Eterul, Eterul!

Pagina 1 din 3 1, 2, 3  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Eterul, Eterul!

Mesaj  mm la data de Mier Ian 26, 2011 11:12 pm

. Aceasta tema de studiu, perfect incadrabila aici la categoria "Studiilor Teoretice", se face numai pe baza publicatiilor de pana acum asupra eterului. A fost inceputa pe un alt forum. De aceea, in aceste prime postari prezint in rezumat, spicuind, ce s-a discutat acolo.


Un subiect considerat desuet si abandonat de vreo suta de ani in Fizica. La ora internetului si a aparitiei zilnice a catorva zeci de teorii e greu de presupus ca userii actuali mai au vreme sa reia o Teorie a Eterului (TE), considerata depasita. Si totusi, unii oameni de stiinta contemporani, atestati prin activitatile lor, reiau mereu ideea eterului (am spicuit pe acest forum dintr-un articol rusesc despre eter, lesajoni, etc.). Alti oameni de stiinta contemporani si din ce in ce mai multi, se multumesc sa conteste Teoria Relativitatii (TR), care a fost principala teorie ce-a detronat TE.
Se cunosc zeci, daca nu sute, de instalatii ce produc mai multa energie decat consuma fara ca "oficialii" fizicii sa le bage in seama. Normal, daca ne gandim ca ele (instalatiile) sunt niste "perpetuume" ce incalca principiul conservarii energiei care sta la baza "stiintelor oficiale". Fizica bate pasul pe loc de o suta de ani aflandu-se azi in acelasi stadiu de neputinta ca la inceputuri in a explica lucruri banale precum sufletul, emotiile sau ozeneurile. Putem continua cu o lista nesfarsita de fenomene inexplicabile pentru stiinta de azi. In ciuda imensului material experimental acumulat vreme de un secol, nu au aparut "salturi" in Fizica, asa cum ne invata (din Filozofie) Legea Salturilor Calitative ca urmare a Acumularilor Cantitative.

. Impasul acesta major pare sa se datoreze, si aceasta e parerea mea, neincluderii in Fizica materialista si a elementelor "imateriale", precum eterul, impas ce ar putea fi depasit prin reconsiderarea eterului "imaterial" in stiinta. De altfel, fizicienii l-au introdus deja sub alte denumiri (branduri) precum vidul, energia, timpul, unda, functia de unda, mai nou plasma, etc. Reincluderea eterului in Fizica, cu drepturi depline, ar putea fi o sansa. Desigur, si fizicienii au dreptate, nu introduci in stiinta niste chestii "imateriale" decat pe baza de experimente-dovezi si daca ele sunt imateriale, nu ei cum sa le dovedesti experimental, aevea....
. Aceasta logica fireasca (de mai sus) este totusi falsa din moment ce tocmai experimentele arata ca se poate obtine energie din .... nimic si stim/vedem cu totii ca nu sunt luate in considerare de catre fizica oficiala experimentele care contrazic vadit si neplacut versiunea oficial-acceptata.

Pentru inceput, inainte de a trece la un (eventual) studiu, trebuie precizata definitia eterului deoarece toti au auzit de eter dar le-ar fi greu sa-l defineasca. Specialistii (de regula persoane supradotate) formati in cele scoli si-au insusit harnici pozitia stiintifica oficiala dar "beneficiaza" in schimb de o anumita "incastrare" mentala a unor notiuni pe care (ei cred) ca le-au inteles bine. Printre ele, si negarea eterului. La o scurta trecere in revista a posibilelor intelesuri si sinonime ale cuvantului eter putem schita domeniul definitiei:
-Suntem de acord ca desemneaza imaterialul (adica tot ceea ce scapa din definitia materiei, acceptata actual).
-Vidul (plin cu energie) este o "suprapunere" deja semnalata.
-Stuctura fina, mai fina decat cele mai mici particule din cuantica.
-TAO, nemiscat, infinit, nedetectabil din filozofia chineza.
-Puncte in spatiu, fara masa, impuls, etc. - definitia de baza, initiala a eterului.
-"Eteruri" de diverse ranguri dupa granulatia lor, conf. Chimiei Oculte.
Lista trebuie continuata, astept completari.

Un material interesant despre eter, bazat pe o documentare de ultima ora, unde gasim si o istorie a TE din antichitate pana azi, gasim la adresa:
http://www.free-energy-info.co.uk/P64.pdf
Interesant este aici accentul care se pune pe "aspectul elicoidal al eterului" si, in plus, matematica de buna calitate ce insoteste ideile din text.

Dovezi pentru existenta eterului?
Iata un citat dintr-o lucrare de proportii ce se ocupa de OZN-uri, (W. R. Lyne):

Add to this the constant conversion formula—which says that the electrical attractive force is 1039 x 2.2 times stronger than the gravitational attractive force G1 -—by which Lorentz had suggested a scientific hypothesis for an electrical flying machine, such as that already under development by Tesla and supported by his ether propulsion discoveries.
Tesla at first conducted tests 2 (the high voltage experiments relating to the high frequency reactance between two parallel metal plates), to verify his hypothesis. His tests confirmed that at sufficiently high voltage and frequency, the “space” (containing the ether) between the plates, became what Tesla termed “solid state”, verifying the existence of what I call the “Omni Matter” (A.K.A., “the ether”) which behaves under sufficiently high voltage/frequency “Tesla currents”, as if it is a ‘continuous, electrically conductive fluid’, possessing mass, inertia and momentum, which can be ‘pumped’, to suspend or propel the plates in space).


Sa adaugam la aceasta formula constantei de conversie -care spune ca forta electrica de atractie este de 2,2X1039 ori mai mare decat forta de atractie gravitationala, G1- prin care Lorenz a sugerat o ipotetica metoda de realizare a unei masini electrice zburatoare, deja dezvoltata de Tesla si sustinuta de ale sale descoperiri de propulsie (in) eter.
La inceput Tesla a efectuat doua experimente (la inalta tensiune, privitoare la reactanta de inalta frecventa dintre doua placi metalice paralele) ca sa-si verifice ipotezele. Testele sale au confirmat ca la tensiuni si frecvente suficient de inalte, "spatiul" (continand eter) dintre placi a devenit ceea ce Teslea a numit "stare solida", adeverind ceea ce eu am numit "Omni Matter" (adica eter), care se comporta -la "curenti Tesla" de suficient de inalte voltaj/frecvente- ca un "fluid conductiv electric continuu", posedand masa , inertie si moment care poate fi "pompat" in scopul suspendarii sau propulsarii placilor in spatiu).


In acest citat putem gasi cateva directii de studiu pentru eter, respectiv lucrari de-ale lui Teslea.
Mie mi se pare o demonstratie suficient doveditoare a existentei eterului. Tesla este un autor ce trebuie folosit aici la topicul nostru deoarece el a murit ca sustinator al eterului (si inamic declarat al TR) si e practic si conationalul nostru. Din citatul de mai sus retinem ca eterul se "solidifica" la tensiuni si frecvente suficient de inalte. "Spatiul" dintre placi devine "stare solida", dupa spusa lui Tesla, si dece sa nu-l credem mai ales ca el a masurat, in timp ce noi nu am facut-o.

.  Adaug aici (20.03.2013) un link:
http://cdn.preterhuman.net/texts/alien.ufo/Lyne%20-%20Occult%20ether%20physics.pdf
si o schita din cartea de mai sus:

http://imageshack.us/photo/my-images/706/lynep69b.jpg/

Adaug(am), pentru a fi consecvent(i) cu noi insine, cativa teoreticieni de marca ai TE:
- Johann Bernoulle (1667-1748) - Deduced Kepler’s laws from Descartes' vortex theories.
- Isaac Newton (1642-1727)
a. Mathematical theory of gravity
b. corpuscular theory of light
c. free space completely empty
- Michael Faraday (1781-1867) - Electric, elastic solid ether (Tesla’s later theory based on this).
- G. C. Maxwell (1831 -1897) -Ether vortex theory revived in electromagnetism field.
- George Stokes (1819-1903) - Dynamic ether (reconcilable with Descartes' ether vortices).
- HA. Lorentz (1853-1928) - Theory of a quiescent stationary ether (C.F. Krafft called it “stagnant” and a close forerunner to the Poincare-Einstein theory of relativity).
- Michelson-Morley Experiment (1881) - Proved already weak Lorentz theory wrong, and inconclusively forced a choice between:
a. a dynamic interstellar ether ala Descartes and Stokes; or,
b. empty space without ether ala Newton and Einstein (the prevailing theory).

Dupa cum se vede, TE nu a fost creata de niste "neica-nimeni". Ma intreb, unde gasim noi acuma lucrarile lor originare, chiar daca "depasite"? Iata-l si pe conationalul meu:
- Nikola Tesla (1856-1943) - 1893-94 Dynamic Theory of Gravity, based on Faraday’s “electric elastic solid ether”, and J. J. Thomson’s “Electromagnetic Momentum”:
a. All bodies have electrical content, mass a product of ether swirls
b. dynamic, elastic ether composed of independent carriers in an insulative fluid, which permeates all space and all bodies;
c. movement of bodies generates microwaves (electrostatic forces) by inductance principles
d. microwaves rigidify the ether within a body’s electric field
e. movement of bodies through rigidified ether, containing tubes of electric and magnetic force, creates gravitational interactance

Foarte interesante cele 5 (cinci ) proprietati ale eterului pe care el le-a declarat pe baza rezultatelor experimentelor sale. De aici aflam ca a scris o carte , Teoria Dinamica a Gravitatiei, in 1894; probabil aici e vorba si de eter. Unde gasim cartea? Si ca sa ne aliniem regulamentului, in traducere:
a) Toate corpurile au "continut" electric, masa - un rezultat al vartejurilor de eter
b) Eterul (e) dinamic, elastic, compus din purtatori independenti (aflati) intr-un fluid izolator (care-i diferentiaza), care umple, patrunde, tot spatiul si toate corpurile
c) Miscarea corpurilor genereaza microunde (forte electrostatice) pe principiul inductantei
d) Microundele rigidizeaza eterul intre corpurile electrice (?) (ce produc camp electric probabil)
e) Miscarea corpurilor prin "eterul rigidizat", ce contine tuburi (prob. vartejuri) de forte electrice si magnetice, creaza interactiune gravitationala.


In anii tineretii sale, Nikola simtea/percepea (ca) universul era "compus dintr-o symphonie de curenti alternativi cu armonii cantate pe o vasta gama de octave. AC-ul (Curentul Alternativ, pe care el l-a descoperit dar pe noi - la cele scoli - nu ne-au invatat/subliniat), de 60 Hz era doar o singura nota in octava (cea mai) de jos. Intr-una din octavele mai inalte, la frecvente de bilioni (mld) de Hz este vizibila lumina. Explorarea acestei intregi game de vibratii electrice, intre curentul lui alternativ de joasa frecventa si undele luminoase, simtea el ca l-ar fi dus mai aproape de intelegerea simfoniei cosmice."
In textul acesta nu prea inteleg daca Tesla zicea sau altcineva zicea in locul lui. Era buna specificarea sursei.
"... devine evident ca sferele de foc rezultate din interactia a doua frecvente, o unda pierduta(?) de frecventa mai inalta s-a impus (ierarhic?) oscilatiilor de frecventa mai joasa din circuitul principal... Aceasta conditie actioneaza ca un declansator ce poate provoca descarcarea intregii energii a puternicei unde mai lungi intr-un interval de timp infinitezimal de mic si respectiv, cu o formidabil de mare viteza a transferului de energie, care nu poate fi inmagazinata de circuitul de metal si este descarcata in spatiul inconjurator cu o violenta de necrezut. Este doar un pas (o etapa), de la a invata cum poate un curent de inalta frecventa sa descarce exploziv un curent de frecventa mai joasa, pana la utilizarea acestui principiu si a proiecta un sistem in care aceste explozii sa poata fi produse intentionat."
Foarte clar si concis.

De la urmatoarea adresa: http://www.rialian.com/rnboyd/transverse-waves.htm
se impun atentiei urmatoarele citate,
There exist several sources which agree that there can be no transverse waves in the vacuum. These sources agree that the vacuum is only capable of supporting longitudinal waves. Proponents of this view have existed for more than 70 years, among them, Nikola Tesla.
Nikola Tesla wrote: " I showed that the universal medium is a gaseous body in which only longitudinal pulses can be propagated, involving alternating compressions and expansions similar to those produced by sound waves in the air. Thus, a wireless transmitter does not propagate Hertz waves, which are a myth, but sound waves in the ether, behaving in every respect like those in the air, except that, owing to the great elastic force and extremely small density of the medium, their speed is that of light."
(Source: "Pioneer Radio Engineer Gives Views on Power", published in the New York Herald Tribune, Sept. 11, 1932, [2, p.94 ]. )


"Am aratat ca mediul universal e un corp gazos in care numai pulsiunile se pot propaga, implicand compresiuni si expansiuni similare celor produse de sunet in aer. Astfel, un transmitator fara cablu nu propaga unde Hertz, care sunt un basm, ci unde "sonore" in ether, ce se comporta in fiecare aspect ca acelea din aer, exceptand faptul ca, datorita uriasei forte elastice si a extrem de micii densitati a mediului, viteza lor este cea a luminii."

In a series of EDW experiments done by A. M. Mishin, ["The Ether Model as Result of the New Empirical Conception", Proceedings of International Conference on New Ideas in Natural Sciences, p.95.] experimental apparatus was constructed, including an EDW detector which was an auto-oscillating electromechanical system. This detector included some kind of biological element, which was apparently used to obtain electrical signals which would result from changes in the state of the biological plasma surrounding the biological detection element. According to Mishin, the system detected turbulent disturbances of the aether (its temperature), anisotropic properties of the aether (direction and polarization) and the aether fluxes (aether winds).
Mishin concluded that the aether exists in several different states and that the particular state depends on the parameters of the turbulent disturbance (or its temperature). He gave 5 different aether conditions he called aether-1 through aether-5. He referenced aether-1 as a solid state, aether-2 as a dense superfluid liquid, aether-3 was connected with molecular motion as in a gaseous body, aether-4 was similar to the plasma state, and his aether-5 corresponded to galactic processes.


"In cadrul unei serii de experimente EDW facute de A. M. Mishin, s-au construit niste aparate experimentale, inclusiv un detector EDW care era un sistem electromecanic auto-oscilant. Acest detector includea un anumit fel de element biologic, care se pare ca era folosit ptr. obtinerea de semnale electrice ce puteau rezulta din variatiile starii plasmei biologice ce inconjura elementul biologic detector. Dupa Mishin, sistemul detecta turbulentele eterului (asimilate cu temperatura sa), proprietatile anizotropice ale eterului (directie si polarizare) si mai detecta fluxurile de eter (vanturi eterice).
Mishin a concluzionat ca eterul exista in cateva stari diferite si ca fiecare stare in speta depinde de parametrii de perturbare a turbulentei[?] (sau temperatura sa). El a gasit cinci conditii diferite de eter pe care le-a numit (de la) eter-1 pana la eter-5. El s-a referit la eter-1 ca la o stare solida, la eter-2 ca la un lichid superfluid dens, eterul-3 l-a legat de miscarea moleculara ca in corpurile gazoase, eter-4 era similar cu starea de plasma iar al sau eter-5 corespundea proceselor galactice"


[Eu nu stiu cum le putea detecta cu acelasi senzor pe toate, poate nu le diferentia?] El a gasit cinci feluri (!) de eter .... Interesant, par sa fie chiar cele cinci ale lui Aristotel si probabil o sa constatam si alte asocieri.

Iata un link f. interesant in care sunt enumerate 47 (patruzeci si sapte) de dovezi experimentale ce atesta existenta eterului/sunt in favoarea eterului.
http://web.archive.org/web/20040607062702/ca.geocities.com/rayredbourne/docs/21.htm
Asta, asa, doar pentru cei care se indoiesc. Simpla lecturare intareste imaginea asupra complexitatii fizicii si a experimentelor, respectiv a masuratorilor, ce ne solicita inteligenta si deosebita atentie in interpretarea lor. In mod sigur demonstreaza ca o teorie, fie ea si TR, nu poate sta pe exp. M&M si nici pe alte cateva caci toate sunt supuse indoielii stiintifice. Parerea mea.

Intentionat am lasat Chimia Oculta (CO) mai la urma, in aceasta etapa de documentare la subiectul eter. Adresa la care poate fi gasita aceasta exceptionala carte este:
http://www.subtleenergies.com/ormus/oc/pdfindex.htm

Cel mai surprinzator text, remarcabil din pdv al exactitatii si corectei informarii, l-am gasit unde nu ma asteptam: The Secret Life of Nature, USA, 1997, de Peter Tompkins. O carte despre spiritele naturii de la zâne pana la quarci!

-De la p. 67 incepand, de la capitolul: Chimia Oculta. Aflam de aici ca: in planul nostru fizic, materia exista in 7 (sapte) distincte stari, solida, lichida, gazoasa, plus alte 4 (patru) mai fine "stari eterice", 1, 2, 3, 4, ultima - UPA (ANU)= ultimul "atom fizic". Fac o paranteza, UPA e denumirea aici a entitatii ANU din CO, din varianta sa originara - Leadbeater & Besant. Dupa parerea mea, cele doua forme de ANU, pe stg. si pe dreapta, se potrivesc pefect cu YANG si YIN, pana in cele mai mici amanunte. In principal pentru ca YANG - elementul barbatesc, este un izvor iar YIN - elementul feminin, este un "sorb" (nu prea exista un cuvant pentru "opusul" izvorului in limbaj obisnuit; in carte se foloseste cuv. "sink"). Am mai abordat subiectul "Filozofie chineza" pe forum si am zis deja ca este mai degraba o "Fizica", cel putin asta e impresia dupa ce studiezi YI JING, (CARTEA SCHIMBARILOR).
-Prin urmare avem aici o extindere a numarului de stari de la 5 (Aristotel) la 7, ceea ce corespunde intamplator si cu cele sapte spirale/spirile/"arcuri" secundare din alcatuirea geometrica a unui UPA si care "emit lumini de culori diferite".
.In atomul de Hidrogen, se confirma, sunt 18 UPA, in cel de Oxigen sunt 290.
.Fiecare din cele zece "arcuri spirale" ale unui UPA contin cate 1.680 de rasuciri (o rasucire= o spira de 360o) deci in total, 16.800 de rasuciri ale tuturor celor zece "arcuri". Lucruri deja spuse pe forum.
-O informatie f. importanta, UPA pare a fi inchisa intr-o incinta, intr-o "gaura" (sferica) din spatiu, ceva asemanator bulelor de aer din apa.
.La fel de importanta afirmatia (din subsolul unei pagini), precum ca izvoarele si sorburile sunt de flux magnetic.
-...cu cateva exceptii, toate structurile atomice pot fi incadrate in 7 (sapte) forme de baza: spike, dumbbell, tetrahedra, cub, octahedra, bar si star. Pe romaneste, formele de: corn (shpitz), haltera, tetraedru, cub, octaedru, bara si stea. Toate acestea se reintalnesc, cu amanunte, in CO.

-Ceva cu totul deosebit gasim aici, o demonstratie exceptionala. Efectiv ni se demonstreaza ca toate teoriile fizicii oficiale "s-au inspirat"/au copiat ideile de baza din CO, fara a declara "oficial" acest lucru, iar fizicienii respectivi au luat niste premii nobile. Chiar si teoria stringurilor este o matematizare a formei "arcurilor" ce formeaza atomul de baza - UPA.
Autorul, Tompkins, reuseste sa ma convinga, prin demonstratia sa, ba chiar am inceput sa inteleg de unde aparu napristan "teoria stringurilor", asa ca nuca-n perete, din "fizica oficiala" si de ce fix intr-un spatiu cu 10 (zece) dimensiuni si nu cu 12, 13 sau 27... Nu voi da citate deoarece sunt multe pagini de citit/tradus, ramanand ca fiecare sa le citeasca. Iata si Desenele de ANU (= UPA):



Aceasta demonstratie merita sa fie reprodusa totusi pe scurt, dupa cum urmeaza:
- In 1898, la trei ani dupa ce theosophii si-au inceput investigatiile [si publicate] asupra atomului, prof. J.J. THOMSON de la Cambridge Univesity, "brusc" a conchis ca razele luminoase emise de tubul (sau) catodic nu consista in molecule de gaz incarcate (electric) ci din particule elementare (mai mici decat indivizibilul atom al lui Democrit) pe care le-a numit "electroni".
-In 1909 fizicianul Ernest Rutherford gaseste ca elementul natural Radon emite particule "alfa". De aici a dedus ca atomul are un nucleu (tare), o particula masiva, incarcata pozitiv, ce ocupa cam 1% din vol. atomului. Astfel, pentru descoperirea sa - precum ca atomul solid al lui Democrit are un nucleu separabil - a primit premiul nobil. Cu toate ca (nu era o prioritate deoarece) teozofii cu ceva vreme in urma, cu puterile lor speciale, siddhis, vazusera si descrisesera in detaliu in diferite publicatii, perechile de nuclee (numite de Rutherford "alfa"), teozofii detinand de fapt prioritatea dar nu si premiul. [Si ce daca? Paulescu n-a descoperit si el ... etc.]
-Cu 24 de ani inainte de descoperirea "neutronului" lui Chadwick, cei doi teozofi (L&B) au descris (si publicat) cu acuratete protonii si neutronii din nucleul de Bor si Arsenic. Si asta se intampla pe cand "scientists" de atunci nu stiau ca nucleele atomice difera unul de altul numai prin numarul (diferit) de protoni si neutroni continuti.
In timpul aceleiasi perioade (24 ani) inca 56 de elemente au fost descrise de teozofi, inclusiv unele necunoscute stiintei (oficiale) de atunci - prometiu, astatiniu, franciu, protoactiniu si technetiu, plus 6 (sase) izotopi (de care "stiinta" nu stia inca). Neonul 20 si varianta sa, meta-neonul 22, au fost descrise corect in The Theosophist, in 1908, cu sase ani inainte ca fizicianul F. Soddy, alt britanic, sa ia premiul nobil pentru aceasta "descoperire". Daca ne uitam la schita/diagrama atomului de hidrogen, data de L&B, vedem "tripletii" respectivi f. clar. [Interesant, din ce in ce, nu-i asa?]
- Fizicienii ortodocsi, (fara viziunea siddhi) incapabili sa vada in interiorul atomului, au continuat "metoda" Rutherford de bombardare a nucleelor , crescand mereu energia de ciocnire (Acum avem LHC-ul).
- Primul indiciu al unei posibile reconcilieri intre teozofi si fizicieni a aparut in anii '60 cand M. Gell-Mann a "postulat" quarcul. (Protonul din trei quarci, si s-a matematizat). Idee greu acceptata mai ales din cauza sarcinii fractionare de 1/3e. ... Chiar si numele i-a fost dat la misto, sinonim cu nonsens.
In 1944 cand la Fermilab s-a pus in evidenta quarcul "top", dr. P.K. Iyengar, fostul sef al Indian Atomic Energy Commision, a zis: "Quarcul top, descoperit recent, dovedeste ca chimia oculta e un fenomen care exista si trebuie acceptata ca atare".
- Dar quarcii din ce-s facuti? Phillips propune omegonii. .... Pana la urma el spune: "Aceste noi modele derivate din aplicarea legilor fizicii teoretice concorda perfect cu diagramele ce le gasim in Occult Chemistry".
- Leadbeater a identificat al saptelea - si ultimul ordin de "spirillae" - ca fiind alcatuite din 8 (opt) "bubbles", bule, basici, balonase, globule, regulat dispuse pe circumferinta unui cerc, bule care, spune el, exista in invizibilul (noua) plenum de spatiu si pe care l-a numit KOILON.
Leadbeater a calculat ca fiecare din "arcurile" inchise (whorl) majore este alcatuit din 56 milioane de globule, ceea ce da un total de ~14 milioane de globule pentru fiecare UPA. Teozofii au conchis ca toata materia, in ultima analiza, e compusa din globule sau gauri in spatiu, insirate ca "perlele pe-o ata (string)" invizibila. Doua generatii mai tarziu (re)apare sub forma celui mai modern concept din Fizica - teoria superstringurilor si teoria campului Higgs [neaparat cu nume engl.].

Exceptional de bine prezinta corespondenta elementelor (diagramelor) din CO cu notiunile de fizica oficiala a particulelor (notiuni ciudate si pe nepusa masa adoptate) un profesor de Fizica Particulelor, Dr. STEPHEN M. PHILLIPS. Din cartea sa, Extrasenzory Perception of Quarks, publ. in 1980, (din care Tompkins a construit demonstratia de care am pomenit in postarea anterioara) putem lua aproape la intamplare citate din cele mai interesante. Precum:
Besant and Leadbeater distinguished between "positive" and "negative" groups of UPAs. Although they never explained what they meant by these they indicated this difference diagrammatically by depicting positive groups of UPAs such as hydrogen triplets with their heart-shaped UPAs pointing outward from the geometrical center of the bound state, while negative triplets were depicted with their UPAs pointing inward towards the center. The lower hydrogen triangle in Figure 2 contains two positive triplets and one negative triplet. Compare this with the fact that a proton contains two positively charged u quarks and one negatively charged d quark. Hydrogen has a diatomic molecule consisting of two protons bound together by their electrical attraction to two shared electrons. Suppose, therefore, that the lower hydrogen triangle is a proton originating from a hydrogen molecule that came under Leadbeater's observation. Then, according to quark theory, each positive triplet would be a positively charged u quark and the negative triplet would be a negatively charged d quark, implying that the UPA is a subquark.

Besant si Leadbeater faceau distinctie intre grupurile "pozitive" si "negative" de UPA. Desi n-au explicat niciodata ce intelegeau prin asta au reprezentat aceasta diferenta prin desenarea grupurilor de UPA pozitive, de ex. tripletii de hidrogen, cu varfurile formei de "inima" indreptate spre exterior, opus centrului (figurii) tripletului, in timp ce tripletii negativi au fost desenati cu UPAsii indreptati inauntru, catre centrul tripletului. Triunghiul de hidrogen, din partea de jos, Fig. 2, contine doi tripleti pozitivi si un triplet negativ. Comparati asta cu faptul ca protonul contine doi quarci pozitivi "u" si un quark "d", negativ incarcat. Hidrogenul are o molecula biatomica ce consta din doi protoni legati impreuna prin atractia electrica data de (cei) doi electroni incarcati. Presupunem deci ca triunghiul [format din trei tripleti] de jos al [diagramei] hidrogenului e un proton ce provine din molecula de hidrogen aflata sub observarea lui Leadbeater. Atunci, in acord cu teoria quarkurilor, fiecare triplet incarcat pozitiv ar fi un quark "u" iar tripletul negativ ar fi quarkul "d", negativ incarcat, implicand ca UPA e un subquark.

Aici Phillips identifica protonii cu triunghiurile (de tripleti), pe tripleti(i de UPAsi) ii identifica cu quarcii iar pe UPAsi ii identifica cu subquarcii!

"In 1991, Phillips S. a fost contactat de psihoterapeutul RON COWEN din Toronto. Acesta recunoscuse in desenele cartilor lui Phillips imagini similare din meditatiile sale de tip budist, pe care le facea de 20 de ani. Ron capatase puteri (siddhis) de "micro-psi" (denumirea pentru (clar)vederea in microcosmos) in 1985 in timpul unei meditatii dupa metoda Theravada Abhidhamma, un text budist vechi. Era omul potrivit pentru "a intra" in quarci.
Cu cativa ani inainte, in ciocnirile atomilor la SLAC a fost identificata particula ce purta forta necesara mentinerii quarcilor impreuna ca sa se rasuceasca in "inchisoarea" protonului. SLACkerii l-au botezat gluon.
Gluonii sunt membrii familiei particulelor energice - precum fotonii si pionii - cunoscuti sub numele colectiv de bozoni, dupa fizicianul indian S. N. Bose, pentru a-i distinge de particulele mai "materiale" precum protonii, quarcii si omegonii - numiti colectiv fermioni, in onoarea lui Enrico Fermi. Gluonul de masa zero era vazut ca absorbind si emitand incontinuu fluxuri de la quarci, creind o forta de legatura, progresiv crescatoare cu distanta, ceea ce-i tine pe quarci permanent in capcana protonilor si neutronilor."


"Primind o capsula cu H2, al carei continut nu-l stia, Ron a descris doua triunghiuri (intrepatrunse), cu niste sfere in varfurile triunghiurilor, aceleasi doua nuclee de H descrise de teozofi.
Ron si-a crescut puterea de "marire" spre a examina una din sferele de colt (de triunghi) si vazu ca contin trei "nuci" legate impreuna, intr-o trefla (in forma de evantai), de catre trei filamente (threads) buclate sau... stringuri.. - exact tripletul de UPAsi pe care teozofii il numeau "tripletul de hidrogen" - actualul quark.
Ron spuse ca doua dintre nuci erau orientate spre el si a treia spre exterior. El lua ... (e portiune intraductibila pentru mine aici)...El a obtinut un instantaneu (-"poza") al unei nuci care isi "zmucea" axa, simtind ca si celelalte (doua) faceau acelasi lucru, simultan. Toate trei nucile virau (se roteau) ... odd-man-out, ritmul zmuciturilor (bobarnacelor) fiind reglat (simultan) si cu acela al filamentelor (firelor) atasate lor.
Aceasta zmucire aleatorie simultana a celor trei UPAsi din tripletul de hidrogen, sau quark, zice Phillips, e o confirmare remarcabila a principiului superpozitiei din mecanica cuantica. Toate particulele din Univers se pot imparti in doua:
-particulele cu spin 1/2, cele ce fabrica materia - protoni, quarci, electroni si
- particulele de spin 0, 1 si 2 care furnizeaza forta - gluoni, fotoni si pioni.
Starea de spin nedefinit al fiecarui spin (?) de subquark -1/2 ce arata in directii opuse la diferite momente de timp dar astfel coordonat ca sa se creeze o stare de salt-quark cu spin total de 1/2, indica, zice Phillips, ca Ron a observat natura cuantica a spinului.
Uitandu-se mai de-aproape la o nuca, Ron a vazut ca doua filamente ies din ea, unul din filamente parand mai slab decat celalalt. Cel mai perceptibil dintre ele arata ca o bucata de fir (de ate?) incalcit, rasucit, ce putea fi intins in linie dreapta cu un efort mic si care, odata relaxat isi relua starea incalcita (de dinainte).
Gandindu-se ca ar putea vedea o spirala la unul din aceste filamente, Ron "il mari". In locul filamentului (in loc de fir) el vazu un flux de balonase (bule) ce pluteau inainte si inapoi asa de repede ca nu putu sa distinga momentul cand isi inversau directia. Cand balonasele ieseau din nuca pe un singur sir, miscandu-se de-a lungul a ceva asemanator unui tub, ceva forma de energie parea sa le expandeze (pana la) o distanta maxima de ceva peste 10 diametre de balonas. Pe urma curentul se inversa.
A fost destul de surprinzator ca Ron a putut sa vada si sa descrie un astfel de balonas deoarece diametrul unui subquark (walnut-subquark) este in jurul valorii de 10-35 cm .
Concentrandu-si atentia pe un singur balonas, Ron vazu ca acesta se misca prin tub , tubul se rotea odata intr-o directie, urmatoarea (data) in directie opusa , in sensul acelor de ceas bulele se miscau in afara (?) , in sens opus acelor de ceas se miscau docil prin el, desi nici acum nu a putut sa distinga momentul tranzitiei instantanee (a schimbarii de sens). Estimand distanta dintre doua bule succesive la cam de 6 ori diam. unei bule, Ron isi nota ca la trecerea fiecarei bule, tubul parea sa se dezumfle (subtieze?) foarte usor, capetele sale nu mai subtiri decat granita dintre doua lichide (??). "


Ultima editare efectuata de catre mm in Joi Iul 18, 2013 1:14 am, editata de 19 ori

mm

Mesaje: 121
Data de inscriere: 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  mm la data de Sam Ian 29, 2011 12:41 pm

(Continuare I)

Facand astfel incat sa "calatoreasca" pe traiectorie odata cu balonasul - evident nu in corp fizic ci cu "punctul sau de vedere" (viewpoint) - Ron vazu ca acesta avea forma de gogoasa (-covrig) durdulie, cu o intentie(?) de calota ce antrena in miscare bulele si taraia o coada. Urmarind sa vada ce se intampla in detaliu cu una dintre nuci, Ron s-a apropiat de filamentul ca parea sa lege doua nuci. Inauntrul filamentului, aproape de suprafetele ext. ale nucilor, se pomeni el insusi miscandu-se intr-o supla (gratioasa) apirala. Cobora precum Alice in Tara Minunilor, prin spiralele UPAsului , cam de trei ori (infas.) in sens invers acelor de ceas, pe urma de-a lungul altei spirale(?) in sensul acelor de ceas, simtindu-se (el insusi) aspirat (in lungul traiectoriei), pierzand sirul numaratorii infasurarilor (parcurse). Hotarandu-se sa urmareasca rotatia filamentului din afara (mai bine decat miscandu-se de-a lungul lui), Ron se intoarse deasupra varfului UPAsului si iesi din vortex. Asta i-a permis sa stabileasca un detaliu/caracteristica esentiala a filamentelor: ele erau un singur filament. Urmarind cateva spire in sensul acelor de ceas, vazute de deasupra, "un drum" cobora intr-un (sub forma unui) vortex subtire , facea un foarte strans "turn" (tur), venea asupra sa insusi (al cui?) cu o jumatate de tura, se intorcea, serpuind in jurul sau aprox. inca o juma de tura, pe urma facea o miscare violenta de rasucire si trecea prin peretele nucii-UPA ceea ce aparea ca fiind cel de-al doilea filament serpuitor. Astfel stabili ca cele doua filamente separate observate din afara UPAsului erau de fapt (doua) parti ale unuia (si aceluiasi) filament continuu. Cat ai clipi (no time) se vedea o ruptura/intrerupere in "drum". Atunci de unde veneau bulele si unde mergeau? Mutandu-se inapoi aproape de filament, Ron observa ca plecand o bula din filament (ce) intra in nuca, devenea brusc mai mare si devenea un norisor de ceata. Asta se intampla la suprafata (nucii) si cauza o usoara unda de soc ce se disipa in interiorul nucii in timp ce bula disparea inainte sa ajunga la gratioasa curba din interiorul gazdei sale. La celalalt capat al nucii, bule relativ mici se scurgeau/izvorau lin afara prin celalalt capat al filamentului, aparand ca (si) din nimic.

Interesant este ca aceste gogosi , de fapt niste toruri sunt cu totul altfel construite decat ANUurile lui Leadbeater, fiind mai simple. Era bun un desen caci descrierile pot fi interpretate diferit de fiecare in parte. Poate sunt pe undeva... Cred ca e o sursa de confuzie faptul ca au acelasi nume. Foarte interesanta e "disparitia" gogosilor si reaparitia lor.


La o mai amanuntita observare, bulele ii pareau lui Ron c-ar fi create in rasucitura spirala (tirbusonul) aproape de iesire deoarece nu era(u) bule la inceputul acestui spiral (care?). Cand bulele refluau (in contracurent) (d)in nuca, in loc sa (re)formeze un norisor asemenea celui intrarii din celalalt filament(?), ele pur si simplu scadeau pana la nimic. [Greu de inteles.]
Cand bulele isi inversau directia (miscarii), coada slabea/disparea , ca sa reapara la capatul celalalt (al cui?). Pe prora bulelor, mici cercuri concentrice ca niste unde (cercuri pe supraf. unei ape) de soc se formau pe suprafata, ca o calota (?). Bulele nu pareau sa fie formate decat din suprafata separatoare/limita, cu nici un fel structuri inauntru. Bulele in care, pentru Ron, era filamentul numarul doi, se repezeau afara ca niste "rame" de energie, ascutite la ambele capete. Apoi "rama" devenea mai implinita/rotunda/ , trecand intr-o forma stabila de "mormoloc".

Dupa Phillips aceasta bula era clar un gluon, masa zero, numai energie, alta forma de particula preconizata/presupusa/ de fizicieni ca ar lega quarcii intr-un nucleu. Filamentele emanate de nuca erau clar tuburi de flux magnetic, adica, vortexuri (vartejuri) in vacuumul superconductor ambiental Higgs, in care au fost canalizate linii de flux magnetic emise de monopolii magnetici ai UPAsilor sau subquarcilor.

Phillips considera semnificativ faptul ca bulele au fost vazute rotindu-se pentru ca gluonii si antiparticulele lor (gluonii hipercolor) sunt considerate ca avand un spin intrinsec, moment unghiular de 1. Curgerea lor de dute-vino de-a lungul filamentului -sau tubul de flux- Phillips o explica drept consecinta a virtualei, a permanentei emisii si absorbtiei lor (de catre UPAsi), la fiecare capat al tubului de flux.

Reiese ca punctele de lumina ale teozofilor din liniile de forta erau, asa cum a vazut Ron, de fapt particule in forma de tor (gogoasa) (aflate) in miscare de rotatie (gluoni cu spin -1/2) care nu intrau in UPA ci erau create sau distruse (la nivelul) suprafetei in forma de nuca ce o continea (pe UPA). Asta ne arata, zice Phillips, ca particulele de energie precum gluonii sunt simple stringuri, pe cand spinul de -1/2 al particulelor de materie precum subquarcii si electronii, sunt snopuri (pachete) de (cate) zece stringuri - o diferenta, zice Phillips, ce trebuie sa (mai) fie descoperita de fizicieni.

Trebuie spus ca pentru o mai buna intelegere ar fi fost de dorit textul lui Phillips. Rezulta insa clar si din aceste citate ca materia are o multime de substructuri subsubmicroscopice pe care fizica actuala le bajbaie in mod clar, si daca o tine tot asa mai dureaza 1000 de ani pana le descopera. Foarte neplacuta, reiese din aceste articole si carti "teozofice", este ignorarea in continuare a CO si a vederii in "micro-psi" de catre "Fizica Oficiala".
Pentru cei care au facut yoga este o informatie banala vederea in "micro-psi" sau in "macro-psi". Exista relatari, se cunosc puterile speciale pe care unii yoghini le au de a "vedea" de aproape o planeta precum Saturn sau de a intra in cele mai fine structuri materiale (avem aici un exemplu) si nu pot fi contestate.

RE: sandokhan
Teoria adevarata e/m, cea a vortexurilor aetherice:
http://www.svpforum.com/forum/viewtopic.php?f=14&t=696&sid=df49b40b0918509a3a67b10075bf83fc
In his text “Occult chemistry’s prediction of adyarium, element zero, the tetra-neutron”, Illert presents a comparison of the different levels of matter in occult chemistry and modern physics. It goes as follows:

E1 (anu): sub-quark level particles, or astral matter, in left and right-handed varieties.
E2: quark-level particles, of 12 different types, 6 quarks and 6 anti-quarks, each smaller than 10^-18 cms.
E3: vector (spinning) and scalar (non-spinning) mesons of approximate length 0,6×10^-13 cms. Spinning stretches the vector meson.
E4: nucleons such as the proton and neutron with approximate radius 0.9×10^-13 cms.
Three quarks on a triple-ended elastics (Nambu) string.
E5: the gas,
E6: the liquid,
E7: and solid phases of nuclear matter, as it exists in atomic nuclei with radii upto about 10^-12 cms.
(E1-E7 representing the corresponding levels of matter in occult chemistry)
De fapt, E1 Anu sunt ceea ce fizica cuantica actuala denumeste ca fiind OMEGONS.

http://img37.imageshack.us/img37/7339/anuuri.png


Prima carte (una dintre cele mai senzationale) care a prezentat conceptul de Anu a fost Principles of Light and Color, o incursiune fascinanta in fizica cuantica (scrisa in 1878):
http://www.scribd.com/doc/3277374/The-Principles-of-Light-and-Color-by-Edwin-D-Babbitt-1878
Atomii din planul astral formeaza acele filamente/corzi de lumina; ce este de fapt electricitatea:
Science of Seership, Geoffrey Hodson, Chapter II, capitolul The Electric Current:
http://books.google.ro/books?id=rpTuNO1QEnsC&printsec=frontcover&dq=science+of+seership#v=onepage&q=&f=false
http://www.scribd.com/doc/13399219/P-TompkinsThe-Secret-Life-of-NatureComplete (download in pdf format)
Paginile 12, 50, 54, 55; Ch. 7 * pg. 81 – 94 (92, omegons; 93, expl. quarks); Ch. 8 * pg. 95 - 101 (96, koilon bubbles; 100-101, string model); Ch. 9 * pg. 102 – 111 (106-111, electrons bubbles, lines of force), 126-127 four ethers.
Marea Piramida de la Gizeh este creierul uman reprezentat la o scara uriasa.
ESP of quarks and strings
http://books.google.ro/books?id=5Qgfx4bXkT4C&dq=esp+quarks+phillips&printsec=frontcover&source=bl&ots=NOJP9RGRxd&sig=7Rzl03GEsazklV9395zcmkGw0Jw&hl=ro&ei=0qqBSq6QApuYnQP-9szoCw&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=3#v=onepage&q=&f=false
Superarticolul Historical Evidence scris tot de S. Phillips:
http://www.scientificexploration.org/journal/jse_09_4_phillips.pdf
Aceste doua lucrari ar trebui sa fie studiate de studentii din liceu si facultati care isi doresc sa inteleaga cum functioneaza de fapt planul cuantic; veti gasi TOTUL, de la adevarata teorie a corzilor, la explicatii exceptionale cu privire la toate fenomenele observate, prin experimente, ale planului cuantic/aetheric.

O ultima parte de traducere:
"Cat despre constituentii nucleului atomic (protoni, neutroni, quarci si potentialii subquarci) electronul necesita pentru examinarea sa o “putere de marire” mult mai mare decat cea dezvoltata de Besant si Leadbeater ca sa (poata) vedea acei “ultimi atomi fizici” ai lor, considerati a fi de dimensiunea subquarcilor din nucleul unui atom chimic.
Ron s-a concentrat pe materialul manecii sale pentru a cauta electroni. Ca la o inregistrare video, facu zoom (in jos) intr-un nor de electroni si vazu ca pareau sa se miste pe orbite circulare. “Prinzand” unul, remarca forma lui de "covrigel": un snop de fire (de tort rasucite) /de filamente/ cu o gaura sau vortex in varf, foarte asemanatoare cu UPAsii, doar ca mult mai mici, fiecare (fiind) acoperit /inchis/ innauntrul unei coji/invelis/ transparente ca sticla, de forma unui ou.
Patrunzand prin invelis, vazu ceva in genul unui sirag de margele. Ceva il facea sa tremure/infioare/ si el explica aceasta ca fiind o energie de tip kundalini ce urca de la baza “coloanei vertebrale” (a electronului?). Observa ca ceea ce aratau ca niste margele erau de fapt inlantuiri de spirale. Prinzand un snop din aceste fire (spirale?) vazu o gaura sau vortex in varful sau (al cui?). Urmand spirala unui fir, vazu ca aceasta face intre doua si trei revolutii, a treia incompleta. Dar nu putea sa vada cum se intorceau spiralele externe de la baza in spiralele interioare centrale.
Examinand firele, avu impresia ca acolo erau doua (poate trei) spirale mai groase si cateva mai fine. Ondulatiile lor impiedicau o observare mai indeaproape. Firele erau separate de “canale” umplute cu ceata continua tot drumul pana sus in electron, devenind mai ingust inainte de a disparea inapoi(??) in centrul vortexului. Acolo canalele se rasuceau in asa fel de nu se putea lamuri usor.
Grosimea spiralei mai groase din teaca firelor era aprox. 1/10 din diametrul spiralei (care?) , poate chiar un pic mai mica, cu un mic luft intre spire dar erau prea multe spire pentru a le putea numara. Examinand firele mai subtiri sau spirale minore Ron vazu inca un si mai fin spiral, al carui interior arata ca un tub si remarca un “vant” in interiorul spiralului, ce-l absorbea (sugea si pe el) . Nu putea vedea vantul dar il simtea , imobilizat(?) (fiind el) in zona centrala la 1/3 de spira(???).
Facand zoom in continuare, vazu chiar un spiral mai mic, mai strans rasucit, cu spirele aproape lipite. Vantul (curentul) le sulfa (si) pe aceste mici spirale, de asemenea. Continuand de la primul tip de spirala, Ron trecu prin sase sau sapte ordine de spirale, numarand la ele cu o voce tot mai pierita. Pana la urma vazu bulele, la fel cum le vazuse Leadbeater in UPAsi, de forma aproape sferica. Toate aveau acelasi spin (rotire): in sensul acelor de ceas vazute de deasupra. Varfurile bulelor apareau destul de dense si intunecate, cu o mica gropita. Partea mai de jos era transparenta. Pe cand Ron plutea prin gropita adanc in bula, el simti "un fel de inteligenta de calitate … un fel de constiinta" si se gandi sa nu fi alunecat in alt plan/spatiu/, foarte mare si altfel structurat.
In corpul bulei Ron observa o activitate circulara de tip vortex, dar nu ca un vartej de apa, miscarea nu parea sa se termine undeva. Apoi se trezi el insusi intr-un spatiu opac cetos in care nu putea vedea nimic. Lasandu-se sa cada prin el, ajunse la capatul palniei (con) al bulei dar cand vru s-o ia inapoi spre marginea superioara, nu putu sa faca acest lucru. Parea sa fie fortat printr-un canal ingradit (inchis) care il duse spre locul de unde plecase mai 'nainte. Mergand in cercuri el simti ca miscarea era programata sau ghidata deoarece n-o putea controla sau opri. Incapabil sa invinga circuitul inchis (in cerc?) , Ron decise ca singurul mod de a iesi din aceasta situatie grea era sa intrerupa meditatia.
. Rememorand experienta, Ron stiu ca singura cale prin care putea deosebi electronii de UPAsi, in ciuda similitudinii structurale a spiralelor lor, era aceea ca electronul nu avea stringuri care sa iasa din el si parea mai slab activ energetic decat UPA. Cu toate astea, amandoi, si electronul si UPA, impartaseau aceeasi proprietate: spiralele lor erau alcatuite dintr-un mai inalt ordin de spirile aranjate una in interiorul alteia.
Diferenta esentiala consta in "bobinajul" stringurilor electronului, care descresteau continuu, cat si in dimensiunile (diferite ale) PD-ului (Pitch Diameter) si a grosimilor eliciilor.
Asa ca ar fi de asteptat, zice Phillips, ca electronul sa etaleze un ordin mai mare de spirile care sa se rasuceasca in elicii exact asa cum o fac (si) in UPA, din cauza ca ambele feluri de particule sunt stari diferite ale unui (aceluiasi) string: UPAsii cu ale lor zece spirale sunt snopuri de zece stringuri inchise 26-dimensionale; electronii sunt fara tuburi de flux (care sa emane din ei); gluonii sunt stringuri bozonice solitare.
. In ultima instanta, dupa vizualizarile lui Ron, atat UPA cat si electronul sunt compuse din bule ce sunt de fapt toruri (engl. tori), aceleasi "bule" descrise cu 80 de ani inainte de Leadbeater ca si "gauri"/goluri in KOILON, adevaratul eter al spatiului. Discrepanta intre bulele sferice observate de Leadbeater si gogosile (toroidale) observate de Ron e explicata astfel de catre Phillips: “Gogoasa lui Ron se invartea f. repede si forma sa de tor era observabila doar cand isi incetinea rotatia. Leadbeater nu a remarcat miscarea de rotire [pai poate ca nici nu se-] asa ca nu a avut nevoie sa-i opreasca miscarea.; tot ce a vazut a fost o imagine estompata/confuza/neclara/ a unei sfere create de un tor gras cu o gaura mica, ce se rotea si sarea in toate directiile.” Dar diferenta in topologie intre o sfera si un tor este cruciala, zice (totusi) Phillips. Torul lui Ron (vazut ca o bula de catre Leadbeater) este de fapt o bidimensionala sectiune transversala a unui string ce se extinde in mai mult de 14 dimensiuni de spatiu, ce ar putea fi compatibil cu torul 16-dimensional, unul din modelele de spatiu ce au fost propuse de teoreticienii stringurilor."

Din cele redate pana aici rezulta un deziderat major neimplinit: exista o descriere a meditatiilor lui RON, din pacate acest lucru nu se ridica nici pe departe la nivelul stiintific al CO de L&B. Ar fi fost de real interes stiintific niste desene, electronul, gogoasa, bula... Pe baza doar a descrierii, chiar si Phillips devine incoerent cand explica asemanarea/diferenta dintre electron si UPA. Exista si unele castiguri aici, imaginea, chiar si povestita, a electronului (care nu are vreo forma descrisa de Fizica). Interesante si descrierile cozilor UPAsilor, un fel de antene cu ajutorul carora se cupleaza intre ele. Pentru concluzii si critici se cuvine o pagina separata.



Ultima editare efectuata de catre mm in Sam Mar 30, 2013 6:11 am, editata de 3 ori

mm

Mesaje: 121
Data de inscriere: 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  Admin la data de Sam Ian 29, 2011 12:48 pm

Se pune intrebarea daca exista si pot fi prezentate dovezi, masuratori, ceva mai palpabil, despre eter.

Admin
Admin

Mesaje: 27
Data de inscriere: 12/01/2011
Localizare: Brasov

Vezi profilul utilizatorului http://cercetareromaneasca.forumgratuit.ro

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  mm la data de Sam Ian 29, 2011 2:30 pm

(Continuare II)

Da, exista astfel de masuratori (Mishin, de ex.), multe dintre ele fiind facute si inregistrate dar puse pe seama unor fenomene fizice necunoscute... Ca exemplu, lucrarile lui Kozyrev, in care efectele obtinute sunt puse pe seama timpului. In aceasta postare, pe langa textele mele, sunt frecvente postarile lui sandokhan. Chiar daca multe fraze, postari, linkuri, nu au o legatura directa cu "studiul teoretic", ele se incadreaza in tema si au fost incluse pentru aportul de informatie conex.

RE: sandokhan
Un articol superb despre dovezile fotografice (electron tunneling microscope) care ne arata ca modelul Rutherford-Bohr este complet si absolut fals:
http://www.romunpress.co.nz/romunnose/?p=13
Aceste dovezi fotografice, palpabile, ne indica faptul ca atomul nu este constituit dintr-un nucleu inconjurat de electroni care orbiteaza in jurul sau; acest model este o aberatie din punct de vedere stiintific, Bohr nereusind sa indice care ar fi sursa de energie care ar mentine electronii pe aceste orbite.
Aceste fotografii confirma insa modelul din Occult Chemistry, daca mai era nevoie...

Mai multe informatii si in capitolul II din Divine Cosmos:
http://divinecosmos.com/index.php?option=com_content&task=view&id=96&Itemid=36
Am reusit sa gasesc si electron cloud patterns photographs, care confirma iarasi, in mod extraordinar, modelul din Occult Chemistry:
http://www.blazelabs.com/f-p-flaw.asp

http://books.google.com/books?id=rpTuNO1QEnsC&printsec=frontcover&dq=science+of+seership&cd=1#v=onepage&q=&f=false (include portiunea de care am vorbit, ce este de fapt electricitatea, material incredibil si senzational, pentru prima data intelegem de ce si cum, CAPITOLUL II THE ELECTRIC CURRENT)
http://books.google.com/books?id=5Qgfx4bXkT4C&printsec=frontcover&dq=stephen+phillips+esp+of+quarks&lr=&cd=1#v=onepage&q=&f=false (cea mai senzationala carte despre quarks/subquarks/tachyon, explicata de la nivelul unui specialist in mecanica cuantica si teoria corzilor)
O buna parte din carte este accesibila, poate cea mai importanta...
http://www.scientificexploration.org/journal/jse_09_4_phillips.pdf (explica conceptul de Anu in contextul istoric)

Shakti = pasiune + imaginatie = Yang + Yin = forta dubla creatoare a iubirii.
Hipnoza acceseaza corpul vital numarul 4 (1 - Metabolism, 2 - Sexul, 3 - Simturile, 4 - Imaginatie si Memoria Subconstienta) atunci cand cuvantul rostit declanseaza in imaginatie (alcatuita din Anu +) imagini/sunete precise care sunt reproduse imediat in lumea reala.

Citate clasice despre aether:
http://www.svpvril.com/Cosmology/addendum3.html
Despre masina cu motor aetheric a lui Nikola Tesla (1931):
http://keelynet.com/energy/teslcar.htm
http://keelynet.com/energy/teslafe1.htm
http://peswiki.com/index.php/Tesla's_Pierce-Arrow
http://www.qsc.cc/tesla04.htm
Si alte investigatii...
http://www.teslaphysics.com/Chapters/Chapter120-Is-c-a-constant.htm

Foarte bun link-ul SVP, de aici am retinut cele sapte feluri de eter. Se suprapun cu cele sapte principii (de care am mai auzit) ce stau la baza compunerii lumii noastre, parca trei de baza si patru derivate din ele... Prezentarea lor, dupa cum se si recunoaste in text, e departe de abordarea "stiintifica uzuala" si nu le am cu domeniul spiritist. Dar chiar daca nu inteleg la ce anume, exact, se refera autorul (Dale Pond, cred), "clasamentul" celor sapte imi retine atentia in continuare.
O lipsa mare pe care o resimt aici e capitolul 16, la care nu am acces. Unde ar putea fi gasit?
Revin si asupra lucrarilor lui A. M. Mishin; cele prezentate desi remarcabile, fiind nefolosibile te intreb sandokhan daca nu ai acces la ele. Aparatul cu senzor biologic, pe care l-a folosit, ar "face toti banii". Iata un titlu interesant (de negasit):
10. Mishin A.M., Results of experiment on detection of the Ether wind, Problems for investigation of the Universe, N 18, 1995, p.24-33.
Poate nici aici in acest articol n-o fi aparatul (sau amanunte despre). Poti sa-mi dai, te rog, o mana de ajutor?
In alta ordine de idei iar mi-ai dat de citit englezeste o gramada de materiale. Cred ca saptamana urmatoare renunt le internet si ma (re)apuc de studiul lb. eng. Ca altfel n-am nici un spor.


Toate articolele lui A. Mishin aici:
http://www.energeticforum.com/renewable-energy/3978-new-energy-technologies-magazine.html (cuprins)
http://www.faraday.ru/net.htm (download toate articolele din New Technologies Magazine, exceptional documentat)
Vezi si: http://www.galactic-server.com/radio/mi-paper.htm

Akasha aether controleaza toate celelalte patru forme de aether (vayu, tejas, apas, prakriti). Akasha este curentul astral care circula prin Anu+- (conectate); mai este numit si vrill.
De unde ai scos aceste doua afirmatii?
Sunetul care calatoreste prin akasha aether (astfel Tesla isi trimitea curentii electrici direct in akasha, fiind recuperati apoi la destinatie) va devia vortex-urile care receptioneaza aether-ul (gravitatia), forta dextrogira sau dextrorotatory force, din blocurile de piatra, astfel incat aceste blocuri nu vor mai cantari aproape nimic, fiind usor de manevrat.
Cred ca ai spus niste lucruri inteligente aici dar n-ai putea sa detaliezi un pic? De ex. eu nu stiu ca Teslea sa fi trimis sunete, poate budistii?! Nu stiam nimic despre existenta unei forte dextrorotatorii in blocurile de piatra coralifera.

Am inceput sa traduc (in scopul intelegerii) cele 9 proprietati ale eterului date de Mishin. Omu' asta sustine convins ca a masurat cele patru eteruri! Mi-as dori ca un electronist sa se uite cu atentie, la schema aparatului cu care a masurat Mishin; cred c-ar fi util un asemenea aparat de masura.

Prakriti, Apas, Tejas, Vayu si Akasha
Soarele Negru radiaza Akasha, care calatoreste prin Anu+-
Prakriti = energie geomantica, dextrogira
Tesla mentioneaza de mai multe ori akasha, intermediul prin care isi trimitea curentii electrici.
Revin cu mai multe detalii cand o sa am timp; intre timp citeste Principles of Light and Color de E. Babbitt.

Masuratorile facute cu instrumentele si experimentele speciale realizate cu un (sistem)aparat autooscilant si electromecanic cu [senzor] camp biologic artificial si cu alte dispozitive, intre anii 1982-1996 (St. Petersburg), ne-a ingaduit sa obtinem/afirmam urmatoarele:

1. Orice schimbari a starii interioare sau a starii de miscare a unei substante (corp fizic) sunt insotite de perturbari [tip] vortex-unda neconventionale ale eterului care cresc/ridica/ densitatea energetica (temperatura) ordinara a eterului in campul/spatiul/ adiacent acestui corp, precum si pe directia de propagare a acestor unde de natura necunoscuta. In mod deosebit (de pregnant) eterul este perturbat de procesele termodinamice si electromagnetice dezechilibrate. Proprietatile perturbarilor [de tip] vortex-unda ale eterului depind de elementul din care e compus corpul activ, structura interna a ....."latter", de geometria si frecventa oscilatiilor mecanice (si de celelalte oscilatii).
Corpul fizic in repaus este umplut cu eter "lichid" greu (o masa "lichida" (a)lipita [8]) care dincolo de corp formeaza o mai putin densa anvelopa stationara ce (re)produce [?] un camp gravitational, in forma si gradient. Insuficient exploratele procese eterice descrise [mai sus], ocupa un larg spectru de unde-frecvente spatiotemporale si prezinta/manifesta/ o (vadita) persistenta pronuntata, care confirma natura lor cvasimateriala vorticiala [rotitor].

2. In conditii de laborator toate experimentele desfasurate pentru generarea si inregistrarea noilor feluri de miscari eterice se supun legii [10] a adaptarii parafizice [?] sau legii "trial" (un analog al TR). Cel mai eficient a fost primul experiment , prima aplicatie a noului aparat construit, care a urmarit sa creeze o bariera de energie-informatie care sa aduca toate toate procesele, cu o intreita reintoarcere a situatiei, la [situatii] clasice. La unul din experimente, in timpul primei conectari, radiatia neconventionala modifica/altera/ de 15 ori [?] parametrul procesului fizic.
Bariera energie-informatie reprezinta principala proprietate a eterului si e numita principiul "ultimei perturbari" [8]. Supus [aparatul] conditiilor experimentului, adaptarea [lui] ia de la cateva secunde pana la cateva ore. (Experimentatorul va trebui sa incetineasca si mai mult [masuratoarea] pe masura ce dimensiunile vortexului cresc.)
Modificarile (daca apar) compozitiei spectrale a perturbarii de eter /scot/duc la intreruperea pentru ceva vreme a [formarii] barierei energie-informatie.

3. Campul de eter excitat se comporta ca un camp de temperatura ridicata care e influentat de gravitatie [??]. El [campul] se strecoara (cu greu) in exterior, in spatiu, descrescand in intensitate de preferinta [mai ales] in planul orizontal [al Pam.] si in jos pe verticala. Prin urmare, cvasisubstanta ca si rotitor /vartej/ are masa si compararea ei cu un proces termodinamic reliefeaza doar unul din aspectele fenomenului.
Pe inchiderea [odata cu] , intreruperea generarii si intreruperea disiparii de cvasisubstanta (ce dureaza aprox. 3 ore) campul de eter adiacent generatorului si [adiacent si] directiei de radiatie, "coteste"/vireaza/[se transforma] intr-o neomogenitate spatiala "wattless" [lipsita de energie?] ce poate fi atribuita polarizarii sau anizotropiei structural-topologice a echilibrului, faza grvitationala a eterului. [??]
Dar cel mai important lucru consta in altceva, aceea ca aceasta neomogenitate e capabila sa exista/dureze/ mai multe ore, sta intr-un loc, impotriva miscarii in spatiu a Pamantului si cu vantul eteric batand-o din toate partile.

4. Vascozitatea rotitoare a eterului neperturbat e de cateva ori mai mare in plan orizontal decat in cel vertical, adica exista o anizotropie a anvelopei de eter stationar a Pamantului si a campului gravitational ce-i corespunde (in structura).
Se poate dovedi ca spectrul structurilor rotitoare se modifica cu altitudinea in sensul cresterii [odata] cu dimensiunile vortexului , si [ca] in plan orizontal eterul este mai omogen. Anizotropia e atat de mare incat o haltera (gantera) de fonta aflata cu axa in poz. verticala, [atunci] cand e rasturnata cu 180o eterul lichid (stuctural) se revarsa/curge/ din partea superioara catre cea de jos producand/demonstrand efectul de "clepsidra".Totodata anizotropia formeaza in vecinatatea/apropierea suprafetei Pamantului o "unda-canal" specifica/proprie/ oferind posibilitatea inregistrarii tuturor perturbarilor [din] spatiu in planul orizontal.

5. Densitatea de energie (excitarea) a eterului depinde de factorii externi naturali. Astfel, variatia diurna a temperaturii eterului se coreleaza cu campul electric al Pamantului care atinge, la Moscova, un minim la ora 6 [dim] si un maxim la ora 21. Scurte izbucniri de energie [scapari] cauzeaza fenomenele de furtuna/vijelii/ din atmosfera. Cresteri episodice ale energiei eterului au fost de asemenea inregistrate la amiaza cand directiile miscarii orbitale a Pamantului, [respectiv] vantul eteric geodetic de la est spre vest , si reteaua Hartman "concluide".... [?].
Pe durata unei luni, energia eterului creste [odata] cu luna plina si scade [odata] cu luna noua.

6. Vantul eteric geofizic stationar din directia estica , vantul in legatura cu Soarele dupa apus, ca si vanturile de directii variabile cauzate de sistemele de cicloni si anticicloni din atmosfera, au fost de asemenea gasite. Miscarea/Deplasarea maselor de aer antreneaza cea mai mobila parte a mantei de eter a Pamantului conform cu legii adaptarii.

7. La scara sistemului solar observatiile cu aparatul au stabilit [ca exista] o componenta solara de vant eteric, contrar si prielnic [??de acelasi sens?] cu vanturile orbitale ale suprafetei Pam. Aceste fluxuri perturbatoare (turbulente) de eter au compozitii spectrale diferite . Spre ex. , vant prielnic pentru Pamant, avand o viteza de aprox. 300 km/s , e cauzat de revolutia impreuna cu Soarele, [vant] al campului individual solar neconventional.

8. Vantul eteric contrar si prielnic se inregistreaza cand Soarele se misca pe orbita galactica, in aceeasi masura [proportional?] in care se inregistreaza [si] anizotropia spatiului pe directia miscarii absolute a sistemului solar catre constelatia Leo [precum] si a miscarii similare a Galaxiei catre constelatia Hidra.

9. S-a dovedit [si] posibilitatea de inregistrare/masurare/, cu dispozitivele, [si a miscarii] Pamantului in raport cu alte corpuri ceresti. Semnale locale, de la Luna, Soare si centrul Galaxiei si de la cometa Hakutate (25 Mar 1996) au fost [de asemenea] inregistrate.
Evenimentele dovedesc in totalitate cel mai important lucru: Vanturi eterice din diverse directii pot fi inregistrate cu aparate fizice simultan si [sau] independent, violand legea compunerii vectorilor de miscare in spatiu. Exact la fel, simultan si independent, s-a masurat/obs./ anizotropia (polarizarea) gravitationala din eter.
Datele experimentale prezentate sustin [dovedesc] o legatura directa cu problema spatiului absolut. Fragmente din inregistrarile alese dintre mai multe sute de observatii si experimente, se dau in Fig. 1....


A venit vremea observatiilor si intrebarilor. Cu A, coloana notatiilor/observatiilor, cu B, coloana intrebarilor. Deocamdata respectivele coloane se refera doar la cele 9 noua concluzii/interpretari formulate de Mishin A. M. ca rezultat al masuratorilor facute de el.

COLOANA A - OBSERVATII

1. Orice modificare in starea interna /sau de miscare/ a unui corp produce "reactia" eterului. Confirma in totalitate observatiile exp. ale lui Kozyrev (a carui "scoala" pare sa o fi continuat Mishin la Pulkovo). Kozyrev afirma in plus ca si gandurile sau starea emotionala a experimentatorului influentau aparatele sale.
2. "Anvelopa eterica" a fiecarui corp coincide cu obs. teozofilor.
3. Exista o "bariera energie-informatie" ca principala proprietate a eterului si e numita proprietatea "ultimei perturbari".
4. Foarte importanta este semnalarea existentei unei "anizotropii" intre orizontal si vertical a "anvelopei de eter" a Pamantului. Importanta rezida in aplicatiile imediate cum ar fi generatoarele de energie gen "perpetuum mobile" (poate ca ef. Searl sau altele sa se bazeze pe aceasta anizotropie le nivelul suprafetei Pamantului). Se stie de altfel f. bine ca exista o diferenta de potential electric pe verticala, din cate am retinut, pe distanta verticala de un metru, la nivelul solului, la nivelul persoanelor, exista o diferenta de cel putin 10.000 Volti ! (Sa fie aici legatura intre eter si electricitate?)
5. "Neomogenitatea de eter" remanenta dupa intreruperea generarii (de perturbatie) este aceeasi cu "amprenta" din exp. Kozyrev.
6. Importanta, observatia ca anvelopa de eter a Pamantului "acumuleaza in plan orizontal" cu usurinta (amplificare pe oriz.?) toate perturbarile din spatiu.
7. Notiune de baza: perturbarea (eterului), prob. sinonima cu excitarea (eterului).
8. Dependenta puternica a inregistrarilor de procesele naturii (de "afara"), exact ca in experientele lui Kozyrev.
9. Mishin echivaleaza "spatiul absolut" cu eterul. Cel putin in reprezentarea sa personala, imagistica.
10. Interesanta este confirmarea, data de masuratori, a existentei anizotropiei "spatiului" pe directia de miscare [aici e rotatia Pamantului E-V, deplasarea pe orbita a Pam. dar si (!) a sistemului solar spre Leo si a Galaxiei spre Hydra].

COLOANA B - INTREBARI

1. Anvelopa de eter a corpurilor e "suportul cauzal" al gravitatiei?
2. Ce e "ultima perturbare" [8] ?
3. Ce e "compozitia spectrala"?
4. Cum a pus in evidenta "ef. de clepsidra" la exp. cu gantera?
5. N-am inteles "alinierea" cu reteaua Hartmann?
6. E vreo legatura intre orientarea spre rasarit a bisericilor si "vantul eteric geofizic stationar" dinspre Est?
7. Ce e legea "adaptarii parafizice" [10] ?
8. N-am inteles cum se "violeaza legea compunerii vitezelor"? La ce se refera?

Cu Mishin, lucrurile devin mult prea complicate.


Caduceul hermetic explica totul mult mai usor.
Torsion fields/energy helices = spiralele externe ale Anu (10 la numar, electricitate, lumina, UV, x-rays, sound, radiowaves, prakriti)
Magnetism = curent astral-atomi astrali al carui traseu trece prin mijlocul Anu+- si care inconjoara acesti Anu
Lumina este alcatuita din curbe elicoidale (octava 49), traseul fiind efectuat pe corzile externe ale Anu+- (vezi diagramele din Principles of Light and Color) care dau efectul de unda; dar curentul propriu zis/curba elicoidala este alcatuita din atomi astrali, efectul de particula.
V. Schauberger: daca apa sau aerul vor fi rotite prin dubla torsiune, va rezulta o imensa acumulare de energie (magnetism astral) care poate produce levitatia.
http://www.scribd.com/doc/34317/Spintronics-The-Secret-World-of-Magnets-2006-by-Howard-Johnson (diagramele/computer graphics cu atomii astrali care formeaza campul magnetic)
Daca doresti detalii care te pot duce dincolo de Mishin, incearca J.W. Keely...omul care l-a inspirat pana si pe Nikola Tesla cu multe idei...
http://www.svpvril.com/Cosmology/cos10.html

Pe tine, sandokhan, te inteleg mai greu decat pe Mishin
-In sfarsit am inteles Prakriti caci i-ai dat un inteles/semnificatie fizica . Dar nu ai mai continuat si cu Apas, Tejas, Vaju si Akasha. Dar ma pui sa mai citesc vreo cateva carti....
-"Lumina e alcatuita din curbe elicoidale", zici tu dar stie toata lumea ca lumina e alcatuita din electroni si care se deplaseaza liniar. Sau vrei sa zici ca de fapt electronul se misca elicoidal in jurul unei linii drepte?....
-Observatia cu Schauberger e buna, e la fel la Tesla.
-J.W.Keely l-a inspirat pe Tesla, zici. Eu ma straduiesc sa gasesc experimente si explicatii ale eterului mai actuale; am dat chiar peste o universitate franceza care preda pe cinci ani numai despre eter...! Scopul meu e sa reduc cartile si materialele stufoase la cateva principii simple, gen Mishin. Se numeste sinteza si e a doua componenta a notiunii de judecata din Psihologie.

Prakriti ELF extremely low frequency waves E4
Apas electricitate radiowaves E3
Tejas infrarosu/lumina/UV E2
Vayu UV indepartate/x-rays/gamma rays E2 si E1
Akasha sound waves thru aether E1
Efectul fotoelectric este datorat faptului ca avem energie care parvine de pe octava superioara (UV); nu exista nici un fel de electroni, doar corzi de atomi astrali care calatoresc prin filamentele exterioare ale Anu, cel mult putem vorbi de vortex-uri receptive, Anu- care duc in astral energie. Lumina se deplaseaza pe acele curbe elicoidale pe exteriorul Anu, la nivel de preon/subquark, in etherul Tejas, adica in E2, luminous ether.
Cum functioneaza un UFO? Nici gen. Emil Strainu nu stie...este vorba de torsion fields (cele doua discuri care se rotesc in sens invers, cauzate de motor cu magneti), care aduc campul magnetic din astral (magnetismul este format din atomi astrali) in recipientul cu mercur; de la E4, starea normala, se intensifica circuitul energetic pe acele corzi ale Anu, si astfel se ajunge la implozia atomului, transformarea E4 in E1, cu energia magnetica aferenta; o inginerie cuantica de exceptie, se transforma mercurul, in conducte de akasha, in exterior, de Anu+-, care ecraneaza UFO fata de orice alta forta.
Hans Coler astral magnetism generator, prototipul pentru Tachyonator utilizat la UFO germane:
http://www.rexresearch.com/coler/colerb.htm
Phi Physics = legea octavelor, armonici (subharmonics, anuranana cuvantul sanscrit), o introducere:
http://www.musicpsyche.org/Journal/mp3-SPhillips.htm

Continuand studierea articolelor lui Mishin (contemporan noua) am gasit o alta insiruire a celor noua principii pe care le-am reprodus déjà dar puse in alta ordine si parca mai concis exprimate si le reproduc mai jos deoarece ar putea aduce lamuriri suplimentare. (Ma refer aici la faptul ca Mishin a formulat o serie de notiuni cu totul noi, bazate pe experientele lui deci f. solid ancorate, notiuni care sunt totusi niste cuvinte-interpretari ale exp. si aici trebuie atentie sporita…).
Articolul se numeste:
The Physical System of Artificial Biofield Experimental Research of Ether

Observatiile astrofizice prin intermediul ABD (Artificial Biocamp Dispozitiv) si experientele de laborator au permis stabilirea urmatoarelor regularitati si proprietati ale eterului:
…..VARTEJUL ETERULUI ARE PROPRIETATI MATERIALE INDEPENDENTE DE MARIME [?]
1. Cu ABD s-au inregistrat vanturile eterice (anizotropii ale spatiului) pe directii diverse ce nu depind de [violeaza] legile compunerii vectorilor de miscare in spatiu si aditivitatea.
2. Forma semnalelor inregistrate dovedeste ca procesele (ale eterului) din eter sunt macroscopic cuantificate/diferentiate/ (in special [se vede] la oscilogramele 5…9)
3. In timpul/pe parcursul/ miscarilor [lor] orbitale, Galaxia, Soarele, planetele si satelitii sunt afectate nu numai de vanturile eterice co-directionale [lor] dar de asemenea si de turbulenta altor compozitii spectrale [??]
4. Pe [la] suprafata Pamantului exista un vant de Est spre Vest (camp magnetic planetar) , tot asa un vant de N-E spre S-V (curent electric teluric) [precum] si vantul de Vest spre Est (suprarotatia[?] suprafetei atmosferice). E cunoscut [de altfel,]: campul magnetic al Pamantului se deplaseaza spre vest cu viteza de 0,3o pe an [nu stiam , si care-i legatura?]
5. Densitatea de energie (“temperatura”) eterului e corelata cu c. electric al Pamantului (minima la 6:00 a.m. si maxima la 9:00 p.m. dupa ora Moscovei [si chiar si dupa a noastra]). Energii de scurta durata improasca si provoaca furtuni (vijelii) in atmosfera. Pe perioada unei luni de zile, energia eterului creste si descreste cu fazele de Luna Noua.
6. Vascozitatea eterului ce se roteste [vartejurile de eter] in planul orizontal [la suprafata Pam.] este de cateva ori mai mare decat in plan vertical. Asta creaza un original “canal de unda” in apropierea suprafetei Pamantului, care perturba eterul ceea ce [ne si] indica anizotropia spatiului “alipit” Pamantului. [?]
7. Perturbat in proportie locala, eterul se comporta ca o arie de temperature mai ridicata, care e influentata de gravitatie. [!] Eterogenitatea spatiala “watt-less” , care e un reziduu de la disiparea de cvasisubstantei, poate fi urmarita/sesizata/ [chiar si un timp de] pana la o jumatate de zi , fiind stationara [lipita, as zice], cu toate acestea (in ciuda) miscarii Pamantului si a vantului de eter , care bate din toate partile. Asta e dovada ca eterogenitatea reziduala e legata de “subspatiul solid” care se roteste impreuna cu Pamantul.
8. Bariera de energie-informatie poate fi biruita intr-un experiment nou (intelectual ??) . De ex. prin fortarea /constrangerea/ cu o radiatie incomoda [?]; in primul experiment noi am marit viteza [de desfasurare ] a unui process fizic clasic (de ex. fotoluminiscenta) de aprox. 15 ori.
9. Perturbarile neobisnuite de unde-rotitoare ale eterului apar la orice fel de schimbari, mecanice, termodinamice sau [depinzand de] de cond. electromagnetice ale substantei (corp fizic), dar cand bariera energie-informatie s-a creat, aceste perturbari vireaza intr-un fel de radiatie speciala. Energia acestei radiatii e comparabila fluxului de neutrini.

http://www.scribd.com/doc/4074634/-Zecharia-Sitchin-The-Wars-of-Gods-and-Men-3rd-Book-of-Earth-Chronicles-

La pg. 141 a cartii se poate accesa tablita cuneiforma care ne arata undele exterioare Anu+- in legatura cu Piramida de la Gizeh, acest grafic explica ceea ce este curentul alternativ si campul magnetic creat in circuit, lucruri care nu sunt explicate deloc in manualele de fizica contemporane, si anume de unde provine radiatia magnetica, si faptul ca acel curent alternativ este compus din doua unde separate, yin si yang, care sunt actionate de catre polul nord, respectiv polul sud, al magnetului permanent principal.

Acel site al lui S. Phillips este o introducere in teoria muzicala a mecanicii cuantice, aici mergem mai departe:
http://www.dovesong.com/positive_music/archives/basement/Musical%20Numerology.asp
http://vaczy.dk/htm/octave2.htm
http://vaczy.dk/htm/octave3.htm
http://vaczy.dk/htm/scales.htm (ce ai mentionat mai devreme)
http://vaczy.dk/htm/scales2.htm
Exista tratate care duc lucrurile si mai departe, si anume se ocupa de vortex-urile care fac legatura dintre lumea fizica (aici includem cele 4 aethers, compuse din Anu+-) si lumea astrala si numarul de aur.
Sa ne amintim de comentariul facut de acel baietel de 6 ani catre tatal sau, un celebru astrofizician, cu privire la mareele oceanice: "Cred ca mareele sunt cauzate de presiune si nu de gravitatia lunara, pentru ca numai presiunea poate misca apa".
Cymatics, science of creating sacred geometry by sound:
http://www.spiritofmaat.com/archive/jan4/williams.htm
http://geometry.wholesomebalance.com/Sacred_Geometry_2.html
Pentru a merge si mai departe, adica sa descoperim cum poate fi transformata lumina direct in electricitate (adica sa depasim cu viteza luminii asa numita tehnologie de panouri fotovoltaice), e nevoie de urmatoarele:
1. Sa intelegem care octave corespund cu care corzi/spirale din Anu
2. Relatia dintre E2/E3 si traiectoria urmata de fluxul de atomi astrali de-a lungul corzilor care transporta octava 49
In Principles of Light and Color, de E. Babbitt, este important sa intelegem mai ales aceste pagini (dincolo de Occult Chemistry): 91, 97, 99, 101, 105, 109, 113, 124, 127, 130 196, 222, 266.


Ultima editare efectuata de catre mm in Mar Iun 21, 2011 1:16 pm, editata de 1 ori

mm

Mesaje: 121
Data de inscriere: 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  mm la data de Sam Ian 29, 2011 4:52 pm

(Continuare III)

Iata ideile -unele- continute intr-o prefata scrisa de Tom Bearden, un autor de "free energy" ce nu mai trebuie prezentat:

-CEM, (teoria) electromagnetismul(ui) clasic, a ramas -si dupa exp. Michelson-Morley- bazata pe eterul material.
-CEM nu contine definitiile sarcinii si potentialului;
-Definitia energiei este gresita;
-Fortele sunt considerate cauze si nu efecte, asa cum se stie din 1959;
-Tot din 1959 se stie ca potentialele sunt cauze primare ale fenomenului EM, electromagnetic;
-Sarcina electronului nu e cuantificata ("cantitativizata") ci e discretizata, fiind functie de marimea VPF (flux virtual de fotoni) schimbat intre vacuum si particula incarcata;
-Notiunea (din cadrul CEM) precum ca: campul de forte EM si undele c. de forte exista in vacuum e FALSA;
-Presupunerea CEM, de "vacuum gol" este falsificata actualmente de mecanica cuantica;
-Numai potential si gradienti de potential exista in vacuum;
-Undele EM in vacuum nu sunt undele campului de forte, cum prescrie CEM; de fapt ele sunt oscilatii de potentiale si de gradienti de potentiale;
-Potentialele au o structura unda-pereche EM, bidirectionala, unde perechile de unde bidirectionale sunt phaselocked (n-am gasit traducerea) in serii armonice;
-In fiecare pereche de unda, fotonii si antifitonii se cupleaza (si decupleaza) permanent in (gravitoni spin-2);
-In asta si consta unificarea dintre gravitatie si EM;
-Nici macar una din ec-le -invatate ca- "ec-le lui Maxwell" nu a aparut in vreo carte sau publicatie (scrisa) de James Clerck Maxwell; De fapt, ele sunt ec-le lui Heaviside. Teoria lui Maxwell a fost scrisa in quaternioni. Versiunea Heaviside/Gibbs e o versiune vectoriala.

Aceste idei, Bearden le-a desprins in urma a 30 de ani de studii/cercetare, dupa propria-i marturisire.
Nu stiu cum sa iau ultima lui afirmatie/informatie, sandokhan, deoarece tu mi-ai indicat lucrarile originare ale lui Maxwell si am crezut ca alea sunt.
Banuiam si eu ca la electro' am invatat tampenii de "baza" intrucat profesorii se incurcau in explicatii "de amanunt", daca le cereai. Dar Bearden le si numeste aici, sarcina, potentialul, vidul-nevid, etc.
In legatura cu unda-pereche, o izbitoare asociere se poate face cu lucrarea lui Forgaci, recent afisata pe forum. FOTON si ANTIFOTON!

Exista diverse clasificari despre aether; aici le vom gasi pe cele mai importante:
http://www.rosicrucian.com/rcc/rcceng01.htm#part2
http://www.agoyangyang.com/ethers/ethers.html
http://www.alliancesforhumanity.com/matter/matter.htm

The CEM notion that singular EM forces exist in either matter or the vacuum is false; Newton's third law requires that all forces exist in oppositive pairs. Not a single one of the equations universally taught as "Maxwell's equations" ever appeared in any book or
paper by James Clerk Maxwell; instead, they are Oliver Heaviside's equations. Maxwell's actual theory was written in quaternions, which is a complete system of mathematics. The Heaviside/Gibbs vector version
(1) has a lower topology,
(2) is not a complete system of mathematics, and
(3) actually captured only a subset of Maxwell's actual theory.

Asta e citatul. Dupa cum vezi, l-am tradus bine. Tocmai de aceea am si semnalat nepotrivirea, intrebandu-ma daca noi chiar avem originalele de care ziceai. Am sarit, data trecuta, peste observatia cu Newton, conform caruia fortele sunt totdeauna in perechi (legea a treia a mecanicii, actiunea si reactiunea). Acuma realizez de ce inregistram o stranie senzatie -ca as fi "in aer"- ori de cate ori ni se explicau notiuni precum undele EM (fara reactiune) ori alte "neperechi". Explicatia o am acum, legea a treia era mai adanc incastrata in mintea mea decat notiunile "nepereche", si... "reactiona" la contradictii. Ma folosesc de aceasta revenire asupra subiectului pentru a sublinia, inca odata, perfecta potrivire a conceptiei newtoniene -dupa parerea mea, mult mai generala decat mecanica,- a actiunilor pereche cu conceptia Forgaci (expusa de curand aici in forum) dar si cu conceptia chinezeasca a permanentei dualitati Yin-Yang (conform careia nu exista "un" Yin fara un "Yang", si invers) si-mi face placere sa constat, desi cam tardiv, acest lucru.

Koilon = Eter (atunci de fapt ceea ce noi numim eter sunt configuratiile acelor tori/bubble of light care formeaza Anu, adica "gauri" in adevaratul eter)
Into this Koilon, or primordial ether of "space, the Divine Power poured His energy, pressing back the Koilon from innumerable points within it.
Each "bubble" or point of light exists where Koilon is not; therefore each bubble is in reality a point of consciousness.
The Divine Power swept these bubbles into spiral formations, with seven bubbles
to each spiral.
These are termed "spirals of the first order". Great lengths of these spirals of the first order were coiled into larger loops still, with seven spirals making one "spiral of the second order"; lengths of spirals of the second order were similarly twisted and held as "spirals of the third order"; and so on till there were created lengths of "spirals of the sixth order".
Ten parallel strands, composed of lengths of spirals of the sixth order, were then twisted, to make the fundamental unit of our physical matter.
http://users.ez2.net/nick29/theosophy/fp-204.jpg
(shows spirals of the first, second and third orders; the white line connecting the bubbles in the spiral of the first order, and that going through the loops in the spirals of the second and third orders)

The first or Adi plane is made out of the bubbles in Koilon directly, and the atom of this plane is one bubble. The atom of the next plane, the Anupadaka, is made out of 49 bubbles. The Atmic atom is made out of 49^2 or 2,401 bubbles. We have the atoms of the lower planes then made in succession with bubbles to the number as follows: atom of the Buddhic plane, 49^3 or 49 x 2,401 bubbles; atom of the Mental plane, 49^4 or 2,401 x 2,401 bubbles; atom of the Astral plane, 49^5 or 49 x 2,401 x 2,401 bubbles; atom of the Physical plane, 49^6 or 2,401 x 2,401 x 2,401 bubbles, with a definite number of bubbles in addition, owing to the peculiar formation of the physical atom.


In Lumea Astrala exista doar corzi de puncte de energie (bubbles/tori); tot ce exista in lumea fizica/eterica este constituit din Anu, prin ale carui spirale sunt manifestate electricitate/infrarosu/UV/sunet si campurile magnetice aferente.
Cea mai interesanta intrebare este: trecerea de la lumea fizica/eterica la cea astrala se face printr-un numar finit de decimale al numarului de aur, sau printr-un numar infinit de decimale? In lumea astrala totul decurge la o vibratie superioara vitezei luminii din lumea fizica; un numar finit de decimale ar insemna ca exista o octava superioara (dincolo de razele cosmice) de unde se face legatura cu lumea astrala printr-o spirala de aur (golden spiral-phi spiral).
(diagramele pentru Ezion-Geber, asa cum am mai mentionat, in cartea lui C.P. Bursuc, Construiti-va cu mijloace proprii un OZN, ed. Miracol)


Teoria octavelor/lateral shocks in In Search of the Miraculous de P.D. Ouspensky si mai ales in Gnosis (3 volume) de B. Mouravieff.
Capitolul 14 din Divine Cosmos (Ramanujan/modular forms/10 strings of Anu/nedumeririle fizicienilor cuantici moderni, care pot fi descifrate numai prin teoria aetherului):
http://divinecosmos.com/index.php/contact-us/privacy-policy/92-the-science-of-oneness-chapter-14-vedic-yoga-seth-and-multidimensional-cosmology (sectiunea 14.22, descriere exceptionala a lucrarilor lui Ramanujan in legatura cu teoria moderna a corzilor etherice), linkul se poate accesa acum
Tattwa/five ethers/application to vibration:
http://www.weare1.us/Bioresonance.html (de exceptie)
http://www.rexresearch.com/prana/essays.htm (1890, Rama Prasad, superclasic, Science of Tattwas)
Cateva citate clasice:
N. Tesla: If you only knew the magnificence of the 3, 6 and 9, then you would have a key to the universe.

"On that fateful afternoon in February in Budapest in 1882, when he was given the vision of the rotating magnetic field, there had come with it an illumination that revealed to him the whole cosmos, in its infinite variations and its myriad of forms and manifestations, as a symphony of alternating currents. For him, the harmonies of the universe were played on a scale of electrical vibrations of a vast range in octaves. In one of the lower octaves was a single note, the 60-cycle-per-second alternating current, and in one of the higher octaves was visible light with its frequency of billions of cycles per second.
"Tesla had in mind a course of experimentation in which he would explore this region of electrical vibration between his alternating current and light waves. He would increase the frequency of the alternating current through the unknown intervening regions. If one note in a lower octave produced such a magnificent invention as the rotating magnetic field and the polyphase system, who could imagine the glorious possibilities that lay hidden in other notes in higher octaves? And there were thousands of octaves to be explored. He would construct an electrical harmonium by producing electrical vibrations in all frequencies, and study their characteristics. He would then, he hoped, be able to understand the motif of the cosmic symphony of electrical vibrations that pervaded the entire universe."

E.D. Babbitt (The Principles of light and color): Why are ethers drawn from spirals of one atom to the same kind of spirals in a contiguous atom, and why does a certain grade of ether exactly harmonize with, and seek out, a certain size spiral? For the same reason that a tuning-fork or the cord of a piano will be set into vibration by a tone made in its own key. In the case of the piano, a chord vibrates to tones of its own pitch, or in other words, to tones whose waves synchronize with its own vibrations. Let us apply this principle to atoms. The vibratory action of the red spiral throws the current of ether which passes through it into the eddy-like whirl which just harmonizes in size and form to the red spiral of the next atom above it with which it comes into contact, and which must necessarily draw it on. This second atom passes it on to the red spiral of the third, the third to the fourth, and so on through millions of miles, so long as there is a spiral of the right grade to conduct it onward. (vezi http://www.weare1.us/Bioresonance.html )

Pana una-alta sa aruncam o privire pe o lucrare (in fr.) de pe un sait, acorgone. Mi-a atras atentia urmatorul pasaj:

Anvelopa de energie orgonala a Terrei
E probabil ca fiecare a vazut ceea ce aduce cu un val frematator si tremurand in atmosfera din apropierea solului, in apropierea varfurilor muntoase, pe deasupra drumurilor, lacurilor, pe deasupra oceanului, etc. Aceste fenomene asemanatorare valurilor sunt numite comun ca "valuri de caldura", fara ca totusi ele sa aiba ceva in comun cu "caldura". Caldura, in sine, este o senzatie subiectiva, si nu o energie sau un fapt obiectiv. Obiectiva e doar expansiunea mercurului in coloana termometrului. Ridicarile de aer cald, undele vizibile pe varfurile muntilor nu urca deloc ci se deplaseaza in zilele clare de la vest la est, in directia miscarii de rotatie a Terrei. Ele se deplaseaza mai rapid decat globul terestru, altfel n-ar putea fi percepute in miscare. Daca aceste unde ar fi fost "de caldura", n-ar fi trebuit sa fie vizibile decat in zilele "calde" si ar trebui sa dispara in zilele "reci". Dar nu e cazul: oricine poate sa vada aceste "valuri de caldura" pe inaltimile varfurilor montane si printr-un telescop, la sub 30o sub zero; si oricine poate sa le vada disparand in zilele unei veri calde, cu putin timp inainte de venirea unui front de ploi (serioase) sau de furtuni. In consecinta, aceste unde n-au nimic de-a face cu "caldura". "Ceva" se misca de la vest la est in genul valurilor; nu e aerul, intrucat aerul e invizibil - nimeni nu poate vedea o rafala de vant in miscare nici cand are o viteza de 90 km/h. In plus, aceste valuri merg de la vest la est, in timp ce vanturile bat in toate directiile. Este mult mai probabil ca vanturile si furtunile atmosferice sa fie rezultatul deplasarilor de energie atmosferica decat orice altceva. Pentru un meteorolog, "valurile de caldura" sunt acelasi lucru cu
"vederea rea" a astronomului. Astronomii sufera f. mult, la observarea stelelor, din cauza a ceea ce ei numesc "vedere rea". Acuitatea necesara observarii stelelor este mult preturbata de tresaririle si miscarile in forma de valuri ale atmosferei. Recent au fost intreprinse tentative de a elimina aceasta "vedere rea". Este exact manifestarea a ceea ce studiile si aparatele de orgonologie constata ca si "energie orgonala atmosferica".

Sincer, n-am stiut nimic despre acest fenomen pe care il vazusem de atatea ori, dar, consideram -ca toata lumea- ca sunt "tremuraturi de caldura". Uite ca niste observatori atenti au constatat altceva. Chiar atunci cand tu, sandokhan, vorbeai despre atmosfera si miscarile ei, pe acest sait, exact despre fenomenul acesta -al deplasarii de la vest la est- a "ceva", credeam ca bati campii. Cer scuze acum.
Mi-au placut si dovezile simple aduse in sprijin: da, si in zilele reci se vad, deci nu e "caldura". Stiam ca astronomii au tot felul de tabele cu "abaterile" ce apar la observatiile astronomice, din cele mai complicate si diverse. Am remarcat, insa, si faptul ca uneori ei vorbesc despre ceva ce le afecteaza observatiile dar nu pot sa cuprinda in vreun tabel aberatia respectiva. Intrucat nu eram de specialitate nu mi-am facut probleme dar acum am revelatia ca am perceput bine.

Este extrem de important acest fenomen, despre care nu scrie absolut nimic in cele carti de buchiseala stiintifica, si, da, poate fi cauza care invarte Pamantul. Imi pare rau ca am uitat cu totul de geografie si de vanturile regulate ce bat pe directia paralelelor, ar trebui ca directia lor predominanta sa confirme ce scrie saitul acorgone. Important este si faptul ca exista o "anvelopa" eterica in jurul Pamantului, confirmare si din masuratorile lui Mishin, pomenite in acest topic. Informatie redundanta.
"Electrostatica"
In electrofizica, energia atmosferica este recunoscuta ca fiind "electrostatica". Orice ascultator radio cunoaste zgomotele de paraituri emise de post, in special inainte si in timpul furtunilor. Detestam socul primit la atingerea partilor metalice ale automobilului propriu, in zilele uscate. Pilotul [de avion], mai ales, cunoaste sarcinile electrostatice prezente la capetele aripilor avionului sau si de care se teme. Au fost inventate dispozitive pentru a elimina aceste sarcini la avioane. Acum, fiind binecunoscut ca aerul e umplut cu "electrostatica" si ca un simplu fulger [?eclat] descarca milioane de volti de energie, e recunoscut, in acelasi timp, ca aerul e lipsit de electricitate: altfel n-ar putea fi un bun izolator de electricitate, fapt perfect cunoscut de orice electrician. Cum poate aerul, deci, in acelasi timp, sa fie plin de energie si lipsit de electricitate? Acest lucru e imposibil, in termeni de electricitate. Nu numai ca e posibil ci si necesar de-a presupune ca "electricitatea statica" nu e aceeasi energie cu cea pe care o obtinem prin deplasarea spirelor intr-un camp magnetic, numita si "electricitate galvanica". "Electricitatea statica" este una din manifestarile energiei orgonului atmosferic". Aceasta energie ii scapa stiintei electricitatii pentru ca ea nu e electricitate! Ea urmeaza legi cu totul diferite de cele din electricitate. Nimeni nu a recunoscut [gasit], pana acum, sursa energiei magnetice si electrice.

Foarte interesant, nu m-am gandit niciodata la treaba asta. Acum fac legatura cu spusele lui Bearden referitoare la potential, energie, etc., o complectare reciproca f. buna. Devine, de asemenea, tot mai clar, cat de tare ne-au tras in piept profesorii nostri. Notiune aiurea: electricitate statica (atmosferica).

Un cercetator rus interesat de eter, A. V. Frolov, a studiat si a sintetizat o serie de cercetari, din care reproducem urmatoarele:

Prin conceptul de eter, spatiul e o substanta ce are proprietati cunoscute (constantele:
electrica, "e" si magnetica, "m") si proprietati inca necunoscute. In orice substanta pot fi create asa-numitele unde scalare. Ca si caz general, acestea sunt niste oscilatii ale densitatii de energie pe directia de propagare a undei.
In lucrarea lui Alexander Chernetsky, "On Physical Nature of Bioenergy Phenomenons and on their modelling", 1989, sunt descrise proprietatile undelor longitudinale create de asa-numitul "corp de lucru" (metal supraconductor, plasma si plasma biologica).
O teorie a anului 1960 , asa-numita teorie a "sarcinii echivalente" a fost propusa de V. I. Dokutchaev, Rusia (1932-1990).
Miscarea relativa a sarcinilor, conf. transformatelor Lorenz, produce schimbarea distantei dintre sarcini/dintre "armaturilor" in miscare/ dintre referentiale/ ceea ce echivaleaza cu o crestere a densitatii de sarcina a curentului. Astfel, sarcina echivalenta aditionala se creaza in sistemul [aflat] in miscare:
q=(qo/2)*(u/c) by Dokutchaev
in care qo e sarcina sistemului aflat in repaus, u e viteza sistemului iar c - viteza luminii.
Dizertatia lui Dokutchaev, din 1970, descrie cateva experimente: supraconductori plasati in cutii (Faraday) ecranate, dar ceva semnal a fost detectat in afara custii Faraday, atunci cand un curent a fost creat in superconductor. Principala concluzie: undele longitudinale pot fi create in spatiu (vacuum) prin mijloace electrice si acest fel de unde nu poate fi oprit prin ecranare metalica.
Alexander Chernetsky descrie, de asemenea, unele experimente in cadrul carora a creat unde longitudinale. In versiunea sa, "corpul de lucru" este descarcarea electrica. Aici e cunoscut pinch-effect(ul), o interactiune intre curentul electric si c. magnetic al acestui curent, care (con)duce la frecventele inalte de oscilatie ale plasmei. Componenta radiala a densitatii de curent a oscilatiilor este cauza undelor longitudinale ce se propaga numai in directie radiala.
Cu mai mult de 60 ani in urma, Nikola Teslea scria: "Am aratat ca mediul universal e un corp gazos in care numai pulsurile longitudinale se pot propaga, implicand compresari si expansiuni alternative, similare celor produse de sunet in aer. Astfel, un transmitator fara fir produce nu unde Herz -care sunt un mit- ci unde sonore in ether, asemanatoare in amanunt cu cu cele din aer, cu exceptia ca, data fiind forta elastica uriasa si extrem de mica densitate a mediului, viteza lor este cea luminii".
Acest citat este din articolul lui Teslea:
"Pioneer Radio Engineer Gives Views on Power", publicat in New York Herald Tribune, sept., 11, 1932.
Cercetatorul [scientistul] american Thomas E. Bearden explica aceasta afirmatie a lui Teslea astfel:
"Teoria undelor, a lui Herz, a transmisiei fara fir poate fi pastrata o vreme, dar fara ezitare spun ca in scurt timp ea va fi recunoscuta drept una din cele mai remarcabile si inexplicabile aberatii ale mintii stiintifice ce s-a inregistrat vreodata in istorie", articol "The True Vireless".
Tehnologia lui Teslea necesita o sursa de potential inalt (milioane de volti) pentru a produce oscilatii de frecventa inalta. Terminalul ce crea undele longitudinale era o sfera metalica (capacitor sferic). Sintetizand schema lui Teslea si conceptul lui Dokutchaev, ne permitem sa concluzionam: unda longitudinala e generata prin schimbarea [variatia] densitatii de energie (densitatea de sarcina electrica). Sa-i spunem r(t). La transmitatorul Herz exista de asemenea si o variatie a densitatii de energie dar aceasta e o densitate liniara, r1(t): densitate a curentului electric din antena. Asta e o forma de densitate unidimensionala de energie. La capacitorul Teslea avem variatia valorii sarcinii plasate pe sfera capacitor. Deci e o densitate bidimensionala de energie, r2(t).

Dupa cum se poate constata, se vehiculeaza aceleasi idei, chiar si notiuni, intalnite si la alti cercetatori. Cu totii, in mod invariabil, se raporteaza la lucrarile lui Teslea si la spusele sale. Se poate face o afirmatie: Teslea nu ar fi putut face remarcabilele sale descoperiri daca nu s-ar fi bazat pe existenta eterului. Toate "noutatile" stiintifice mari, precum existenta si transmiterea undelor scalare (nerecunoscute de "stiinta oficiala"), energia gratuita -obtinuta cu mijloace simple de tot mai multi cercetatori, tehnicieni si pasionati- , dar si armele electromagnetice, instalatii precum HAARP si alte "jucarii" distrugatoare nu sunt explicabile decat prin acceptarea eterului ca realitate a acestei lumi (sau/si a celei nevazute).
Pentru conf., sursa documentarii/traducerii:
http://alexfrolov.narod.ru/papers.htm
Se cuvin niste comentarii la textul de mai sus, nu neaparat din cele mai importante texte ale lui Frolov, preferat de mine tocmai din acest motiv.

In acest articol, autorul promoveaza informatii rezultate din experimentele unor cercetatori rusi -dupa cum era si normal-, Chernetsky si Dokutchaev, defasurate de acestia acu ~30 ani. [Nu am putut pune mana pe originarele respective.] Lucrarile respective, beneficiind de seriozitatea necesara, neimpuiate de teozofii si alte filozofii scoase din joben, prezinta pentru mine suficienta incredere.

Nu stiu cum a dedus Dokutchaev formula cresterii "sarcinii echivalente" dar este cel putin interesanta si ar merita o explorare/verificare. Formula ne da sarcina q "suplimentara" ("relativista", daca dorim) intr-un mod pe care l-am semnalat si eu (pe stiinta.info, legat de numarul de aur si transformarea Lorenz; daca sunt curiosi pot detalia/repeta). In anii '70 acest Dokutchaev demonstra ca undele scalare nu pot fi ecranate de custi metalice! Informatie absolut banala, de care eu nu stiam nimic pana acu 6 luni!

Chernetsky pare sa-si fi realizat cercetarile pe baza principiului descoperit de Teslea, descarcari electrice apreciaza Frolov, dar in conditii experimentale mai sofisticate: supraconductori, plasma, etc. Nu stiu ce-i pinch-effectul, alta explorare bibliografica la orizont... Cercetarile sale confirma, neabatut, undele scalare si propagarea lor (exclusiv) radiala/longitudinala. In legatura cu ele, Frolov face trimitere la binecunoscutele -si nebagatele in seama de scientificii "oficiali"- spuse ale lui Teslea. Probabil conceptia de baza a acestuia, cea mai importanta "axioma" -sa-i spunem asa- si anume: ETERUL ca un gaz universal. In care, zicea el, nu exista alta propagare decat cea longitudinala (de fapt radiala) a oscilatiilor. Eterul, acest "gaz", si propagarea undelor scalare prin el, are asemanari "la amanunt" cu aerul si propagarea undelor sonore, ne zice acelasi -neam cu noi- Nicolae Teslea. Diferenta: viteza. Nu sunt chiar sigur ca este doar c, viteza luminii, avand usoara banuiala ca poate fi si peste aceasta valoare.

De acord cu Thomas Bearden. Tampenia asta s-a invatat la facultate, si se mai invata inca. Oarecare rezerve privitoare la afirmatia lui Frolov cu "densitatea bidimensionala de energie" pe sfera: sfera e totusi tridimensionala ...
Foarte importanta concluzia ca unda scalara e generata de variatia densitatii de energie (densitate de sarcina electrica). Exprimarea aceasta e tributara vechilor termeni din EM, respectiv densitatea de energie; alt autor, citat deja, afirma ca prin energie este bine sa intelegem de fapt potential, diferenta de potential. Indiferent de forma de exprimare, cred ca e aceeasi idee.

Conceptia lui Adrian:
Eterul cosmic în care pesupunem că sunt suspendate (dispersate) şi pulsează toate structurile dinamice (radiaţii, particule, corpuri microscopice şi macroscopice) a fost imaginat mai întâi de unii filosofi ai antichităţii, a fost preluat de fizicienii vremurilor clasice pentru a explica propagarea luminii şi interacţiunile electromagnetice, şi ulterior a fost renegat de fizicieni contemporani. Trebuie să arătăm că existenţa lui fizică reală este logic necesară pentru explicitarea fenomenelor fizice din univers şi deci trebuiesc postulate atât existenţa lui fizică cât şi proprietăţile lui (doar deduse logic).

1) Acest eter cosmic trebuie asimilat unui fluid macroscopic uniform dens, care umple tot universul (aşa cum a admis Einstein într-o versiune hidrodinamică a relativităţii generale) un fluid perfect, incompresibil, imponderabil, fără frecare internă (fără vâscozitate) şi de aceea insesizabil.
2) Eterul cosmic nu este substanţă (nu este structurat ca substanţa) cum au considerat unii fizicicieni. Adică granulele de eter (ca adevaraţii atomi ai universului) nu au pulsaţie a lor proprie şi prin aceasta eterul nu are masă (este imponderabil) şi deci nu are inerţie, nu are densitate, având doar dimensiunea spaţiului volumic L la a treia . Granulele de eter le presupunem (le imaginăm) ca nişte sfere (bile) de dimensiuni foarte mici încât sunt absolut rigide nedeformabile (aşa cum le-a imaginat Newton), oricât de mare ar fi forţa de strivire (de comprimare) la care ar putea fi supuse în condiţiile universului. Nu putem să spunem dacă granulele (atomii) de eter sunt toate de aceeaşi dimensiune sau sunt de dimensiuni diferite dar le imaginăm ca fiind sferice. Granulele de eter fiind rigide (lipsite de pulsaţie proprie) nu se atrag, nu se resping, ci sunt în atingere şi lunecă unele pe lângă (printre) altele .
3) Ansamblul granulelor de eter (care constituesc fluidul de eter) constitue mediul cvasicontinuu (=vidul cosmic) ca material fundamental al universului, în sânul căruia se desfăşoară (se petrec) toate fenomenele fizice din univers .
4) Eterul cosmic nu interacţionează cu structurile dinamice (radiaţii, particule elementare, corpuri) şi prin aceasta se postulează proprietăţile fundamentale ale eterului de a fi insesizabil de a conserva nealterate structurile dinamice şi nivelul lor de mişcare (de a asigura inerţia lor), şi de a nu opune nici o rezistenţă la translaţia lor prin eter (în vid). Fiind lipsit de masă are densitatea masică nulă în ansamblul lui.
5) Prin asimetria sferei de presiune din jurul particulelor (structurilor dinamice) ce ia naştere datorită proprilor pulsaţii, eterul cosmic determină acceleraţia şi translaţia lor pe direcţia şi în sensul de la polul (zona) cu presiune mai mare, la polul (zona) cu presiune mai mică (fiindcă orice translaţie materială în spaţiul fizic implică dizlocuirea spaţiului dinaintea structurii dinamice a particulei, în sensul şi pe direcţia mişcării).
6) Deoarece translaţia particulelor ca şi a sistemelor de particule (a corpurilor) este determinată de diferenţa de presiune (în eter) între polul anterior şi cel posterior al sferei de presiune din jurul corpurilor pe direcţia de translaţie, putem spune că traiectoriile de mişcare ale planetelor în jurul Soarelui (orbitele planetare
=geodezicele spaţiale statornicite de teoria relativităţii) ar fi locurile geometrice ale punctelor de minimă presiune rezultate din interferenţa câmpului gravitaţional al Soarelui cu câmpul gravitaţional şi cu cel de inerţie al planetelor.

Actualmente este statornicită teza (ideea) că eterul cosmic nu există, teză argumentată prin raţionamente care atribuiesc etrului proprietăţi ale substanţei (masă, densitate, frecare). De asemenea se consideră teoria relativităţii ca o demonstraţie absolută a lipsei eterului. Aici trebuie arătat că teoria relativităţii s-a născut iniţial pentru a explica rezultatul negativ al experienţei lui Michelson, şi ajunge la concluzia că pentru a explica rezultatul negativ al experienţei nu este ne voie de existenţa eterului (căci s-au demonstrat efecte de dilatare-contractare a spaţiului şi a timpului). Dar experienţa lui Michelson s-a făcut plecând de la ipoteza existenţei eterului (care ar antrena lumina în translaţia lui). Dacă în experienţa lui Michelson se consideră că nu există eterul cosmic, atunci nu mai este nevoie de o teorie a relativităţii pentru a explica rezultatul negativ al experienţei. Mai trebuie arătat că în locul eterului cosmic ca suport al undelor şi interacţiunilor electromagnetice fizica actuală pune câmpul electromagnetic (ca formă de existenţă a materiei), câmp care are în fapt aceleaşi proprietăţi ca ale eterului. Adică fizica actuală nu a făcut decât o schimbare de nume.

In legătură cu teoria relativităţii trebiue arătat că ideea genială a lui Einstein într-o vreme când fizicienii căutau un reper (o referinţă) fix(ă) la care să se raporteze toate mişcările corpu-rilor din univers) a fost de a raporta mişcările corpurilor la un reper (o referinţă) mobil(ă) care să statisfacă în permanenţă şi în mod ideal (perfect) principiul inerţiei (adică să prezinte în permanenţă o mişcare uniformă şi rectilinie). Această referinţă inerţială ideală este lumina (unda eletromagnetică, respectiv viteza luminii). De fapt prin postularea constanţei vitezei luminii Einstein postulează că lumina este undă (căci în natură, în univers numai undele prezintă o mişcare rectilinie cu viteză constatntă = viteza de propagare). Viteza luminii în vid dată de formula lui Maxwell, în care apar permeabilitatea magnetică şi permitivitatea electrică aşa zise ale vidului ar putea apărea ca fiind o constantă a vidului (a eterului), dar ea nu este decât o constantă a substanţei structurată specific fotonului în translaţie, (asemenea motorului electric liniar). Constantele epsilon zero şi miu zero se consideră ca fiind ale vidului deoarece determinarea lor s-a făcut în vid pentru a se elimina influenţele perturbatoare (asupra măsurătorilor) ale vecinătăţilor materiale.

Teoria relativităţii ajunge la concluzia că nu este necesară prezenţa eterului pentru explicarea fenomenelor fizice din univers. Dar cand face aceasta afirmatie se refera exact numai la compunerea vitezei lumini cu viteza sistemului in care se face observatia. Şi această concluzie s-a interpretat (sa statornicit) ca o demonstraţie (dovadă) absolută a lipsei eterului. Totodată teoria relativităţii postulează că viteza luminii în vid (Vlv=c ) este independentă de starea de mişcare a sistemului în care are loc emisia (radiaţia) luminii sau a celui în care are loc observarea fenomenului luminos (independenţă evidenţiată clar de efectul Doppler) şi astfel poate fi considerată ca referinţă absolută a mişcărilor din univers. Mai trebuie arătat că un reper al mişcării (al translaţiei) structurilor dinamice este el însuşi o structură dinamică şi prin aceasta raportarea este posibilă.

Eterul cosmic nu are sarcină, masă, densitate, inerţie, căci el este cauza (condiţia existenţei) acestora respectiv pulsaţia structurilor dinamice în sânul eterului). Eterul cosmic nefiind structurat dinamic (neavând o structură dinamică proprie, fiind lipsit de pulsaţie) nu reacţionează în nici un mod cu structurile dinamice şi prin aceasta le conservă. Structurile dinamice interacţionează numai între ele (prin intermediul câmpurilor pe care le autocrează în jurul lor). Prezenţa forţelor de inerţie pe durata mişcărilor accelerate este dovada imediată şi permanentă a existenţei eterului. Inexistenţa eterului în univers înseamnă translaţia (mişcarea) în universul fizic fără un suport material,fara inteactiune cu spatiul fizic, ceeace poate fi doar o idee metafizică. (La fel îngheţarea timpului şi cresterea masei la infint fără vreun raţionament fizic când se ajunge la viteza luminii sunt idei care ţin de domeniul metafizicii).

Am multe de spus in legatura cu caracteristicile eterului pe care le-ai expus aici, adrian. Nu este cazul insa ca sa insist deoarece eterul prezentat de tine aici este un model matematic si lucrezi, dupa aceea, conform lui.
Problemele pe care mi le pun eu rezida in dovezi. Ce dovezi sunt, de ex., ca eterul e alcatuit din .... puncte, sfere mici? Aceasta e una din intrebarile pe care mi le pun. Dovezi in acest sens au prezentat teozofii, clarvazatorii Bessant, Leadbeter s. a. In ceea ce te priveste acest aspect nu te afecteaza. (Preocupare permanenta pentru mine este gasirea "dovezilor", adica a "potrivelilor" dintre presupunerile teoretice si realitate.)
Ma intereseaza in mod deosebit cum poate exista presiune intr-un "gaz" eteric ce nu prezinta nici un fel de reactivitate, inertie, masa, densitate, etc.?
Se pune si intrebarea cum sunt "legate" intre ele corpurile aflate int-un eter cu care nu interactioneaza (decat dinamic, zici tu), caci avem teoria gravitatiei care spune ca permanent toate corpurile se atrag intre ele, chiar daca ele stau pe loc, in plus mai avem si ultimele experiente care au dovedit ca doi fotoni, aflati la distante f.f. mari intre ei ... comunica/interactioneaza.
De acord cu tine in privinta criticilor pe care le aduci TR. Practic, ca sa nu te incurci in ceea ce faci, e bine sa faci abstractie de TR, ea nu exista in realitate. Desigur, formula echivalentei masa-energie e valabila dar asta n-are nici o legatura cu TR.

Gasesc un numar impresionant de cercetatori (rusi) ce lucreaza "neoficial" la studierea eterului fizic, real si a proprietatilor sale. Unul din aceasta multime: Dr. V. A. Atsukovsky, Dugina st., 6-14, Gukovsky town, Moscow region, 140187 Russia.
Un citat din articolul la care am acces:
"Daca in 1880-81 si 1886-87 A. Michelson si E. Morley realmante nu au obtinut rezultate pozitive in cautarile lor, a "vantului eteric", mai apoi, in 1901-1905, E. Morly in noul sau experiment (cu avizul lui Michelson) a gasit o viteza a vantului eteric de 3 km/s. Si in 1921-1925, D. K. Miller a facut masuratori a vantului eteric pe muntele Mount Wilson [scuzati repetitia], la 1.800 m deasupra nivelului marii. Aici el a gasit o valoare de 10 km/s, a vitezei vantului eteric. E interesant ca Michelson insusi, mai tarziu, in 1929, impreuna cu F. Piece si F. Pirson, a repetat experienta si a gasit o viteza a vantului eteric de 6 km/s, in acelasi loc (conditiile experimentului au fost schimbate). Dar pe atunci TRS avea pozitii solide in stiinta si fizicienii de frunte [ce conduceau] respingeau toate rezultatele pozitive obtinute asupra vitezei vantului eteric."
Articolul dovedeste -in secundar- si inteligenta autorului care spune:
"Dependentele matematice "comune" in TR si mecanica cuantica au primit statutul de adevar absolut [subl. mea] si toate noile teorii sunt verificate la conformitatea cu ele [cu dependentele]. Aceste teorii sunt aruncate daca nu sunt conforme".



Am incercat sa ma incadrez in formatul "Studiu Teoretic" si am selectionat -pe cat posibil- acele asertiuni ce erau cat mai apropiate de subiectul eter, nu am reusit sa scap de impresia "claie peste gramada" a textelor adunate aici.
Ramane ca pe viitor, dezvoltand subiectul eter, sa condensez periodic rezultatele studiului in niste rezumate. Chiar si ce s-a dat pana aici s-a vrut sa fie un fel de rezumat dar cu prea putina reusita.



Ultima editare efectuata de catre mm in Sam Mar 30, 2013 6:24 am, editata de 4 ori

mm

Mesaje: 121
Data de inscriere: 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  Admin la data de Vin Mar 25, 2011 10:33 pm

Foarte interesante spusele autorilor citati. Poate ca ar fi de interes o reproducere a unor pasaje mai extinse din Occult Chemistry, dat fiind faptul ca aceasta lucrare de mare anvergura si de mare valoare stiintifica (chiar daca obtinuta cu mijloace neortodoxe) da cele mai amanuntite descrieri ale eterului.

Admin
Admin

Mesaje: 27
Data de inscriere: 12/01/2011
Localizare: Brasov

Vezi profilul utilizatorului http://cercetareromaneasca.forumgratuit.ro

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  mm la data de Mar Mar 29, 2011 2:37 am

Intr-adevar, nu cred ca se poate face un studiu asupra eterului fara a tine cont de Chimia Oculta (CO). Ba chiar, in lumina celor prezentate deja pana aici, trebuie studiata temeinic. De aceea ar fi binevenita o versiune in lb. romana, macar pentru primele doua capitole.


CAPITOLUL I
NATURA MATERIEI


Un articol purtand titlul Occult Chemistry, a aparut in Lucifer, nov. 1895 si a fost retiparit ca brosura separat in 1905. In acest articol, trei elemente chimice, hidrogen, oxigen si azot au fost examinate pe calea clarviziunii iar rezultatele cercetarii au fost prezentate experimental publicului. Lucrarea a fost infaptuita de D-l Leadbeater si cu mine. Natura presanta a altor lucrari pe care le aveam [atunci] nu ne-a permis la acea vreme investigatii suplimentare dar am avut in 1907 ocazia de a continua aceste cercetari ce au necesitat un considerabil volum de munca -si pare ca a meritat- de asemenea s-au publicat rezultatele. Unele principii par sa reiasa din masa de detalii si e posibhil ca unii cititori -mai versati la chimie decat noi- sa observe lucruri care noua ne-au scapat. Un cercetator/observator are datoria sa efecueze clar observatiile pentru ca altii sa poata judeca valoarea lor si sa decida daca sunt linii de cercetare profitabile.

Lumea fizica este considerata (in 1895) a fi compusa din 60-70 de elemente chimice agregate intr-o infinitate de combinatii , care pot fi in trei domenii, lichid, solid si gazos. Adica cele trei stari de agregare recunoscute ca substări ale materiei fizice [plus] eterul (eter de spatiu, sâc!) abia recunoscut ca [si] material. Nu este admis (de catre oamenii de stiinta) ca aurul poate fi produs/procurat in conditia de eter, lichid sau gaz. Clarvazatorul considera ca starea gazoasa este urmata de starea eterica la fel cum solidul e urmat de starea lichida. Starea eterica acopera patru substari, tot asa de distincte una de alta pe cat sunt de distincte solidul, lichidul si gazul, unele de altele. Toate elementele chimice au propriile lor patru substari eterice, care, impreuna cu solidul, lichidul si gazul constituie cele sapte substari ale materiei din lumea fizica.

Metoda prin care aceste patru substari eterice au fost studiate consta in a lua ceea ce un chimist numeste atom si a-l sparge succesiv pana la ultima unitate fizica.

HYDROGENUL

Primul atom chimic selectat pentru studiu a fost cel de Hidrogen. Privindu-l atent s-a vazut ca e constituit din sase corpuri mici continute de catre sase forme ca de ou, Fig. 1. El [atomul] se rotea cu mare viteza in jurul propriei sale axe, vibrand in acelasi timp; corpurile din interiorul sau facand giratii similare. Intregul atom se roteste si tremura incat trebuie stabilizat inainte ca o observare exacta [a lui] sa devina posibila. Cele sase mici corpuri sunt aranjate in doua seturi de cate trei, formand doua triunghiuri intrepatrunse ce nu sunt interschimbabile. Liniile din diagrama atomului din sub-planul gazos, Fig. 1., nu sunt linii de forta ci doar ne evidentiaza cele doua triunghiuri; pe o suprafata plana [de hartie] interpenetrarea triunghiurilor [altfel] neputand fi clar indicata. Cele sase corpuri nu sunt identice; ele contin fiecare cate trei corpuri mai mici - identificate cu (ultimul atom fizic sau) ANU. In doua dintre cele sase corpuri, anu-urile sunt aranjate in linie, pe cand in restul de patru corpuri anu-urile sunt aranjate in triunghi.

Primul lucru care se intampla scotand un atom gazos din gaura [cavitatea] lui sau din "peretele ce-l incercuieste", este ca corpurile continute in el sunt puse in libertate, si, evident descatusate din extraordinara presiune, luand-si forme sferice sau ovoide, anu-urile din fiecare [corp] rearanjandu-se singure, mai mult sau mai putin, in noua "gaura" sau "perete". Figurile sunt, desigur, tridimensionale, adesea amintind unul din cristalele de: tetraedru, octaedru ori altele, de forme regulate.

Bineinteles ca e imposibil de a exprima in cuvinte viziunea luminoasa [?] a obiectelor studiate si Fig. 2. ofera un substitut -atat de sarac- pentru nevoile vizuale ale cititorilor. Liniile orizontale separa unele de altele sapte substari de materie: solid, lichid, gaz, eter 4, eter 3, eter 2, eter 1. Prefacerile succesive suferite de atomul de hidrogen sunt aratate in compartimentele verticale [incepand de] deasupra lui. Trebuie precizat ca diagramele nu sunt la scara; pe masura ce un corp e ridicat/extras dintr-o substare [si transferat] la aceea imediat de deasupra ei, este marit enorm pentru a putea fi cercetat.

Cand atomul gazos de hidrogen este marit/adus la nivelul E4, peretele sferoidului, in care se afla corpurile, fiind compus din materie de natura gazoasa, cade si cele sase corpuri devin libere. Imediat ele se rearanjeaza singure in doua triunghiuri, fiecare inchis intr-o sfera limitatoare; o sfera avand caracter pozitiv, cealalta fiind negativa. Acestea formeaza particulele de hidrogen ale planului celui mai de jos plan eteric, marcat cu 4 (eter 4) in Fig.2.

Fig. 1. Fig. 2.

Marind (-ule) la E3, ele [corpurile] sufera inca o dezintegrare, pierzandu-si peretii lor limitatori. Sfera pozitiva devine doua corpuri, diferentiabile prin aceea ca unul are un aranjament liniar al anu-urilor continute de el si inchise intr-o anvelopa [perete, membrana, wall] iar celalalt fiind cel de-al treilea corp inclus, la nivelul E4 si acum lasat liber. Sfera negativa de asemenea devine doua corpuri, unul constand in doua grupuri de cate trei anu, si un al doilea, corpul ramas, lasat liber. Aceste corpuri libere nu raman in nivelul E3 ci trec imediat la nivelul E2 parasind grupurile pozitive si negative, acelea care contin cate doua grupuri de cate trei anu, ca si reprezentante ale hidrogenului in E3. Trecand aceste corpuri cu un pas mai sus, la E2, la randul lor anvelopa lor dispare si triadele interioare devin libere, acelea care contin anu aranjate in linie fiind pozitive iar acelea cu aranjament triunghiular fiind negative.

Marind din nou aceste corpuri cu inca un pas, caderea anvelopelor [lor] le lasa libere pe anu-uri si noi obtinem ultimul atom [fundamental, final, extrem], al materiei E1, the ANU. Dezintegrarea [pe mai departe] a acestor anu elibereaza [doar] particule de materie astrala, asa ca am atins limita materiei fizice.

Construirea unui atom de hidrogen este trasata in jos [pe coloana din Fig.2.] pornind de la nivelul E1. Orice combinatie incepe prin [intermediul] izvorârea unei forte la un centru, care va forma centrul combinatiei. La prima combinatie pozitiva a hidrogenului, pe nivelul E2, un anu ce se roteste perpendicular pe planul hartiei si se invarteste si in jurul axei proprii, formeaza Centrul, si forta, napustindu-se afara din propriul punct mai de jos, navaleste in depresiunile altor doi anu, care apoi se instaleaza singuri cu varfurile lor catre Centru. Intrucat aceasta triada se roteste rotund [??] , ea curăţă un spatiu, presand in afara materia nediferentiata a planului [?], si facand singura un perete rotitor [anvelopa, vartej] din aceasta materie, in felul acesta facand primul pas inspre construirea atomului de hidrogen chimic. O triada negativa e formata similar, cei trei anu fiind simetric aranjati in jurul Centrului fortei ce izvoraste in afara [inspre noi, inspre lumea noastra fizica].

Aceste triade se combina apoi, doua, cu aranjare in linie, fiind atrase una [de cealalta??] si doua cu aranjament triunghiular, [??] forta din nou izvorand si formand un Centru [forta] actionand asupra triadelor ca asupra unui singur anu, si un perete limitator [anvelopa] din nou se formeaza cand combinatia se roteste in jurul Centrului combinatiei.

Stadiul urmator, nivelul E4, e produs de fiecare din aceste combinatii avansand o a treia [?] triada de tip triunghiular prin infiintarea unui nou Centru de izvorare de forta. Doua din ele unindu-se, si triunghiurile lor interpenetrandu-se, atomul chimic e format si vom constata ca va contine toate cele 18 anu.

Detalii suplimentare si diagramele referitoare la hidrogen, bazate pe cercetarile ulterioare sunt date in capitolul 2.


FELUL MATERIEI
ATOMUL FIZIC FUNDAMENTAL SAU ANU
Dupa cum am vazut deja, un atom chimic poate fi disociat in corpuri mai putin complicate; acestea, din nou, in altele mai putin complicate; acestea din nou, in altele inca si mai putin complicate. Dupa a treia disociere, numai una mai e posibila; a patra disociere ne da atomul fizic fundamental (in sub-plan atomic), ANU. Acesta poate disparea din planul [fizic, daca], dar el nu mai poate face obiectul a inca unei disocieri. In aceasta stare ultima, fundamentala a materiei fizice, au fost observate doua tipuri de unitati/elemente, sau ANU; ele sunt asemenea in toate cele, mai putin in ce priveste directia spiralelor lor si a [tipului] de forta care curge prin anu-uri. Intr-unul [din anu-uri] forta curge in el "din lumea cealalta", din spatiul cvadri-dimensional, planul Astral, si trecand prin anu, curge [aici] in lumea fizica. In celalalt anu, forta curge in el din lumea fizica, iesind afara din el in "lumea cealalta", adica, dispare din lumea fizica. Unul [dintre anu] e ca un izvor, din care apa bulbuceste afara; celalalt e ca o gaura, in care apa dispare. Numim Anu-ul din care vine forta, pozitiv sau masculin; acela prin care forta dispare, il numim negativ sau feminin. [Exact , exact ca Yang si Yin, permisa-mi fie observatia]. Toate ANU-urile, atat de mult timp observate, sunt ori una ori alta din aceste doua forme. Fig. 3.

http://img37.imageshack.us/img37/7339/anuuri.png

S-a vazut ca anu e o sfera, usor turtita, cu o depresiune in punctul unde forta curge în, provocand o forma de inima [cardioida]. Fiecare[anu] e inconjurat de un camp.

Cu greu putem numi anu ca fiind un "obiect" desi acesta e materialul din care sunt facute toate obiectele fizice. [Anu] E format de curgerea forta-vietii si dispare [odata] cu refluxul/scurgerea lui. Forta-vietii este cunoscuta teozofilor drept FOHAT, forta care diferentiaza toate fortele planului fizic. Cand aceasta forta se naste in "spatiu", atunci Fohat "sapa gauri/cavitati in spatiu", - golul, vidul care trebuie ca e umplut cu substanta de un fel anume, de incredibila rarefiere - [adica] apare Anu; daca acest [probabil. fohat] e oprit artificial pentru un singur anu, anu dispare: nu mai ramane nimic. Probabil, daca aceasta curgere e intrerupta numai pentru un moment, intreaga lume fizica ar putea dispare ca un nor ce se topeste complet in neant. Numai persistenta (durabilitatea) acestei curgeri (primul val-al-vietii, actiune a celui de-al treilea Logos) mentine bazele fizice ale universului.

Pentru a studia cum e facut un anu, facem un spatiu artificial. (Printr-o anume actiune a vointei, cunoscuta studentior [yoga], se poate crea un astfel de spatiu presand/impingand inapoi si zidind materia spatiului.) Apoi, daca se practica o gaurice in zidul [peretele, anvelopa sferica] astfel construit, forta inconjuratoare [vartosia] va curge inauntru, si trei spirale apar imediat inconjurand "cavitatea" cu a lor tripla spirala [infasurata de] doua ori si jumatate, si intorcandu-se la locul lor de plecare printr-o spirala prin interiorul lui Anu [poate a cavitatii?]; acestea sunt imediat urmate de alte sapte spirale mai fine, care, insotind spirala primelor trei pe suprafata exterioara, si intorcandu-se la locul de unde au plecat cu o [alta] spirala prin interior, astfel ca sa curga in directie opusa [opusa fata de cele trei din axa interioara] - respectiv formeaza un caduceu cu primele trei [prin interior]. Fiecare din cele trei spirale grosiere turtite, face un ciclu/traseu inchis; fiecare din cele sapte mai fine, de asemenea turtite, face un traseu inchis. Fortele care curg prin ele provin de "afara", din spatiul cvadri-dimensional. Fiecare din spiralele mai fine este formata din alte sapte si mai fine, dispuse, succesiv, perpendiculare una pe alta [infasurat], fiecare mai fina decat predecesoarea sa, le numim spirile. (Fiecare spirila e animata de forta-vietii a unui plan si patru [plane] sunt acum active, cate unul pentru fiecare ocol [tura, circuit, ?]. Activitatea lor intr-un individ, poate fi fortata prematur prin practica yoga.)

Prin cele trei spirale curg curenti de diferite electricitati; cele sapte spirale vibreaza (in raspuns) la undele eterice de tot felul - la sunet, lumina, caldura, etc.; ele dau cele sapte culori ale spectrului; ne dau cele sapte sunete ale scalei muzicale; raspund intr-o multime de feluri la vibratiile fizice - sclipind, cantand, pulsand corpuri, ele se misca intr-una, incredibil de frumos si stralucitor.

Anu e un soare in miniatura, in propriul sau univers, intr-o clipa de neconceput. Fiecare dintre cele sapte spire e conectata cu una din Logoi Planetare [Logosuri?] astfel incat fiecare Logos Planetar are o influenta directa asupra chiar a materiei din care sunt facute toate lucrurile. Putem presupune ca cele trei ce transporta electricitatea, o varietate de Fohat, sunt legate de Logos-ul Solar.

Forta curge in depresiunea de pe forma de inima, la capatul [de sus al] anu-ului, si iese prin varful [mai ascutit], schimbandu-si aspectul/natura prin aceasta trecere; in plus, forta navaleste prin fiecare spirala si spirila iar nuantele de culoare schimbatoare care iradiaza/blitz din rapida revolutie si vibratie a Anu-ului depind de cateva activitati ale spiralelor; cand una, cand alta intra intr-o actiune energetica, si cu modificarea de activitate de la o spirala la alta se schimba [si] culoarea.

Anu are -cum s-a mentionat mai inainte- trei miscari proprii, independenta de orice alta [forta], impusa din afara. Se invarte necontenit in jurul propriei sale axe, ca un titirez; descrie un mic cerc cu axa sa [probabil precesie]; are o pulsatie regulata, o contractie si o dilatare, ca pulsatia inimii. Cand o forta este adusa sa apese pe anu, acesta danseaza in sus si-n jos, se repede salbatic dintr-o parte in alta, efectueaza cele mai surprinzatoare si rapide giratii, dar cele trei miscari fundamentale [ale sale] persista neintrerupt. Daca poate fi facut sa vibreze, ca un intreg, cu frecventa uneia din cele sapte culori, spirala corespunzand acelei culori straluceste [ca un] briliant.

Un curent electric adus, indreptat pe anu ii franeaza miscarile (proprii), adica il face sa incetineasca; anu expusi la asta se aseaza singuri [?] in linii paralele, si in fiecare linie depresiunea in forma de inima primeste fluxul, care iese afara prin apex [ca sa intre] in depresiunea urmatorului anu, s.a.m.d. Anu-urile totdeauna se asaza singure in curent. Fig. 4. In toate diagramele corpul cu forma de inima , exagerat [desenata] ca sa arate depresiunea cauzata de influx si varful cauzat de iesirea fluxului, e un singur Anu.


Fig. 4. Anu afectat de curentul electric

Actiunea electricitatii deschide camp unei mari extensii, si nu poate fi tratat aici. Actioneaza asupra anu-urilor insele sau asupra moleculelor, ori uneori asupra unora si alteori asupra celorlalte? La fier curat, de exemplu, sunt aranjamentele interne ale atomului chimic deformate fortat, si isi revin oare elastic la relatiile lor originale cand sunt eliberate? In otel deformarea este permanenta?

Vom intelege din precedentele ca nu putem spune daca anu are o anvelopa proprie, cu exceptia cazului [ca] aceste spirale de forta pot fi numite asa; "anvelopa" sa este "spatiul" impins [inapoi]. Dupa cum s-a spus in 1895, despre atomul chimic, forta "curaţă ea insasi un spatiu, impingand inapoi materia nediferentiata a planului, si facand el singur un perete invartosat din aceasta materie". Peretele apartine spatiului, nu atomului.

NOTA de C. JINARÂJADÂSA
Sfera-anvelopa a Anu Fiecare anu, ca si fiecare grup de anu, fie ca sunt putini numerosi sau daca formeaza o mare configuratie ca in Radium, are o circumferinta pe care am numit-o "sfera-anvelopa". Aceasta sfera imprejmuitoare se afla la mare distanta de grupul central si e in general o sfera; sunt cateva exceptii, cum ar fi azotul, un ovoid. Pe cand scria pentru publicarea structurii anu-ului, Annie Besant s-a exprimat ca sfera-anvelopa a unui anu e compusa din "materia nediferentiata a planului". De la inceput asta mi-a creat dificultati intrucat termenul utilizat de ea ca sa descrie sfera-anvelopa putea fi creat numai de anu. Mai tarziu a fost demarata o cercetare special pentru a examina natura acestei sfere-anvelopa a anu. Cu toate ca nu aveam concluzii finale in aceasta privinta, cercetatorul avea impresia ca sfera-anvelopa era compusa din forţe radiind din centrul [ei], care, dupa ce traversa o anumita distanta, se intorcea in centru. Natura acestei forte radiante nu a fost analizata. Prin urmare, desi sfera-anvelopa pare sa fie o parte din anu, e numai un fenomen temporar. S-a descoperit mai tarziu ca sferele-anvelope de anu, dinauntrul sistemului solar, erau toate comprimate de atractia soarelui.[?]Cand sfera-anvelopa astfel comprimata nu avea forma de dodecaedru ci de dodecaedru rombic (dupa cum ne asteptam).

KOILON -- ETERUL (de) SPATIULUI

Urmatoarea expunere a fost scrisa de C. W. Leadbeater in 1907. E reprodusa aici cu adaugarea unor detalii esentiale privitoare la planele naturii si structura anu.

Ipoteza stiintifica este ca intreg spatiul e umplut cu o substanta numita eter, despre a carui structura s-au facut multe -aparent- contradictorii afirmatii. Este considerat ca fiind infinit mai fin/subtil decat cel mai fin gaz, lipsit total de frictiune si fara greutate, si totusi, din alt pdv, mult mai dens decat cel mai dens solid. In aceasta substanta atomii fundamentali/finali de materie sunt considerati ca plutind asa cum firele de praf sunt vazute plutind in aer, si lumina, caldura si electricitatea sunt presupuse ca fiind vibratiile lor.

Cercetatorii teozofi, folosind metode -neaflate inca la dispozitia stiintei fizicii- au gasit ca aceasta ipoteza include sub un singur titlu doua pe de-a intregul diferite si foarte departate seturi de fenomene. Ei au fost in stare sa trateze/administreze/lucreze cu stari de materie mai inalte decat starea gazoasa, observand ce este ea, prin mijlocirea vibratiilor acestei materii mai fine decat [acele vibratii pe care] lumina, caldura si electricitatea le manifesta asupra noastra. Asadar, vazand aceasta materie in aceste inalte stari efectuand functiile atribuite eterului stiintific, ei au (poate imprudent) numit aceste stari, eterice, lasandu-le asadar (ei insisi) fara un nume convenabil pentru motivul ca aceasta substanta satisface [o] alta parte a necesitatilor stiintifice.[?]

Pentru moment, hai sa numim aceasta substanta koilon1 (1 - Cuvant grecesc ce inseamna gaura/cavitate - C. J.), intrucat ea umple ceea ce obisnuim sa numim spatiu gol. Ceea ce Mûlaprakriti sau "mama-materie" este pentru totalitatea inimaginabila a universurilor, koilon este pentru universul nostru particular - nu numai pentru sistemul nostru solar ci [si] pentru vastul intreg care include toti sorii [stelele] vizibili. Intre koilon si Mûlaprakriti trebuie sa fie multe stadii/trepte dar nu avem in prezent mijloace de a le estima numarul sau de-a sti altceva despre ele.

La orice putere de marire acest koilon apare ca fiind omogen, desi nu e probabil sa fie asa in realitate. Asta (co)raspunde nevoilor stiintifice in masura in care el este peste orice proportie mai dens decat orice fel de substanta cunoscuta noua --cu desavarsire infinit mai dens-- tinand intrutotul de un alt ordin si tip de densitate. Ca esenta (si legatura) a intregii conceptii este că ceea ce numim noi materie, nu este koilon, ci absenta de koilon. Asa ca pentru a intelege conditiile reale trebuie sa ne modificam ideile de materie si spatiu - sa le modificam aproape pana la a inversa/anula terminologia noastra. Vidul devine solid si solidul un gol.

Ca sa intelegem mai clar, hai sa examinam atomul fundamental/ultim al planului fizic. (Vezi Fig. 3 si 6.) E compus din zece inele sau fire, care stau una langa alta, dar nu se ating niciodata una de alta. Daca unul din aceste fire e scos afara din atom si e "despiralat" din forma sa particulara de spirala [cu cele cinci infasurari] si il punem pe o suprafata plana, vom vedea ca e un cerc complect - o infasurare fara sfarsit bine rasucita. Aceasta infasurare [bobina, bucla, rotocol] este ea insasi o spirala, la randu-i cu 1.680 de infasurari [spire individuale] ; poate fi deşirata[despiralata de cele 1.680] si atunci va forma un cerc mult mai mare. In fiecare fir [inel de anu] sunt sapte seturi de astfel de bobine [spirale] sau spirile, fiecare spirila fiind mai fina decat spirila precedenta pe care se [o] infasoara (in unghi drept). Procesul de debobinare a lor in mod succesiv, poate fi continuat pana cand nu mai ramane decat un [singur si] enorm cerc format din puncte de o inimaginabila subtirime insirate ca perlele pe o coarda invizibila. Aceste puncte sunt atat de inimaginabil de mici incat e nevoie de milioane de puncte din astea pentru a forma acest atom fundamental. Ele par a fi baza intregii materii despre care in prezent nu stim nimic; atomii astrali, mentali si buddhici sunt facuti din punctele astea, asa ca le putem privi ca unitati fundamentale din care toti atomii materiali din orice planuri, inca accesibile, sunt facuti.

Aceste elemente/unitati sunt toate la fel, sferice si absolut simple ca si constructie. Desi sunt baza a intregii materii, ele nu sunt ele insesi materie; ele nu sunt blocuri/calupuri ci balonase/basici. Ele nu seamana cu balonasele ce plutesc in aer, care consista dintr-o pelicula fina de apa ce separa aerul dinauntru de cel de afara, astfel incat filmul are doua suprafete - una interioara si alta exterioara. Analogia lor e mai degraba cu basicile din apa, despre care am putea spune ca au o singura suprafata - aceea de apa, care e impinsa (inapoi) de aerul blocator. Chiar daca balonasele nu sunt apa, sigur exista stropi din care apa e absenta, asa ca aceste elemente nu sunt koilon ci absenta de koilon -- numai picaturi unde el nu este-- picaturi de nimic plutind in el, ca sa spunem asa, deoarece interiorul acestor basici-de-spatiu e un vid desavarsit la cea mai mare marire [de amplificare a viziunii] cu care noi puteam ajunge la ele. [???text]

Care este atunci continutul lor real - formidabila forta care poate sa umfle basicile intr-un material de infinita densitate? Ce altceva decat puterea creatoare a Logos-ului, Respiratia pe care El o insufla in apele spatiului atunci cand El vrea ca aceasta manifestare sa inceapa?

Aceste basicute infinitezimale sunt "cavitati"/gauri pe care "Fohat le sapa in spatiu"; Logos Insusi le ocupa, si le tine in existenta impotriva presiunii koilonului din cauza ca El Insusi este in ele. Aceste unitati/elemente de forta sunt caramizile pe care El le utilizeaza in construirea universului Sau, si tot ceea ce numim materie, in loc oricat de sus sau de jos poate fi, e compusa din ele si in felul acesta e divinul in chiar esenta/spirit/ sa.

Expiratia ce face aceste balonase este total distincta si cu lung antecedent in cele Trei Revarsari/suvoaie/ despre care s-a discutat atat de frecvent in literatura teozofica; nu este nici macar sigur daca e [vorba de] actiunea Logosului Solar sau a Unui rang inca si mai inalt. Expiratiile mai tarzii invartejesc balonasele in variate aranjamente pe care le numim atomi ai catorva planuri, si apoi ii agrega pe acesti atomi in molecule de elemente chimice.

Astfel, lumile sunt construite gradat dar mereu in afara acestui material identic care noua ne pare inexistent, si e totusi putere divina. E o creatie veritabila intr-adevar, o constructie de ceva in afara lui nimic -- pe care-l numim materie-- lipsa a unei inexistente de materie.

Fig. 5 Balonase in Koilon

Numarul exact al acestor balonase, incluse in atomul fizic fundamental, nu este usor identificabil dar cateva cai de calcul se potrivesc indicand acest numar ca aprox. apropiat de incredibilul numar total de 14.000 de milioane (14 mld). Intrucat cifrele sunt asa de uriase, numaratoarea directa e evident imposibila, insa din fericire diferitele parti ale atomului sunt suficient de asemanatoare ca sa ne permita o estimare a carei marja de eroare nu e prea mare . Atomul consista in zece fire, pe care le impartim fireste in doua grupe - cele trei care sunt mai groase si mai proeminente si cele sapte [fire] mai subtiri care corespund la culori si la planete [consid. 7]. Acestea din urma par a fi identic construite, cu toate ca fortele ce curg prin ele pot sa difere, intrucat fiecare raspunde mai prompt in banda vibratiilor proprii. La numararea efectiva s-a descoperit ca numarul de infasurari/spire singulare/ al spiralelor sau al spirilelor de primul ordin, in fiecare fir, este 1.680; iar proportia intre spirile de ordin diferit e egala in toate cazurile ce au fost examinate si corespunde cu numarul de balonase de pe ultima spirila de ordinul cel mai mic. Regula obisnuita a lui sapte functioneaza suficient de exact cu firele/spiralele mai subtiri dar apare o variatie [a legii lui sapte] foarte ciudata privitoare la setul de trei. Dupa cum se vede din desene, acestea sunt evident mai groase si mai proeminente si aceasta crestere de dimensiune e produsa de o crestere (atat de mica, de-abia perceptibila) a proportiei intre spirilele de ordin diferit si a numarului de balonase de pe cel mai mic [ordin]. Aceasta crestere ridicandu-se pana in prezent la nu mai mult decat 0,00571428 din total in fiecare caz, sugereaza posibilitatea neasteptata ca aceasta portiune de atom poate cumva e supus unei schimbari - poate de fapt sa fie intr-un proces de crestere, de aici avem motiv sa credem ca aceste trei spirale mai groase la origine sunt asemenea celorlalte.

Intrucat observatiile ne arata ca fiecare atom fizic este reprezentat de 49 atomi astrali, fiecare atom astral de 49 atomi mentali si fiecare atom mental de 49 din aceia din planul buddhic, avem aici cativa termeni a unei serii progresive [progresie geometrica?] si presupunerea fireasca este ca aceasta serie continua si acolo unde nu mai putem s-o observam. O probabilitate suplimentara ii este imprumutata acestei presupuneri de faptul remarcabil ca: daca presupunem ca un balonas coresppunde unui atom din planul sapte /sau mai inalt/ si apoi socotim ca legea de multiplicare incepe operatia in asa fel ca 49 de balonase vor forma un atom din urmatorul al saselea plan, 2.401 in al cincilea plan, si pana la urma se gaseste ca numarul mentionat [deja] pentru atomul fizic (de 496) corespunde aproape exact cu calculul bazat numararea efectiva a infasurarilor. Intr-adevar, pare probabil acest lucru dar [considerand si] pentru usoara crestere a celor trei fire ale atomului, corespondenta ar putea fi perfecta.

Trebuie sa consemnam ca atomul fizic fundamental nu poate fi spart direct in atomi astrali. Daca intregul de forta care merge invartindu-se prin aceste miliarde de balonase in complicata forma a atomului fizic ar fi impinsa [inapoi] cu un efort de vointa peste pragul planului astral, atomul dispare instantaneu pentru ca balonasele au fost eliberate. Dar aceeasi cantitate[intreg] de forta, [lucreaza] lucrand acum pe un nivel mai inalt se manifesta nu printr-un atom astral ci printr-un grup de 49 [atomi]. Daca procesul impingerii inapoi a intregului de forta este repetat, astfel incat sa energizeze pe planul mental, vom constata ca grupul s-a largit acolo la 2.401 de acei atomi superiori. Pe planul buddhic numarul atomilor formati din aceeasi cantitate de forta e inca mult mai mare - probabil cubul lui 49 in loc de patratul lui, chiar daca nu au fost numarati efectiv. E de altfel probabil, desi nu se stie exact, ca numarul de balonase folosit de acest intreg de forta e acelasi in toate planurile, chiar daca grupatiin fizic ca un atom, in astral ca 49 de atomi, in mental ca 2.401. Prin urmare, un atom fizic nu se compune din 49 atomi astrali sau 2.401 atomi mentali ci le corespunde in sensul ca forta ce se manifesta prin el s-ar arata in acele mai inalte planuri energizand respectivele numere de atomi.

Koilonul in care toate aceste balonase s-au format reprezinta fara indoiala o parte, probabil principala parte, a ceea ce stiinta descrie drept eter luminos. Daca el [koilonul] este de fapt purtatorul de vibratii luminoase si calorice prin spatiul interplanetar e, pana in prezent, nedecis. E cert ca aceste vibratii au efect pe si sunt perceptibile simturilor corpului nostru numai prin [intermediul] materia eterica a planului fizic. Dar asta nu dovedeste in vreun fel ca ele [vibratiile?] sunt purtate prin spatiu in acelasi fel, [si] de aceea stim f. putin despre limita pana la care materia fizica eterica exista in spatiile interplanetar si interstelar, desi examinarea materiei meteoritilor si a prafului cosmic ne indica la urma urmei ca o parte din ea s-a imprastiat pana aici.

Teoria stiintifica afirma ca eterul are ceva calitati care ii permit cu o anume viteza, sa transmita unde transversale de toate lungimile si intensitatile - aceasta viteza fiind ceea ce in mod comun e numita viteza a luminii. Destul de probabil ca asta poate fi adevarat pentru koilon si daca-i asa, el trebuie sa fie capabil de a comunica acele unde balonaselor sau agregatelor de balonase, si inainte ca lumina sa atinga ochii nostri trebuie sa existe un transfer descendent de la un plan la altul, similar cu ce se intampla cand un gand trezeste emotie sau cauzeaza actiune.

Intr-un pamflet recent asupra The Density of Ether, Sir Oliver Lodge remarca: " Exact raportul masa pe volum e mic in cazul sistemului solar sau a nebuloase(lor) sau a cobweb[?]. Am fost condus sa ma gandesc ca densitatea mecanica a materiei e probabil o excesiv de mica fractiune din densitatea totala a substantei, ori a eterului, continut in spatiu si care este astfel partial ocupat, substanta a carei compunere o poate sustine/mentine."

"Astfel, de exemplu, sa consideram o masa de platina si sa presupunem ca atomii ei sunt compusi din electroni sau alte structuri cu totul diferite: spatiul pe care aceste corpuri il umplu, comparativ cu intregul spatiu, pe care intr-un anume sens ele il 'ocupa", e comparabil cu o zecime de milionime[? poate miliardime] din total, chiar si in interiorul fiecarui atom; si aceasta fractiune e inca si mai mica daca ne referim la masa vizibila. Asa ca un fel de minim estimat al densitatii eterului, pe aceasta baza, ar fi cam de zece mii de milioane ori mai mare decat [densitatea] platinei." Si suplimentar el adauga ca aceasta densitate se poate scoate la 50 de mld de ori aceea a platinei. "Cea mai densa materie cunoscuta" zice el, "este in mod trivial si superficial comparata cu eterul nemodificat din acelasi spatiu."

Incredibil cat de mult seamana aste [spuse] cu ideile noastre ordinare, fara indoiala e o afirmatie mai degraba modesta decat exagerata a proportiei adevarate ca cea observate in cazul koilonului. Vom intelege cum poate fi posibil asa ceva daca ne reamintim ca koilon pare absolut omogen si solid chiar si cand il observam cu o putere de marire care ii face pe atomii fizici sa apara de dimensiunea si asezarea cabanelor imprastiate pe un teren singuratic de vanatoare, si cand adaugam la asta gandul ca balonasele, din care-s compusi acesti atomi, sunt ele insele ceea ce pot fi numite (si nu impropriu) fragmente de nimic.


Fig. 5a. Dispunerea balonaselor in spirilele de ordinul I, II si III

In acelasi pamflet Sir Oliver Lodge face o foarte uimitoare estimare a energiei intrinseci a eterului. El spune : "Puterea totala de iesire de la o statie de un milion-kilovati pe timp de 30 milioane de ani exista -si e inaccesibila- in fiecare milimetru cub de spatiu." Si aici el mai degraba a subestimat decat sa fi supraestimat uimitorul adevar.

..............................................

NOTA de C. W. LEADBEATER

Este o fraza/sentinta in articolul despre "Koilon". Suna astfel:
"In numararea directa s-a gasit ca numarul de infasurari/spire individuale/ de primul ordin in fiecare fir este 1.680; iar proportia intre spirilele de diferite ordine/ranguri este aceeasi in toate cazurile examinate, corespunzand cu numarul de balonase din ultima spirila de rangul cel mai mic.

Am numarat toate cele 1.680 de infasurari ale firelor din Anu nu numai odata ci de multe ori. Am cercetat intru totul 135 esantioane diferite, luate din tot felul de substante.

Daca indepartam un fir din anu il putem desigur indrepta [despirala] intr-un cerc/inel. In realitate, totusi, el nu e un singur fir ci un arc in spirala, ca in Fig. 6., si am numit fiecare din aceste mici inele - bobina sau spirila de primul ordin, "a", si am vrut sa explic ca exista ca acolo erau 1.680 de astfel de inele sau spire[individuale] sau bucle in fiecare fir. Dar fiecare bucla este ea insasi un arc spiral facut din alte bucle mai fine (pe care le putem numi "b") si le-am numit "spirile de ordinul doi" si tot asa mai departe, in jos, pana la "spirilele de cel mai mic ordin".


Fig. 6. Trei spirale/bobine/fire intr-un Anu

In cele sapte fire mai subtiri ale atomului [anu] care corespund cu cele sapte culori, am gasit ca fiecare "spirila de ordinul intai", "a", e compusa din sapte "spirile de ordin doi", "b", fiecare "b" la randu-i fiind compusa din sapte "c", fiecare "c" din sapte "d"-uri s.a.m.d. in jos pana la "spirila de cel mai mic ordin" care e compusa exact din sapte balonase.

Dar in cele trei fire mai groase ale atomului [anu] aici e o f. mica diferenta. Cele sapte balonase nu se mai potrivesc exact una sub alta, desi [cum erau?], daca cineva priveste de-a lungul sau prin capatul firului; in 100 de "spirile de cel mai mic ordin" ar trebui sa fie exact 700 de balonase; ei bine, atatea si sunt in cele sapte fire mai fine, colorate, dar in cele trei fire mai groase sunt 704. Deci cresterea e 1 la 175. Si aceeasi curioasa mica crestere se mentine bine in relatia dintre diferitele ordine de spirile [din cele trei mai groase]. In firele mai subtiri exact sapte spirile de ordinul intai fac [compun] unul din ordinul mai inalt urmator, asa ca 700 de "b"-uri fac exact 100 de "a"-uri s.a.m.d.; pe cand in firele mai groase 704 "b"-uri merg la 100 de "a"-uri, si aceeasi ciudata proportie de la un capat la altul. Asta am vrut sa spun cand am zis ca "proportia intre diferitele ordine de spirile intre ele, este egala si corespunde cu numarul de balonase din ultima spirila de cel mai mic ordin."

SUBPLANURILE ETERICE

Primul subplan eteric E1 e compus, dupa cum am aratat anterior, de un singur Anu. Mai mult sau mai putin complicate combinatii ale acestor anu compun succesiv subplanele eterice al doilea, E2, al treilea, E3, si al patrulea, E4.

Al doilea subplan eteric, E2 - Simpla reunire de anu-uri, aparent niciodata mai multe de sapte, formeaza al doilea subplan eteric. In fig. 7. sunt prezentate cateva [?nu toate?] combinatii din starea E2; anu e conventional [reprezentat] cu depresiunea evidentiata. Liniile, intotdeauna intrand in depresiune si iesind prin apex, arata rezultantele liniilor de forta. Acolo unde nu apare linie intrand in depresiune, forta izvoraste din spatiul cvadri-dimensional; acolo unde nu apare linie iesind din apex, forta dispare in spatiul cvadri-dimensional; acolo unde punctul de intrare si de plecare e in afara anu [?], e indicat cu un punct. Trebuie sa reamintim ca diagramele ne prezinta obiecte tridimensionale si ca anu-urile nu se afla neaparat in acelasi plan.


http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img69/7673/materiee2b.png#
Fig. 7. Tipuri de materie E2

Al treilea subplan eteric E3. Starea E3, in unele din combinatiile ei, pare la prima vedere sa le repete pe acelea din starea E2; singura cale clara de distingere carui [subplan] apartine fiecare grup de complexitate mai mica, este sa le scoatem afara din interiorul "celulei-anvelopa": daca sunt grupuri E2 ele imediat fug ca anu-uri separate. Astfel, unul din grupurile E2 la fier, continand sapte anu, e identic in aparenta cu o heptada E3, dar daca primul disociaza in sapte anu, al doilea disociaza in doua triade si un singur anu. E nevoie de continuarea indelungata a cercetarii in jocul detaliat al fortelor si a rezultantelor lor; aici de-abia putem da fapte preliminare si detalii, deschidem calea.


Fig. 8. Tipuri de materie E3

Al patrulea subplan eteric E4. - Starea E4 poate conserva forme din elemente, modificate prin eliberarea de sub presiunea la care sunt supuse in atomul chimic.[?]

Aceste grupuri [E4] se regasesc printre produsele primei dezintegrari a atomului chimic, cand este extras fortat din cavitatea lui [gogasa, gaura, perete]. Grupurile se imprastie capatand o mare varietate de forme, adeseori mai mult sau mai putin geometrice; liniile dintre constituentii grupurilor au fost trasate dar nu mai reprezinta linii de forta ci intentioneaza sa redea impresia de forme adica sa redea pozitia relativa si miscarea constituentilor, asa cum apar ele in mintea observatorului. Sunt evazive deoarece nu exista acolo linii. Impresia de linii e produsa de rapida miscare a constituentilor in sus si-n jos sau de-a lungul lor [liniilor] inainte si inapoi. Punctele simbolizeaza anu-urile, dinauntrul elementelor. Fig. 9.
------------------
Doua anu, pozitiv si negativ, adusi aproape unul de altul, se atrag reciproc apoim incep sa se invarta unul in jurul celuilalt, formand o dualitate relativ stabila; o asemenea molecula este neutra, conforma cu asezarea/aranjamentul molecular intern; neutralul e relativ stabil, pozitivul si negativul aflandu-se intr-o continua cautare a contrariilor lor, cu scopul de a stabili o relativ permanenta uniune.

In general vorbind, grupurile pozitive sunt desenate cu apexurile anu-urilor indreptate spre exterior iar grupurile negative sunt reprezentate cu apexurile spre interiorul, relativ unul catre altul sau spre centrul grupului.

Grupurile prezinta toate felurile de combinatii posibile; combinatiile se rasucesc [in jurul axei proprii], se rastoarna si se invart/gireaza in nesfarsite feluri. Fiecare agregare [aglutinare] e inconjurata cu un perete celular [alveolar], o sfera sau un ovoid, datorita presiunii exercitate asupra materiei inconjuratoare prin miscarea sa de invartire. Campurile din jur se ciocnesc unul de altul si grupurile salta, repezindu-se incolo si-ncoace, din motive ce nu am putut sa le deslusim.

Fig. 9. Tipuri de materie E4

ELEMENTELE CHIMICE

Primul lucru pe care il remarca observatorul, atunci cand isi indreapta atentia spre atomul chimic, este ca ei au anume forme distincte. Principalele tipuri nu sunt numaroase, si am constatat cand am ordonat atomii ce i-am observat dupa forma lor exterioara, cu unele exceptii, ca ei [atomii] se incadreaza in sapte clase naturale, dupa cum urmeaza, (Fig. 10.):
1. Grupul spic
2. Grupul haltera
3. Grupul tetraedru
4. Grupul cub
5. Grupul octaedru
6. Grupul bare incrucisate
7. Grupul stea

Fiecare atom are un invelis sferic sau oval, in interiorul caruia se misca diferitele grupuri de anu. Acest invelis e desenat ca un ovoid in cazul hidrogenului; el trebuie imaginat in cazul fiecarui element. Un invelis sferic e un efect temporar creat de rotatia unuia, sau mai multor anu. Intocmai unui curent de aer sub a carui presiune se face groapa in suprafata unei ape, impingand apa inapoi, tot asa se intampla si cu grupurile. Cand se rotesc (graviteaza) forta miscarii lor impinge mediul circumambient. Acest mediu astfel impins de elementul de atom, cand se roteste in jurul axei sale, e spatiul din jurul [elementului], care e umplut cu milioane de anu pierduti; acesta [care?] de asemenea impinge partile mai dense din ceea ce numim materie astrala. De ex. mediul, impins de fiecare palnie independenta din sodiu, este materie atomica astrala.

In cele sapte forme distincte e demn de remarcat ca la elementul bivalent patru palnii sunt deschise pe fetele unui tetrahedron, la trivalent sunt sase palnii deschise pe cele sase fete ale unui cub; la tetravalent sunt opt palnii pe fetele unui octaedru. Iata o secventa a solidelor platonice regulate, intrebarea punandu-se singura: se va extinde aceasta evolutie la elementele in forma de dodecaedru si icosaedru?


Fig.10. Cele sapte forme fundamentale de existenta ale elementelor [chimice]


Fig. 11. Solidele Platonice

Fig. 11. ne prezinta cele cinci solide platonice. Au fost vazute in timpul investigatiilor de la Weisser-Hirsch toate elementele chimice cu exceptia hidrogenului, oxigenului si azotului, [care] par sa fie construite asa fel care sugereaza bine cunoscutele Solide Platonice - tetraedru, cub, octaedru, dodecaedru si icosaedru. Nici un element sugerand dodecaedrul nu a fost gasit, dar corpuri care aveau nucleul central din cateva elemente ave4au grupe de sase anu la cele douazeci de colturi ale dodecaedrului.

Cea mai interesanta descoperire a fost cea facuta de teozoful spaniol, Sen. Arturo Soria Y Mata, a relatiei ce exista intre tetraedru, dodecaedru si icosaedru. El a construit modele de cinci tetraedre regulate intersectate si cand a unit [cele] 20 de varfuri ale acestor cinci tetraedre a obtinut suprafata a unui dodecaedru cu 12 fete, in timp ce punctele de intersectie ale tetraedrului cu dodecaedrul formau colturile unui icosaedru. A publicat o monografie, "Genesis", in Madrid, 1913 dand figurile si aratand cum sa tai hartia pentru a construi diferite solide. Nu a fost vreo dificultate in privinta celor cinci solide dar a fost pentru prima data cand cineva a aratat cum se taie 20 de colturi a cinci tetraedre si [cum] se unesc. De-abia in 1922, pe cand se studia structura benzenului, figura cu dodecaedrul a fost regasita ca nucleu central unitar al benzenului.

IDENTIFICAREA ELEMENTELOR

O dificultate cu care s-au confruntat cercetatorii a fost identificarea formelor vazute cand isi centrau vederea a supra gazelor. Nu reuseau decat provizoriu. [?]prin incercari?. Astfel, o foarte comuna forma in aer avea forma de haltera. Examinand-o, comparand-o cu schitele noastre ebos si numarand-ule anu-urile. Acestea, impartite cu 18 -numarul lor din atomul ultim final de hidrogen- ne-a rezultat 23,22 ca si greutate atomica si asta ne-a oferit banuiala ca atomul observat ar fi sodiul. Atunci, am luat diferite substante precum banala sare de bucatarie, in care stiam ca e prezent sodiul, si am [re]gasit forma de haltera in toate. In alte cazuri am gasit mici fragmente de metale, precum fier, staniu, argint, aur; in altele bucati de minereu sau ape Pentru substantele cele mai rare, Mr. Leadbeater a vizitat un muzeu mineralogic.

Numarand la anu in atomul chimic, nu ii numaram direct, unul cate unul; atunci cand, de ex., numaram anu in sodiu, ii dictam d-lui Jinarâjadâsa numarul [lor] din grupul convenabil, el inmultea [pana?] la totalul impartit la 18 si anunta rezultatul. Astfel, sodiul e compus dintr-o parte superioara ce continea un glob si 12 palnii si o parte inferioara similara plus tija ce le unea. Am numarat sus: globul - 10; numarul [de anu] in doua sau trei palnii - 16 fiecare; numarul palniilor - 12; aceleasi pentru p. de jos iar in tija - 14. D-l Jinarâjadâsa a socotit: 10+ (16+ 12)= 202; deci: 202+ 202+ 14= 418; impartit la 18= 23,22 care se repeta. Prin aceasta metoda ne-am pazit numaratoarea de orice prejudecata, asa ca ne-a fost imposibil sa stim varietatea de numere ce puteau rezulta din adunare, inmultire si impartire iar momentul emotionant era atunci cand asteptam sa vedem daca rezultatele noastre coincideau sau se apropiau de vreo greutate stiuta [din tab. Mende.]. La elementele mai grele, precum aurul, cu 3.546 anu, ar fi fost chiar imposibil sa numeri fiecare anu fara o risipa de timp inutila, atunci cand se faceau cercetarile preliminare. Mai tarziu, putea fi mai rau sa numeri fiecare compartiment/diviziune separat, asa cum in unele [cazuri] am gasit ca doua grupuri -la prima privire identice- difereau prin unul sau doi anu.

LEGEA PERIODICITATII

Grupele in care intra elementele [chimice] cand sunt aranjate dupa formele lor exterioare, s-au dovedita a fi foarte apropiate de acelea indicate in clasificarea lui sir William Crookes. Cea mai simpla forma de prezentare a acestei legi de periodicitate este cea data de Crookes intr-o lectura pe care el a dat-o Institutului Regal din Londra in februarie 18, 1887. Crookes imagineaza/intrevede/ o energie cosmica la lucru in substanta cosmica pe care o leaga de termenul "protyle". Ne putem imagina aceasta energie de doua feluri: una tinzand in jos, de deasupra dedesubt, cealalta ca si leganatul de pendul, de la dreapta la stanga, stanga la dreapta. Leganatul pendulului ingustandu-se incet. Ambele forte sunt ritmice si ele se intalnesc si se incruciseaza la locuri sau perioade prescrise. Unde acest lucru se intampla, "protylul" e afectat si e generat un element.

CONSTRUIREA ELEMENTELOR MAI GRELE

Luand in considerare elementele mai grele, in special acelea apartinand de grupa radioactiva, gasim o oarecare variatie/abatere de la evolutia ordonata. Tot drumul in jos [pe spirala?] ne-am aflat in prezenta unei forte evolutive ce preseaza constant in materie in jos [?!] de-a lungul unei linie spirale. In anumite puncte aceasta forta intalneste linii perpendiculare care reprzinta diferite tipuri de tendinte. Ne putem imagina un grup de spirite ale naturii, marsaluind sub ordinele unei Puteri mai inalte, construind acesti atomi conform unui plan al liniei de care ele apartin si, prin urmare, planuind cum sa introduca atomii suplimentari colectati inca de la ultima intersectie a fortei cu linia lor, mentinand caracteristicile principale ale planului lor original.

Printre elementele mai grele pare ca aceasta putere de tip distinctiv devine mai mica fata de forta evolutionara, pentru ca cea din urma incepe sa poarte [totodata] cu ea anumite caracteristici de la un tip la altul. Elementele manifesta afinitate nu numai cu cele de deasupra lor dar si cu cele urmatoare (ce urmeaza de la ele inainte) de pe spirala. Rezultatele sugereaza in anume feluri ideea ca se face un efort de a dezvolta anume proprietati/insusiri care vor fi impuse altor tipuri atunci cand vor fi desavarsite/perfectionate[?]. Cand gasim doua diferite tentative/incercari de construire a aceluiasi element, ne sigereaza doua incercari din care una poate fi mai corespunzatoare (mai buna) si ca urmare ultima devine permanenta.

Vedem sfera centrala a atomului chimic mereu crescand in dimensiune si importanta pana ce la grupa Radiului aceasta [sfera] pare a fi sufletul atomului si motivul pentru care el exista - un obiect cu activitate intensa de viata ce se roteste cu o incredibila viteza, chiar reducandu-se si aruncand afara suvoaie de materie, si mentinand realmente prin eforturile sale o temperatura mai mare decat cea obiectelor din jurul sau.

Procesul de construire a elementelor (de pana aici) nu e nici pe departe incheiat. Uraniul este ultimul si cel mai greu element pe care il stim (1912) dar altele inca si mai complicate vor putea fi produse poate pe viitor.
----------------------

O lista cu toate elementele cu numarul de anu-uri continute in fiecare, greutatea lor si formele lor caracteristice, e data mai incolo.

LEGEA PERIODICITATII (dupa Crookes)


Pe linia descrisa de un pendul balansandu-se inainte si inapoi, toate elementele sunt marcate in ordinea greutatii lor; la inceputul balansarii fiind hidrogenul, cel mai usor iar cel mai greu, Uraniul incheind balansul. Printre liniile verticale e una de mijloc si mai sunt patru de fiecare parte [a ei]. Daca linia perpendiculara centrala nu reprezinta valenta ci nici interperiodicitatea[?], si daca cele [cate] patru linii [aflate] de fiecare parte a acestei linii mediane reprezinta Valenta 1, Valenta 2, Valenta 3 si Valenta 4, atunci , se constata mai apoi ca elementele sunt trasate [apar] in ordinea greutatilor lor atomice, la intersectia liniei [de balans a] pendulului cu cele noua linii verticale, asa ca elementele apar in ordinea valentei.

Cu putine exceptii, elementele cu forme exterioare de acelasi fel ajung sa fie pozitionate [exact] pe aceeasi linie verticala. Acest lucru poate fi vazut pe referinta la Fig. 12.

Mai intai sunt patru elemente care se formeaza inainte ca balansul pendulului sa inceapa. Acestea sunt ovoidale.
* Grupul Spic - Atomii fiecarui element, din acest grup, sunt compusi dintr-un numar de spice ce radiaza de la un glob central sub forma de farfurie.
* Grupul Haltera - Atomii acestui grup constau dintr-o tija centrala la capetele careia gasim [cate un] glob. Din fiecare glob se lanseaza 12 palnii. Intregul arata ca o haltera. Elementele [chimice] din grupurile haltera si spic sunt considerate de chimisti ca avand valenta caracteristica de unu sau sapte. Ele se gasesc [imediat] in dreapta si stanga liniei centrale.
* Grupurile Tetraedru - Atomii acestui grup au patru palnii, continand corpuri ovoide, deschizandu-se pe fetele unui tetraedru. Palniile, in general, dar nu totdeauna, radiaza de la un glob central. Sunt doua grupuri de o parte si de alta a liniei centrale de balans a pendulului. Valenta lor caracteristica este doi sau sase. Tetraedrul pare a fi una din formele favorite ale naturii si apare repetat in structura interna [a elementelor?].
* Grupul Cub - Cubul pare a fi forma elementelor trivalente. Are sase palnii continand ovoide, ce se deschid pe fetele unui cub. Sunt doua grupe cub, de-a stanga si de-a drepta liniei centrale.
* Grupul Octaedru - Aici avem opt palnii cu deschiderile pe cele opt fete ale unui octaedru. Elementele sunt tetravalente. Cele doua grupe de octaedre se gasesc la extremitatile stanga si dreapta a liniei centrale de balans a pendulului.
* Grupul Barelor - Aceasta e forma caracteristica a seturilor de [cate] trei elemente inrudite/aliate numite "interperiodic" [intre perioade?]. Acest grup apar pe linia centrala [verticala].
* Grupul Stea - O stea plata, din cinci tetraedre interpenetrate in centru, e [forma] caracteristica a acestui grup, care cuprinde gazele perfecte. Acest grup apare in linia centrala.


Fig. 12. Tabelul periodic al elementelor (dupa Crookes)

NOTA de C. JINARÂJADÂSA

In adresa prezentata de Crookes Institutului Regal din Londra, pe Feb. 18, 1887, gasim marcat locul fiecarui element chimic pe diagrama balansului unui pendul, intr-un anumit punct in diagrama lui. Mai tarziu el a conceput un model al balansului pendulului in trei dimensiuni, cu doua lemniscate, Fig. 13. Am realizat ca era posibil un model al Legii Periodicitatii cu patru lemniscate. Am facut asta, planuind atent ca fiecare bara din ilustratie sa fie lipita [?] pe hartie milimetrica in asa fel ca sa fie pozitionat fiecare element conform cu greutatea lui, Fig. 14. Obiectivul meu, legat de acest model cu patru lemniscate, era ca intr-o buna zi, studiind cu atentie aceste diagrame ale elementelor din Occult Chemistry, viitorii studenti vor putea sa faca [determine] punctele de intersectie ale liniilor unind un element cu altul, deoarece cele mai grele elemente, in special, au multe grupuri in comun, [comune]. In acest grupurile interperiodice si gazele rare [nobile] apar pe linia centrala. Elementele grupului octaedru apar pe cele patru linii extreme [cele mai dinafara]. Celelalte grupuri cad intre ele.

Fig. 13. Fig. 14.




Aici se afla tradus tot capitolul I, mai putin un scurt pasaj. De-abia acum inteleg de unde provin conceptiile, pe cat de nesteptate pe atat de precise, despre eter. E posibil ca Mendeleev insusi [in 1905] sa se fi inspirat din lucrarile teozofilor.
Dupa cum rezulta din acest capitol de inceput, extrem de important devine "stratul" mai dens, ce inveleste, pe ranguri, diversele "agregate" de anu. Aceasta membrana nevazuta devine una dintre cele mai importante "amanunte" ignorate de stiinta actuala.


Ultima editare efectuata de catre mm in Mar Iun 12, 2012 10:57 am, editata de 2 ori

mm

Mesaje: 121
Data de inscriere: 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  Admin la data de Joi Apr 07, 2011 11:07 pm

Foarte interesant, acest prim capitol din Chimia Oculta!
Se cunoaste ca lucrarea dateaza de peste 100 de ani si din felul modest cu care ni se comunica realitati -informatii tehnice de inestimabila valoare- inaccesibile cercetatorilor obisnuiti. Ce-i drept, informatii descriptive mai ales, dar cat de fundamentale!
E de inteles acum de ce fizicienii zilelor noastre nu vor avea incotro si "se vor tine" dupa aceasta lucrare.
Asteptam capitolul urmator...

Admin
Admin

Mesaje: 27
Data de inscriere: 12/01/2011
Localizare: Brasov

Vezi profilul utilizatorului http://cercetareromaneasca.forumgratuit.ro

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  mm la data de Sam Apr 09, 2011 7:38 pm

CAPITOLUL II
Grupul hidrogenului


Introducere
Vom incepe acum un studiu mai detaliat al elementelor [chimice] si vom considera atomii in grupele lor dupa Clasificarea Perodicitatii, folosind diagrama pendulului.

Dupa cum s-a subliniat deja, Anu-urile se grupeaza ele insesi in sapte forme distincte sau tipuri, fiecare atom chimic fiind invaluit de un invelis sferic [anvelopa] constituit din materia inconjuratoare, formand o sfera de influenta. Sunt doar cateva exceptii [de la forma de sfera] care sunt de forma ovoidala.

Inauntrul celor sapte tipuri, anu-urile sunt impachetate intr-o minunata si ingenioasa imbracaminte. Examinand structura interna a atomilor gasim grupuri mai mult sau mai putin complicate, capabile sa duca o existenta separata, independenta, pe[de] nivel E4. Acestea pot fi disociate in grupe inca si mai simple de nivel E3 si, mai departe in grupe de nivel E2, pana cand ajungem la atomul individual fizic fundamental sau Anu.

Diagramele ne pot da doar o foarte generala idee a realitatii pe care o reprezinta. Ele ne arata gruparile si raporturile dintre ele dar e nevoie de mult efort de imaginatie pentru a transforma diagrama plana intr-un obiect tridimensional. Studentul ar trebui sa vizualizeze figura din diagrama. Astfel, cele doua triunghiuri de hidrogen nu sunt plane, intr-un plan; cercurile sunt sfere iar anu -urile dinlauntrul lor, in timp ce-si pastreaza pozitiile relative dintre ele, se gasesc intr-o rapida miscare tridimensionala.

Unde gasim cinci anu, ei sunt aranjati in general cu un anu central deasupra celorlalti patru iar miscarea lor traseaza linii care construiesc [cele] patru planuri triunghiulare, [triunghiuri] ce se intalnesc cu varfurile lor deasupra bazei patrate, care [baza] formeaza o piramida cu baza patrata.

S-a constatat ca multe din grupurile, in care anu sunt aranjati, revin constant si ca urmare sunt comune [grupurile] multor atomi, formand, ca sa zicem asa, caramizile sau tiparele din care structurile lor [atomilor] sunt alcatuite. Ca urmare, compozitional, fiecare atom poate fi format din aceste grupuri constituente.

Prin aceasta intelegem ca relatiile dintre elementele dintr-un grup principal dat, si similitudinile lor cu alte grupuri, a fost pus in evidenta [?]. A fost nascocita o metoda prin care toate elementele [chimice] pot fi exprimate printr-o formula algebrica, cu care cititorul poate intelege structura atomilor, asa cum sunt ei construiti, plecand de la grupurile lor constitutive. Fiecare grup este denumit dupa primul element in care apare. Literele ce indica elementul sunt urmate de un numar ce indica numarul de anu din grup. Astfel, "balonul" de Azot devine N110 iar spicul de Lithiu e reprezentat de Li63.

Atunci cand analizam in acest fel elementele chimice, putem realiza cum sunt [de fapt] construite. In unele cazuri e posibila o nomenclatura/terminologie alternativa. Ne-am straduit sa selectam acele grupuri constituente care reliefeaza cel mai bine legaturile/inrudirile. Aceeasi metoda a fost utilizata la marile diagrame (condensate) si unde elementele [chimice] mai grele ar necesita diagrame mult prea mari daca ar fi desenate intregi [necondensate].

Din lista tuturor elementelor [chimice], data la sfarsitul cartii, se poate vedea/constata ca hidrogenul, oxigenul, azotul si fluorul, care par atat de diferite de restul in ce priveste formele lor exterioare, contin grupuri caracteristice care fac parte din multe alte elemente. Din aceasta lista, de asemenea, putem urmari schimbarile in greutate pe care elementele le sufera [succesiv].

Fiecare punct dintr-o diagrama reprezinta un singur anu. Liniile imprejmuitoare exprima impresia de forma produsa asupra observatorului de catre gruparile de anu-uri. Grupurile se vor separa de-a lungul acestor linii atunci cand elementul [chimic?] este spart asa ca liniile au semnificatie dar ele nu exista ca pereti stabili sau membrane imprejmuitoare ci mai ales insemneaza limitele (nu liniile) de vibratie.

In mod deosebit atragem atentia ca diagramele nu sunt la scara reprezentate intrucat acest lucru nici n-ar fi fost posibil in spatiul dat [al unei pagini]. Punctul reprezentand anu-ul e enorm de mare comparativ cu membranele, care sunt absurd de mici; daca am reprezenta la scara ar arata ca un punct aproape invizibil pe o coala de mai multi yarzi patrati.

Intrucat vorbim de atomul chimic aici, nu conteaza daca il vom desena in urma investigatiilor din solid, lichid sau gaz; atomul nu-si va altera constructia [interioara] schimbandu-si starea [de agregare].

Aranjamentul intern in atomi devine cu atat mai complicat cu cat ei devin mai grei, asa cum putem vedea, de ex., in complexul aranjament ce a necesitat prezenta a 3.546 anu, continuti de atomul de Aur (comparati cu aranjamentul celor 18 anu din atomul de hidrogen).

GRUPUL HIDROGEN


Inainte ca pendulul sa-si inceapa balansul gasim patru elemente: Hydrogen, Adyarum, Occultum si Heliu. Hidrogenul este cel mai usor element chimic cunoscut de stiinta. Adyarum si Occultum au fost pentru prima data observati prin clarviziune. Heliul este unul din gazele rare [perfecte, nobile, inerte] si e de obicei asociat cu argonul. Totusi, el nu are forma gazelor inerte, desi are ceva constituenti in comun [cu ele]. In consecinta, a fost grupat cu elementele chimice precedente, mai usoare. Toate acestea patru [elemente din grupul hidrogen] au forma exterioara ovoidala.





Fig. 15. Grupul Hidrogen

NUMAR ATOMIC: 1
#HIDROGEN
* Hidrogenul a fost primul element chimic examinat si despre el am vorbit deja in Cap. I. Atomul de hidrogen consta din 18 anu aranjati in sase grupuri, fiecare grup avand cate trei anu, toate grupurile fiind continute intr-o forma ovala. Cele sase grupuri se afla in sase puncte din spatiu; fiecare [din cele doua triunghiuri a cate] trei grupuri, formand o jumatate de hidrogen, sunt legate unul de altul prin spatiu cu linii [ipotetice] de atractie. Avem astfel aparenta a doua triunghiuri inlantuite/interpatrunse [impletite]. Figurile 1. si 15. ne dau detaliile acestei legari.
* Atomii de hidrogen nu au fost vazuti miscandu-se [deplasandu-se] in perechi. [?!]
* In diagramele din 1908 s-au dat ca doua jumatati de hidrogen dar nici o consemnare nu s-a facut apoi despre cele doua tipuri de anu, pozitive sau negative, dinlauntrul fiecarui grup de trei anu. S-a presupus, dupa aparenta generala a grupurilor, ca toti atomii de hidrogen erau la fel. In 1932, totusi, in timpul unei examinari mai detaliate a doi atomi de hidrogen dintr-o molecula de apa, a fost descoperita o a doua varietate de hidrogen.
* Hidrogenul de Varietatea 1 e compus din doua jumatati, una pozitiva si alta negativa. Examinand Fig. 16. se va vedea ca jumatatea pozitiva (sau triunghi) e compusa din 5 anu pozitivi si 4 anu negativi, de aici rezultand si preponderenta sa pozitiva; si ca jumatatea negativa (sau triunghi) e compusa din 5 anu negativi si 4 pozitivi, ceea ce o face preponderent negativa.
* Cele sase grupuri nu sunt toate identice; fiecare dintre ele contine trei anu dar in patru din grupuri cei trei anu sunt aranjati in triunghi iar in celelalte doua grupuri ramase anu sunt asezati in linie. Pentru aceste grupuri mici am pus simbolurile de identificare H3 si H3'.
* In primul triunghi mare, toate cele trei grupuri mici isi au anu-urile [aranjate] in forma de triunghi, in timp ce celalalt triunghi mare are doua grupuri mici cu anu asezati in linie si un grup cu anu asezati in triunghi. In prima editie a Chimiei Oculte, cei doi tripleti liniari sunt figurati cate unul in fiecare triunghi [mare ca in] Fig. 2.
Aceasta varietate [care?] nu a fost observata de D-l Leadbeater in 1932 si pare sa fie rara. Varietatea comuna este cea descrisa mai sus si e prezentata in Fig. 16.
* Hidrogen varietatea 2 difera ca numar de anu pozitivi si negativi ce formeaza atomul. La prima varietate sunt in total 9 anu pozitivi si 9 anu negativi, pe cand la varietatea a doua gasim 10 pozitivi si 8 negativi. Aceasta varietate este asadar predominant pozitiva. Fig. 17.
* In molecula de apa, H2O, un atom de hidrogen este din prima varietate si cel de-al doilea este de varietatea a doua.
* Hidrogen= (2H3'+ H3)+ (3H3)
* 6 sfere a cate 3 anu= 18 anu
* Numarul greutatii 18/18= 1,00 tk

Fig. 16.

Fig. 17.

Deuterium. In timpul observatiilor, la electroliza apei, au fost vazute foarte putine exemple de doi hidrogeni uniti intr-o alianta temporara. Acesti doi atomi erau de varietatile 1 si 2 si asezati unul fata de altul in unghi drept, ca in Fig. 18. Acest grup de doi hidrogeni ar fi trebuit sa aiba greutate dubla fata de cea a hidrogenului ordinar, asa cum s-a si obtinut pentru deuteriu.

Fig. 18. Deuteriu


NUMAR ATOMIC: 1a
#ADYARIUM
*Descoperirea acestui gaz foarte usor cu greutate 2 (H= 1), a fost anuntata in The Theosophist, decembrie 1932. Forma exterioara a atomului e sferica si consta in 36 de anu. Doisprezece din ei sunt impartiti in patru grupuri de H3, fiecare fiind plasat in cate unul din cele patru colturi ale tetraedrului. Intrepatruns cu acest tetraedru este un al doilea, care contine patru grupuri a cate sase anu fiecare. Fig. 15. Aici intalnim doua forme care apar foarte des. Primul este un grup de sase anu, aranjati in forma de "tigara" sau de hexagon alungit sau de prisma. Pe acesta il distingem ca Ad6. Aceasta forma se invarte cu mare rapiditate in jurul axei sale longitudinale, si seamana cu un creion ascutit la ambele capete. Pare sa fie puternic legat deoarece, dupa cum vom vedea mai tarziu, acesti sase anu (ramanand legati unul de altul si la nivelul E3, si chiar divizati in tripleti la nivelul E2) se invart unul in jurul celuilalt.
* In Adyarum, patru din aceste prisme sunt plasate in colturile unui tertaedru, formand astfel un grup mai mare, care, de asemenea, apare foarte des si care e diferentiat cu simbolul Ad24.
* Dupa cum se va vedea, cele doua grupe, a cate patru corpuri, formeaza fiecare cate un tetraedru, adica pozitiile lor relative in spatiu (desi ei [care?] se invart individual inauntrul sferei-anvelopa a elementului chimic) sunt marcate in afara prin cele opt colturi ale celor doua tetraedre intrepatrunse [intersectate, inlantuite, impletite].
* Adyarium este rar in atmosfera la suprafata pamantului, dar exista in mari cantitati in stratosfera. Ca si hidrogenul, el e pierdut incet de atmosfera noastra prin radiatie in timpul calatoriei sale in jurul Soarelui. Dar razele de la Soare combina [alte] sub-elemente mereu iar elementele pierdute sunt inlocuite de noile creatii.
* Intrucat acest element a fost prima oara observat prin marire clarvazatoare la Adyar, l-am numit Adyarium.
* Adyarium= 4H3+ 4Ad6= Ad12+ Ad24
* 4H3 = 12Anu
* 4Ad6= 24Anu
* Total= 36Anu
* Numarul greutatii 36/18= 2,00 tk

NUMAR ATOMIC: 1B
#OCCULTUM
* Occultum a fost prima data observat in 1895 si, fiind atat de usor si atat de simplu in compozitie, s-a presupus ca ar putea fi heliul, din care la vremea aceea nu se putea obtine o proba. Cand, totusi, heliul insusi a ajuns sub observatie in 1907, s-a dovedit a fi diferit fata de obiectul observat anterior, asa ca gazul observat in 1895 a fost numit Occultum (pe care stiinta ortodoxa [inca] trebuie sa-l gaseasca).
* Acest element consta in 54 de anu si contine grupuri din hidrogen si din adyarium. Are forma ovoidala. Fig. 15.
* Aici intalnim tetraedrul, Ad24, ca si in adyarium. Deasupra tetraedrului se gaseste o figura in forma de balon, Oc9, parand alungit ca forma din cauza atractiei tetraedrului. Corpul de sub tetraedru arata ca un covrig/colac de franghie si contine 15 anu.
Oc15. Sunt aranjati pe un disc inclinat [?] pe o saiba si forta intra in varful unui anu si iesind prin [celalalt] capat al lui intra in varful urmatorului [anu] si tot asa mai departe, facand un circuit inchis. Cele doua mici sfere, fiecare continand un triplet, arata ca si punctele/paragrafele de umplutura pentru un compozitor - par valabile dar pot fi sarite cand e nevoie.[?]
* Constituentii lui occultum reapar in aur si in alte elemente.
* Occultum= 2H3+ Ad24+ Oc15+ Oc9
* Tripleti= 6Anu
* Tetraedru= 24Anu
* Inel= 15 Anu
* Balon= 9Anu
* Total= 54Anu
* Numarul de greutate 54/18= 3,00 tk


NUMAR ATOMIC: 2
#HELIUM
* Heliul difera in configuratie fata de celelalte gaze inerte. E alcatuit dintr-un hidrogen intreg plus o buna parte din adyarium. Are forma de ovoid -si nu forma de stea in sase colturi cum sunt gazele inerte- si in consecinta a fost inclus in aceasta grupa preliminara. Fig. 15. ne arata cat de inrudite sunt aceste patru elemente.
* Cele doua triunghiuri de hidrogen si doua Ad24 tetraedrice apar in heliu. Tetraedrele fac miscare de revolutie in jurul unui corp central cu forma de ou, corp ce consista in doua sfere H3, iar triunghiurile se invart in jurul propriilor lor axe, in timp ce executa o revolutie similara [tetraedrelor?]. Heliul este complect echilibrat, ca sa zicem asa, fiindu-si aparent autosuficient; un tetraedru pozitiv de 4 grupuri Ad6 e contrabalansat de un tetraedru similar, negativ; o jumatate pozitiva de hidrogen e compensata de o jumatate negativa iar in centru se afla doua grupuri de cate 3 anu, unul pozitiv, celalalt negativ, compensandu-se reciproc.
* Intregul are o aparenta vaporoasa, ca un element feeric.
* Helium= 2H3+ 2Ad24+ (2H3'+ H3)+ (3H3)
* Centru= 6Anu
* 2Ad24= 48Anu
* 2 Triunghiuri= 18Anu
* Total= 72Anu
*Numar de greutate 72/18= 4,00 tk

DEZINTEGRAREA GRUPULUI HIDROGEN


#HIDROGEN
* La nivelul E4, cele sase corpuri continute in atomul gazos, se rearanjeaza singure instantaneu inauntrul a doua sfere; doi tripleti liniari uniti cu un triplet triunghiular, pastrandu-si pozitiile relative unul fata de celalat, pozitii care daca sunt unite prin trei linii drepte, vor forma un triunghi (cu cate un triplet in fiecare varf al triunghiului), ceilalti trei tripleti in mod similar aranjandu-se singuri [in triunghi] in a doua sfera. Aceste [sfere?] formeaza componentele E4 ale hidrogenului.
* Prin disocierea acestora [de mai sus] la nivelul E3, fiecare sfera se sparge in doua, cei doi tripleti liniari unindu-se unul cu celalalt si eliberandu-l pe companionul lor din triunhi. Doi tripleti triunghiulari de asemenea raman impreuna, lepadandu-l pe al treilea, asa ca hidrogenul produce patru componenti E3.
* La nivelul E2, conexiunea dublurii de tripleti se sparge/rupe si ei devin patru grupuri independente, doua ramanand liniare dar rearanjandu-si legaturile interne dintre ei; celelalte doua grupuri ramase sunt tripleti.
* Disocierea finala ii elibereaza pe toti Anu. Figurile 16. si 19.


Erata Fig. 20. La nivelul E2, pe coloana Ad12 - cate 2
http://img151.imageshack.us/i/hfig20.png/


# DEZINTEGRAREA ADYARUM-ului
* La nivelul E4 Adyarium lasa libere cele doua tetraedre Ad24 si Ad12.
* La nivelul E3, Ad24 da patru sexteti -4Ad6- doi pozitivi si doi negativi; in acelasi timp Ad12 da 4 tripleti.
* La nivelul E2, fiecare Ad6 da doi tripleti, facand 8 tripleti cu totul.
* Tripletii de la Ad12, fiecare da o diada si o unitate, eliberand astfel patru diade si patru unitati.
#DEZINTEGRAREA OCCULTUM-ului
* Tetraedrul, Ad24, functioneaza in adyarium la nivelul E4 si se separa ca un intreg cu cei patru Ad6, aplatizandu-le el insusi inauntrul cavitatii sale. Doua grupuri Ad6 sunt pozitive si doua negative.
* In disocierea urmatoare, catre nivelul E3, Ad6 se desfasoara? independent, aratandu-ne doua tipuri. Acestea se divid in tripleti, la nivelul E2.
* Inelul, Oc15, devine un inel inlauntrul unei sfere si doua triade 2H3 (care se pierd in atomul gazos) intra inauntrul acestui inel. La nivelul E3 inelul le alunga pe cele doua triade (care devin tripleti independenti) si inelul se sparge in doua: [inca] un inel ?close? de sapte anu si o cruce dubla de opt anu.
* Acestea se divid din nou ca sa formeze componente E2, inelul producand un cvintet si o pereche/diada, iar crucea dubla separandu-se in cele doua parti ale sale.
* Cei doi tripleti elimina fiecare cate un anu prin disocierea la E2 si formeaza doua perechi si doua unitati.
* Balonul, Oc9. La nivelul E4 balonul devine o sfera. La nivelul E3 el e f. mult divizat, coeziunea partilor sale fiind slaba. El formeaza doi tripleti, o pereche si o unitate. La nivelul E2 acestea elibereaza, la disocierea suplimentara, nu mai putin de cinci anu separati si doua diade.
# DEZINTEGRAREA HELIULUI
* Heliul, fiind compus din constituenti ai hidrogenului, adyarium si ocultum, se disociaza la fel ca si aceste elemente.
* La nivelul E4, gasim doua sfere, fiecare continand cate trei tripleti (ca in hidrogen) si doua tetraedre, Ad24. Suplimentar, aici e si un glob ce contine doua mici sfere, 2H3.
* La nivelul E3, tripletii de hidrogen se sparg ca in Fig. 19. iar cei doi Ad24 ca in Fig. 20. Globul continand cei doi H3 elibereaza cei doi tripleti la nivelul E3.
* La nivelul E2, dezintegrarea se desfasoara precum e aratat in Figurile 19. si 20.




Ultima editare efectuata de catre mm in Mar Iun 12, 2012 11:12 am, editata de 1 ori

mm

Mesaje: 121
Data de inscriere: 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Eterul, Eterul!

Mesaj  mm la data de Mier Iun 15, 2011 11:01 am

Cele doua capitole traduse din Occ. Che. isi arata varsta "stiintifica", respectiv abordarea stiintifica, -excelenta pentru sec. XIX- care pentru zilele noastre poate parea insuficienta. Acum, o asemenea carte ar contine diagrame, ecuatii matematice de inalt nivel, poate chiar de nepatruns pentru publicul larg. Lumea a evoluat intre timp. Totusi, materialul stiintific adunat in aceasta carte ramane ca baza de plecare pentru orice cercetator (fie el si amator) al lumii noastre.

In incercarea mea, de sintetizare a celor spuse pana aici despre eter, m-am lovit de insuficienta mea cunoastere in domeniu si de intinderea ff mare a subiectului. Indiferent de abordare, se poate constata ca "toate drumurile duc ... spre India" in ceea ce priveste originea notiunii de eter. Am gasit si sintetizari gata facute, ce merita traduse, una e chiar aici in "bibliografie" si exprima punctul de vedere al filozofiei Hindu:
http://www.weare1.us/Bioresonance.html


1.
In viziunea himalayana a filozofiei Indiei de est, creatia este un "cantat in fiind" [cantecul -sub forma- existentei]. Universul ... ca Fiinta vie ... se concepe [poate fi imaginat] ca o Zeita care canta creatia prin manifestare. Tot ceea ce este ... e vibratia cantecului său ... purtat pe suflul său viu, incarcat (prolific, rodnic) cu inteligenta si vointa sa.

In acest eseu vom lua in considerare principiile fundamentale din gandirea [spiritul] universal care stau la baza etapelor de manifestare ale constiintei in forma[e]. Temelia Santana-ei Dharma (calea vedica a vietii in afara timpului) este cosmologia cunoscuta [sub numele de] Samkhya, care inseamna "a enumera". Filozofia Samkhya enumera tattwas-ele sau fortele fundamentale care stau la baza creatiei. Samkhya, cea mai veche dintre cele sase scoli ordoxe de Filozofie Hindu, se spune ca este "fundamentul filozofic al intregii culturi Orientale, unitatea de masura [etalon] a intregii literaturi Hindu, baza intregii cunoasteri a inteleptilor antici (rishis) si cheia simbolismului oriental..."

2.
Prin reflectie ingrijita sunt expuse 25 de tattwas, schitand etapele de evolutie ale constiintei din interiorul spiritului si materiei. "Aceasta expunere nu este doar o speculatie metafizica, ci este o pura considerare logica bazata pe principiile stiintifice ale conservarii, transformarii si disiparii energiei.

3.
Samkhya postuleaza doua realitati fundamentale, Spirit (Purusha) si Natura (prakriti).
Primul principiu postulat de sistemul Samkhya, purusha, de regula inseamna sufletul universului, pricipiul animator al naturii, Spiritul universal. El este acela care sufla viata in materie; el e sursa constiintei. Purusha e postulat sa justifice aspectul subiectiv al naturii. Este Spiritul universal , etern, indestructibil, omniprezent (a tot patrunzator); el este Spirit pur, fara activitate si calitate, fara parti si forma, necauzal, necalificabil si neschimbat. El este principiul fundamental de inteligenta care regleaza, ghideaza si directioneaza procesul evolutiei cosmice; el justifica de ce exista o ordine inteligenta a lucrurilor - de ce universul opereaza cu atata precizie, de ce e cosmos si nu haos. E cauza eficienta a universului care da aspectul de constiinta tuturor manifestarilor materiei; este decorul care ne da senzatia persistentei; e decorul static al intregii existente manifestate, martorul tacut al naturii.

4.
Purusha e un camp unificat al constiintei care este starea fundamentala pentru orice manifestare. Orice [formade] inteligenta din creatie e o reflexie (reflectata) din aceasta constiinta. In fenomenologia experientei noastre personale, Purusha, "sufletul martor", este ceea ce fiecare din noi desemnam ca [fiind] "sinele" nostru. Purusha este constiinta umana, constiinta unui Dumnezeu omniprezent care traieste prin tine, ca tine. Dr. Stone a numit Purusha - "Suflet", si el scrie: "Sufletul este campul de energie interna, Facatorul [sursa actiunii] si Martorul din campul constiintei; el este si Cel ce percepe."

5.
Al doilea principiu in Smkhya este prakriti, substanta cosmica, sau materia primara. In gandirea inteleptului Sri Aurobindo, prakriti este vointa si puterea executiva a lui purusha, activitatea Fapturii. Citandu-l pe Aurobindo, Tyberg scrie: "Prakriti producatorul de element din care izvoraste universul cu toate ale sale diferite sfere si corpuri."

6.
In samkhya exista mereu o prapastie de netrecut intre martorul suflet neschimbator al constiintei universale ca Sine (Purusha) si emanatia sa, evolutia naturii (prakriti). "Samkhya-Vedanta... luand in considerare tot ce nu este inteligenta -Purusha sau Sinele transcedental- se produce in cursul evolutiei cosmice... "Purusha e imuabil, e un camp invariabil al inteligentei fundamentale. Entitatea neschimbatoare a acestui camp de constiinta vie unifica/reuneste/ toate fiintele. Prakriti e ciclurile [sîc] vesnic+schimbatoare ale naturii ce emana din Viata Unica.

7.
Poate fi folositor sa ne gandim la tattwas ca la un program din computerul Mintii Unice. Aceste chintesente [esente] sunt fortele primare din univers, care sustin aparitia diferentierii lui Unu in [sub forma de] manifestare fenomenologica.

Samkhya ne invata ca lumea-ordonata [rânduita] este scopul si este o expansiune a celui mai inalt fel de inteligenta; ca nu avem aici o parte care sa nu aiba o functie atribuita [anume], o valoare, un scop; ca avem aici intotdeauna o selectie exacta a mijloacelor care [destinate] sa produca anume obiective; ca nu exista o combinare aleatorie de evenimente; ca aici e ordine, reglementare, sistem si repartitie a functiilor.

8.
In Sanatana Dharma, o inteligenta imensa creaza constiincios fiecare atom din natura. In samkhya omniprezenta atotcunoscatoarei Constiinte Cosmice este cea mai adanca esenta a tot ce exista. Toata creatia e o emanatie a acestei atotpatrunzatoare Fapturi. Aceasta inteligenta profunda este cauza imediata a tot ce exista. Natura (prakriti) este moment-cu-moment o emanatie a Spiritului (Purusha). Intreaga viata este moment-cu-moment creatia acestei Inteligente Fundamentale.

9.
Cele 25 Tattwas ale Filozofiei Samkhya

1. Mullaprakriti --- Natura-Radacina, Materia Primara, Vointa Cosmica. (uneori Avyatka; Elementul Primordial, Nemanifestatul)
2. Mahat Tattwa --- "Marele Principiu", inteligenta cosmica nediferentiata, baza lui Buddhi: facultatea intelectuala prin intermediul careia se disting si se clasifica obiectele.
3. Ahankara --- Conceptia individualitatii, a egoului, a sinelui separat. Cele cinci Tanmatras (tad= "that", ma= "a masura")[acela care masoara?] sunt elementele rudimentare sau subtile. Subtilele Tanmatras, sau "esente", combinate si recombinate, produc cele cinci elemente grosiere a univerului extern, Mahabhutas. Din cele cinci Tanmatras deriva cele cinci Mahabhutas, sau Panchabhautikas.
Cele cinci Tanmatras:
4. Sabda --- Sunet
5. Sparsa --- Atingere
6. Rupa --- Vaz
7. Rasa --- Gust
8. Gandha --- Miros
Cele cinci Mahabhutas:
9. Akasa --- Eter
10. Vayu --- Aer
11. Tejas --- Foc
12. Apas --- Apa
13. Prithvi --- Pamant
Cele cinci Jnanendriyani sau Buddhindriyani sunt cele cinci organe de perceptie sau simturi. Indriya e o forta sau putere a lui Idra - zeul mintii superioare, si de aici [provine] orice manifestare de putere - aptitudine de a simti sau organ de simt.
Cele cinci organe de simt, Niyantry:
14. Srota --- Ureche
15. Tvak --- Piele
16. Chakshus/Akshu --- Ochiul
17. Jihva --- Limba
18. Ghrana --- Nas
Cele cinci Karmendriyani sunt organe de actiune:
19. Vach --- Voce sau Larynx
20. Pani --- Mana
21. Padas --- Picior
22. Payus --- Anus, organul excretiei
23. Upashta --- Organul genetic
24. Manas --- Mintea
25. Purusha --- Spiritul, Persoana Divina
*Tat sau tad implica existenta fundamentala a orisice.

Guna(s)
Rishii ne spun ca dorinta este cauza creatiei. Dorinta creaza o tulburare in echilibrul Mahat-ului, Substanta Cosmica. Aceasta porneste jocul guna(s)-elor [gunelor] si procesul evolutiei cosmice. Gunasele sunt "constituentii fundamentali ai naturii". In decursul mileniilor yoghinii avansati au observat in cercetarile lor microclarvazatoare [clarviziune in micropsi] spectrul EM si bazele vibrationale ale creatiei. Ei au atestat/confirmat existenta a trei forte universale pe care ei le-au asemuit cu o funie cu trei toroane; un miez neschimbator - sattva guna; un camp radiant centrifugal - rajas guna; si un camp centripetal - tamas guna. Toate vibratiile erau spiralari ale acestor trei forte [gune]. Siddhii (vizionari) au confirmat ca la fiecare nivel de vibratie al spectrului EM, se gaseau aceste doua campuri opuse onduland in jurul puterii (de influenta a) miezului.

Cuvantul "guna" e in mod obisnuit tradus prin "calitate". Si radacinile lui inseamna "funia care leaga". In Polaritate[?] gunas se refera la "cele trei principii". Putem patrunde mai bine natura acestor forte arhetipale daca aflam ca guna e un cuvant ce deriva din baza indo-europeana gere, a invarti, a "pivota" sau a "vant(ui)"

10.
Gunele sunt vortexuri spiralate. Cele trei gune sunt trei "Moduri Universale ale Naturii". Tot ce este creat isi ia calitatea din antrenarea acestor trei esente arhetipale. In Sanatana Dharma, orice din natura isi ia calitatea din rezonanta sa cu aceste gune, cele trei armonice universale de forta. Orice camp de energie din natura rezoneaza cu -si este sustinut de- acordarea sa cu aceste trei principii arhetipale de miscare.

11.
Cuvantul engelzesc univers este luat din latinescul universus, "rotit cu un singur impuls - adica, intors intregul - catre o singura unitate, intors catre unul...

12.
"Univers" provine din radacina care inseamna "o bucla" [un rotocol]. Aceasta provenienta ne trimite catre intelesul antic precum ca toata creatia si toate subsistemele din natura si din cosmos sunt parti ale unei [aceleiasi] vaste armonii spirale.

13.
Gunele sunt cele trei principii primare de miscare ca:
- sattva, principiul de Aer neutru,
- rajas, principiul Fier pozitiv si,
- (tamas) centripete ce radiaza afara din centrul neutru (sattva). Acest proces de polarizare formeaza structura universala ce sta la baza tuturor campurilor de energie ale fiecarui nivel de spiral(are) al microcosmosului si al macrocosmosului.

Sattva e Forta de Echilibru din Natura
Cele tri-gunas sunt tri mari arhetipuri ale caror caracteristice ne dau trasaturile caracteristice a tot ce e in natura. Sattva (de la Sat - "Prezenta Absoluta" [Faptura Absoluta]) este forta supraconstiintei de echilibru in natura. Acest arhetip manifesta calitatile de liniste, pace, luciditate, bunatate, puritate, armonie, echilibru, fericire, virtute, simpatie si lumina. In Sanatana Dharma acest aspect al Fapturii Cosmice e personificat de Lord Vishnu. "Vishnu" inseamna "atot-patrunzatorul" [Omniprezentul]. Lordul Vishnu se refera la [faptul ca] omniprezentul Sine Divin e unica viata a universului viu.

Rajas guverneaza Toata Energia si Miscarea din natura
Arhetipul centrifugal rajasic (de la radacina Raj - "a sclipi, a fi excitat") este forta "constiinta" care conduce toata energia si miscarea din natura si se manifesta ca pasiune, actiune, efort, sete si dorinta. Rajas e dirijat de Lord Brahma, creatorul. Lord Brahma este personificarea potentialului creator al Fapturii Cosmice, forta de evolutie si [a] constiintei in devenire, puterea de crestere [dezvoltare] reflectata in toate procesele din natura. Brahma este o pulsatie in eterna-expansiune a respiratiei de constiinta, a Inteligentei Creative infinite, a carei forte de potential creativ cuprinde toata energia din creatie.

Tamas guverneaza toate Formele din natura
Tamas (de la radacina Tam - "a pieri") e forta centripeta a inertiei si inconstientului, si se manifesta ca si: soliditate, rezistenta, cristalizare, ignoranta si moarte. Lordul Shiva, distrugatorul, e personificarea gunei tamas, care conduce/guverneaza procesele de pieire si disolutie a manifestarii inapoi la Dumnezeire. Orice miscare din natura este un microcosmos din evolutia cosmica, ciclul ritmic al respiratiei lui Brahma care sta la baza fiecarui puls din creatie[lumea creata].

Trinitatea Arhetipala
Lumea fizica emana din campul unitiv al gunei sattva. Aceasta stare de superconstiinta a constiintei e reflectata de toate fenomenele care sunt carismatice si armonioase. Rajas intruchipeaza spiritul constient si exceleaza in directia creativitatii. Tamas e principiul soliditatii si rezistentei si predomina in mintea inconstienta[inconstient], reactiva. Toate trei [aceste] stari de constiinta sunt prezente in toate celea, dar predomina una. De ex., sattva predomina la copilul inocent; rajas la un vulcan in eruptie; si tamas predomina intr-un bloc de granit.

14.
Fiecare ciclu din natura are o faza neutra, pozitiva si negativa. Echilibrarea Energiei Polarizate tinde sa restabileasca integritatea ciclului evolutiv prin eliberarea rezistentei din campurile de energie ale corpului ca sa se reconecteze campurile cu sursa lor. In acest fel armonicele unei forte a vietii individuale[persoana?] pot fi aduse in armonie cu fortele naturii si cu cosmosul care sustine viata.

Dr. Stone scrie: "Ideea a trei corpuri sau campuri, ca exprimare poate parea noua dar asta nu e o inventie de-a mea. E veche de cand lumea. Principiul Trinitatii din fiecare religie dezvaluie evidenta acestui fapt. Daca Divinitatea este treime, [si] omul trebuie sa fie, intrucat el este imaginea exacta a creatorului sau."

15.
Toata energia de pretutindeni din natura se misca prin Ciclul Polaritatii de la faza pozitiva spre negativa [trecand prin] faza neutra. Acesti trei directori stau la baza oricarei miscari din natura. Orice energie din natura este sustinuta de acordajul ei prin vibratie simpatetica [de rezonanta] cu aceste tri armonici esentiale de forta. Ele corespund fazelor neutra, pozitiva si negativa ale unui ciclu evolutionar ["neevolutionar" e un oscilator mecanic ce are patru faze: polul plus, polul minus si doua faze neutre n.m.]. In terapia Polaritatii frecventa de rezonanta a sattvic-ului - forta neutra e numita principiul Aerului; lungimea de unda a vibratiei pozitive, rajasica, e numita principiul Focului; si rezonanta negativa, tamas, sustine Principiul Apei.

In Sanatana Dharma (legea naturala) , orice fenomen din natura e inteles/considerat ca manifestari ale acestor trei arhetipuri sau "tipuri de arc". Fronturile de unda ale acestor arhetipuri compun holograma[?] (holomovement) care e fundatia sonica ce sta la baza armoniei si integrarii intregii naturi. Tot ce e in natura isi ia caracteristicile distinctive prin acordarea sa cu una sau mai multe din aceste forte arhetipale[se cam repeta spusele]. Rezonanta predominanta defineste caracteristicile tuturor fenomenelor. Toata materia, emotiile, substanta mintii si energiile trec prin cele trei modalitati de 0 (neutru), polaritatile + (pozitiva) si - (negativa), numite cele trei gune. Dr. Stone scrie:

"Acesta e tabloul cosmic al caracteristicilor de energie, demonstrate [si] de orbitele planetelor din jurul unui soare central. Tabloul microcosmic il gasim in atom si in celule: Un nucleu sau un neutron in centru, care e tipul de energie "satguna"; energia "rajaguna", care e pozitiva, energia centrifuga a incalzirii si expansiunii, care curge in sus si spre dreapta, avand proprietatea de respingere in esenta sa de rosu-aprins ca soarele; si energia tamas, numita "energia Lunii", care e negativa, energie centripeta umeda (ca un fel de precipitat al polului pozitiv), care se depune/aseaza in jos si spre stanga. Tamas este puterea atractiva a polului negativ radiant de energie, de racire, razele verzi[?], femininul, care centralizeaza principiul de tonifiere si linistire. Polul neutru, central, sattva guna (sau Satguna) este axialul in jurul caruia se rotesc celelalte energii. Corpul omenesc este o celula marita, o expansiune/dilatare/umflare a tiparului de creier al lui Airy[aerian, eteric], neutrul, omniprezentul Principiu de Energia Vietii, care isi are baza in fluidul cerebrospinal -- in creier si in coarda spinala [maduva spinarii] si de-a lungul intregului sistem nervos. Fluidul cerebrospinal curge intre pia matter si fisele arahnoide[?], si urmeaza nervii prin tot corpul."

16.
Supraconstientul omniprezentului Fiintei Unice sustine forta profunda de echilibru din natura: sattva guna. Armonica sattvica reflecta adevarul, lumina si misterul persoanei cosmice. Sattvic este lucid, fascinant, ademenitor, carismatic, linistit, echilibrat si gratios. Reflectarea sacra a vietii noi a bebelusilor tuturor speciilor, eternitatea rasaritului, existenta sfintilor, stralucirea sanatatii -- toate rezoneaza cu armonica sattvica care e in ton[armonie] cu fondul Inteligentei Cosmice omniprezente, Campul Vietii. Fenomenele predominant rajasice sunt constiente, cinetice, pasionate, conducatoare, si transformatoare. Aceasta forta pozitiva conduce si regleaza manifestarile de "impingere"/energice, manif. electrice si cele de expresie radianta. Tamas e forta de inertie si cristalizare. E o forta magnetica de contractie, de tragere[astea-s opuse!] care sta la baza [subleaga] cristalizarii Spiritului in materie. E forta de rezistenta, inconstientul si uneori frica. E forta purificatoare care descompune forma in praf, eliberand Spiritul inapoi catre centru.

Cele trei tipuri de Atingere
Terapia Polaritatii foloseste trei tipuri de atingere care rezoneaza cu cele trei armonici universale. Atingerea sattvica e o atingere delicata/gingasa de calm/linistire si de companie. Curentii sattvici izvorasc din inima corpului, inima fiintei. In contactele sattvice intentia practicianului atinge inteligenta, care e mediul creatiei. Contactele sattvice promoveaza/sustin o receptivitate spre Suflet. Atingerea sattvica corespunde armonicilor predominant-Aer care guverneaza mecanismele feedbackului senzorial ale corpului si ale sistemului nervos.

Atingerea rajasica este stimulatoare si de miscare[motoare], indrumatoare, si penetranta. Ea rezoneaza cu plexul solar, muschii, si organele corpului. Folosim muschii ca energie de echilibrare in[timpul] miscarii si [mentinerii] fortei. Contactul rajasic, care produce tensiunea din muschi, directioneaza miscarea, si vitalizeaza organele corpului.

Atingerea tamasica este fie adanca si dispersiva, fie (uneori) puternica cu presare, stimuland rezistenta clientului. In rezistenta evocata, blocajele emotionale si structurale pot fi aduse la suprafata si eliminate din organism. Atingerea tamasica rezoneaza cu mai cristalizatele campuri negative predominante ale corpului la [?]psoas, soleus si tendoanele lui achille.

Viata in Elice
Totul, din natura si cosmos, e o expresie a ciclului de evolutie polarizat [vezi cosinusoida oscilatorului]. Natura este o manifestare a ciclurilor involutive de energie constienta[a constiintei] proiectata in materialitate si a ciclurilor evolutive ce se intorc la sursa lor. Aceasta dinamica e substratul miscarii [tuturor] intregii energii din cosmos. Noi experimentam aceasta forta universala sub forma cresterii. Cresterea ca expresie a evolutiei cosmice e principiul de organizare central al intregii naturi.

17.
"Holomiscarea" evolutiva poate fi conceptualizata ca o elice spirala. Orice vibratie onduleaza ca elice spirala antrenata[antrenand?] de fortele centrifugale si centripete ale gunelor rajas si gunelor tamas. Polaritatea [de la plus la minus] este principiul fundamental suprem de atractie si respingere care leaga universal campurile de energie. Dinamica dintre campurile involutive si campurile evolutive de forte sustine omniprezenta dubla elice spirala care "subleaga"[sta la baza] toate campurile de energie din natura de la ADN la galaxie. Daniel Winter scrie in "Sacred Geometry":
"...in general, elicea este o cale universala de cuplare a undelor lungi cu undele scurte. Bratul [Parghia] bologic este cel care cupleaza micile lumi cu cele mari."

18.
Natura este tesuta intr-o stofa cu doua spirale -- centrifuga si centripeta -- a caror polaritate universala [inversa] formeaza substratul structural si procesual a tot ce exista in natura. Aceasta legatura polara a fost etichetata "dinergy". Dubla elice spiralata sta la baza tuturor organizarilor din natura.

19.


Dinergia in structura florii soarelui
Semintele de floarea-soarelui cresc la intersectia razelor centrifugale si centripetale. In Sanatana Dharma aceste principii fundamentale sunt cunoscute ca si gunele:
- rajas, forta involutiva centrifuga de manifestare si
- tamas, forta centripeta evolutiva de disolutie si intoarcere la sursa. In locurile unde aceste doua spirale se intersecteaza, apare/este sustinuta o sattva de rezonanta (de echilibru). Acest punct-de-calm sattvic rezoneaza cu Absolutul si e un bindu[?], un centru de manifestare pasind in jos in urmatorul ciclu de creatie.

Toate [felurile de] energie avanseaza[se misca] in cicluri de vibratie care pot fi intelese mai bine tridimensional ca spirale. In aceasta lume ("world", de la "whorl"?[= spira]) toate campurile de energie iau forma vortexurilor spiralate de energie. Vezi discutia din cercetarea Dr. E.D. Babbitt, Chapter 11. Dr. Stone scrie:
"Asa ca, toate obiectele noastre create sunt in realitate turbioane in spatiu , la fel ca bulele in ocean... Miscare curbilinie sau vibratie creata in spatiu si creata sfera dupa sfera pana s-au manifestat toate si aceeasi energie mentine aceasta creatie peste tot locul. Miscarea este intotdeauna in forma de curba, de la traiectoria planetelor in cer pana la cei mai mici atomi de materie si electronii in rotatie."

20.
Tiparele[structurile] naturii par sa se aranjeze singure in cercuri de ovale[??] pentru a actiona si functiona [chiar si numai cateva] minute in structuri asemanatoare rotilor de energie in rotatie[sic!], ca si reflectari de la structura-chackra centrala de energie [aflata] in rotatie.

21.
Natura este tesuta dintr-o stofa cu doua spirale -- centrifuga si centripeta -- a caror polaritate universala [inversa] formeaza substratul structural si procesual a tot ce exista in natura.

In natura toate sistemele de vibratie sunt subsisteme inauntrul circulatiei de energie dintre Soare -ca si nucleu de camp centrifug- si Pamant -ca si nucleu de camp centripet.

Campurile de energie pulseaza cu ondulatii spiraland dinauntru spre exterior si din exterior spre inauntru in acelasi timp.

Ca niste roti in alte roti, campurile de energie emana din nucleu sub forma unor vortexuri rotitoare de rezonanta electromagnetica[?!]. In modul cuantic, fiecare camp rotitor de rezonanta e un pas in jos de la cele mai profunde inalt-vibrationale campuri pana la complecta desavarsire in manifestarea fizica.

In intelepciunea antica, pasirea in jos in vibratie, de la Spirit la materie era guvernata de cinci armonici fundamentale de rezonanta: Eter, Aer, Foc, Apa si Pamant. [Defapt sunt fix sapte: 4 eteruri + cele trei stari de agregare fizice.] Aceste arhetipuri sunt tonalitati universale de vibratie a constiintei, care subleaga toate fenomenele din natura. Toata energia din natura este antrenata [odata] cu aceste mari Entitati.

Cele patru faze de ondulare de [prin] fiecare spirala a Creatiei
Ondulatiile prin elicea spirala a unui ciclu evolutiv au patru faze de initiere. Elicea de energie primordiala e alcatuita din patru faze [aflate in] din doua campuri opuse, exact la fel ca si "bindu" sattvic. Faza centrifuga cuprinde o miscare de sus (inalt vibrational) in jos, si o miscare dinspre interior spre exterior [prob. radial]. Faza centripeta contine o miscare din exterior spre interior, si de jos in sus[vibrational]. Undele spiraland prin elice o antreneaza [o incarca?] cu puncte de rezonanta universala[!!?]. La orice nivel de macrocosmos sau de microcosmos, energia [se transporta?] antreneaza cu astfel de arhetipuri omniprezente. Aceste laitmotive ale rezonantei universale sunt elementele, sau structuri/tipuri fundamentale de rezonanta, care definesc fenomenele. Eterul, Aerul, Focul, Apa si Pamantul sunt arhetipurile universale sau "tipuri de arcuri[spirale]" care sunt caramizile fundamentale ale creatiei. Orice manifestare vibrationala e antrenata/carata/ cu aceste forte interioare de vibratie.[?!]

Exista tot timpul un echilibru al intregului [?] in campul de energie. Faza centrifuga de Aer cu Foc si faza centripeta de Apa cu Pamant se compenseaza permanent una pe alta. Aceasta dinamica sta la baza[subleaga] naturii sinergice a Ciclului de Manifestare Polara. Totul in natura e in spirala [spiraleaza]. Orice miscare din natura e in forma de arcuri [curbe?, spirale?], elicii sau tuburi[trompe]. Arcul format intre sursa si oricare punct din ciclu are o rezonanta unica si lungime de unda sau "tip de arc". Acestea sunt elemente radacina [care] diferentiaza/despart, din modelul nostru. Diferentierea intre tipurile de arcuri sunt manifestate in rezonantele celor patru laitmotive si reflecta cele patru faze de rezonanta fundamentale (Aer, Foc, Apa si Pamant), in trei polaritati (+, 0 si -) ale caror armonizari canta structura, constructia, creatiei.

22.
Suflul lui Brahma
Spirala are o abilitate unica de miscare pe doua directii in acelasi timp. Toate vibratiile sunt serpentine in miscare, reflectand aceasta dinamica. Gunele incorporeaza in mod universal, fundam., aceasta forta omniprezenta, "suflul lui Brahma". Campurile vitale vii pulseaza cu [datorita] viata. Pulsatiile unduiesc prin camp in spirale ovale din interior spre exterior si, in acelasi timp, din esterior spre interior.

Poza

Jill Purce, scriind in "The Mystic Spiral: Calatoria Sufletului", subliniaza urmatoarele proprietati profunde ale spiralei:

Ma opresc aici cu traducerea deoarece am impresia ca "ma duce cu vorba". Cei ce doresc, pot urmari originalul pana la capat.


Traducerea aceasta parea sa promita mai mult decat enuntarea unor principii generale.
Critica: se amesteca functii cu organe si principii in cadrul tatwas-urilor, ceea ce produce confuzie. Poate ca ele deriva unele din altele, si aceasta e o succesiune pe ranguri. Nu reusesc sa desprind de aici nici un fel de utilitati iar principiile enuntate se adreseaza unor entitati despre a caror natura fizica nu se fac precizari de natura stiintifica. Ca intr-o matematica cu termeni abstracti si fara operatii...

Fara indoiala principiile invocate in articolul de mai 'nainte sunt valabile, esentiale si, probabil, mai clar prezentate in documentele antice originare. Cred ca mi-ar fi fost mai utila o clasificare a acestor principii cu exemplificari practice, experimentale chiar.

Ciclul Polaritatii poate fi inteles daca facem asocierea cu un oscilator, fie el mecanic, fie electromagnetic, fie altul. Orice oscilator trece prin patru (sau opt) faze si este descris perfect de o cosinusoida. Astfel, daca plecam de la un punct maxim (caruia ii spunem pol pozitiv - de ex. armatura I incarcata (cu maximul de sarcina electrica din circuit) a unui condensator aflat intr-un circuit serie LC -, inchizand circuitul (deschis pana atunci) sarcinile vor circula sub forma unui curent i, prin bobina, spre cealalta armatura a condensatorului.
Faza intai "tine" pana cand cele doua armaturi se vor egaliza cu sarcini electrice - in punctul de neutru.
Faza a doua tine pana cand energia (maxima) din campul bobinei se descarca si "impinge" in continuare sarcinile electrice spre armatura II a C(ondens) si aceasta se va incarca cu sarcina maxima, polul minus.
Faza III incepe cu descarcarea armaturii II in sens invers, -i, pana la echilibru, in punctul de neutru.
Faza IV tine pana cand energia (maxima) inmagazinata in bobina va crea un curent ce va "pompa" sarcinile, tot cu -i, inapoi pe prima armatura.

Din cele doua capitole de CO se poate desprinde o posibila asemanare a "structurilor de tripleti" de tip E2 cu cele opt trigrame. Sa urmarim putin aceasta asociere.
La H1 si H2 apar -specificate cu semnele lor plus si minus- tripletii de rang E2, pe care ii reproducem mai jos:

si,

Constatam ca exista aici schitele a doi tripleti "in linie",
(-+- ), respectiv trigrama APA
(+-+), respectiv trigrama FOC
,restul fiind tripleti "in triunghi" a caror "citire" pe varfuri da posibilitatile:
(++-), respectiv trigrama LAC
(-++), respectiv trigrama VANT
(--+), respectiv trigrama MUNTE
(+--), respectiv trigrama TUNET
(+++), respectiv trigrama CER
(---), respectiv trigrama PAMANT
unde, (+) l-am echivalat cu Yang iar (-) l-am echivalat cu Yin. In cele doua poze de mai sus lipsesc graficele echivalate cu "pamant" si "vant" (sau lac). Ramane de stabilit (din alta sursa) daca acestea doua se regasesc -sau nu- la alte elemente chimice.

Nu se gasesc in CO suficiente date pentru a face un studiu complet asa ca trebuie mers doar pe ceea ce e sigur:
* Sigur este doar numarul de cate trei anu in fiecare triplet, cate doi de un semn si unul de semn opus[cu doua exceptii, Yang pur si Yin pur], precum si afirmatia facuta in text ca:
* Daca intr-un triplet se afla doi anu pozitivi si unul negativ, atunci caracterul intregului triplet este pozitiv, si invers, daca sunt doi anu negativi si unul pozitiv, tripletul e negativ. E usor de echivalat tripletul cu trei anu(+) cu trigrama "cer" sau tripletul cu trei anu(-) -aici lipsa- cu trigrama "pamant". La un studiu independent al celor opt trigrame se poate stabili ca ele au -fiecare- un caracter pozitiv sau negativ (ca ansamblu de trei semne), prin urmare asemanarea e buna si in aceasta privinta.

* In ceea ce priveste orientarile spre exterior si interior ale "cardioidelor", si nu numai, exista mai multe posibilitati de aranjare dar aceste aranjamente nu reies foarte exact din cartea CO.

Asocierile pe care le-am facut deocamdata sunt ipotetice.
- ? E necesara o confirmare a existentei tripletului cu trei anu negativi si a celui numit "vant".
- Sunt posibile si alte asocieri decat cele facute de mine dar ele isi pot doar schimba locul intre ele, per total ramanand tot opt.
- CO nu ofera date suficiente pentru aceasta echivalare insa exista premize extrem de puternice pentru a merge mai departe si a dezvolta teoria trigramelor, de data aceasta pe baza unei realitati "palpabile", a eterului E2. Poate mai exista si alte cercetari teozofice ale materiei subatomice -virtual utile aici- dar despre care nu am stiinta.
- ? De notat ca tripletii de care vorbim aici au fost identificati ca fiind quarcii si, intr-unul din textele anterioare, un autor numara 12 (quarci si antiquarci). Nu mi-am dat seama inca prin ce rationament i-au rezultat 12 (si nu opt) sau care e diferenta.
- ? Nu am analizat perechile de anu ca posibile trigrame...


Ultima editare efectuata de catre mm in Lun Mar 25, 2013 7:31 pm, editata de 5 ori

mm

Mesaje: 121
Data de inscriere: 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Pagina 1 din 3 1, 2, 3  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum