. In fiecare caz, mama a fost prima care le-a vazut[manevrele?]. Ea preda ore de pictura chinezeasca, ca parte a afacerii noastre de familie. In fiecare din cele doua zile ea iesea afara [mereu] ca sa-si umple bolul cu apa si sa-l clatesca cu apa de la un robinet de la usa din fata. Fiind fiica de fermier, avea obiceiul sa scruteze cerul dupa semnele de vreme, ferindu-si ochii cu mana, de stralucirea soarelui. Cand a zarit prima farfurie deasupra primariei, pe 25 iunie, 1950, si-a chemat elevii afara sa vada [si ei], si atentionandu-i pe pompierul si politaiul de vizavi ca si primarul Fred Pearson. Excitatia s-a raspandit si peste cateva minute, o buna parte din oras urmarea[fenomenul]. Cand a plecat, [farfuria] s-a indepartat izbucnind in sus cu o incredibila accelerare. Mama spunea ca aratau ca niste  "dolari noi de argint" si mi-o amintesc clar cum compara [farfuriile] cu bobina de la masina ei de cusut, care avea forma unui "disc" plat, stralucitor, cu canelura [sant] periferica [pe muchia discului].
.  In ziua urmatoare, aceeasi secventa s-a repetat dar cu doua farfurii care au aparut si au manevrat in jur de 30 de minute, indepartandu-se apoi la fel de repede ca si data precedenta. In fiecare din cazuri descrierea suna ca si cand echipajele ar fi experimentat defectiuni, sau [ca] s-ar fi pierdut, si ar fi fost sarcina lor sa fie acolo in primul rand, mai degraba decat deasupra [localitatilor] White Sands sau Alamogordo. Mai tarziu aveam sa stabilesc ca aceste prime farfurii pareau sa fie din tipul mai vechi de "disc", elegant, argintiu, mai usor, din gama de proiecte germane WW II de tip electric, neasemanatoare in nici un fel cu acelea bondoace si de tip "titirez" aratate in ziarele de scandal. Parerea mea este ca pe atunci ei se pregateau sa faca observari cu aceste farfurii in Coreea.
.  Eram necajit ca nu le-am putut vedea deoarece se intamplase sa lipsesc din oras, chit ca ma aflam la mica distanta in sud de White Sands, si cu un pic peste 100 de mile la vest de Kermit, in acel moment, in Muntii Davies. I-am "descusut" pe toti cei pe care i-am putut gasi, inclusiv pe prietenul meu Ken Burroughs, care era un priceput tanar fotograf si care le fotografiase. A aparut Air Force Intelligence, i-a platit 250 de dolari pe ele, poze si negative si l-a pus sa semneze un document de securitate. Era mult pentru un adolescent in 1952, pentru cateva clisee.

..............................................


Prima mea Observare in plina zi

.  In vara tarzie a anului 1953, chiar inainte de inceperea scolii, avea loc ultima petrecere de familie, cu inghetata, in curtea din spate a casei [noastre] unde se prepara inghetata de casa conform unei traditii suficient de vechi incat sa nu-mi mai amintesc de cand. Erau acolo parintii mei, Raymond si Caleista, sora mea mai mare, Ramona si sora mea mai mica, Liz. Liz statea asezata pe un prosop pus deasupra unei masini de inghetata mari, placata cu lemn, veche, de trei gallons[11,4 litri], a carei manivela eu o invarteam, in timp ce tatal meu spargea ghiata si o punea cu sare intr-o saramura. Inghetata era aproape gata si de-abia mai puteam intoarce manivela. Ni se alaturase si fata vecinului nostru, Allen Pike, un aparator[avocat?] in retragere de la T.C.U. Fata lui Pike, Carla, privise cu nostalgie o vreme prin gard, lasandu-i gura apa dupa inghetata cu pere a mamei mele, asa ca am invitat-o sa ni se alature. Ni se alaturasera de asemenea si chiriasii nostri, fam. Humphries. Domnul Humphries era [?producator] de impingatoare imbracate in piele[?] pentru o companie locala de foraj iar d-na Humphries avea atitudinea fostei sale ocupatii din timpul razboiului de ofiter in "W.A.C.s" (Corpul de Femei al Armatei Aerului). Avea ochii ca de vultur, si a fost de altfel expert la tragerea cu pistoletul si carabina, inainte de a prelua postul de instructor la mitraliera dubla de calibru 50. Avea parul saten si profilul acvilin frumos ca al unei printese Kiowa, asemeni matusii mele Sina. Ea a lucrat ca si profesor suplinitor la scoala noastra secundara si de asemeni a fost sefa, in WW II, la Aerial Gunnery School din Sarasota, Florida, cu rang de capitan. De fiecare data cand echipajele bombardierului nostru B-17 primeau filme cu arme de foc ale vreunui nou aparat german, precum ale infamului "foo-fighters", ea se numara printre primii care afla, caci era datoria ei sa dezvolte imediat si sa integreze in programul ei de tir de antrenament orice noi instructiuni necesare, pentru a se asigura ca tunarii nostri sunt pregatiti pentru apararea bombardierelor noastre impotriva oricaror noi forme de agresiune ale inamicului. Prin urmare, ea era nu numai un observator aero calificat de detectare si identificare, dar era si instructor sef al artileriei americane. Eu insumi memorasem manualul lui Jane de aeronautica mondiala[?], si am stat de vorba despre avioane in cateva ocazii cu d-na Humphries, care observase linistita, cu o candoare detasata, constructia modelului farfuriilor zburatoare si a experimentelor [mele] de electromagnetism.
.  Ne apropiam de apusul soarelui, cu soarele aflat la cca. 15 grade deasupra orizontului, in dreapta, catre vestul curtii noastre. Noi stateam langa gardul nostru din spate, si micuta Carla, de ~sapte ani, statea alaturi.
.  In timp ce ma luptam cu manivela din ce in ce mai vartoasa, in vreme ce Liz se straduia sa tina congelatorul pe masa iar agitatorul inainta greu in inghetata tot mai vascoasa, s-a intamplat sa-mi arunc privirea pe cerul de deasupra capului Lizei, in directia noului turn de apa vecin, spre sud de vechiul oras. Spre uimirea mea, stationand la punct fix, la un unghi de ~45 grade deasupra pozitiei noastre, la distanta de 300 picioare [91,4 m] si la altitudinea de 200 picioare [61 m], se afla o farfurie zburatoare.
.  Farfuria avea o precesie de unghi mare, de ~45 grade, cu o frecventa de ~2 cicluri pe secunda. Lumina soarelui, de la orizont in dreapta noastra, sclipea pe coca striata din metal stralucitor, la fiecare precesie. O comparare vizuala intre turnul de apa apropiat si fundul farfuriei arata ca diametrul ei era in jur de 50 picioare [15 m] Ca forma, se compunea din doua semisfere uniform curbate si unite pe bordurile lor. Nu arata ca versiunile precedente din 1950, vazute de mama mea si surorile mele. Un nor "corona" - de electricitate de inalta tensiune emisa de coca - palpita in culoarea oranj-roz cu fiecare precesie si scanteia in albastrul-argintiu fantomatic al spatiului din jur, ca si cand o briza blanda din vest adia peste norii corona incetisor.
.  Ambele jumatati in intregime simetrice, in forma de castron[melon], fiecare avand o raza de curbura de ~120'[picioare? = 36,5 m], formau o nava de grosime ~10' [3 m].
.  Unghiul de precesie mare a creat o iluzie optica la inceput, ceea ce explica de ce mama mea a crezut gresit ca farfuriile ce le vazuse in 1950 se rasturnau ca niste monede[dandu-se peste cap], in timp ce stateau la punct fix(hovering). Observarile mamei se facusera la inceputul dupa amiezii, cu soarele aproape deasupra farfuriilor, producand un efect de silueta[?]. Acesta a produs o iluzie inversa datorita unghiului mare de precesie a formelor eliptice in conditiile de lumina [existente]. Unghiul mic al soarelui [fata de orizont] din timpul observarii mele, totodata, si sclipirile luminii soarelui dansand pe ceea ce parea a fi o carena metalica despartita[?], care avea o mare reflexivitate in timp ce farfuria precesa, producea o imagine clara a miscarii si a formei. Totusi, si eu insumi am fost deconcertat la inceput, pana ce m-am edificat asupra miscarii reale. Descarcarea corona si scanteierile[licaririle], norii produsi in culorile curcubeului, adaugau un frumos si fantomatic "efect special" navei. Era usor de inteles de ce numerosi martori puteau fi surescitati de "extraterestri", intrucat evenimentul era aproape, dar nu intocmai, nepamantesc.
.  Am exclamat imediat, "Uite o farfurie zburatoare acolo sus!" Toata lumea parea sa o vada, mai putin D-na Humphries, care a sagetat doar odata ochii la ea, in loc sa se holbeze la farfurie. Ea era mai interesata sa ma priveasca pe mine din stanga(mea), cum m-am uitat inainte si inapoi intre farfurie si ea, incercand sa o fac sa se uite la ea. Am intrebat-o, "Ce-i asta?!" Ea doar a ridicat spranceana stanga si a ridicat din umeri.
.  Dupa, probabil, zece secunde de stationare la punct fix, farfuria a inceput sa se miste incet la inceput, exact spre vest, spre Forth Bliss si extrema sudica a campului[?] de rachete White Sands. A lasat o urma de «zer» de ioni atmosferici scanteind, argintii, ce a persistat si a scaparat, disparand treptat. Pe masura ce rata de accelerare si frecventa precesiei au crescut, unghiul de precesie a scazut pana la o simpla oscilatie de inalta frecventa, cand s-a smuls brusc inainte cu [viteza de] sute de mile pe ora, in care moment a cotit [o data] 90 de grade in jos si a doua oara a cotit in unghi drept inapoi pe [directie] orizontala, apoi a accelerat pana la infinit, in aproximativ trei secunde, asa ca am socotit "...o mie unu, o mie doi, o mie trei...". Am calculat ca [a avut o] viteza aproximativ de 9.000 mph [~14.500 km/h], bazandu-ma pe faptul ca i-ar fi fost necesara o distanta [de indepartare coliniara] de 7,5 mile[12km], unui obiect de 50 picioare[~15m] diametru, [ca] sa ajunga la un punct infinit deasupra orizontului, in trei secunde. Acest calcul minimal era -consider eu- destul de precis. Acuitatea mea vizuala pe atunci era de 20/30[??]. Rapida schimbare de altitudine in jos, pare sa fi fost facuta in scopul micsorarii vizibilitatii navei de catre public, cand echipajul si-a dat seama brusc ca se aflau deasupra unui oras.
.  Nu s-a auzit bangul sonic, poate din cauza ca o asa de rapida accelerare nu a dat timp bangului sa se dezvolte, sau/si datorita altor cauze ce trebuia sa le descopar.
.  Pe suprafata farfuriei nu erau vizibile [nici un felde] protuberante sau ferestre. Se parea ca la viteze inalte pilotii - care poate aveau un relativ primitiv sistem de navigatie, de control al zborului si aparate de vizibilitate - au deviat accidental pe deasupra orasului nostru, sau din pricina vreunei defectiuni, au avut nevoie de o reorientare pentru a ajunge cu farfuria inapoi la baza Ft. Bliss sau in New Mexico, unde, la viteza aceea, le-ar fi luat 1,93 minute sa ajunga. Mai tarziu m-am convins in final ca era un pilot german care il instruia pe altul american, cum sa lucreze cu farfuria. Data fiind slaba vizibilitate a modelelor timpurii, ei nu au realizat ca se afla deasupra unui oras, si, cand au realizat, au plecat rapid din zona. In acele vremuri, se putea zbura multe mile peste un peisaj pustiu in sud-vest, fara a vedea vreun oras sau persoane.
.  Cea mai importanta «surpriza» - lasand la o parte descarcarea electrica [de tip] corona - a fost precesia si particularitatile ei. Intrucat aceasta a fost cea mai pronuntata atunci cand farfuria stationa la punct fix, am considerat ca fenomenul era legat de nivelul de forta[putere], la care nava se afla in echilibru intre "greutate" si "fara greutate", in timpul [carei stationari] polaritatea circulanta[rotindu-se in cerc], a campului magnetic produs de curentii electrici, baleia in sens invers acelor de ceas, asa cum imi si amintesc, creind astfel o minima tractiune [destabilizatoare?] gravitationala. Faptul ca nava plana linistit a anulat ideea ca era implicat in propulsie [vreun] jet, racheta sau elice si indica o propulsie anti-gravitationala prin mijloace electrice. Am intretinut ideea ca actiunea «giroscopica» a navei se poate datora unui dispozitiv intern, de ex. un motor rotindu-se, intrucat nava evolueaza la punct fix ca un giroscop pe cardane, orice masinarie rotitoare poate produce precesie giroscopica. Acest lucru se potrivea cu ideea ca un motor ce se roteste si un generator electric produceau precesia, odata ce rata precesiei a crescut in timp ce unghiul precesiei a scazut, paralel cu cresterea acceleratiei farfuriei. Ideea ca sistemul de propulsie era "giroscopic" era contrazisa de faptul ca rotatia era perpendiculara pe axa (verticala a) precesiei giroscopice, si era o "transformare[?viraj] de putere".
.  Raspunsurile la toate intrebarile mele mi-au fost furnizate de farfuria mea zburatoare, intr-o maniera pe atat de falnica pe cat de rational se putea spera, si inca ceva[?]. Desi stiam pe atunci ca propulsia este electrica, mi-au trebuit multi ani ca sa descopar cum anume era aplicata "electrofizica".
.  Luam ultima noastra cina cu inghetata din acea vara a anului 1953, in amurg, intr-un minunat sfarsit de zi de vara. Si tocmai cand inghetata ajunsese la vascozitatea finala, si cand s-a intamplat sa-mi atintesc privirea pe cer pe deasupra capului surorii mele, acolo se afla ea[farfuria], intr-o giratie fantomatica in vazduh, la nu mai mult de 300 picioare[91 m] distanta, cu frumoasele manunchiuri[maturici] de corona electrica ondulandu-se peste cochilia metalica si in aer, apoi a disparut intr-o clipita, precum un praf de stele din bagheta magica ce tocmai a trecut pe cer.
.  Am observat culorile coronei [incepand] de la puterea [consumata] in timpul stationarii la punct fix, care plecau de la un alb stralucitor [trecand] prin toate culorile curcubeului. In general, culoarea era un "roz si albastru" cu reflexii aurii si subtonuri de purpura. Corona nu era mult prea diferita de flama rezultata la arderea zincului, de exemplu atunci cand se folosea o flacara de sudura la taierea unei tevi galvanizate. Foarte frumoasa. Corona era emisa de intreaga coca in timpul stationarii la punct fix, cu o corona negativa[?] spre varf(partea superioara), in timp ce vantul sufla usor din stanga. De fiecare data cand farfuria precesa, vantul purta corona imprejur pe suprafata si prin aer. Farfuria in giratie mi-amintea de un giroscop in precesie. Dar coca navei, ea insasi, nu se rotea, iar corona nu iesea prin guri de aerisire, caci nu era niciuna.
.  Aerul ce se afla in contact cu suprafata lumina fluorescent [in culoarea] orange-rosu, in "pulsatii" ce coincideau cu fiecare ciclu al precesiei farfuriei, pe fundul ei ce se invartea in vantul de la stanga si din umbra, dinspre[?] lumina soarelui din dreapta. Am ajuns la concluzia ca "pulsatiile" se datorau probabil vizibilitatii crescute a coronei [suprapuse] peste umbra, ca urmare a contrastului de lumina. Asta crea iluzia ca corona intra in «pulsatii» ce corespundeau exact cu precesia, [dar] care erau doar produsul relativei iluminari si umbriri care punea in evidenta mai tare corona pe [fondul de] umbra. Corona se afla si acolo, in portiunea luminata a farfuriei, numai ca nu puteai s-o vezi din pricina ca lumina era prea stralucitoare.
.  In general, precesia corespundea cu ceea ce experimentasem in 1954 cu un Buick nou al unui prieten la 120 mph[193km/h]. Cand automobilul s-a apropiat de 120, a inceput sa preceseze cand goneam pe sosea, facand rotocoale pe arcuri[culcandu-se dintr-o parte in alta pe arcuri], care ne-a speriat un pic. La acea viteza, unghiul de precesie era la maximul sau iar frecventa precesiei era la minimul sau, de aprox. 2 cicli per secunda. Cum am trecut de 120 si am accelerat la 135, unghiul de precesie a scazut iar frecventa precesiei a crescut, pana cand a ajuns un simplu "tremur", comportandu-se in mare parte ca si farfuria. De fapt, noi eram foarte usurati calatorind cu 135 in loc de 120, la care [viteza] precesia era asa de groaznica.
.  La viteze foarte mari, cele doua rotiri pe care farfuria le-a executat erau precise, egale[?patrate], si nu «se balansau» la colturi[?]. Asta impresiona ochii intrucat nu vezi niciodata asa ceva, decat la unele dispozitive mecanice, care detin parti in miscare in pozitie [ca] de ghidaje rigide. La sute de km/h, efectul a fost straniu. Miscarea demonstra ca farfuria nu era supusa nici unui efect de impuls si inertie, si ca atare lucra pe baza unui principiu care controla aceste forte, si producea un impuls instantaneu «artificial», cu crestere a acceleratiei pe noua directie. Din cauza ca partea din fata emitea o corona «paroasa» (adica, negativa) in timpul accelerarii rapide, polaritatea electrica a fost [astfel] evidentiata[?].
.  Intrucat nava cotea in unghiuri drepte, perpendiculare pe axa ei verticala, ideea unui sistem intern "giroscopic" de antrenare era nepotrivita. Nu s-a auzit nici un sunet, deci nici efecte aerodinamice perceptibile sau [efect] "Coanda".
.  Farfuria accelera mult mai repede decat ar fi putut s-o faca un avion cu reactie, racheta sau aparat cu elice si [nici] nu au fost vizibile jeturi, rachete, orificii, suspante, prize sau forme[sisteme]. A plecat in trei secunde pana la infinit, parand sa aibe 9.000 mph[~14.500km/h], viteza aproape instantanee, [ba] ar fi putut fi chiar mai mare de 25.000 mph[40.225 km/h].
.  Coca metalica era de culoarea aluminiului, doar un pic mai terna, cu striatii concentrice pe suprafata ei, ca o «tesatura» de forma unui "castron"[melon]. Striatiile erau de aproximativ un tzol latime si mai degraba brute, indicand poate o dificultate tehnica de fabricare[a lor], precum aceea observata la cochiliile de inceput, facute pe strunguri grele verticale[carusel] prin rulare cu discuri noi speciale de tungsten.
[NT- pe strung se pot face din tabla, prin rulare cu o rola, forme adanci de tip sfera, parabola, castron, etc., inlocuind ambutisarea in matrita]
Un prieten care lucrase intr-o fabrica secreta guvernamentala, in Amarillo, Texas, in anii '50, mi-a descris ca ei fabricau astfel de emisfere cu diametre de cca. 50' [~15m] in acelasi fel. Emisferele[cochiliile] erau mai apoi livrate in New Mexico. Cand unul din echipaj l-a intrebat la ce erau folosite, el a raspuns ca erau "cochilii de farfurii zburatoare", si toti au izbucnit in ras.
.  Deoarece farfuria precesa, lumina solara se reflecta peste striatiile fundului, asa cum se intampla pe microsanturile unui compact disc argintiu, ori pe un castron de aluminiu.
.  Am estimat diametrul farfuriei prin comparare cu noul turn de apa al orasului [aflat] in spatele ei si usor spre dreapta. Inaltimea aproximativa la mijlocul [farfuriei] am extrapolat-o vizual pornind de la diametru, la fel si proportia sectiunilor sferice folosite si proportia inaltime\diametru.
.  Ceea ce am vazut in 1953 era o masina zburatoare. Presupunerea mai irationala ar fi fost ca era de origine "extraterestra". Cea mai rationala presupunere a fost ca masina fusese facuta de fiinte umane, si aceasta a fost prima mea impresie. Piesele de puzzle ce le-am adunat in ziua aceea veneau in complectare la cele pe care le aveam deja, [puzle] care pana-n final a crescut, pana cand am avut suficiente [piese] pentru a le potivi impreuna si a dovedi ceea ce am crezut de la prima impresie.
.  Au avut loc mai multe aparitii in acea perioada de timp, in special in acea zona. Aceasta farfurie, in special, a fost observata si de Wink Air Station aflat la 10 mile mai incolo, conform [spuselor] cumnatului meu care lucra acolo. Wink Air Station se afla la sud de traiectoria de zbor, care era o linie dreapta exact la vest in directia capatului de nord a Ft. Bliss, Texas, unde Wernher von Braun se afla in vremea aceea. Daca n-as fi vazut farfuria in timpul stationarii ei la punct fix si zborul ei catre orizont, aproape direct de-a lungul traiectoriei ei, n-ar fi fost vizibila[?].


...........................................


http://imageshack.us/photo/my-images/18/f4blyne.png/

fig. L5.

.  Stiam in ce fel ar putea o farfurie sa "sara" prin spatiu: prin controlul gravitatiei. In caz contrar s-ar fi desfacut in bucati si orice pilot ar fi fost trantit asa de rau incat ar fi fost ranit si si-ar fi pierdut cunostinta, sub actiunea fortelor "G". Stiam, dupa corona electrica si dupa densitatea «zerului» dârei [lasate] de corona, ca era vorba de mijloace pentru controlul gravitatiei [prin] electricitate de inalta tensiune, inclusiv cel putin un fel de electricitate de inalta frecventa. Stiam de asemenea ca farfuria nu asculta de legile conventionale ale gravitatii, inertiei, impulsului, aerodinamicii si aeronauticii si fizicii[cunoscute].
.  O suprafata rotunjita va retine sarcinile mai bine decat una de diametru mic sau cu varfuri ascutite, care ar permite scurgeri mult mai rapide ale sarcinilor si ar cauza coroziune si arsuri. O muchie de 90 grade sau mai mult, va reflecta undele emise de partea de sus sau de jos [a navei]. Pentru mine, asta explica [de ce au fost alesi] anume parametri ai formei fizice a farfuriei. In timpul stationarii, emisiile par sa provina de la varful suprafatei superioare - cu o corona pozitiva pe fundul ei inferior - si de la capatul din fata, cand accelereaza.
.  Incercand sa analizez cauza precesiei, am concluzionat, dupa mai multi ani de deliberari, ca aceasta nu era cauzata de o masa «rotitoare» din interiorul farfuriei, cum ar fi fost un giroscop sau un motor sau farfuria insesi, ci era cauzata de acelasi neidentificat, subiacent motiv ca obiectele aflate in rotatie preceseza, in interactiunea dintre masa farfuriei si ceva din spatiul in care ea functioneaza. Precesia titirezelor si giroscoapelor in rotatie, fata de precesia farfuriei, desi ea nu se roteste, este produsa de un principiu comun care sta la baza lor. Era un sistem de ghidare, Meisterkreiselkompass ("girobusola-maistrului"), ce lucra impreuna cu Peiltochterkompass ("busola-rusesca-polara"), un dispozitiv de comanda din sistemul de ghidare inertiala german. Mai tarziu am vrut sa-l cumpar, ca [fiind] singurul element doveditor - o parte fizica a farfuriilor zburatoare - aflata in maini private (mainile mele) - pana in prezent. Meisterkompass-ul fiind suspendat pe cardane, nu putea sa aiba legatura cu precesia.
.  "Kreisel Teller" ("Farfuria giratoare") actionata electric era un secret de asa de mare importanta incat numai elita ierarhiei naziste era la curent cu aceste secrete. Inceputurile illuministe ale lui Adam Weishaupt au fost la Ingolstadt. Illuminatii pareau sa se simta bine mersi, chiar inainte de Weishaupt, in cadrul aristocratiei prusace in ale carei randuri se nascuse si Wernher von Braun. Va trebui sa spun mai multe pe acest subiect mai incolo.


M-am intalnit cu KGB-ul si cu camaradul capitanului
Mantell la  U.S. AIR FORCE

.......................................

.  Parea o stranie coincidenta ca grupul 8 al Sionajului Air Force, caruia ii fusesem atasat, era acelasi care intampinase primul atac aerian al farfuriilor germane, fiind de asemenea un pic implicat [si] in Operatia Paperclip.
.  In timp ce eram la Lockbourne, la sfarsitul anului 1957, am intalnit un locotenent numit A. W. Clements care era (la baza) T.D.I. acolo, care a fost unul dintre locotenentii care au fost camarazi de zbor cu cpt. Mantell la momentul de 7 ianuarie 1948, la incidentul din apropiere de Mayville, Kentucky, [si] implicat in zborul Godman A.F.B. Comandantul Thomas Mantell, jr., si-a condus aparatul P-51 in urmarirea unei farfurii zburatoare. Avionul lui a fost complect distrus si Mantell odata cu el. Explicatia ulterioara a lui Allen Hynek, in al sau raport, "Operatia Blue Book", a fost complect diferita de aceea data mie de Lt. col. Clements. Situatia m-a facut sa ma intreb ca daca altii ar fi mers pe urmele lui Hynek pe toate celelalte rapoarte, pe care se presupune ca el le-a luat in considerare, nu ar fi putut sa faca tot asa de multe greseli, demonstrand un consecvent sablon de minciuni.
.  Felul in care am ajuns sa-l intalnesc pe Clements, un barbat inalt cu par negru ondulat, a fost cauzat de o discutie - de fapt inca un argument - pe care am avut-o cu doi ofiteri de contrainformatii, un major si celalalt un capitan. Imi faceam argumentatia pentru farfuriile zburatoare si ei ma faceau nebun, spunand ca farfuriile zburatoare erau «fenomene aeriene» sau ca nu existau. Colonelul coborî scarile, se prezenta, si zise ca era la T.D.Y. la Lockbourne pentru doua saptamani (era din Kentucky sau din Wright-Patterson, nu-mi mai amintesc exact). El a spus ca a surprins(auzit) discutia noastra si s-a asezat alaturi de mine. Ne-a spus ca a fost camarad (de aviatie) cu Mantell la accidentul din 1948 si ne-a facut o expunere punct-cu- punct a incidentului, care diferea semnificativ de expunerea scrisa de Hynek [incepand din momentul] cand au reperat farfuria si a inceput imediat urmarirea sub ordin permanent, [si] ei au contactat turnul de control din Godman. Mantell a deschis calea si era aproape de farfurie. Turnul de control i-a conectat prin Pentagon, care le-a ordonat sa inceteze urmarirea imediat. Clements a spus ca n-a putut sa stabileasca contactul radio cu Mantell, din cauza puternicului camp electric din preajma farfuriei, asa ca Mantell si-a continuat urmarirea, sub ochii colonelului. Avionul lui Mantell a zburat in mici bucati si Mantell cu ele. Nu exista nici o dovada sau observare de utilizare a vreunei arme. Cei doi ofiteri care discutasera cu mine au trebuit sa inghita hapul (corbul) [eat crow] pentru ca aveau in fata un ofiter superior ce facuse cunostinta personal cu farfuriile zburatoare, intr-un faimos incident, ce confirma argumentatia mea. I-am multumit lui Clements pentru onestitatea sa. Cei doi ofiteri nu l-au numit nebun.
.  Teoria mea este ca avionul lui Mantell, la 500mph[805km/h], a intrat in campul electric al farfuriei, care a neutralizat partea din fata[botul] avionului sau. De indata ce avionul si-a pierdut greutatea, botul si coada lui s-au rupt in bucati simultan si s-au separat in toate directiile, datorita efectelor instantanee ale impulsului si inertiei. Ordinul Pentagonului, de incetare si de oprire, a fost auzit de Clements dar nu si de Mantell - si trebuie ca [ordinul] a fost destinat evitarii unui astfel de incident - [si ne] bazam pe cunoasterea apriorica pe care personalul Pentagonului [o avea], privitor la ceea ce putea[urma] sa se intample. De altfel, nu se cunoaste nici un caz in care Pentagonul sa fi ordonat vreodata U.S.A.F.-ului sa inceteze urmarirea vreunui aparat aerian "neidentificat" ce zbura pe deasupra [spatiului aerian] continental al USA. Partile raportului Hynek care erau false, datorita omisiunilor critice si denaturarilor - desi Clements mi-a spus povestea mie tot asa cum i-a spus-o si lui Hynek - au fost legate de fapte [precum] ca au urmarit clar o farfurie zburatoare, ca Clements se afla in campul vizual al avionului lui Mantell la momentul exploziei, ca contactul radio a fost intrerupt evident datorita campului electric al farfuriei, ca Pentagonul a anulat urmarirea imediata prin notificare, inainte de a se intampla incidentul. Acest incident a fost reluat mereu si mereu iar Clements a fost foarte clar asupra faptului ca urmarisera o farfurie zburatoare, si nu un "balon meteorologic" cum a incercat guvernul s-o scoata ulterior.
.  In noaptea de 2 noiembrie, 1957, in timp ce eram intr-un concediu de la Air Force, vizitandu-mi parintii acasa in Odessa, Texas, tatal meu se intorcea dintr-o calatorie de comert, [aflandu-se] in drum spre Odessa. De-abia trecuse de Levelland, Texas, dupa ce se intunecase, cand fordul lui din 1957 s-a blocat si toate luminile i s-au stins, si a trebuit sa traga pe marginea soselei in intuneric. A deschis fereastra si a simtit un suflu de aer, in timp ce deasupra masinii sale stationa o farfurie zburatoare la doar cateva picioare deasupra. A stat acolo cca 15 minute pana cand farfuria s-a indepartat in cele din urma. In esenta, el a fost "arestat" in acel interval de timp. Ulterior, a putut sa-si reporneasca motorul dar luminile nu-i mai functionau, asa ca s-a intors prudent la un motel din Levelland, unde si-a petrecut restul noptii. Dis-de-dimineata, a condus pana la Odessa, unde si-a luat micul dejun in graba si s-a dus imediat la Sewell Ford ca sa-si repare luminile, fara sa spuna ceva despre farfuria zburatoare. Dupa ce a plecat, am deschis televizorul pentru stirile de dimineata, care includeau relatarea binecunoscuta despre farfuriile de la Levelland, plus un interviu cu seriful din Hockley County. M-am dus imediat la Sewell Ford ca sa vorbesc cu tatal meu.
.  Atelierul de reparatii Sewell Ford tocmai deschisese, iar mecanicul tocmai incepuse sa verifice defectul luminilor, in timp ce tatal meu statea alaturi. L-am intrebat pe tata referitor la farfurie si el m-a intrebat de unde stiam de ea. El nu stia ca se facusera reportaje continand si alte observari si incidente in apropiere de Levelland in noaptea precedenta. A zis ca n-a vrut sa spuna nimic despre asta caci nu voia sa fie facut "nebun". Farfuria avea "forma de ou", aprox 200 picioare[61m] lungime si stralucea in noapte. Mecanicul spuse ca n-a mai vazut o masina cu toate becurile arse, fara sa aiba siguranta arsa sau fara alta dovada a unui scurtcircuit sau alta defectiune electrica. I-am sugerat ca filamentele de tungsten au fost avariate din pricina campului electric puternic din jurul farfuriei ce a facut ca filamentele sa se arda sau sa se sparga, ca fiind cele mai slabe legaturi din circuite, deja slabite de temperaturile lor inalte, atunci cand farfuria statea deasupra masinii. Campul magnetic din masina, indus de puternicul camp electric al farfuriei, ar fi putut pune electronii, din circuit si din filamente, intr-o miscare de rotatie nebuna.
.  Am parasit Fortele Armate Aeriene[Air Force] in 1958, din cauza ca erorile de clasare facute de KGB in 1956 condusesera la un impas, in care pana la urma nu ma puteau numi in domeniul in care lucrasem - Servicii Speciale P.C.U. (Pregatire fizica si unitati judo) - desi facusem initial pregatire de baza AFSC, care era [aceea de] grafician/desenator in Spionaj[recunoastere?].

.............................................



Ultima editare efectuata de catre mm in Joi Iul 31, 2014 7:36 pm, editata de 5 ori

mm

Mesaje : 156
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  mm la data de Joi Ian 10, 2013 12:24 am

.



Am refuzat o oferta de la CIA,
de a fi "fostul si viitorul rege"

. Am plecat de la universitate si am divortat de prima mea sotie in 1970, apoi m-am mutat inapoi in New Mexico. In 1967 facusem deja schite cu sistemele de conducere ale farfuriei zburatoare, avand 12 grile directionale, ceea ce corespundea cu 12 diviziuni a cate 30 de grade diviziuni suplimentare de compas[busola], asa cum presupuneam eu inca de la observatiile mele din 1950 asupra farfuriilor zburatoare ce navigau pe cerul noptii pe deasupra curtii din spate[le casei noastre] din West Texas. Aceasta observare va fi mai tarziu confirmata, cel putin pentru farfuriile din epoca timpurie.
.........................................


In 1979 am intalnit un batran din Pojoaque la piata de vechituri,
si am cumparat un sistem navigational al unei farfurii
zburatoare germane din WW II de la un dealer din Albuquerque

. In 1975 am inceput sa cercetez metodele alternative de generare a energiei, bazandu-ma pe premiza ca aceasta energie inepuizabila poate fi obtinuta din mediul inconjurator, deoarece "...energia nu poate fi creata sau distrusa, ci doar isi poate schimba forma...". Intrucat eu concep universul ca pe un neincetat proces de miscare (energie) - ca regula si nu ca exceptie - obiectivul meu era sa descopar caile de a pacali natura si a produce "free energy". Asta implica colectarea, concentrarea si directionarea unei parti din infinita miscare neincetata a universului, ca sa lucreze ceea ce voiam eu sa faca. Pana la urma am dezvoltat ceea ce eu am numit "Triax System".
. In 1976 sau pe aproape, mi-am reluat cercetarile mele din copilarie in domeniul stiintelor nucleare, electricitatii si magnetismului, pe care le incepusem in 1947, pe cand aveam 9 ani. Pana in 1978, acumulasem o multime de materiale si de cunostinte privitoare la lucrarile lui Nikola Tesla. Ca un copil, tatal vecinului meu, Elmer Schlosser, un autodidact in reparatii electronice, mi-a spus despre Tesla, inspiratorul din copilaria sa, in timp ce crestea in teritoriul Cimmarron. El mi-a spus ca farfuria a fost inventia lui Tesla. Mi-a dat o multime de materiale sa-mi efectuez experimentele de electricitate si magnetism. Am luat barele de fier moale de la ferestrele de la cazarma germana P.O.V. din Roswell, din care ne-am construit noua noastra casa in 1947, si am folosit barele in experientele mele de magnetism si electricitate. Unele din descoperiri pareau sa sfideze legile acceptate in electromagnetism.
. Am banuit dintotdeauna ca Tesla inventase intr-adevar farfuria zburatoare, din pricina felului in care guvernul si Trilateralistii au batut tobele maretiei lor istorice.
. Pana in 1979 am avut mai multe bobine operationale Tesla, si am recuperat materiale din gramezile de [resturi] de la Los Alamos, Albuquerque si Santa Fe, de le-am folosit intr-o multime de experimente. Aceasta a fost perioada in care au aparut multe din inventiile si re-descoperirile mele.
. Pe cand cautam intr-o piata de vechituri din Santa Fe in 1979, am intalnit un batran din Pojoaque, care incerca sa vanda o cutie veche de lemn pe care el o facuse in 1937, ca sa-si care uneltele in spatele cabinei camionetei sale Ford Model A. Pe capacul cutiei, el a sculptat, in stil "folk" New Mexico, o harta ce indica Los Alamos, Pojoaque (cu un semn "zia" in jurul ei), si drumul nepavat interstatal, semnaland "LA" (Los Angeles) intr-o directie si "NY" (New York City) in directie opusa. Data (1937) era inscriptionata, ca si numele proiectului ("p2") la care el lucrase la Los Alamos. Simbolul proiectului (un triunghi cu un punct in centru) era de asemeni sculptat. Acesta a fost un proiect stiintific condus de Wernher Von Braun. Batranul a spus ca dupa ce proiectul a fost "sistat si mutat in alta parte", la sfarsitul lui 1937, n-a mai fost reangajat cand "noul proiect" (Proiectul Manhattan) a inceput in 1942.
. Stiam pe atunci ca triunghiul cu punctul in centrul sau era "ochiul-care-vede-tot" al lui Bel, Ra, sau "Dumnezeu", ca era un simbol masonic, si ca aparuse pe hartia de un dolar. Eram inclinat sa cumpar cutia atunci, nu numai ca si curiozitate, dar si din cauza unui gand obsedant de care nu eram pe deplin constient, dar nu am cumparat-o pentru ca nu aveam prea multi bani pe atunci. M-am gandit de asemenea ca "1937" era un pic prea devreme pentru orice cercetare stiintifica la Los Alamos. Proiectul Manhattan a inceput la sfarsitul lui 1941 - inceputul lui 1942. Guvernul nostru era "aliat" cu Germania pana la invazia Poloniei din 1939 (surprins?). N-a trecut nici o saptamana cand am realizat greseala pe care o facusem ca n-am cumparat cutia, si nu-mi mai aminteam numele omului. Undeva in Pojoaque sau Santa Fe, poate mai traieste un batran, care a sculptat o cutie de lemn care arata cam asa:



http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img855/3544/f6blyne.jpg#

fig. L6.

. Saptamana urmatoare, am regretat ca nu am cumparat cutia, atunci cand am realizat ce reprezenta sculptura. Acest lucru s-a revelat atunci cand m-am dus in curtea unui dealer de excedente din Albuquerque, la scurt timp dupa ce o gramada proaspata de lucruri neobisnuite ii fusesera vandute de un angajat de la Baza Sandia. In varful mormanului era un dispozitiv de navigatie de un tip ce stiam ca farfuriile de inceput l-ar fi folosit. Intreaga gramada nu era marfa obisnuita pe care o puteam cumpara, asa ca l-am intrebat pe Mark King, fiul proprietarului, care era si un prieten de-al meu, cat costa dispozitivul. El raspunse, "Oh... in jur de sapte-jumate". Mi-a inghetat inima. Sapte sute si cincizeci de dolari trecea bine de bugetul meu. L-am intrebat: "Sapte sute si cincizeci de dolari?" Mark raspunse: "Nu,... de centi, pentru intreaga gramada." N-am mai pierdut timpul, adunand marfa, platindu-i lui Mark, cu mari multumiri, o strangere de mana, un zambet si $7,50.
. Dupa ce am ajuns acasa, m-am apucat sa examinez dispozitivul, facut in 1943 de Lizt, in Germania, mai exact. Eticheta de pe dispozitiv era urmatoarea:
Peiltochterkompass
KT-p2
Gerat Nr. 127-178 A-I
Anforderz. Fl 23374
Werk Nr. 10143
Hersteller: gvy
. Era din nou un "p2". "KT-p2" era numele de cod al "Kreisel Teller" (numele german pentru "Gyrating Saucer"= Farfurie Rotitoare) iar "p2" insemna, conf. desenelor lui Tesla, fie doua placi, potentiometre?[transformator?], sau primare.
. Dispozitivul din 1943 a avut un motor de 6 volti pentru actionarea unei coroane dintate marcata in sectoare de cate 30 de grade, [aflata] in jurul unui disc interior cuplat electromagnetic. Un buton de selectare din centrul fetei era folosit pentru cuplarea manuala a unui indexor pe directia de zbor dorita. Erau acolo patrusprezece puncte de contact pe fund[?pe verso], din care doua asigurau alimentarea cu CC a motorasului. Motorul urma sa rotesca inelul de compas dintat exterior pana cand acesta arata directia de zbor corecta, bazata pe informatia furnizata de girocompassul "maistru", orientat catre polul nord al pamantului, in care punct [ajuns] motorasul se decupla. Termenul "Tochter" (cuv. german pentru "daughter"=fiica), insemna literalmente "sclav" in acest sens, asa ca termenul de "Peiltochterkompass" inseamna "Polar-Slave-Kompass"[Busola-sclav-polara]. Dispozitivul era jumate dintr-un sistem de navigatie "ceresc". Acest dispozitiv manevrat manual presupunea [existenta unui] (gyro)compass... si propulsie electromagnetica, in 1943.
. In 1953 am observat o farfurie zburatoare de aproape, iar tatal meu fusese tinut "ostatic" pentru cel putin un sfert de ora de catre o alta mare "nava mama" - "in forma de ou" si cca. 60m lungime - la iesirea din [loc.] Levelland, Texas, in noaptea de 2 Nov., 1957, care stationa doar la un picior deasupra automobilului sau, oprindu-i motorul si arzandu-i luminile[farurile]. Ambele nave, cea din 1953 si cea din 1957, emiteau descarcari electrice [de tip] corona, facand inutila o busola obisnuita. Din cauza asta si a vitezelor fantastice a aparut necesitatea unui sistem de navigatie inertial. Nava din 1953 era in mod evident dezorientata, pilotii ei fiind surprinsi sa constate ca ei planau deasupra orasului nostru, deci relativ primitivul lor Peiltochterkompass era folosit sa «formeze numarul» directiei exacte, [trebuind] sa accelereze inapoi la baza lor de-a lungul granitei New Mexico-Texas, intre Ft. Bliss si Campul de Rachete White Sands, unde Wernher von Braun adusese Proiectul german post-razboi, KT-p2.
. Peiltochterkompass-ul avea sectoare de cate 30 de grade, identice cu virajele in unghiuri de 30 de grade in care farfuriile zburatoare evoluau [asa] cum le-am vazut pe cer noaptea intre 1949 si 1953. Acesta a fost conceput sa fie montat orizontal, cu gradatii periferice de 360 de grade, indicandu-ne astfel ca era o nava rotunda, care se putea deplasa in 12 directii. Fotografiile Peiltochterkompass-ului sunt cele de mai jos:


http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img715/4302/f7blyne.jpg#

fig. L7.

. Fig. 1: Vedere de sus - cadran fluorescent cu fata etalonata in 12 sectoare a cate 30 de grade [de] diviziuni periferice. Cu gyrocompasul maistru[sef] calibrat[reglat] in prealabil catre nordul adevarat inainte de a decola pe directiile selectate facute cu cadranul[,] citesti Peiltochterkompass-ul.
. Fig. 2: Vedere din spate orizontal - eticheta si priza[iesire] in partea de jos pentru atasarea cablului de comanda cu 14 puncte de contact, inclusiv alimentarea motorasului de 6 volti si [ale celor] sase polaritati bidirectionale, legate cu "Meisterkreiselkompass"-ul. Comutatoarele(intrerupatoarele) corespunzatoare de inalta tensiune sunt activate automat prin perechile opuse de 12 contacte.
. Fig. 3: Vedere de perspectiva.
. Fig. 4: Fotografia a doua arhaice bobine de inalta tensiune din lemn, bobine de [acordaj]reglare (bobinele lipsesc), din recuparari de la Laboratorul Stiintific din Los Alamos ("LASL"),cca. 1978 anul. Douasprezece sectoare a cate 30 de diviziuni[grade] pe forma dintata primitiv fixata[?indexat] de un vechi zavor [?]fereastra printre lucrurile indepartate[autorizate sa iasa] din cel mai vechi areal de laborator. Examinarea patinei, materialelor, a suruburilor, piulitelor, bolturilor si a altor materiale a indicat data constructiei cca. 1900, aparent reuzinate in anii '30, prin adaptare la rulmenti auto axiali. Scrisul de mana de pe ele seamana cu cel al lui Nikola Tesla. Probabil [a facut] parte dintr-un aparat electric la experimentele lui Tesla din Colorado Springs, luate in sud la Los Alamos pentru utilizare in proiectul "p2" al illuminatului von Braun prin anii 1936-38. Personalul laboratorului probabil nu cunosteau provenienta lor sau utilitatea lor si le-au cedat pentru vanzare in 1978.


http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img195/7448/f8blyne.jpg#


fig. L8.

. Stiu ca generalul Patton, in vanatoarea lui dupa farfurii in 1945, a primit ordinul sa distruga 200 de sisteme de navigatie ceresti pe care le-a gasit intr-o mina de sare, adanca, de sub complexul Peenemunde. Tesla a dezvoltat si a efectuat teste de zbor cu acest sistem de navigatie impreuna cu Sperry Gyroscope Company in 1917. Dispozitivul pe care l-am vazut in gramada de recuperari a indeplinit toate criteriile ca dispozitivul pe care l-am vazut trebuie sa fi existat, si a fost produs in Germania, de Lizt, la 01 octombrie, 1943.
. Intrucat discutasem despre dispozitiv cu cateva persoane, zvonul ca il aveam a ajuns la Baza de Securitate Sandia. In ancheta lor s-au dus la Mark, care le-a spus ca-l achizitionase de la un tip care aducea de obicei marfa [e]liberata pentru recuperari de la Baza Sandia. Nu puteau sa-mi confiste dispozitivul pentru ca aveam un act de vanzare si Mark avea unul la fel. Mark mi-a zis mai tarziu ca oamenii securitatii i-au spus ca angajatul din Sandia furase gramada de recuperari secrete si i-a vandut-o lui. Salariatul a fost pus sub supraveghere, a fost prins a doua oara facand acelasi lucru, si trimis la inchisoare. Confiscarea Peiltochterkompass-ului ar fi incalcat regulamentul de securitate [care] interzice confirmarea ca ceva a fost secretizat. Personalul de securitate a incalcat de asemenea aceasta regula si discutand cu Mark. Peiltochterkompass-ul meu facea parte dintr-o farfurie zburatoare electropropulsata germana din epoca WW II, cum am zis deja ca a fost. Daca nu, nu ar fi fost secretizat, din pricina ca proiectul lui era demodat. Altfel, ne puteam intreba cat de [ramasa] in urma era America.
. La inceput, n-am putut sa aflu decat ce nu era el. Nici un fel de astfel de dispozitive nu au putut fi gasite in cataloagele germane din WW II, nautice, aeronautice, electronice sau auto de aparate de navigatie sau de echipament conex. In plus, trebuia instalat la orizontala. Gyro "sef" retinea[memora] orientarea [navei], relativa fata de polul nord al pamantului, si transmitea aceasta informatie busolei "sclave", care era aparatul[dispozitivul] central de navigatie ce comanda farfuriile electro-propulsate de tip mai vechi. Cel pe care l-am cumparat era de pe farfuriile germane aduse in New Mexico in 1945, in cadrul Operatiunii Paperclip.
. In timp ce eram in Ohio, in 1960, am cunoscut o nemtoaica numita Gertrude Thum, al carei tata, valetul personal al lui Hitler, a fost eliberat de rusi la sfarsitul acelui an. Thum nu a fost nici macar mentionat de catre istorici. La aceasta eliberare de catre rusi, presei nu i s-a permis sa-i ia interviuri. El a fost facut disparut de personalul de spionaj german si american, si doar mai tarziu, in prezenta lor, i s-a permis lui Thum sa vorbeasca presei de pe o declaratie pregatita.
. Buncarul fuhrerului din Berlin, proiectat complect de Hitler, avea un turn neterminat la varf, deschis catre cer, cu o rampa de aterizare. Turnul era accesibil [numai] printr-o scara privata din vestibulul [aflat] chiar langa apartamentul lui Hitler, de la cel mai de jos nivel al buncarului. Cuplul a fost salvat la rasaritul zilei de 29 aprilie, 1945, de catre pilotul de incercari al farfuriilor zburatoare, Hanna Reitsch si expertul de zbor si navigator, Hans Ulrich Rudel, care facuse multe zboruri catre "Feuerland" ("Tara-de-Foc"). Rusii au intrat in buncar la doua zile mai tarziu, chiar inainte de miezul noptii, 2 aprilie[?mai], 1945.
. Cu toate ca au fost luate ca parte a supravietuirii lui Hitler[?], alta informatie documentata a ajuns la mine, cum ar fi faptul ca nu numai Reinhard Gehlen -seful diviziei VI RSHA a Gestapoului- a fost preluat de CIA ci si complicele lui, Heinrich Mueller - seful intregului Gestapo[* 1Gregory Douglas, Gestapo Chief (three vols), R. James Bender, P.O. Box 23456, San Jose, Ca 95153.]. Un lucru este sigur; Reinhard Heydrich, arhitectul Holocaustului, n-a fost asasinat in Boemia in 1942, e sigur ca CIA l-ar fi angajat[inchiriat], si evident, l-au ascuns de noi, tot asa cum l-au ascuns pe Gehlen si Mueller mai bine de 40 de ani.
................................


Submarinele zburatoare?

................................
. LZ-127 si LZ-130 au fost dezmembrate si, in 6 Mai, 1940, cele doua hangare ale lor de la Frankfurt au fost dinamitate la a doua aniversare a dezastrului lui Hindenburg.[*1 John Toland, Ships in the Sky, Henry Holt & Co., N.Y.] Distrugerea cam lipsita de sens a celor doua dirijabile uriase si a hangarelor lor de la Frankfurt parea sa fi fost calculata pentru a convinge lumea ca programul nazist al dirijabilelor - si "Super Zeppelinelor" totodata - s-a intrerupt, demontat sau distrus, [practic] o mare ceremonie [conceputa] pentru a camunfla ceva important sus[?]. In plus, o cunostinta din Frankfurt [mi-]a spus ca hangarele sunt inca acolo.
. De curand, un zarzavagiu, cunostinta [de-a mea], mi-a povestit cum, in timp ce el si fiica lui calatoreau de la aeroportul Albuquerque catre casa lor din Santa Fe, noaptea, prin 1980, au fost urmariti tot drumul de o nava in "forma de trabuc" care zbura nu prea departe deasupra automobilului lor. Au avut o buna vedere a fundului, [pe care] l-au descris ca arata ca si coca ruginita a unei nave, asamblata cu nituri. Avea un sir de hublouri de-a lungul partii inferioare - ca un dirijabil - si se putea auzi zgomotul motorului [său] diesel. Asta m-a facut sa-mi amintesc informatia ce m-am straduit s-o asamblez in 1957, privitoare la un "super port-avion", de 1.000 picioare[305m] lungime, a carui constructie a inceput chiar inainte de razboi si «abandonata», care a fost numita Graf Zeppelin. Deoarece in timpul cat am fost in Spionajul Air Force am auzit vorbindu-se de "super-nava" intr-o carte pe care o citeam despre Patton, si eram curios de soarta sa, l-am intrebat pe colegul meu, un sergent care a fost spion in zona Hamburg pe la sfarsitul razboiului. Mi-a povestit ca Graf Zeppelin avea o coca de otel inoxidabil groasa de 11 inch[28 cm][???], iar cand l-am intrebat ce s-a intamplat cu el, a raspuns ca a fost "scufundat in Marea Nordului" sau a fost «demontat». Pe urma a devenit evaziv la intrebarile mele suplimentare (Uof! E inca secret!). Existenta unui "Super Zeppelin", ca si presupus "dirijabil", e documentata in cartea lui Toland ca [fiind] un "port-avion", e documentata [si] in istoria navala a WW II de Keegan cu ambele versiuni de 1000 picioare lungime, [care] au «fost intrerupte» ambele "la inceputul razboiului", ambele au fost numite "Graf Zeppelin" si ambele au fost "super". O [prea] mare coincidenta de nume pentru [atat de] "diferite" tipuri de nave.
. Mai tarziul model de coca[carcasa] de presiune al U-boat avea "forma de trabuc", [un] tub perfect rotund, caruia i-au fost adaugate obisnuitele tancuri de balast exterioare, turnurile de lupta, etc. in scopul finalizarii [lor ca] submarine. Cu hublourile adaugate pe fundurile lor, "tuburile goale" ar fi fost carcase perfecte de nave destinate "Misiunii Marte", asa cum von Braun deja planificase. Cu o coca de presiune de U-boat ca si prototip, complectata cu motoare diesel, baterii si un spatiu de viata "ermetic sigilat", aplicand forta de conversie gravito-electromagnetica, von Braun si-a construit primele sale prototipuri bazate pe "p-2", din care unele ardeau heliu in spatiul exterior, prototipurile mai de inceput emiteau un fum negru de diesel cand se aflau in apropiere de pamant. "Coca navei de otel ruginit" vazuta de prietenul meu zarzavagiul, se pare ca era din primele prototipuri, convertite din carcasa de submarin, si duse mai tarziu in New Mexico cu restul proiectelor germane, acum [aflate] in hangarele de la Baza Sandia, Baza Manzani, White Sands, sau alte locuri secrete.
. "Carcasa-de-otel-inoxidabil" a «super» Graf Zeppelin-ului LZ-131, "port-avion" - purtator de farfurii zburatoare - ar fi putut fi "vasul amiral" din care Hitler si Doenitz puteau sa conduca scenariul de impas de la sfarsitul razboiului. Folosirea unui otel inoxidabil (de "11 inch grosime") ar fi putut avea doua scopuri,
1) eliminarea coastelor interioare si a tancurilor de balast (greutatea mare a carcasei si a echipamentului interior, inclusiv a catorva farfurii zburatoare fiind acceptabila pentru a [putea] plonja in ocean) si,
2) asigurarea unei protectii contra radiatiei la traversarea centurii Van Allen. Otelul inoxidabil ar fi putut [reduce]evita rezistenta[mai scazuta], pierderile prin hysterezis si incalzirea prin inductanta ale unei carcase de otel [simplu], supus curentilor de inalta frecventa si inalta tensiune, furnizati de marile bobine Tesla alimentate printr-un sistem cu generator ermetic cu heliu si baterii.
. A fost [oare] LZ-131 propulsat de reactoare cu heliu, asa precum mama mea auzise de la prietenii nostri din New Mexico in 1949? "Comertul cu documentele inamicului" [*1 Charles Higham, Trading With the Enemy, Dell Publishing Co., New York (1983)] documenteaza despre cum ar fi obtinut Germania heliul. Vorbim despre heliu ca despre un "gaz inert" dar informatiile stiintifice [pe care le avem] ne arata ca la o simpla descarcare (cu flama) electrica, heliul va produce 760 kcal/g-atom[*2 Van Nostrand Reinhold Co., Van Nostrand's Encyclopedia of Science, 5th Ed. (1976)]. Acesta este echivalentul caloric aproximativ al 760 [???loaves] de paine, produse dintr-un gram-atom de heliu supus unei descarcari Van de Graaff. Exista documente care arata un tanc sferic de heliu lichid (pe care dezinformatorii l-au numit "Thule Tachyonator"), o camera de reactie, interconectata cu un generator van de Graaff, intr-o farfurie zburatoare. Un van de Graaff ar fi fost un excelent mod, simplu, de furnizare a descarcarilor de inalta tensiune, necesare pentru generarea electroenergiei cu heliu, pentru functionarea celor doua mari bobine Tesla, prezente in documente, probabil incorect marcate de O.S.I.
. Generarea energiei cu flama[descarcare] electrica plecand de la heliu, [si] utilizarea eclatoarelor "trigatron" ne conduce la o intreaga noua semnificatie. Eclatoarele - alimentate cu heliu (fals descris ca si «gaz inert» utilizat pentru «izolarea» eclatoarele) - poate ca au fost combustibilul folosit] la producerea electricitatii de inalta tensiune. Am urmarit utilizarea trigatroanelor in anii 1930 in Germania [*3 Bethge, O; Kleen, Werner; Translations from Annalen der Physik, 1931].
. A fost Graf Zeppelin initial echipat pentru a functiona ca vas de razboi, submarin si Super Zeppelin\nava mama in forma-de-trabuc\avion cargou\nava spatiala interplanetara? Dupa spusele lui Rudolf Lusar [*4 Rudolf Lusar, German Secret Weapons of the Second World War, Neville Spearman, London 1969], ea a fost sabordata in zona Stettin, recuperata de rusi si scufundata pe drumul spre Leningrad. Povestea "oficiala" a fost ca Hitler a abandonat intentionat uriasul Graf Zeppelin super-transportorul, inainte ca el sa fie terminat, pentru ca sa se lanseze intr-un "foarte ambitios" [program] de constructii si dezvoltare de U-boaturi. Aceeasi nava [oceanica, plutitoare] sau o nava uimitor de asemanatoare cu Graf Zeppelin a fost vazuta in largul Stramtorii Madagascar in iunie 30, 1947 [*1 Frank Edwards, Flying Saucers: Serious Business, Bantam, New York (1966), p. 12]. O alta observare documentata a aceleiasi nave [oceanice] (sau geamana ei identica) a fost vazuta in 1962 la Hampton, Virginia [*2 Paul R. Hill, Unconventional Flying Objects, Hampton Road Publishing Co. (1995)].
. A fost povestea recuperarii rusesti o acoperire a adevarului? Ce sa spunem despre (probabila) poveste a unui urias convoi de U-boats de 30.000 mile[55.595km] lungime, care a parasit Norvegia in 1945?
....................................
. In 1967, Hitler [si sotia] au fost invitati de presedintele Lyndon Johnson, ca musafiri, pe timpul Hemisfair, targul mondial din San Antonio, Texas. Turnul rpincipal al Hemisfair, a fost proiectat de catre un arhitect care a fost un membru de rang inalt al SS. Dupa ce mi-am vandut tablourile, impreuna cu un prieten de-al meu, in zona La Villita, la un salon aflat vizavi de Teatrul Arneson River, de-a lungul raului San Antonio, Adolf si Eva Hitler au venit catre noi, si i-am reperat inca din momentul in care au intrat in [raza mea de] vedere. Tocmai vorbisem cu un "inginer" neamt - [despre] care am realizat ca era agent de securitate, in momentul in care i-am zarit pe Hitleri - iar Hitler a aratat interes pentru o pictura speciala din genul Moritz Von Schwindt. Cand a vazut ca l-am recunoscut, el si Eva au fost indepartati repede de catre agentii lor de securitate, Prietenul meu Bob, de asemenea un fost spion Air Force, care statea langa mine, a fost de acord [cu mine] ca ceea ce am vazut a fost ceea ce am vazut. Acest eveniment a fost urmat de alti agenti de securitate, care au venit si ne-au vorbit, pentru a ne interoga. Am tacut. Ce altceva puteam face? Daca am fi spus asta cuiva, cine ne-ar fi crezut? Am fost luat la intrebari pentru aceasta observare, dar imi pare rau. Erau acolo prea multi indicatori de verificat. In plus, dupa ce Uniunea Sovietica a cazut, istoricii militari rusi au admis ca nu au reusit sa gaseasca corpurile lui Adolf si al Evei.
......................................


CAP. V: Cum sa construim o farfurie zburatoare

.  Conditiile Autorului: Se considera ca sunt incluse in actul vanzare-cumparare (intre autor si cititorul cumparator), si cumparatorul sau cititorul sunt de acord cu ele, urmatoarele:
1. Isi asuma toate riscurile fizice si orice vatamare, oricine construieste, testeaza, zboara sau incearca sa zboare cu o farfurie zburatoare construita conform celor sugerate aici;
2. Autorul nu-si asuma nici un fel de raspundere, civila sau penala, pentru schitele[desenele] sau teoriile continute in acest document, si este prin urmare eliberat de orice responsabilitate sau revendicare;
3. Cumparatorul sau cititorul, presupusa ca o persoana obisnuita, rezonabila si prudenta, cu control asupra deciziilor ei/lui, este indemnat sa tina seama de pericolele evidente si inerente aferente electricitatii, fortelor de gravitatie si zborului, precum si de a se familiariza[invata] cu reglementarile F.A.A. si legile de stat si federale, daca este cazul, si isi asuma intreaga responsabilitate pentru toate acestea;
4. Prin prezenta, ati fost de acord si ati inteles ca aceste proiecte[planuri] sunt ipotetice, oferite doar in scopul cercetarii si intelegerii teoriei farfuriilor zburatoare, a zborului si constructiei lor, precum si ca autorul nu ofera nici o garantie, expresa sau implicita, ca o farfurie construita conform acestor planuri va functiona sau va asigura siguranta operatorului sau a celorlalti.


A. Consideratii generale

. In primul rand se recomanda ca inainte de a trece mai departe, sa fie construit si testat un model de zbor, caci ar putea fi foarte frustant sa proiectezi si sa construiesti o farfurie care sa se dovedeasca [mai apoi] nefunctionala. Principiile de functionare sunt simple: se produce un impuls electromagnetic, folosind o descarcare de CC de inalta tensiune, pe directia de accelerare dorita, ca sa atraga si sa faca schimbul cu purtatorii de eter, care [si ea] [descarcarea] de asemenea aduce inauntru tuburile de forta electrica, si [descarcarea] va face ca tuburile sa se dizolve in conductorii[de cupru] ai navei, care [tuburi] vor ceda impulsul conductorilor, la 90 de grade [ca directie] fata de curentul electric si fata de inductia magnetica. Pentru usurarea disolutiei tuburilor de forta, un curent alternativ de frecventa suficient de inalta este folosit la capatul opus al navei, care va comprima si bloca purtatorii de eter si tuburile de forta, astfel incat ele nu vor putea iesi afara prin spate[pupa], si prin aceasta vor fi fortate sa se dizolve si sa cedeze impulsul in directie opusa[cui?]. Coca [navei] va trebui sa fie accelerata prin crearea unui impuls electromagnetic in directia dorita aproape instantaneu.
. Pentru a crea o descarcare negativa de CC in perie la un electrod[pol] se foloseste o bobina Tesla, si o alta bobina Tesla e folosita pe electrodul opus pentru obtinerea unui curent alternativ de frecventa inalta, care va comprima purtatorii de eter si tuburile de forta, blocand trecerea lor. Acesti doi [poli]electrozi [actionand impreuna] formeaza un "p2", adica [sunt de fapt] doua [infasurari] primare, una (peria de CC) care absoarbe tuburile de forta si cealalta (CIF, CA) care blocheaza purtatorii de eter si forteaza tuburile de forta sa se dizolve. Peria de CC produce o "corona negativa" ("părul"), iar CA de IF [CIF] produce "corona pozitiva" [noroasa]. E de crezut ca acest sistem nu numai ca produce instantaneu impulsul pe directia periei de CC, dar ca elimina si problema inertiei pe directia CA de inalta frecventa, astfel ca marimea accelerarii este practic nelimitata iar efectul distructiv al acceleratiei este eliminat, deoarece toate partile navei si continutul sau accelereaza la fel, fara inertie. Aceasta se aplica si la intoarcerile[virajele] bruste, la care [manevra] forta de accelerare actioneaza asupra tuturor partilor navei si asupra continutului sau [simultam, sincron], ca sa re-orienteze forta impulsului pe fiecare atom si molecula, pe noua directie, eliminandu-se [astfel] forta centrifuga. Tipul de nava descris de aceste planuri[schite] , totusi, este acela numit de mine "liniar", care vireaza pe traseu curb, mai degraba decat in unghiuri ascutite, [si] din [acesta] cauza acest tip de farfurie e mai usor de construit si de condus.
. In scopul de a controla corect curentii din bobinele Tesla, este necesara proiectarea in mod special de comutatoare, dielectrici, inductori si conductori. In aceste desene ipotetice, am oferit propriul meu proiect, care ar putea fi construit (teoretic) de catre un mester priceput acasa. Descriu de asemenea un sistem de control[comanda] pe care il consider practic, de nadejde si usor de construit, probabil similar cu acela folosit de Tesla pe masina sa "Flivver", pilotata de el, nava electropropulsata de tipul cel mai vechi.



Ultima editare efectuata de catre mm in Joi Iul 31, 2014 7:39 pm, editata de 5 ori

mm

Mesaje : 156
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  mm la data de Mier Ian 16, 2013 1:27 pm

.



A1. Dimensiuni si Forma

.  Intrucat [ne-am] propus ca nava sa fie de cel mai simplu tip, nu va fi mai mare decat necesarul pentru o persoana sau doua. A fost conceputa sa fie cat mai mica posibil dar totusi sa aiba spatiul necesar pentru echipament si confort. Forma generala a ambarcatiei poate fi descrisa ca un sferoid aplatizat, de forma unei "sarcini punctuale" in miscare. Prima nava construita de Tesla a fost descrisa ca avand dimensiunea si forma aproximativa a unei "sobe cu gaz", care era un fel de cutie parelipipedica cu picioare. Picioarele erau probabil izolatori asa ca nava putea pleca de pe sol. Presupun ca a fost [una] de tip liniar, cu Tesla ghemuit in interior, probabil pe un fel de suport, care sa-i permita sa aiba bratele libere pentru condus, cu capul indreptat inainte spre un mic gemulet de la un capat[al cutiei]. Electromagnetii din "fata" cu comenzile de comutare si de polarizare pentru schimbarea periei spre dreapta sau spre stanga, ar fi permis comanda completa, [si] controlul «flotabilitatii» [si] altitudinii. Partea inferioara si din spate trebuiau activate de un CA de inalta frecventa de blocare. Daca Tesla ar fi vrut sa intoarca la dreapta, ar fi folosit electromagnetii pentru a directiona peria in asa fel ca muchia ei dreapta sa fie retrasa, iar presiunea aerului ar fi provocat rotirea navei pe un cerc. Pentru a coborî tot ce trebuia sa faca era sa micsoreze curentul de la peria de sus.


http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img35/4900/f9blyne.jpg#

fig. L9.

.  Intrucat este de dorit sa existe cea mai eficienta utilizare a energiei electrice, pentru a conserva energia si a transmite eficient forta propulsiva, cu cele mai mici cheltuieli de energie, este recomandabila folosirea de suprafete rotunjite, similar desenelor de generatoare electrostatice, desenelor/formei/ inelelor corona, sau asemenea dizainului utilizat de Tesla la electrozii lui de la Wardenclyffe Tower - mai degraba decat sa fie cu varfuri ascutite, forme sau muchii - care tind sa cauzeze "puncte de descarcare", scurgeri risipitoare si necoordonate de sarcini electrice in spatiu intr-un mod neproductiv.
.  Deoarece prima functie este de a ridica nava de la sol si a o mentine stabila in timpul stationarii [la punct fix in aer], suprafata superioara e in general o suprafata orizontala[?], dar sferoidal curbata si simetrica. Numesc electrodul, de la care o descarcare perie este emisa prin varful central superior al navei, "electrod de flotabilitate". Acest electrod este folosit mai tot timpul zborului, si mai e un electrod ce poate fi activat la partea din fata a navei, pentru accelerarea orizontala si virarea navei.
.  Evident, nava nu va functiona fara CA de inalta frecventa de [folositi la] blocare si comprimare [a eterului] din partea din pupa si cea inferioara, in caz contrar, orice ceva cu perie de descarcare a CC ar iesi si ar zbura afara cu o viteza fantastica. Intotdeauna exista o reactiune "egala si de sens contrar". Pentru a exista acolo o "reactiune", trebuie sa fie si o "perturbare a echilibrului". Intrucat purtatorii de eter continua sa curga, ducand [cu ei] tuburile de forta, [si] nu exista nimic care sa-i impiedice sa iasa afara prin celalalt capat al navei, rezulta ca nu va exista nici o "reactiune" iar nava nu va primi nici un impuls. Asa cum a spus Tesla, CA (partea de pupa si inferioara a navei), atunci cand atinge o "frecventa suficient de mare", va atrage purtatori de eter si tuburile de forta catre el, pana cand vor fi asa de comprimati(e) incat nici o actiune suplimentara nu va avea loc. Acesta evident ca va "bloca" campul de gravitatie si va bloca inertia - la fel ca «usile» dr. Cavour, vopsite cu "cavourite" - si va forta tuburile de forta din nava sa avanseze prin conductori si sa se dizolve, astfel ca impulsul [lor] va fi cedat conductorilor (si navei de care ei sunt atasati), asa cum a zis J.J. Thomson.


A2. Sistemul de Alimentare

.  Unul dintre brevetele lui Tesla, Procedeu de Semnalizare, Pat. No. 723,188, care are primele doua primare marcate cu "p1" si "p2" - posibila origine a denumirii "p2" - data proiectului desfasurat de von Braun intre anii 1935-1938, in New Mexico - ne arata un sistem oscilator ce are doua bobine-clătite, acordate diferit, functionand pe un eclator rotativ comun si [pe] un dynamo. Iata o copie a desenului:

/f10blyne.jpg#
 
fig. L10.

.  Daca una din bobine este acordata pe un sfert de lungime de unda, iar cealalta pe o lungime intreaga de unda, ele ar constitui un circuit de CC [al] periei, respectiv, un circuit de CA de inalta frecventa. Circuitul de CA ar putea functiona tot timpul, la partea inferioara si la pupa [navei], peria fiind activata la p. superioara cand [nava] urca si la prova atunci cand nava avanseaza sau intoarce[vireaza].
.  Nu pot recomanda un motor principal mai bun decat turbina Tesla, datorita compactitatii sale, greutatii reduse si eficientei. Mai jos sunt reproduse parti din Turbina Tesla, Pat. No. 1.061.206 si legat de aceasta, tubul valvular, Pat. No. 1.329.559. Doua conducte alimenteaza cu aer si gaz camera de ardere (a doua turbina):

/f11blyne.jpg
/f12blyne.jpg




fig. L11.fig. L12.fig. L13

.  A doua editie a [cartii] Free Energy Surprise, cand va aparea, va include setul meu complect de desene, reproiectate, si [conform carora] nava va putea fi realizata folosind masinile unelte de baza[obisnuite] ale constructorului amator.
.  Turbina indicata aici va produce cel putin 30 CP, va lucra la ~30.000rot/min[!] si va cantari nu mai mult de 10 pounds[4,5kg], inclusiv conductele valvulare si camera de ardere.
.  Camera de ardere are o bujie de preincalzire[incandescenta?] (de genul celor folosite la motorasele de aeromodele), si arde intr-un mod "reverberator" (exploziile se succedeaza f. rapid), producand o alimentare continua cu gaze calde in expansiune, care intra in turbina pe la periferia ei, asa cum e aratat in desen, si spiraleaza printre discuri catre gaurile [de evacuare] care sunt aproape de axul central. Am dirijat evacuarea pe o parte a turbinei, printr-o singura gaura de evacuare, nu prin doua cum a facut Tesla, ca sa diminuez turbulenta si ca sa eliberez un flanc al turbinei pentru montajul rulmentului si pentru cuplarea la cutia de viteze si la placa[?] de montaj. Gazele [in curs] de explozie nu vor sufla inapoi prin conductele valvulare - acesta fiind sistemul lui Tesla de supape fara piese in miscare - continuand sa intre in orificiul de admisie al turbinei, in timp ce camera de combustie va continua sa produca gaze sub presiune.
.  Luand in considerare ca turbina va produce 30 CP la 125 libs.[56,8kg] de abur, ar trebui sa produca mai multi cai putere pe propan sau benzina si ar trebui sa fie suficient.
.  Pentru generator recomand un alternator de amperaj mare, heavy duty, folosit la automobile, din acelea folosite la echipamente grele, sau de randament ridicat, un alternator usor proiectat pentru grupuri electrogene, avand, normal, un motor de ~30CP.
.  Va fi necesar un reductor pentru reducerea turatiei primite de la turbina, in asa fel ca de la o turatie de regim optima (cea mai eficienta) a turbinei (in jur de 25.000 rot/min), va fi nevoie de o reducere [a turatiei] pana la cea optima recomandata pentru alternator. De ex., daca alternatorul functioneaza la 1.200 rpm., reductorul va trebui sa aiba un raport de transmisie de 20:1. O baterie va trebui sa furnizeze tensiunea de excitatie precum si sa stocheze energia electrica pentru aparate si altele cerute. Se vor folosi numai roti dintate in V in reductor.
.  Folosind unui CA (neredresat?) de la alternator, e posibil sa fie dirijat direct in transformatorul de inalta tensiune, cu un variac[?variator de CA] care sa-l regleze. De ex., daca alternatorul produce trei ciluri pe rotatie, la 1.200 rpm., acesta ar produce un curent de aprox. 60 cicluri[Hz] pentru transformatorul de inalta tensiune. Transformato-rul(-arele) de inalta tensiune ar trebui sa fie capabil sa produca la iesire un amperaj inalt, proportional cu puterea turbinei. Un transformator cu descarcare in neon, producand 0,030 A la 15kV, s-ar ridica la numai 450 W in secundar, pentru un generator care ar putea produce 45kW sau mai mult. Pentru siguranta, ar trebui sa utilizati transformatoare pentru fiecare modul de clatita, care au (descarcare) inalta tensiune de cel putin 5kV in secundarele lor (totalizand aproape 50% din capacitatea alternatorului). Nu-mi pot imagina ca acest sistem nu ar fi suficient. Ar putea fi [aici] suficienta energie pentru a alimenta 50 de bobine Tesla din cele mai puternice pe care le-am alimenta cu transformatoare cu neon.


A3. Descarcarea in perie a CC de inalta tensiune
 
.  Descarcarea in perie de CC de inalta tensiune face posibil (inter-)schimbul de tuburi de forta electrice si magnetice, in sensuri opuse. Bobina Tesla este acordata pe un sfert de lungime de unda, emitand pulsuri negative atat de rapide incat curentul continua sa curga in secundar in timp ce curentul se inverseaza in primar. Aceasta produce o stabilizare a CC, descarcarea in perie "pseudo-electrostatica" avand un efect mai mare asupra purtatorilor independenti de eter, si ii «rarefiaza», exercitand o forta elastica de atragere [a lor] in spatiul din fata navei. Asta provoaca un rapid schimb de purtatori de eter prin prova navei, ce atrage tuburile de forta in interiorul conductorului. In CC, conductorul secundarului, tuburile de forta nu au unde sa se duca si se dizolva, astfel ca [alte] noi tuburi de forta continua sa fie aduse in. Asta confera impuls conductorului, care trebuie sa fie solidar cu nava.
.  Ceea ce face ca bobina acordata a lui Tesla sa fie dispozitivul ideal pentru acest scop, este faptul ca principiile inductantei de inalta frecventa permit obtinerea de foarte inalte potentiale de CC, utilizand bobine relativ mici, care pot fi montate plat[lipite ca niste clatite] pe peretii navei, alimentate de un alternator compact. Asta permite eliminarea partilor grele si mari ale unui generator electrostatic - care ar produce doar o fractiune din intensitatea data de bobina Tesla - si diminueaza mult schimbul[tranzitul] de purtatori de eter si a influxului de tuburi de forta. A fost de altfel demonstarat ca un impuls de CC produce un mai eficient efect Hall la pompare decat un CC constant.[*25 Beckman Instruments, Inc., Hall Effect Manual, Helipot Division, Fullerton, California.]
.  Impulsul descarcarilor de CC negativ va parasi interiorul cavitatii conductoare, inchise, a navei - caci asta si e o farfurie - si apar pe supfata sa exterioara, cum a descoperit Faraday, ceea ce in mod convenabil protejeaza pilotul, echipajul si continutul interior al farfuriei de actiunile sarcinilor electrostatice.


A4. Inalta tensiune, inalta frecventa a curentului (alternativ)

.  Curentul de inalta frecventa, necesar pentru blocarea iesirii purtatorilor de eter si a tuburilor de forta prin pupa navei[in afara], seamana cu un "efect de membrana", ceea ce inseamna ca el circula de-a lungul stratului de atomi de la suprafata ("membrana"), mai mult decat prin masa interioara a conductorului, tot asa si [la] "membrana" altor corpuri solide conductoare. Acest fenomen, de asemenea asigura pentru membrii echipajului o anume protectie convenabila de actiunea acestui tip de curent. In afara de fenomenul efectului de membrana a [specific] curentului de inalta frecventa, circuitele interne trebuie sa fie extrem de bine izolate  si protejate, cand e necesar, cu grija ecranarii pilotului (si echipajului sau a pasagerilor) de eventualele pericole date (radiatie) de inalta tensiune.
.  Bobinele de tip clătită au o mai mare rezistenta la strapungere cu arc, la o tensiune data, decat cele [de forme] cilindrice sau conice, ceea ce le face cele mai bune pentru aceste aplicatii de foarte inalta tensiune. Trebuie avuta precautie tot timpul, la proiectarea circuitelor de inalta tensiune, asa ca este interzisa apropierea prea mare a conductorilor ce au potentiale[sarcini] opuse si e necesara o suficienta izolatie si spatiere [a lor]. Cauciucul siliconic, uleiul de transformator, Formica[?] si plexiglasul sunt buni izolatori si mai exista si o excelenta pasta dielectrica.
.  Exista o tendinta de ionizare a aerului din apropierea conductorilor, care ofera cai de scurgere a curentului prin arc electric catre alti conductori de potential[electric] opus, ori de cate ori [ne situam] in gama - aproximativ definita de parametrii tensiunii de 20 kV/cm. - la presiunea de la nivelul marii, ajustata in jos pentru altitudine mai mare si presiune mai mica, ceea ce necesita ca distanta sa fie marita pentru o aceeasi diferenta de potential. In interior, scaparile corona de inalta tensiune si descarcarile dintre conductori, componente si contacte, pot fi suprimate prin izolarea cu mediu de gaze inerte presurizate, presiuni crescute de aer sau gaz, [utilizarea de] cauciuc solid, plastic, ulei, sau pasta izolatoare cu rezistenta dielectrica ridicata.


A5. Urcare si coborare pe verticala

.  Datorita imensei superioritati a fortei electrice atractive fata de fortele gravitationala si aerodinamice, ar trebui ca o farfurie sa poata zbura cu un sistem electric de o mult mai scazuta putere, dar controlul farfuriei este o mare problema, necesitand o rapida activare convenabila a electrozilor, ca raspuns la nevoile de schimbare a directiilor de deplasare, sau o corectare rapida a miscarilor necorespunzatoare ale navei, din pricina uriasei sale viteze si tendintei de a "sari in jurul" [pozitiei] fara rezistenta la inertie/impuls.
.  Bobina principala pentru flotabilitate, montata in spatiul de deasupra cabinei, produce descarcarea negativa in perie, care, atunci cand este cuplata [odata] cu CA de IF, de sub podeaua cabinei, accelereaza nava in sus, intrucat forta este echilibrata sa mentina farfuria la o anume altitudine. Curentul de inalta frecventa folosit pe fundul navei in timp ce nava stationeaza [in aer], pare sa fie asemenea cu "usa" Dr-lui Cavour, care atunci cand e inchisa, impiedica fortele gravitationale sa actioneze si sa accelereze nava catre pamant.
.  Prezentarea in literatura fizicii secolului XIX, asa cum m-am documentat din Fizica Eterului Ocult (in special a doua editie), presupune ca un corp ce graviteaza normal miscandu-se in jurul pamantului, prin campurile electric, magnetic si gravitational ale pamantului, atrage in mod firesc tuburile de forta inauntrul său, unde ele se dizolva si-i cedeaza impulsul.
.  Miscarea in jos a farfuriei poate fi efectuata lasand-o sa cada sub actiunea gravitatiei, micsorand energia [actionarea], desi poate fi facuta mai rapid prin inversarea fortelor care o accelerau [pana atunci] in sus, dar, pentru eliminarea complexitatii inutile si a pericolului, nu recomand aceasta metoda la prototip.
.  Electrozii de descarcare aratati in aceste planuri sunt de tip "bobină-clătită", care pot fi asezate paralel cu peretii interiori ai navei, si vor fi [si] destinatarele impulsului, care este cedat de-a lungul celei de-a treia axe, perpendiculara pe fata frontala a bobinei, la 90 de grade fata de celelalte doua axe, care sunt[materializate de] inductia si curentul electric. Plasand bobinele plate paralel cu peretii exteriori, impulsul va actiona perpendicular [si] pe suprafata exterioara a navei.


A6. Deplasarea orizontala

.  Deplasarea pe orizontala este realizata prin imperecherea a doi electrozi, de-a lungul axei longitudinale a navei, unul pentru[a realiza] peria de CC de la prova iar celalalt pentru[a realiza] CA de IF de la pupa. Se considera candva, de catre Heinrich Hertz [*25 Ann. d Phys. xxxi [ 1887], p. 421; Hertz's Electric Waves, translated by D.E. Jones, p. 29.], ca doua sisteme de CA ar trebui sa exercite o forta motoare unul asupra celuilalt datorita variatiilor lor, dar Tesla a dovedit ca "forta (pondero)motoare" se datoreaza rarefierii, respectiv, comprimarii transportorilor de eter, produse de diferitele feluri de curenti (CC, CA, si fortele elctrostatice rapid variabile)[*26 Nikola Tesla, Lecture Before the A.I.E.E., Columbia College, New York, May 20, 1891; Nikola Tesla, Lecture Before the Institution of Electrical Engineers, London, Feb., 1892], si de efecte lor asupra eterului.


B. Constructia carcasei

.  Avand in vedere ca marimea fortei electrice atractive este mai mare decat forta gravitationala de atractie, o solicitare [efort] va actiona asupra cocai[carcasei] unei farfurii, prin urmare trebuie sa fie de constructie foarte solida. In timp ce o forma sferica se preteaza usor, partile structurii interioare[de rezistenta] si peretii ar trebui sa fie proiectate, construite si pozitionate [asa fel] ca sa dea maxima rigiditate si rezistenta, pentru prevenirea ruperii sau indoirii carcasei, deoarece aceasta ar fi cea mai mare nenorocire.  
.  La construirea usilor de intrare/iesire si a altor astfel de discontinuitati in [carcasa], trebuie anticipate puternicele tensiuni, deoarece deschiderile sunt in genere concentratori de tensiuni. Este de dorit ca coca sa aiba o suprafata conductoare exterioara neteda[finisata] si continua, care sa aiba protuberante de diametru mic putine sau deloc[abateri de forma - numite in tehnica], si cat mai putine pete subtiri sau "nerectificate", cauzate de ferestre de ex. (Vezi: "C. Simplified Drawings and Plans" de mai jos ca sursa buna disponibila ca literatura tehnica de constructie si furnizorii de materiale)[?]. Ferestrele trebuie facute din material rezistent, gros, fixat solid.


B1. Centrala electrica[sursa el.]

.  Intrucat forta electrica atractiva este mult mai mare decat cea gravitationala, e logic ca un motor relativ mic - precum turbina Tesla - sau un motor de snowmobil sau de motocicleta, sa fie potrivite pentru actionarea unui alternator de suficienta putere pentru aceasta farfurie. Tesla a proiectat minusculele lui turbine si remarcabilele alternatoare de inalta frecventa in acest scop, si ar fi de preferat[sa le folosim]. O priza independenta de admisie si evacuare, separata de alimentarea cu aer a cabinei, trebuie sa fie asigurata, cu atentie deosebita pentru a exclude amestecarea gazelor de esapament cu alimentarea cu aer a echipajului si pilotului. Pentru alimentarea cu energie electrica a farfuriei pot fi suficiente si niste baterii, si un mic motor folosit pentru reincarcarea periodica a sistemului de baterii, dupa necesar. Dupa cum e aratat mai jos in "Notatiile suplimentare speciale de pe farfuriile zburatoare germane din timpul RM al II-lea", farfuriile cu oameni de tip «bagheta-fierbinte» sau de sfere, poate de numai patru picioare[~1,2m] diametru, pot fi realizabile, utilizand eventual niste bobine auto cu eclator (similare poate celor de pe "foo fighters", vazute si fotografiate de echipajele de artileristi de pe bombardierele aliate, pe cerul Germaniei in timpul RM II). Sistemul lui Tesla, de ardere azot-oxigen din aerul atmosferic, e prea complicat sa fie descris aici, si nu avem informatii exacte tocmai asupra constructiei si utilizarii sistemului ca sa produca energie utila.


B2. Scaune si vizibilitate

.  Se recomanda scaune ultrausoare, rezistente, de fibra de sticla cu centuri de siguranta. Cu cat sunt mai aproape ochii pilotului de parbriz, cu atat sunt mai mici geamurile necesare pentru vizibilitate, avand grija pentru izolarea electrica a capului pilotului fata de tavan. O forma sferica va oferi o vizibilitate mai buna decat o forma de «disc», si un vizor optic de unghi larg poate fi practicat in podea direct, intre picioarele pilotului, daca se doreste. Acest tip de farfurie implica o pozitie incomoda pentru pilot, dar intrucat farfuria e asa de rapida, zborurile pe mari distante ar trebui sa fie de scurta durata. Camere video mici precum acelea folosite adesea pe masinile de curse sau de catre schiori, avand lentile cu unghiuri largi, pot fi montate in suprafata farfuriei cu ecrane[displayuri] de jur imprejurul interiorului cabinei.
.  Pentru o farfurie mica de tip «bagheta-calda» precum aceea descrisa in aceste planuri, exista cateva inconveniente care trebuie acceptate din motive practice si de economie. Constructorul mai bogat va gasi firesc calea de-a include atata lux si comenzi high-tech, accesorii si alte facilitati conform posibilitatilor si dorintelor sale.


B3. Combinezonul de zbor
 
.  Costumul de zbor trebuie sa asigure izolatia electrica si calorica, si protectia ochilor impotriva ultravioletelor. Un combinezon izolat, costum de scafandru? in apa rece ar putea functiona bine. Deoarece un pilot va privi afara prin deschiderile apropiate de suprafata cocai, casca va trebui sa-i asigure o izolatie electrica extra-groasa pentru evitarea arcului electric sau a electrocutarii la cap. In general, costumul va trebui sa asigure protectia la radiatia ultravioleta, preferabil prin utilizarea unui plastic special deja dezvoltat in acest scop. (Nota: Se vorbea la inceputul programului, in anii '50, ca se foloseau numai femei pilot, intrucat cavitatea scrotului barbatilor este deosebit de sensibila la radiatiile electrice ale farfuriilor.)
.  Ironia sortii, perucile folosite de actori sau piloti, adesea folosite pentru trucarea aparitiilor de "alieni", ar putea oferi un dizain ideal pentru protectia de cap a pilotului, cu straturi groase de spuma izolatoare in partea de sus (reprezentand bulbi cerebrali adesea descrisi la inventatii[falsii] alieni), iar capacele lentilelor ochelarilor de soare ar oferi protectie UV.


C. Desene simplificate si planuri

.  Desenele urmatoare, inclusiv terminologia, sunt prezentate ca schite. Detaliile fiecarei parti sau sectiuni au fost lasate la latitudinea imaginatiei creatoare, a ingeniozitatii si a inventivitatii fiecarui cititor sau experimentator caci autorul a prezentat aici propriile-i desene, [facute] in ideea de-a avea cat mai putine obstacole in procurarea materialelor si a constructiei reale. Experimentatorul calificat va recunoaste ca exista metode relativ simple pentru construirea, stiintific valabila, unui model la scara pentru testare[aeromodel], si numai un nebun se va apuca de un asemenea proiect fara sa faca un asemenea test, asigurandu-se ca modelul este sustinut de un sir de izolatii [ce] trec prin scripeti[?pullies], ca energia sa nu se scurga spre pamant. Detaliile constructive ale farfuriei, precum metalele si celelalte materiale, fabricatia si tehnologia, sunt in general excluse din aceste planuri, intrucat un set complect, detaliat de desene de executie, impreuna cu literatura tehnica aferenta, ar putea necesita de zece ori lungimea acestei carti.
.  O excelenta sursa [privitoare] la materiale si tehnici, recomand [cartea lui] Andrew C. Marshall, Composite Basics [*28 Andrew C. Marshall, Composite Basics (1994, Marshall Consulting, 720 Appaloosa Dr., Walnut Creek, Ca. 94596)]. Aceasta carte descrie chiar si [structurile] metalice tip fagure si alte metale/plastic de legatura si materiale de structura si tehnici, etc., si furnizeaza sursele pentru o bogata [gama de] materiale [folosite] in construirea de avioane acasa precum si literatura de diverse feluri. Aluminiul, desi usor, nu poate fi cel mai bun metal, deoarece sunt prea multe probleme legate de [acest] metal. Recomand otelul inoxidabil, intrucat fluxul EM - folosit la devierea descarcarii in perie la viraje - poate trece prin carcasa exterioara.


C1. (Notatii speciale suplimentare privitoare la
Farfuriile Zburatoare Germane din timpul WW II)

.  In acest scurt rezumat, voi evita dezinformarile (suspecte) sau a materialelor speculativ nerealiste.
.  S-a presupus ca au existat cativa inventatori ce au lucrat in Germania nazista pe diferite tipuri de farfurii zburatoare, nu numai din acelea electropropulsive, menite sa opereze pe rachete, reactoare, turboreactoare sau propulsate de reactii de tip aerodinamic. Toate materialele scrise sau video accesibile mie, care implicau acest tip "aerodinamic", erau fie dezinformatii fie o "stiinta" extrem de prost conceputa din genul tralala, parand sa fie mai degraba contemporana cu «gandirea» austriaca new age, sau cu gunoiul CIA-nascocit, continand numai graunti de adevar. De ex., niste documente ce par valide - Habermohl "Pflugerad" ("Roata Zburatoare"), care era ceva mai mult decat un girocopter re-proiectat, care abia s-a ridicat de la pamant, desi chiar in presupusele «documente» se spunea ca era instabil si periculos in zbor. Acesta combina un girocopter sau un rotor de elicopter intr-o forma de roata ce se rotea in jurul unui cockpit sferic. A suferit cateva accidente in timpul incercarilor, probabil pentru ca rotorul ii dadea prea multa girostabilitate, asa ca era nemanevrabil, neexistand cai de decuplare a rotorului/giroscopului de fuselaj, in timpul virajelor sau schimbarilor de altitudine. Unele modele au un stabilizator vertical si carma la pupa sectiunii cabinei nerotitoare centrale, ca sa-l intoarca in directia de zbor. O idee mai buna folosita mai tarziu la "jet-copters" a fost un motor racheta atasat rotorului, care a eliminat problema cuplului [ce] aparea in mod normal la rotoarele cu transmisie de la ax[trunchi?].
.  Sistemul de ghidare inertial ("Peiltochterkompass", sau "busola sclava polara") a fost conceput sa raspunda nevoilor "complect electric"-ului "Kreisel Teller", deoarece efectul electrostatic de "cusca Faraday" produs de sistemul său de propulsie facea inutilizabila o busola normala, iar vitezele inalte (cca. 9000mph), manevrarea in zig-zag, precesia si slaba vizibilitate necesitau o busola speciala, nemagnetica. Peiltochterkompass-ul a fost cuplat cu un "Meisterkreiselkompass" ("maestru gyrocompass") lagarauit pe cardane, care genera propriul sau impuls[?moment] unghiular si lucra independent de gravitatia pamantului si de impulsul navei sau de inertie. Acest lucru ar fi adevarat chiar daca farfuria si-a anulat efectele exterioare ale gravitatiei, inertia si impulsul, deoarece tot asa cum soarele transfera impuls pamantului prin intermediul curentului electric, sistemul energetic al transfera moment[impuls] de rotire giroscopului. Miscandu-se liber in articulatia cardanica, girocompasul maistru este indreptat in aceeasi directie tot timpul, indiferent pe ce directie intoarce nava, tinut in aceeasi] pozitie de momentul [propriu] unghiular, in vreme ce motorasul busolei sclav actioneaza de cate ori e nevoie sa roteasca cadranul[disc cu numere] indicator al busolei in directia de mers.
.  Prezenta carte e singura documentatie cunoscuta in ce priveste proiectul "KT-p2", care din analiza mea reiese ca a fost o singura farfurie (adevarata de) electro-populsata, si, prin urmare, adevarata "UFO" posedata de nemti. Recapituland, nici un alt fel de "farfurie" nu este deloc o "farfurie", ci doar un fel de jet[?ajutaj], racheta, sau avion-ventilator, care prin coincidenta avea doar forma de farfurie. Nu este nimic inerent in forma de "farfurie" care sa o faca in mod special avantajoasa fata de o aeronava conventionala, si in majoritatea cazurilor [forma] e un dezavantaj, cu exceptia numai in contextul electro-propulsiei, si asta doar in cazul cand se doreste sa aiba manevrabilitate instantanee pe 360 de grade. Proiectele "farfuriilor" scoase din Czechoslovakia au fost in mod clar niste diversiuni, avand in vedere faptul ca von Braun avea tipul electro-propulsiv mai devreme de 1936, dupa datele mele. Acest lucru e cam jenant pentru cei care au pus atat de multa actiune in asa-numitele "Documente SS de la Wiener Neustadt", care s-au facut sub egida CIA si prin urmare erau dezinformatoare. Ar fi inteligent din partea dvs. sa observati cine din reteaua de "UFOlogi" a fost primul care sa faca asa de mult din aceste documente, si cine dintre ei a fost fraierit de ele. E posibil ca farfuriile sa fi fost realmente disponibile la baza Wiener Neustadt a generalului Otto Skorzeny, dar nu au fost descrise ca atare in literatura falsificata. Se pare ca O.S.I. a pregatit dezinformarea si a difuzat-o cu ajutorul lui Skorzeny, care a fost unul dintre primii dornici sa faca asemenea tranzactii ca sa stea in afara gratiilor. Skorzeny a fost de asemenea destul de viclean pentru a ascunde cateva rezerve de documente de inalta tehnologie si planuri, astfel ca el putea constrange fie pe rusi fie pe aliati sa-l ia sub protectia ce si-o dorea. O.S.I. si-a indreptat atentia spre dezinformare, prin intermediul canalelor Ufologiei, tocmai la timp ca sa-mi anticipeze cartea mea. Multi fraieri n-au realizat ca toate materialele despre farfuriile germane cazusera deja sub jurisdictia CIA  (O.S.S.), chiar inainte de armistitiu.
..............................................
O schita arata o cabina de pilotaj a unei "Testoase Zburatoare", care era f. asemanatoare cu unele pe care le-am vazut in RM II [la] A.F. 18 pe un film facut de echipajul unui bombardier B-17. Am vazut acest film pe vremea cand eram membru al Escadrilei de Recunoastrere Strategica nr. 26, Divizia de Informatii si Operatiuni, Comandamentul Strategic Aerian, Lockbourne, A.F.B., Ohio, la sfarsitul anului 1957. Am vazut filmul impreuna cu alt colectiv de informatii, dintre care unii au participat la raidurile de bombardament in care [si] filmul [respectiv] fusese tras. Al meu OCI, locot-colonelul Edward R. Jirles, a fost implicat in operatiunea Paperclip, intrucat s-a numarat in primul colectiv al Armatei C.I.C. din Rheinland, De fapt el a fost responsabil pentru vanarea si aducerea "Werewolves"-ilor - ultimii fanatici ireductibili ai S.S. - la S.E.A.T.O. Capitanul Weismann inca mai purta in corp 9 aschii de srapnel pe care le primise pe cand bombardase campurile petrolifere de la Ploiesti din Romania, si a fost suficient de recuperat la timp ca sa se imbarce pe un bombardier implicat in incidente cu "foo fighters". Contrar dezinformarilor, "foo fighters" nu erau conduse prin radio, ambarcatiune fara pilot, ci erau nave electro-propulsate, cu piloti, probabil Hitlerjugend.
.  Temerarii nemti se pare ca au zburat cu aceste chestii in jurul bombardierelor ca sa le intrerupa echipamentul electric si sistemul de aprindere, si sa atraga focul[asupra lor]. Perturbarea echipamentului[bombardierelor inamice] nu necesita nici un fel de echipament special, intrucat campurile lor electromagnetice dinamice si corona de inalta frecventa ar fi avut [oricum] efect asupra aeronavelor aliate, la fel cum una[o nava] a intrerupt sistemul electric al masinii tatalui meu in 1957, chiar la iesirea din Levelland, Texas. Acea nava avea 60 m lungime si avea forma de ou, la fel cu Testoasele Zburatoare si cu cele vazute de Lonnie Zamora in apropiere de Soccorro, New Mexico.
.  Intrucat "Testoasa Zburatoare" a fost poate cel mai simplu tip facut de nemti, am prezentat un set simplificat de desene ipotetice si planuri pentru ea. Nu avem fotografii detaliate sau desene, altele decat filmele A.F. a 8-a, pe care le-am vazut in 1957, si o schita preliminara din surse germane, careia ii dau crezare partiala, si o prezint cu cat de buna interpretare pot. Avantajul Testoasei Zburatoare era buna sa vizibilitate, un proiect "auto" ieftin, compact, de o persoana, simplu, la care se sacrificase totul ca sa functioneze, sa erupa in ceruri si sa interfereze cu aliatele "bombardiere-de-foc" care au ucis cateva sute de mii de civili in zonele Hamburg si Dresda. Din cauza formei sale alungite ("forma-de-testoasa"), sistemul de navigatie[control] parea sa fie simplificat, cu electromagneti in fata pentru virarea navei. Explozia aerului a fost invocata ca ar trage nava in linie ca si cand i-ar fi fost aplicata o forta, [si] ca ar capata manevrabilitate in modul cel mai simplu si direct. Asta [ar]explica perfect de ce erau capabile "Foo Fighters" sa zboare pe traiectorie spiralata.
.  Adevarul despre lupta aeriana deasupra Germaniei reveleaza povestiri eroice despre tineri temerari si veterani vicleni, precum Adolf Galland, care nu numai ca a zburat cu un singur picior si un singur ochi, dar s-a parasutat de mai multe ori impuscat[?] Gustav[?] s-a reintors imediat in cer ca sa lupte din nou, iar si iar, pana nu au mai ramas avioane pe care sa zboare[*29 Heinz Knocke, I Flew For the Fuehrer.]. Multi dintre pilotii germani au luptat din greu, bine, eficient si onorabil pana la capat.
.  In filmul pe care l-am vazut, in care Testoasele Zburatoare zburau in elice in jurul unui B-17, in lungul traseului lor, tunarii nu erau in stare sa le impuste din pricina ca se miscau prea repede, desi mie mi s-a parut ca ele au lovit cateva din mult mai incetele Me-163 "Komets" (cca. 500mph\~900km/h) care le insoteau pe Testoase. Kometele erau construite ieftin "de unica folosinta", nave abandonate in cer cand carburantul lor de racheta se termina. Dupa o singura lovitura, un pilot de Komet putea fi vazut salvandu-se[?].
.  Facand o comparatie intre dimensiunile si vitezele celor doua, Komet si Testoasa Zburatoare(care se misca de doua ori mai repede decat Komet), corpul central al Testoasei era evident mai mare decat cel al Komet-ului si mergea cu cel putin 1000mph[1852km/h] pe traseu elicoidal. Aceasta manevra ar putea fi rezultatul actionarii simultane (de catre pilot) a doua comenzi[de ex.] "in sus" si "la dreapta", in felul tipic [unui] "joystick". Aceste nave trebuie ca necesitau [din partea pilotilor] o mare dexteritate, ca la un joc video sau la un skate board. Viteza nu a fost o surpriza pentru mine intrucat farfuria, ce o vazusem in 1953 (cam cu 5 ani inainte sa vad filmul), mergea cel putin la fel de repede in virajele de 90 de grade.
.  Desi am descoperit cum a controlat Tesla descarcarea in perie, ca sa vireze cu nava, planurile mele arata doar un frontal de electrod, cu bobinele de "flotabilitate" folosite sa creeze miscarile "in sus" si "in jos". (De fapt, o nava electropropulsata poate naviga cu un singur set de bobine, deviind peria din varf[p. superioara] pentru a «balansa» nava in lateral in genul [unui] "pendul" dar viteza nu va fi prea mare.) Deoarece impulsul este cedat conductorului la[pe directia] 90 de grade fata de curentul electric si de inductia magnetica, tipul [de bobina] plat, de forma clătitei, care poate fi turnata in coca navei, este ideal. Una poate fi plasata in interiorul nasului[provei] semisferic. Un tip simplu de joy-stick - care controleaza electromagnetii de pe cele doua laturi ale bobinei frontale[din prova] - deviaza peria de descarcare in directia dorita, astfel ca corpul navei se intoarce [vireaza, pivoteaza] in aer pe respectiva cale curba, intorcand nava spre dreapta, stanga sau drept inainte.
.  Agentiile de informatii au depus eforturi uriase ca sa stearga faptele ce se refereau la rapoartele de lupta cu farfuriile zburatoare germane, chiar [si] inducand rapoarte false despre cercetarile de tip "new age" germane si austriece postbelice, prin alimentarea acestora cu dezinformatii. Cativa dintre cercetatori se bazau pe informatia obtinuta de la FBI prin procedurile FOIA. Lor chiar nu le putea trece prin cap ca NICI O INFORMATIE SECRETA IN PREZENT NU POATE FI OBTINUTA DE UN CETATEAN PRIN FOIA. Toate aceste informatii au fost "cernute". Documentelor lasate, care cuprindeau (candva) referinte secrete, li s-au cenzurat portiunile secrete. De aceea toate aceste domenii lesinate sunt neghioabe! In afara de asta, sub egida Legii Securitatii Nationale informatia complet falsificata este adesea lansata prin FBI, sub FOIA[legea informatiei libere], pentru inducerea in eroare a cercetatorilor care se straduiesc sa descopere secrete clasificate [?secrete secrete]. Ce cale mai buna de fraierit decat aceasta, a celor ce cred ca anumite "documente" lansate de FBI sunt neaparat valide?  
.  Asa-numitele descrieri «tehnice», conform păcăliţilor sau celor ce pretind ca stiu, sunt de-a dreptul stupide. De ex., "Feuerball" ("Mingea-de-foc") este descrisa ca fiind «circulara» sau «sferica», telecomandata din[tr-o] nava de unul sau doi metri diametru, propulsata de un motor turbo-jet plat(radial), care rotea periferia in jurul axei sale, producand aspectul său "incandescent" din efectele expulzarii jetului de evacuare "supra-bogat", cand vira. [*30 Haarmann, D. H. (1983), Geheime Wundervaffen (supra); Ratthofer, Norbert Juergen (no date), Demnaechst "Endkampf um die Erde", Vienna, Austria; Flugscheiben und Andere Deutsche und Japanische Geheim und Wunderwaffen im Zweiten Weltkrieg, Sierndorf, Austria] Inca si mai ridicol, [Feuerball] continea un tub Klystron (dezvoltat in jurul anului 1939 de fratii Varian, pentru Sperry Gyroscope Company, din America), care pulsa sincron cu radarul aliatilor, facand-o invizibila radarului. [*31 Haarmann, Ratthofer (supra)]. Daca tehnologia stealth ar fi fost asa de simpla, ar fi avut-o toti.
.  Aceste descrieri nu taie mustarul[?]. Nu era nici o cale sa faci un dispozitiv de control de la distanta care sa faca toate lucrurile raportate, efortul vadit fiind destinat sa evite categoriile: "electro-propulsiv" si "farfurii zburatoare cu echipaj".

.


Ultima editare efectuata de catre mm in Mar Sept 16, 2014 4:09 am, editata de 8 ori

mm

Mesaje : 156
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  mm la data de Mier Ian 30, 2013 5:26 pm

.



C2. Cele doua tipuri de baza de farfurii germane

. 1. Tipul bombat[ovoidal], (sau "tipul linear") care zbura liniar, si includea "Testoasele Zburatoare", "Mama navelor"[Nava-mama] si cele in "forma-de-ou" (care in unele cazuri pareau sa aiba mai mult forme cilindrice, cum erau tipurile "trabuc", din nevoia de utilizare a celor mai practice mijoace de fabricare si control in acelasi timp); si,
. 2. Tipul de disc argintiu, care zbura circumferential[?], asemenea celor vazute de mama mea, cu unele modificari pentru obtinerea formei de "dublu-castron", vazut de noi in 1953. Exista unele corelatii foarte stranse intre presupusele nave "Vril" si acelea vazute de mama si intregul personal al primariei din Kermit, in 1950, si cele vazute de intreaga noastra familie in 1953. Cativa prieteni de-ai mei au vazut o nava similara cu tipul Vril (cu o trapa[?reniura] in jurul centrului sau), aproape de New Mexico cu cativa ani in urma.
. Daca asa-numita nava Miethe era electro-propulsiva, ideea "motor 12BMW" a fost dezinformativa. O nava de tip ["boundary-layer/flying air conditioning vent"]"ventilator zburator/cu strat limita"[?efect Coanda] nu putea sa se ridice cu un tun de tanc de 3 toli[75mm] si turela corespunzatoare, chiar si cu motoare 12 BMW. Nenorocitele de fante n-ar fi avut suficienta portanta iar frecarea cu aerul ar fi ars efectiv nava. Conform informatiilor furnizate de mama mea si de amicii din Roswell si Alamogordo, in 1948, heliul era probabil folosit ca si carburant la navele germane KT-p2, care a fost [si] motivul pentru care programul Zeppelinelor a fost abandonat, intrucat tot heliul era necesar ca si combustibil pentru farfuriile zburatoare. De altfel, de ce sa ai Zeppeline cand poti avea farfurii zburatoare, folosind tehnici constructive similare? Reactoarele cu heliu si KT-p2-urile de pe nave probabil lucrau dupa cum urmeaza:

/f14lyne.jpg/

fig. L14

Reactia Heliului:
. Heliul este excitat cu un bombardament de electroni (o descarcare de la un Van de Graaf). Aceasta se poate face si in trigatroane. Heliul isi desperecheaza electronii, promoveaza un electron pe stratul 2s si emite 460Kcal/g-atom (aproximativ echivalent cu energia din 460 felii[?loaves] de paine pentru fiecare g-atom de heliu, mai mult decat suficienta energie pentru a porni un tren).
. Cat despre intrebarea daca au putut sau nu germanii sa obtina heliu, cititi Charles Higham, Trading with the Enemy. Altfel, heliul poate fi produs artificial prin bombardarea de Li sau boron cu fotoni de inalta viteza sau raze alfa. Un bec Tesla va fi bun. De fapt, bombardarea oricarui element chimic cu numar atomic sub 19, cu un bec Tesla va produce heliu.
. E probabil ca trigatroanele folosite pe navele germane erau alimentate cu heliu ca sa produca descarcari electrice propulsive, intrucat am gasit atat de multe trigatroane in recuperarile legate de farfuriile zburatoare, si acest fel de putere produsa la locul de utilizare (suprafata navelor) ar putea explica stralucirea[incandescenta] descarcarilor.

. (Nota: E probabil ca un sistem mare de bobine Tesla (2 bobine pentru fiecare directie, una pentru CA si cealalta pentru CC) sa fi inconjurat postul de pilotaj, declansate radial in 12 directii de [declansatoare]"trigatroane" - [care]declansau [niste] eclatoare[arc electric] in [mediu umplut cu] heliu - [trigatroane] pornite de curenti CC de declansare, actionati de niste relee conectate cu Peiltochterkompass-ul. Acestea puteau controla descarcarile la cerere, pe corpul navei, usurand astfel problema manipularii curentilor de inalta tensiune. Tehnologia germana a trigatroanelor le-a fost accesibila inginerilor electrotehnisti din 1946[*32 Published Proceedings of Institute of Electrical Engineering (Proc. IEE, Vol. 93,1959)]. Foarte putine dintre aceste informatii au fost desecretizate pana in 1959.
. Urmatoarele ilustratii le-am facut pentru diferitele tipuri de farfurii germane din al II-lea Razboi Mondial:

/f17alyne.


fig. L17a.

/f17blyne.jpg


fig. L17b.

/f18alyne.jpg
/f18blyne.jpg



fig. L18a, L18b

C3. Informatii recente despre UFO americane
. In 1995, cand de-abia terminasem manuscrisul editiei a doua [a cartii prezente], in august, o "Aurora" s-a prabusit si a ars langa La Luz, New Mexico, chiar la nord de Alamogordo si [de] baza Holloman a Air Force. Acest material mi-a parvenit prea tarziu ca sa-l includ in editia a doua.
. La cca. cinci zile dupa accident, am vazut un camion platforma cu «nas cârn», [de culoare cenusie] gri, la intersectia Old Pecos Trail cu Rodeo Road, in capatul sud-estic al [loc.] Santa Fe, care iesise de la 1-25 din sud, si a oprit la stopuri. Avea o placuta de inmatriculare CIA in mijlocul barei sale de protectie. Deoarece [camionul] a cotit stanga ca sa mearga spre vest pe Rodeo Road - care traverseaza partea de sud a Santa Fe-ului - am observat ca avea o prelata peste platforma, acoperind ceva epava[?resturi]. A cotit spre nord-est pe Cerrilos Road, a cotit [stanga] spre nord pe Siler Road, pe urma a facut stanga in partea de jos a [strazii] Siler si a luat-o direct in jos pe o straduta ce ducea la centrul de recuperari[reciclare] unde eu mergeam adesea. Acolo, si-a descarcat «recuperarile».
. A doua zi, examinam resturile si chiar dezasamblam unele din ele. Recuperarile includeau urmatoarele (desenate din cat am putut sa-mi amintesc):

/f19blyne.jpg
 
fig. L19

. Resturile erau inegrite de ardere, cineva luase un baros sa loveasca vasul[farfuria?] cu el, pentru a-l curata, dar n-a reusit sa rupa macar un "power-vac"[??]. Intreg ansamblul parea sa fie un sistem de comutare de amperaj ridicat care ducea [un] curent de 15,5 Kv[?] la doua placi, simultan, in total douasprezece, in perechi bipolare. Aceasta parea sa confirme zvonurile ca "Aurora" putea stationa in aer[la punct fix] si sa foloseasca tehnologia electro-propulsiva de "tip-UFO", in plus fata de energia sa normala [furnizata] de turbojet.
. E interesant ca numele de "Aurora" este folosit pentru aceasta nava, intrucat descoperirile lui Kristian Birkeland si Hannes Alfven, ca Aurora Borealis este un gigantic curent de la soare care intra pe la polul nord al pamantului, care transfera momentul[impulsul] unghiular de la soare la pamant, si au aratat legatura cu tehnologia electro-propulsiva si Teoria Dinamica a Gravitatiei. Principiul a fost ilustrat de observatiile facute de mine, si alti cativa, cand am stat intr-o cada cu hidromasaj la Zece Mii de Valuri, la baia japoneza, langa Santa Fe, in dimineata zilei de 26 ianuarie 1996 (desenata la pag 181). Descarcarea in perie s-a extins deasupara si in fata navei, cand impulsul i-a fost transferat de la purtatorii de eter.
. Metoda uzuala folosita in prelucrarea resturilor[recuperarilor] dint-o nava zdrobita secreta, precum Aurora mentionata mai sus, era de a o dezbina si a o imprastia in cele patru vanturi, folosind mai multe centre de recuperari, in scopul impiedicarii detectarii si identificarii resturilor. Dar cum s-a putut sa le scape un camion platforma CIA, la numai cateva zile dupa caderea Aurorei, venind dinspre sud, cu un morman de resturi acoperite cu prelata, pe platforma sa? De ce nu au aprins si niste rachete de semnalizare pentru semnalarea sosirii lor.
. Ajunsese la urechile CIA, dupa cat se vedea, ca examinam resturile, deoarece proprietarul centrului de recuperari a creat cateva motive false ca sa ma izgoneasca din depozitul lui. Mi-a spus ca trebuia sa joace cu ciudatii, sau ei nu-i vor mai aduce materiale [din recuperari]. Va veni vremea cand resturile de farfurii recuperate vor deveni tot asa de banale cum sunt acum [centrele de] automobilele vechi si vor exista chiar si "loturi de farfurii uzate".
. O nava in forma de diamant alungit cu margini rotunjite, se gasea la cca 10.000 picioare[~3.000m] [distanta] si executa un zbor perfect circular in cca. 10 secunde. Intrucat [planul] cercul[ui] era inclinat cu vreo 30 de grade fata de orizontala, viteza ei era in jur de 2.000mph[3.700km/h]. Avea in jur de 3/4" la o lungime de mana[dimensiune unghiulara], ceea ce inseamna ca avea ~400 picioare[122m] lungime, vreo 250 picioare[76m] latime si parea sa aiba vreo 50 picioare[17m] inaltime. Cu alte cuvinte nava avea cam inaltimea unei cladiri cu cinci etaje si ocupa cam suprafata din interiorul pistei din jurul unui teren de fotbal.
. In ziua de 19 iulie, 1998, ora 9:21 P.M. eu si cu fiul meu am vazut o pereche de nave uriase in forma de farfurii, pe cand ieseam din Furr's Food Emporium, un mare magazin alimentar de pe St. Michael's Drive, din sud-estul Santa Fe-ului. Navele stationau in aer si manevrau intre Santa Fe si zonele «tech» de la sud de Los Alamos Laboratory. Datorita distantei aparente dintre cele doua nave - cel putin de 5 mile[9km] - si dimensiunile lor relative, ele erau foarte mari, cateva sute de picioare.
. Una din nave plana orizontal in timp ce celalalta parea sa stationeze[planeze] inclinat cu un unghi, aratandu-si partea inferioara, care avea patru mari lumini rosii. Nava ce statea orizontal avea un singur sir de lumini rosii pe mijloc[ul, muchiei, discului], in ceea ce parea sa fie un jgheab.
Aceste lumini rosii rotunde[?plasate de jur-imprejur], care trebuie sa fi avut intre cinci si zece picioare in diametru [1,5...3m), «palpitau» pe rand[in ordine], de la stanga la dreapta, devenind luminoase apoi stingandu-se una dupa alta. Ele erau aparent [destinate] pentru stabilizarea precesiei navei iar faptul ca «palpitau» - crescand si descrescand gradat in intensitate, mai degraba decat sa "fulgere" abrupt - dovedea ca ei netezisera tranzitia de forta de la un electrod la altul. Asta ar fi produs un efect de stabilizare contracarand problema de precesie.
. Fiecare dintre luminile mari aveau un model hexagonal, «ca un fagure de albine», care indica faptul ca erau compuse din mai multe lumini infra-rosii, montate in rame hexagonale. Asta [se intampla] probabil din pricina dificultatii de a mări farurile de I.R.[infra-red], si faptului ca atunci cand un far se ardea, celelalte ramaneau in functiune pana cand farurile arse puteau fi inlocuite. Emisiile de I.R. pareau sa aiba efect invers periei, ca un camp magnetic, fortand peria sa urmeze fasciculul, [si] sa contracareze tendinta sa [a periei] de pivotare, deoarece pivotarea producea precesie cand farfuria stationa [in aer]. Farurile sunt pentru stabilizarea navelor. Iata aici un desen simplificat:

/f20blyne.jpg/

fig. L20.

C4. Desenele si planurile farfuriei mele
Informatii tehnice preliminare

. Dupa ce a stabilit ca o descarcare de CC in perie provoaca miscare pe directia aceasta [a descarcarii], prin "rarefierea" si comprimarea eterului, Tesla a facut o cercetare intensa asupra fenomenului de pivotare a descarcarii in perie, si cum poate fi el controlat. [*33 Nikola Tesla, Experiments with Alternate Currents of High Potential and High Frequency (Lecture before the Institute of Electrical Engineers, London, 1892) McGraw Publishing Co., New York (1904)] Aceasta cercetare a condus la dovedirea conceptului lui Tesla, prin 1894. Pivotarea periei, cauzata de un camp magnetic, este cauza probabila a precesiei corpurilor [aflate] in rotatie, si a farfuriilor zburatoare neaflate in rotatie. Deoarece peria provoaca deplasarea spre directia vizata, rotatia sa provoaca oscilatiile precesive. Acest lucru, de asemenea, este in concordanta cu rotirea periei in sensul acelor de ceas pentru emisfera nordica si in sens invers acelor de ceasornic in emisfera sudica. Intrucat un corp [aflat] in miscare de rotatie poarta[e insotit de] sarcini electrostatice din cauza ca se roteste, el genereaza o perie invizibila care se roteste mai lent, drept urmare a aparitiei impulsului de rotatie. Aici,Tesla a creat o perie rotitoare de inductie, intr-un corp nerotitor.
. P2 sau p2 se pare ca sunt doua primare, intrucat cele doua bobine-clătită secundare pot reactiona la unde de forme diferite, datorita reglajului/acordului cu fiecare din cele doua primare. La unda de un sfert, secundarul va produce o descarcare de CC in [forma de]perie. Referindu-ne la ilustratia de la pag. 197
(patent Tesla #723,188; Metoda de semnalizare) P1 si P2 sunt cele doua bobine-clatite diferit acordate, fiecare avand secundare identice, lucreaza in acelasi sistem, care le face potrivite pentru electropropulsie.
. Un generator electrostatic este greoi si are o iesire scazuta/joasa? la dimensiunea sa. Problema cu care se confrunta Tesla era cum sa produca un CC pseudo-electrostatic in perie, cu bobinele sale mici, usoare, de inalta frecventa. Reluand, in ilustratia de la pag. 197, bobina din stanga poate fi acordata pe un sfert de lungime de unda, ca sa produca descarcarea in perie, in vreme ce bobina din dreapta este acordata la juma' de lungime de unda sau lungime intreaga, producand un curent alternativ de inalta frecventa. Peria le permite purtatorilor de eter si tuburilor de forta sa intre prin conductorii navei (cochilia metalica), in timp ce cealalta bobina comprima purtatorii de eter asa incat nici un tub nu poate trece, astfel ca nava nu va mai avea rezistenta inertiala care s-o retina si ea poate fi accelerata tot asa de repede cat ai intoarce o moneda[?].
. Intrucat directia impulsului va fi normala pe suprafata conductorului, peria poate fi abatuta in limitele unei suprafete curbe perpendiculare pe directia dorita a miscarii. Pentru Tesla devenise necesar sa invete cum sa controleze[manevreze] pozitia periei, intrucat un sistem (magnetic) de control a periei elimina [necesitatea de a avea] un sistem greoi de bobine diferite pentru fiecare directie de miscare. Cu un simplu sistem din doi electrozi, nava putea fi propulsata in orice directie dorita. Dupa cum a afirmat Tesla [*34 Nikola Tesla, Experiments, etc. (Supra) p. 48], "Rotatia poate fi inversata cu un magnet tinut la o anume distanta...", "...faptul ca peria se roteste/[pivoteaza], pe cat am putut observa, in orice pozitie, ar dovedi acest lucru."
. In experientele sale cu tuburi vidate [si] cu perii, folosind becuri concentrice (duble, [cu] interior si exterior), si electrod emitator central, Tesla a declarat: "In ceea ce priveste cauza formarii periei sau emisiei, cred ca se datoreaza actiunii electrostatice a globului [pamantesc] si asimetriei pieselor...", spunand ca daca cele doua becuri ar fi fost sfere concentrice perfecte, de calitate identica si aceeasi grosime a sticlei[peretelui], el credea ca peria nu s-ar mai forma intrucat: "...tendinta de trecere ar fi egala in toate directiile".
. In 1899, dupa expunerea de la Londra, Tesla a declarat ca a dezvoltat ceea ce el numea "bobina simpla terminala"[*35 Nikola Tesla, Letter; Some Experiments in Tesla's Laboratory with Currents of High Potential and High Frequency; ELECTRICAL REVIEW, N. Y. (1899)]. Noua bobina, care ar fi putut fi de forma conica sau 'clatita"[plata], ar fi putut fi acordata pe un sfert de lungime de unda ca sa produca descarcare prin intermediul impulsurilor, preponderent negative, sau acordata pe o jumate de lungime de unda sau pe una intreaga, ca sa produca curent alternativ de inalta frecventa [CA de IF sau CIF]. Dupa cum a spus Tesla mai devreme [*36 Nikola Tesla, Experiments, etc. (supra)], "...la curentii alternativi de foarte inalta frecventa impulsurile pozitive si negative nu sunt egale, ci intotdeauna unul il predomina pe celalalt."


Ultima editare efectuata de catre mm in Mar Sept 16, 2014 4:20 am, editata de 7 ori

mm

Mesaje : 156
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  mm la data de Mier Feb 06, 2013 12:07 pm

.



. Natura impulsurilor de CC[?CA] de inalta frecventa [si] sfert de unda au fost de asemenea analizate in timpurile moderne [*37 R. L. Armstrong & J. D. King, The Electromagnetic Interaction, Prentiss-Hall, Englewood Cliffs, N. J. (1973)], dupa cum urmeaza (in partea vizata accentul imi apartine): "Deoarece efectele electromagnetice nu se transmit instantaneu dintr-un punct in altul din spatiu...exista un interval de timp (decalaj) intre variatiile de sarcina si distributia de curent pe dipol", care, "...permite unei câtimi din energie sa continue sa curga afara chiar daca conditiile de la dipol poate s-au schimbat indicand [ca exista] un flux intrând de energie...caci unele campuri electrice si magnetice au inceput sa se separe din dipol sau au fost «scuturate» de pe dipol de catre oscilatie."
Intensitatea undei emise depinde de cresterea frecventei, iar decalajul de timp devine si mai semnificativ [important], intrucat "...puterea emisa variaza cu puterea a patra a frecventei."
. Tesla a mutat primarul in afara " bobinei simple terminale" , cu fiecare spira a secundarului a crescut progresiv distanta [dintre spire] si izolatia, deoarece potentialul crestea intre spire, catre terminalul central singular. Asta permitea o mai inalta tensiune cu efect mai mare, deoarece vectorul produs intre forta electrica si cea magnetica dintr-o zona a spatiului determina amploarea impulsului magnetic cedat. [*38 J. J. Thomson (supra)] Intrucat, cum a zis Thomson, impulsul este cedat conductorilor la un unghi drept fata de inductia magnetica si curent, urmeaza firesc ca bobina plata simpla terminala a lui Tesla este cea mai potrivita deoarece profilul sau plat permite asezarea ei convenabila in spatiile periferice ale navei, paralela cu suprafetele ei exterioare si inauntrul lor, economisind si spatiul interior [al navei].
. Prima mea nava din cele propuse, de extrema simplitate, are un sistem electromagnetic pentru directie, cu doua bobine pentru flotabilitate verticala, si doua bobine folosite la zborul orizontal. Doua seturi de electromagneti montati la periferie, la bobina din fata, sunt utilizati pentru devierea periei spre dreapta sau stanga.



fig. L21.


fig. L22.

A - Module de bobine-clatite pentru realizarea periei de CC
1 - transformatoare
2 - condensatori
3 - emitatoare de scantei[eclatoare]
B - Module de bobine-clatite producatoare de CA de inalta frecventa[CIF]
1 - transformatoare
2 - condensatori
3 - eclatoare
C - Electromagneti pentru controlul periei
D - Maneta pentru controlul directiei
E - Controlul puterii si a [pozitiei pe] verticalei
F - Turbina Tesla
F1 - Conducte valvulare
G - Alternator
H - Rezervor de combustibil
I - Baterie
J - Priza de aer pt. motor
K - Esapament de la motor
L - Ajustarea greutatii[balast] si servo
M - Tampoane pneumatice de aterizare
N - Parasuta de ejectare




fig. L23.

Impuls Electromagnetic p2:
A - Potential de CC - Schimb de Purtatori in peria (corona negativa) - Tuburile
de Forta intra in conductorii care sunt bine prinsi in structura navei
B - Potential de CA - Purtatori comprimati - Tuburile de forta blocate la iesire
C - Becurile[?] Tesla polarizeaza Tuburile de Forta - spatiul redevine conductiv
D - Tuburile de Forta capturate se dizolva - Impulsul cedat e 1040xfg
E - Purtatorii comprimati - Tuburile blocate - (corona pozitiva de CA) F - Tuburile de Forta ratacite sunt eliberate in spatiu

…………………………………….

. Teoria contradictorie a lui Einstein presupune ca masa nu este "energie", intrucat, numai in cursul unor procese nespontane de interconversie a masei in energie radianta, sau a energiei radiante in masa, ar putea "sa se intample". Masa apare impertinent, si C= E/R (ecuatia lui Tesla, care exclude masa) pare adevarata, spunand ca, la C, energia E se divide la frecventa de rezonanta R. Energia radianta «fara masa» sau "radiatia cosmica" este energia dinamica stocata in tranzitul prin spatiu, de catre vibratiile eterului. Definesc spatiul ca un volum, care nu-i niciodata gol ci contine eterul [plus]si o energie radianta omnidirectionala omniprezenta, de mai multe frecvente. Nivelul energetic al energiei radiante este determinat de frecventa sa. Aceasta energie radianta este ZPR.
. Un aspect interesant al ecuatiei lui Tesla este acela ca frecventa de rezonanta, R, imparte cuanta de energie, E, dand viteza luminii, C, reactanta radiatiei EM variind cu puterea a patra a frecventei; cu cat mai mare frecventa cu atat mai mare reactanta. Asta inseamna ca "p2" e mai eficient la frecvente inalte deoarece intervalul de timp dintre variatiile sarcinii si distributia de curent din dipol este imbunatatita prin limitarile de C. Acest lucru ii permite dipolului sa continue "a scutura" sarcini [de] pe polul negativ de varf, in timpul/ si intre/ varfurile negative. La o acordare de 3/8 din lungimea de unda, componentele pozitiva si negativa de unda se incruciseaza si se neutralizeaza una pe alta la polul neutru, intre varfurile negative de la polul opus. Principiul ca polul negativ va imprastia continuu sarcini negative este de asemenea eficient la o acordare pe ¼ lungime de unda, cu exceptia faptului ca polul opus va fi varf pozitiv, mai degraba decat unul neutru.
. Spre deosebire de Einstein, Tesla credea ca viteza particulelor nu era limitata de C, si chiar a dat exemple in care el afirma ca particulele depasisera C, deoarece viteza cu care ele fusesera propulsate de [puse in miscare odata cu] lumina depinde de tensiunea si frecventa radiatiei. Masa sau radiatia, in sine, nu reprezinta "energie", intrucat "lucrul [mecanic]" necesita aplicarea unei forte asupra unei mase, ceea ce se ignora in ecuatia lui Einstein, dar a fost admis automat de catre Tesla, care stia ca spatiul este plin cu energie potentiala.
. Paradoxul ciudat din teoria lui Einstein e ca radiatia [care] calatoreste prin spatiu nu ar "lucra" si ca atare nu poate fi "energie". Singura modalitate in care lumina ar putea fi energie, ar putea fi in cazul in care - cum a zis Einstein - "ea oboseste", si in acest caz o parte din forta emisa initial de sursa sa, e transferata la, si functioneaza pe ceva «spatiu» (eterul) prin care ea este transmisa, dar acest caz in mod contradictoriu necesita existenta a ceva ce Einstein nega : eterul. Afirmatia sa privitoare la "oboseala luminii" era incompatibila cu ecuatia lui spunand ca «spatiul» nu are masa, si prin urmare era de acord cu ecuatia lui Tesla, care nu era afectata de aceasta inconsistenta deoarece ac. se refera doar la forta dinamica in forma radianta, ca o "capacitate de a produce lucru".
. O alta diferenta majora intre Tesla si Einstein a fost faptul ca Tesla concepea asa-numita "energie atomica" posedata de un atom, ca pe o forta radianta ce este transmisa intr-o "reactie atomica" de catre cosmos. Poate de aceea "Tokamak" si alte…
………………………………………
. Energia poate fi exprimata numai in realitate, pe intervalul "schimbarilor de forma" Dintre cele doua ecuatii, numai a lui Tesla poate fi corecta intrucat e singura care ia in considerare frecventa de rezonanta, care e rata pe secunda [ritmul] la care oscilatiile electromagnetice sau "bataile" apar. Fara oscilatii nimic nu e convertit in forma. Frecventa radiatiei electromagnetice este "batai pe secunda" si marimea "fortei" sau a "voltajului" cu care este [produs] lucrul [mecanic]. Mai multe batai pe secunda, mai mare si lucrul [produs]. Deja inainte de 1902 Tesla inregistrase numeroase brevete pentru utilizarea "energiei radiante", atat din "surse sintetice" cat si din "mediul natural" al universului.
………………………………………….
. Am cautat (la National Security Resources Study Center acuma, The J.
Robert Oppenheimer Research Center, din Los Alamos) niste informatii de baza despre hidrogen si nu le-am putut gasi dar ceea ce am gasit a fost uluitor. Desi datele simple de baza despre hidrogen nu erau «disponibile», am descoperit planurile pentru bomba cu hidrogen ! Am descoperit, de asemenea involuntar, referinte "trecute sub tacere" asupra unor probabile masuratori de-ale lui Lorentz referitoare la excesul de sarcina pozitiva a nucleului(protonului) de hidrogen si a postulatului sau privitor la anularea electrica a gravitatiei. Atunci cand i-am cerut bibliotecarei o "bibliografie despre Tesla", ea mi-a raspuns : "toate informatiile despre Tesla sunt secrete".
……………………………………….
. In jurul anului 1980 am dat - fara sa fiu surprins - peste mai multe secrete de energie (suprimate)
[*11 This information initially surfaced in a set of books entitled Popular Science Library. The Story of Electricity and Magnetism (six volumes, P.F. Collier & Son Corporation, New York, 1941), pages 81-83 (concerning information mixed with what was generally thought to be the "photo-electric effect"), and page 7, concerning the structure of lithium, other elements below atomic number 19, and the instabilities of elements generally possessing a ratio of neutrons-to-protons which are "too low for stability", particularly those in Group I of Mendeleyev's Periodic Table, which are especially susceptible to "photo emission", some even with red light (cesium), or green light (sodium), but all those below atomic No. 19 transmute in ultraviolet light.]
.  Cele mai multe dintre informatiile de acest tip[ref. energie] aflate la dispozitia publica, «au disparut» din accesul public dupa 1942, datorita operatiunii de «spalare nationala» efectuate de FBI.
. De exemplu, la moartea lui Tesla, pe 8 ianuarie 1943 (nu pe 7 ca in documente), FBI s-a implicat in investigarea daca exista sau nu ceva de interes national in efectele lui Tesla. Dupa parerea lui John G. Trump [*12 FBI Documents Regarding Nikola Tesla (supra)], seful biroului guvernamental de cercetare stiintifica si dezvoltare, Technical Aids, Div. 14, NTRC (fosta agentie a Biroului de Informatii Stiintifice a CIA), afirma ca "nu continea nimic de valoare" si nu a existat "nici un motiv de a retine" [in] custodie a efectelor lui Tesla. (Trump a fost si profesor la MIT, si s-a simtit lezat de criticile lui Tesla [din revista ?] din 1938, la adresa uriasului generator Van de Graaff – cu cele doua coloane de cate 30 picioare inaltime[7m] si cele doua bile[sfere] cu diametre de 15 picioare fiecare, montate pe sine de cale ferata – [constructie] despre care Tesla a aratat ca putea fi surclasata, si ca marime a tensiunii si ca marime a curentului, de catre una din bobinele sale mici, de cca. 2 picioare inaltime[0,6m].)
. In total, efectele Tesla aflate in seiful sau, au necesitat doua camioane de hartii si aparate, [scoase] din hotelul sau, altele ambalate in 75 de lazi si cufere intr-o instalatie de depozitare, si alte 80 de cufere mari din alta instalatie de depozitare. Marina si mai multi "federali oficiali" si-au petrecut doua zile ca sa microfilmeze unele din lucrurile [lui] la un depozit al Office of Alien Properties in 1943, si ca [lucrurile] s-au aflat [acolo] pana in oct. 1945, curand dupa ce s-a mutat von Braun la rezidenta sa din Ft. Bliss, Texas, perioadă in care oamenii de la Wright- Patterson's Air Force Research and Development Command au putut sa arunce o privire mai atenta.
……………………………………..
. Datele pe care le-am gasit in 1980, aratau ca toate elementele chimice cu greutate atomica sub 19, efectiv se transmuta sub actiunea luminii ultraviolete – unele si la lumina zilei – venind in conflict cu Relativistic Quantum Mechanics. Produsele acestor transmutatii ale elementelor usoare, provocate cu bombardamente de energie slaba, sunt particulele alfa (nuclee de heliu, fiecare avand sarcina de 2) si particulele beta (electroni cu sarcina -1). Am cumparat din recuperarile de la Los Alamos doua volume de fizica [numai] despre razele X. [*13 M.A. Blokhin, The Physics of X-Rays (State Publishing House of Technical-Theoretical Literature, Moscow 1957); Howard M. Stainer, X-Ray Mass Absorption Coefficients (U.S. Dept. of the Interior, Bureau of Mines, 1963)]. Aceste carti demonstrau existenta unui proces de transmutare. Am realizat ca aceasta informatie si toate implicatiile ei rezonabil interpretate erau cunoscute de anumiti oameni de stiinta din guvernele[ ?] si din USA si din URSS, de ani de zile. Aceste disimulari nu aveau aparent nimic de-a face cu "securitatea nationala", iar cele doua "guverne" conspirau aparent la prelungirea[perpetuarea] unei tehnologii arhaice. Unele guverne, nu-i asa ?
. Datorita accesului anterior al publicului la aceste secrete, si posibilitatii ca unele persoane «neinitiate» ar putea sa stie de ele, oameni de stiinta ai guvernului mincinos incearca sa ne faca sa confundam aceste procese, descriindu-ni-le drept "efectul foto-electric". Asta a fost o simpla alta Mare Minciuna deoarece efectul fotoelectric implica emisia ultravioleta de electroni de pe emitatoare adecvate, din care multe sunt peste elementul 19, si nu implica de fapt transmutarea elementelor, sau emisia de particule alfa (heliu). Mai sunt cateva alte efecte, ce se deosebesc de efectul fotoelectric, precum masa, care este necontabilizata la mai mica greutate totala a atomului de heliu, cum ar trebui sa fie, conform sumei greutatilor partilor sale componente, semnificand echivalentul energiilor particulelor eliberate[emise], rearanjate sau transmutate in timpul procesului, similar "reactiei de fuziune" a soarelui. Cu alte cuvinte, acest simplu proces poate elibera sau absorbi (aceeasi diferenta) echivalentul energetic al reactiei de fuziune, intr-un extern proces de "captare-K", in care electronul K-orbital[de pe orbita k] al unui element adecvat "cade" in nucleu (e "capturat"), convertind un proton intr-un neutron, transmutand elementul intr-unul cu un neutron in plus in locul fostului proton. Este teoria mea ca ZPR si energia nascuta din eterul din spatiul adiacent electronului, inainte de captarea acesteia, conduce la emisiile observate, care "sunt stoarse" atunci cand electronul e capturat de nucleu.
. In timpul acestui proces, neutrinii sunt emisi cand elementul urca pe scara atomica, si sunt supti inapoi in atom cand acesta[atomul] revine la fostul sau element, [repetat]iar si iar, daca procesul e continuat, intr-un fel de "continuu orgasm nuclear". Avem aici o alta reactie de fuziune de tip «in masa», care [ne-]a fost ascunsa, in principal prin tratarea ei ca pe o «anomalie», care este apoi evitata si respinsa scurt.
. Un proces similar apare in excitatia nucleara a unui element usor, in care, orbita unui electron este deformata de un camp magnetic, sau e excitat[a] cu un flux de particule U.V.[?], si adesea[?repetat] devine excentrica[orbita], astfel ca se "aduna" energie in orbita "L", apoi o emite sub forma de radiatie ionizata, in timp ce electronul "cade" inapoi pe orbita "K". Acest proces necesita o excitare atent sincronizata si reglata la frecventa RMN specifica elementului, cu o densitate specifica de flux magnetic.
. Mi-am dat repede seama ca cele mai multe dintre procesele de "free energy" pot fi produse folosind un agent[intermediar] introdus intr-o "cutie", pentru a transforma puterea EM de la ZPR. Bazat pe aceste procese, am dezvoltat o idee, pe care am numit-o "System Triax" (trei axe), compus din trei axe perpendiculare intre ele, care sunt: (1) axa campului magnetic; (2) axa campului electric ; (3) axa particulelor (sau "axa atomica", aceea care poate fi considerate ca fiind "axa impulsului", cand e folosita la propulsia farfuriilor zburatoare). Oricare doua dintre cele trei axe pot fi folosite pentru a o produce pe a treia, dupa cum urmeaza :


http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img341/9545/f24lyne.jpg#


fig. L24.

(NOTA: Acest bec Tesla -- o emisfera solida de aluminiu excitata cu un curent CC de inalta tensiune -- este baza pentru "RAZA MORTII" reglata [pe frecventa] celulelor T ale victimelor umane, dezvoltata prin testari pe vaci si alte septeluri... a la "mutilari de vite"... timp de mai multi ani.)


. Un camp magnetic va separa sarcinile pozitive de cele negative, indreptand sarcinile negative intr-o directie iar pe cele pozitive directionandu-le sau emitandu-le in alta directie (sarcinile negative sunt usor de abatut in timp ce acelea pozitive sunt foarte greu de abatut). Sarcinile pot fi colectate pe placi separate, pentru a crea un curent extern, si vice-versa. Fluxul de particule incidente indreptat spre un esantion de element chimic usor sau un compus [chimic] al elementului (adesea e mai bine), plasat intr-o "cutie triaxiala", traversata de un camp magnetic, va cauza producerea de sarcini pozitive si negative. Particulele incarcate cu sarcina pozitiva (alfa) [se depun] pe o placa, in timp ce electronii negativi trec pe o a doua placa, fiind [a]trasi intr-un circuit [extern] de catre potentialul pozitiv al primei placi – creat de prezenta particulelor alfa – si trec printr-un circuit extern[cu rezistenta, cu consumator] ca sa execute lucru[mecanic, caldura, etc.]. Aceste particule pot fi reciclate intr-un proces fluorescent oscilator care poate continua la nesfarsit atata timp cat rezistenta(sarcina) plasata in circuitul extern nu scade prea repede.[ ?]
. Trucul consta in a transmuta un element [chimic] intr-un izotop radioactiv pentru un rastimp extrem de scurt, dupa care acesta revine repede la starea lui initiala, cu emisie de energie fotonica extrasa in timpul reactiei sale radioactive artificiale cu ZPR-ul :


http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img818/1732/f25blyne.jpg#


fig. L25.

. Folosind un mol de esantion de litiu-6 - sau cristale de niobat de litiu fabricate de Union Carbide – acest proces va pronduce un curent electric continuu extern de 50kw[ ?], pe termen nelimitat, cu exceptia cazului ca sarcina[rezistenta, consumatorul] scade prea brusc, caz in care o mica explozie e de asteptat sa se produca. Se poate face o «autoasigurare» folosind un control[reglaj] computerizat al fluxului de particule incidente, legat de [variatia] sarcinii[consumatorului], impreuna cu un dispozitiv adecvat cum ar fi un laser in ultraviolet. Mai simplu, un dispozitiv cu flux de particule incidente poate fi usor fabricat prin folosirea unui bec aratat de Tesla, care poate fi controlat de un FET (tranzistor de camp ?), care simte modificarea intensitatii campului si instantaneu micsoreaza curentul de intrare in bec.
. Litiul este cel mai activ dintre elemente, si poate si cel mai instabil dintre "elementele usoare". In unele cazuri, transmutarea poate sa apara cu un flux de particule incidente de mai putin de 7 volti, conform cartii lui Blohin (in bibliografie, si multe alte referinte similare la raze X), ceea ce da emisiuni specifice de produse pentru majoritatea elementelor (in afara celor "secrete") in functie de frecventa particulelor incidente si de tensiune. O radiatie ionizata puternica poate fi utilizata la incarcarea placilor, sau pentru producerea de "energie electrica pura". Energia produsa este mult mai mare decat energia electrica necesara initierii reactiei, deoarece ea provine din ZPR ("lumina stelelor") si nu necesita implicarea niciunui combustibil radioactiv sau deseuri.
. Aceste procese au fost studiate de Tesla inainte de 1900 si de T. H. Moray din Utah [*14 T. Henry Moray, The Sea of Energy in Which the Earth Floats, Cosray Research Institute, Salt Lake City, Utah ( 4th Ed], in timp ce se afla in Suedia in 1912. Tesla folosea aluminiu si unele elemente din grupa I in vreme ce Moray folosea spudomene sau lepidolit (roci de aluminosilicat) pe care el o numea "piatra suedeza", pe care el a lipit germaniu triplu purificat, producand niste semiconductori (pe care ii numea "valve"[?robineti]) cu aproape 20 de ani inaintea lui Shockley, care a obtinut brevetul. Aceste roci se gasesc aproape peste tot in New Mexico de nord, in special in filoane de pegmatite. Ciobanii din apropiere de Dixon (unde guvernul a exploatat litiu pentru bomba cu hydrogen), carau bucati de minereu de litiu in buzunare iarna, ca sa-si incalzeasca mainile. Mainile umede asigurau un contact electrolitic iar radiatia cosmica raspandita peste tot facea restul. Elementele de aluminosilicati de litiu sunt toate sub numarul atomic 19, iar in combinatie ar trebui sa functioneze mai bine decat elementele separate, pure. Numarul atomic normal pentru litiu este "lithiu 7", existand si un izotop mai rar (si mai instabil), "lithiu 6", asa cum e folosit in cristalele de niobat de litiu [produse de] Union Carbide. Litiul 6 are un scazut numar de neutroni.
. Un scientist [om de stiinta] din Los Alamos, cu care am discutat aceasta[problema] a zis ca acest proces e un exemplu de "energie chimica" sau de "efect fotoelectric", dar nu era adevarat. Ar putea fi numita "energie chimica nucleara", presupun/propun. E un proces reversibil, a carui formula explicativa a fost sistematic omisa din textele ingineriei nucleare, sub [imperiul] legilor securitatii nationale, dupa cum rezulta din urmatoarea expunere :
Sec.[unda] 1.19 : "…Sunt doua alte cai prin care un nucleid, avand o proportie de neutroni prea scazuta pentru [a avea] stabilitate, sa devina mai stabil. Una este emisia de particule alfa 9sec. 1.12), iar cealalta este ca nucleul sa captureze un electron negativ din afara atomului, in felul acesta invesand[u-se] procesul descris in sec. 1.16. In fiecare caz schimbarea e asociata cu o crestere a raportului neutron/proton. Intrucat nici unul din aceste moduri de dezintegrare radioactive nu este important, legat de reactoarele nucleare, nu este necesar sa le mai luam in considerare in detaliu in continuare. "[*15 Samuel Glasstone and Milton C. Edlund, The Elements of Nuclear Reactor Theory. D. Van Nostrand Co. Inc., Princeton, 1952 (emphasis mine).]
. In acest fel, "alte" doua distincte, posibile cai de producere energie atomica – ambele metode folosind elemente chimice ne-radioactive – au fost ascunse/camuflate. Justificarea primara pentru mascarea acestor doua procese este rationalizata (de mai bine de 40 de ani, incepand din 1952 sau mai devreme) pentru ca acestea sa fie eventual folosite la generarea de energie electrica pe farfuriile zburatoare si alte proiecte secrete. Desi procesele sunt considerate neimportante, "…in legatura cu (arhaicele) reactoare nucleare" de genul celor dorite de Guvernul Secret, protejate DE falsa acoperire A.E.C./D.O.E., este evident ca utilizarea acestor procese camuflate [pana acuma] ar putea literalmente sa distruga caducele industrii ale energiei atomice si a petrolului asa cum le cunoastem astazi.
. Aceste doua (reversibile) procese, combinate intr-o reactie oscilatorie continua, dupa toate probabilitatile, este aceeasi cu [cea din] sistemul de putere cu heliu, déjà mentionat in legatura cu sistemul de alimentare[cu energie] pe baza de heliu "...motoare 12BMW… " pare-se folosit pe farfuriile zburatoare germane din al doilea RM, si in legatura cu motorul lui Papp mentionat in Appendix.
. Puteti sa va imaginati unul din aceste mici generatoare in propria dvs. mana, carandu-l din casa pana la automobil, avion(farfuria zburatoare), barca sau in excursie in camping, etc., cu scopul de a va produce [singuri] energia electrica nepoluanta pe care v-o doriti, mai multa energie decat puteti consuma ?
. Devine clar in esenta la acest moment, ca interesele vinovat legitime se afla in industria pertolului, sau mai degraba in mana monopolistilor de pe Wall Street care au preluat aproape toata productia de petrol din anii 1950[incoace]. Spun acest lucru chiard aca as fi pe punctul sa mostenesc cateva mii de hectare cu gaze si titei in sud-estul Texas-ului. Intrucat Comisia Trilaterala sau excrocii Masonici din propria mea familie[ ?!] vor jupui aceste minerale cumva, inainte sa le mostenesc eu, si vor sterge toate probele, probabil ca nu le voi primi, asa ca de ce sa-mi pese ? Ceea ce e mai important, este inlocuirea acestei arhaice tehnologii cu generatoare de "free energy", energie gratuita.



Ultima editare efectuata de catre mm in Joi Feb 12, 2015 9:09 pm, editata de 10 ori

mm

Mesaje : 156
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  mm la data de Mier Feb 13, 2013 6:44 pm

.


Generatorul «special» al lui Tesla

. Nikola Tesla a descoperit un generator «special», simplu -- al carui intreg secret a fost inchis intr-un cufar intr-o tainita[?pivnita] la Los Alamos – construit din "…cupru, aluminiu si otel", dispuse "…intr-un anume fel" si avea niste magneti slabi sau doar o cutie de otel nemagnetizat. Nu exista nici un document disponibil, care sa arate cum anume functioneaza acesta, si [exista] doar comentariile criptice ale lui Tesla, care sustine [ca are] o putere la iesire fantastica. Cele mai apropiate informatii pe care le cunosc sunt generatoarele homeopolare ale lui Tesla. Plecand cu rationamentul de la ele, si de la inventia lui - a contorului electric folosit de catre companiile de electricitate - impreuna cu unele experimente facute [de mine], am extrapolat fundamentele inventiei lui Tesla, deoarece contoarele electrice sunt construite intr-un mod «ciudat», fiind compuse din trei metale si au magneti slabi care pot fi inversati[ !] si «oscilati».
. In 1979, am luat doua contoare Tesla vechi de 115 volti - care aveau cel putin 70 de ani vechime – si le-am conectat impreuna intr-un «mod ciudat», incercand la inceput sa masor doi curenti separati ce intrau intr-un apartament. Erau patru feluri de conectari a lor, [dar fiind] neetichetate, nu am stiut cum sa le conectez si am facut-o la intamplare. Datorita modului cum le-am conectat – care era pare-se gresit – cele doua contoare se comportau ciudat. La un curent mai scazut, discurile se invarteau mai repede decat atunci cand curentul era mai mare. La un curent suficient de mare discurile se opreau, bazaind tare – ii spuneam "sforait" – si chiar isi inversau rotatia la un consum si mai mare de curent in apartament. Intrucat consumul de curent varia in sus si-n jos, se inregistrau variatii si in "sforaielile" si directiile [de rotatie] ale celor doua contoare.
. De fapt, folosind mai multa electricitate in apartament, contoarele inregistrau consum mai mic, la fel ca si contorul principal al intregului complex, iar factura electrica pentru intregul meu complex a scazut cu cca. o treime. Contoarele generau electricitate, probabil suficienta ca sa alimenteze tot apartamentul. Uneori, cand discurile se roteau invers, contoarele generau mai multa energie decat utilizam, si cand [discurile] se invarteau incet in directia [normala], contoarele generau mai putina, dar per ansamblu, scaderea de o treime la plata curentului dovedea ca ele erau exploatate de acel apartament cu o treime din consumul intregului complex.
. D-l Dort – un om din Virginia al carui tata inventase generatoarele speciale, furate de nazisti si folosite pe "Electro-U-submarine" – zicea ca atunci cand «sforaitul» ajungea la maxim si discul stationa, atunci contorul era la "centrul de sarcina", ceea ce insemna ca, cantitatea de curent consumata era egala cu aceea generata de contoare ! Cand discurile isi inversau rotatia, «contoarele» generau mai mult curent decat se consuma, si puneau curentul inapoi in retea ! Dupa ce am eliminat contoarele vechi din circuite, nota mea de plata a crescut cu o treime. Dupa acest criteriu, as fi putut sa reduc consumul la zero, conectand contoarele in acelasi fel in alte trei rezidente[apt.], sau trecand tot curentul meu prin contoare.
. Dupa teoria general acceptata a generarii electricitatii (inductanta), sunt necesare un camp magnetic si [un] conductor. Un conductor in miscare trebuie sa «taie» «liniile de forta» ale magnetilor stationari, sau «liniile de forta» dinamice[in miscare] trebuie sa se dilate si sa se contracte peste[de-a curmezisul] unui conductor stationar, pentru a produce curent in conductor. Intrucat energia este consumata folosind un CA pentru a crea dilatand si contractand un camp magnetic, utilizarea magnetilor permanenti – care nu necesita curent ca sa le creeze campul – e considerata mai eficenta, cu exceptia cazului ca se doreste sa existe un camp magnetic reversibil in miez. Contorul electric al lui Tesla are magneti slabi, despre care Tesla spunea ca sunt necesari asa pentru ca campurile magnetice sa poata fi inversate[?!] si alternate. Contorul n-ar fi functionat daca ar fi avut magneti foarte puternici, complet polarizati. Exista doua posibilitati de baza pentru un «contor» Tesla ca sa fie folosit ca generator, dupa cum urmeaza :
1. Mecanica : Discul poate fi rotit intr-un camp magnetic permanent slab, de un mic motoras legat la axul discului de aluminiu, generand un curent electric in disc. Curentul creste pana cand e suficient ca sa anuleze campul magnetic, care atunci se inverseaza, iar curentul din disc cade si se inverseaza[si el], datorita campului magnetic inversat, iar sistemul incepe sa genereze [?oscileze]. Un curent alternativ de iesire e indus in infasurarile celor doua piese-poli care se afla deasupra si dedesubtul deschizaturii in care se invarte discul.
2. Electromagnetica : Cu aceasta metoda, curentul curge paralel prin infasurarile pieselor-pol ale celor doua contoare separate, producand un flux magnetic care trece alternativ prin disc si in piesele pol inferioare, creind un curent in unghiuri drepte in disc, care produce o tractiune care invarte discul in campul magnetic slab al magnetilor permanenti. Cand curentul din disc e suficient ca sa anuleze slab-ul[-ele] camp[uri] al[e] magnetilor permanenti, discul se opreste, apoi "vibreaza" ("sforaie"), asa ca el[ ?care] reflecta si transmite rapid si alternativ si curentul si campurile magnetice, debitand la iesire un curent alternativ in infasurarile[bobinajul] polului.
. Dupa spusele d-lui Dort, aluminiul este cel mai bun "reflector", cuprul este "cel mai activ" (electroconductiv), si fierul "material de miez magnetic". Dort spunea ca generatorul magnetic[dispozitivul] tatalui sau se baza pe generatorul lui Tesla. Bazat pe generatorul de actionare, furat de nazisti de la tatal lui Dort, si folosit la electro-U-submarine, Gross-Amiralul Karl Doenitz ii promisese lui Hitler un "miracol pe mare". Oare cum functiona generatorul lui Tesla ?
. Generatorul special al lui Tesla, folosit de tatal lui Dort – si de nazisti – era unul ce fusese dezvoltat de Tesla in 1895, in legatura cu cercetarile sale de lichefiere a aerului. Tesla stia, de la descoperirile lordului Kelvin, ca este absorbita mai multa caldura de aerul lichefiat atunci cand este re-gazeificat si utilizat la a actiona ceva, decat este necesar teoretic, cu alte cuvinte, procesul de lichefiere e oarecum anormal sau «supraunitar» [*16 Nikola Tesla, Startling Prediction of the World's Greatest Living Scientist (Article, the North American, May 18, 1902)]. Chiar inainte ca Tesla sa termine lucrarea, si sa depuna cererea de brevet, laboratorul lui Tesla a fost ars, distrugandu-se toate echipamentele sale, modele si inventii. Imediat dupa incendiu, Linde, in Germania, si-a depus cererea «sa» de brevet pentru exact acelasi proces, care recombina o parte din energia termica rezultata din compresia aerului, ca sa impulsioneze procesul, exact cum facuse si Tesla.
. Tesla a combinat procesul de lichefiere al aerului cu generatorul lui pneumatic cu piston, chiar inainte de incendiu si de depunerea patentului lui Linde. In afara de asta, el a calculat ca pentru fiecare 200 de pounds[91 kg] de fier conectat la constructie, i se adauga la putere[a debitata] inca un cal putere. Va puteti imagina cati cai putere se adaugau in cazul conectarii unui generator si [unui] dispozitiv de lichefiere la corpul unui submarin ? Presupunand ca un submarin german de tip XXI ar fi fost echipat cu acest generator si deplasamentul lui ar fi fost 2700 tone, [acesta] ar fi putut produce 27.000 CP [putere] suplimentara, si doar o mica parte a acesteia ar fi fost necesara pentru a roti generatorul, care incumba o foarte mica frecare si forta pentru producerea unei mari cantitati de curent.
. Generatorul Tesla facut de tatal lui Dort, utilizat pe electrosubmarinele U naziste, e aratat in urmatoarele mele ilustratii simplificate, bazate pe originalele lui Tesla :

/fig26a.jpg
 
http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img845/4383/fig26a.jpg#
fig. L26a
. Generatorul de inceput al lui Tesla, care a fost distrus din pacate in incendiul din 1895. In partea din dreapta sa a fost prevazut un tub pentru conectarea la reteaua de aer comprimat. Deasupra sunt prizele electrice pentru a transporta curentul de excitatie la bobine(le din afara), si de unde puterea generata este extrasa. [ ?]

/fig26b.jpg

http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img690/4975/fig26b.jpg#
fig. L26b.
. Reprezentarea schematica a generatorului. M este un miez de fier laminat. H/H sunt doua intrefieruri in care vibreaza doi mici inductori de pe ax[ ?], taind liniile magnetice de forta ce strabat intervalele. Patratul din mijloc ce contine un mecanism este un generator mecanic alimentat cu aer care actioneaza axul orizontal. B/B sunt rulmentii axului.

. Inductorul-arbore al acestui generator era actionat de un mic piston pneumatic, alimentat cu aer lichid[ ?]. Axul trebuia sa vibreze numai in jur de 1/16 inch[1,6 mm] producand un simplu «hum», despre care Tesla spunea ca era capabil sa faca sa vibreze un sistem de greutate considerabila "…de mai multe mii de ori pe minut"[*17 Patent for Tesla's Valvular Conduit, No. 1,329,559, Feb. 3, 1920.] (turatia standard de 60 rpm ar fi 3.600 pe minut ora). Se presupune ca surplusul de cai putere din fierul submarinului, era energia termodinamica combinata adaugata de antrenarea condensatorului, ca si energia primita de generator de la acelasi emitator ELF care putea transmite si mesaje. Fierul ar putea mentine fluxul de caldura eliberat de aer deoarece era comprimat si racit, iar din fierul in care era stocat, [dus] inapoi la aer (care, intr-un ciclu Carnot) atunci cand se dilata ca sa impinga pistonul. In acelasi timp, fierul poate functiona ca o antena ca sa primeasca energia electrica a pamantului [ea] fiind reglata de un «transmitator» de la distanta, [adica] energie electrica a undelor stationare care traverseaza pamantul de la un pol la altul, asa cum a fost dovedit de Tesla prin experimentele lui din 1899 la Colorado Springs. Fierul colecta energia electrica din sistemul pamantului ca sa o adauge la energia electrica a generatorului[oscilator?] asa cum se facea la motoarele Electro-U-submarinelor si la incarcarea bateriilor. Dupa cum a afirmat Tesla in 1898[*18 The Sun, New York, Nov. 21, 1898.], (in parte pertinente): "Mai intai am urmarit doar sa trimit mesaje la mare distanta in acest fel." "Acum, aceasta idee am extins-o la sistemul de transmisie a puterii[energiei]."
. Infasurarile de pe oscilator[generator?]erau de aprox. 50 mile[?!] lungime iar sistemul sau inductiv capacitiv ii permitea sa lucreze pe o frecventa ce corespundea cu cea a pamantului, cu o lungime de unda de aprox. 925 mile[?1714 km], la o frecventa de 13,5 cps[cicluri pe secunda], uneori mentionata in legatura cu comunicatiile navale ELF. O fi fost aceasta parte a sistemului pe unde lungi a lui Tesla destinata oare pentru "transportul energiei fara fir", pe care el spunea ca l-a terminat chiar inainte de moartea sa, asa cum se spune in documentele FBI? O fi oare sistemul naval ELF ("Extremely Low Frequencies") [destinat] nu numai pentru comunicatii, cum zicea Tesla, dar si pentru difuzarea[transmiterii] de energie submarinelor -- asa cum Tesla de asemenea spunea? Acest sistem de alimentare este acum un secret al U.S. Navy. Navy l-ar fi putut avea inca din 1943, daca n-ar fi ascultat de proprii ei "expertii", ca Tesla e nebun, ceva de care il pot invinovati pe Einstein cu al lui "R.Q.Ms." Ei nu l-au bagat in sema pe Tesla atunci cand a incercat sa [co]intereseze marina intr-o astfel de tehnologie in 1901. [*19 The Transmission of Electrical Energy Without Wires As a Means for Furthering Peace, Nikola Tesla, ELECTRICAL WORLD AND ENGINEER, Jan. 7, 1905]
. Guvernul german n-a pierdut nici un moment, luandu-l pe Tesla in serios. Cand laboratorul lui Tesla a fost ars in 1895, Linde si-a depus brevetul privitor la lichefierea aerului, identic cu sistemul dezvoltat si testat de Tesla [si] imbinat cu functionarea generatorului. Ministrul german al marinei a achizitionat turbina lui Tesla exact dupa ce marina SUA a respins oferta lui Tesla. Prin 1905 trusturile chimice germane au inceput lichefierea si stocarea a mii de galloane de aer lichefiat in butelii de otel, anticipand viitoarele lor nevoi din razboiul submarin.

..................................................
. Intrucat bibliografia cartii este interesanta, complementara si consistenta, o redam aici:








....................................................

Appendix "C"

/lyne312b.jpg
 
http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img594/8039/lyne312b.jpg#
fig. L312.

/lyne313b.jpg
http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img109/9933/lyne313b.jpg#
 
fig. L313.


------------------|||------------------

. Am tradus din aceasta foarte interesanta carte doar partile ce contin informatie tehnica, schite, tehnologie, etc. - dar nici pe acestea pe de-a-ntregul - in ideea facilitarii accesului la informatie si romanilor mai putin cunoscatori de engleza (printre care ma numar si eu).
. Aproape oricine isi poate da seama cat de simplu este principiul de functionare al farfuriilor zburatoare, si, eventual sa isi construiasca vreun model.
. Foarte multe pagini din carte contin multe subiecte (informatii) de natura politico-istorica, foarte interesante si acestea. Cei ce doresc sa se informeze in acest sens vor trebui sa apeleze la textul original.

mm

Mesaje : 156
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  Continut sponsorizat Astazi la 9:54 pm


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 1 din 2 1, 2  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum