Aether Mishin 3 / Eterul -- Camp Unificat

Alexander M. Mishin, Russia
Planernaya Str., 79-208, St.Petersburg, 197373 Russia
E-mail: samish@mail.ru


.  Based on the original observations and experiments, the article gives more precise definitions of aether model, than which was previously elaborated. General laws of the Universe aetherodynamic are considered. There is described a new physical reality in the form of quasi-real aetherodynamic structures (“topological harmonics”) generated by dynamics of the substantial world.
.  At the present-day stage of physics development words of Maugham, an English philosopher, take on particular topicality: “The great verities are too important to be new”. Indeed, we are increasingly making certain that our remote ancestors were familiar with fundamental laws of the Universe; furthermore, they knew these better than we do. But which methodology of cognition of Nature and what kind of information sources did the ancient scientists have? Today, we can openly say: they had not ordinary experience only, but also esoteric, pretersensual[?] one, without feeling any necessity to be divided into materialists and idealists. For more details on evolution of physical ideas, refer to work [1].
.  In discovering all over again, I also had to elaborate a “cellular taction” strategy, which enables the most important characteristics of aetherodynamic processes to be sensually perceived and evaluated. The main thing is that all my sensory observations are definitely reproduced at laboratory experiments while the simplest physical equipment is used.
.  We may get reliable knowledge about Nature from Nature itself only. Thus foundation of classical physics describing usual substantial world is also based on empirical facts studied by Galilei, Newton, Faraday and many other physicists-natural philosophers. I also would like to defend great Newton against attacks on his adherence to inductive methods which really brought imperishable values into science.
.  A new convolution of cognition is possible on condition of introduction into science of new concepts based on empirical study of physical entities previously unknown. Thereupon, I share the thought of Elena Ventzel, professional mathematician: “Mathematical methods are not useful, but harmful until phenomenon is not studied at a pre-mathematical, humanitarian level”. It is ideological and logical language that may be used today to discuss the aether problem, whose solution calls for comprehension of natural-science facts, which are beyond traditional notions settled over centuries.
.  The long-term investigations have confirmed that exhaustive definition of a fundamental natural entity was given by Rene Descartes: “Universe does not contain anything but aether and its vortexes”. This is not merely a postulate; this is an objective summary of empirical observations of Nature phenomena. In any academical model of microcosm there is no answer to the question: what kind of substance are electrons, quarks, strings made of? That is the very substance our forefathers called aether. Aether is unified field indeed; and it appears that for nearly his whole life Einstein had been searching for something that was under his foot.
.  It must be recognized that there is no undistorted, quiescent aether in Nature; as well as no zero-size vortexes exist. Therefore, in a customary sense, the aether concept is pushed behind transcendental horizon and turned into an inconceivable entity whose mystique is tantamount to religious ideas. However, all quantum vortex-wave distortions of the superfluid three-dimensional aether, which have an appearance of tori, threads, solitons and occupy spatio-temporal spectrum from zero to inter-universe scale, are material and contain energy under scientific interpretation. Any spaces such as turbulent fields, physical vacuum, gravitational fields and, of course, matter are material. All of them are etherodynamic structures of the real world. Spatial hierarchy of aether vortices is referred to as quantum stairs, fractal structure or “matreshka” [2-5].

.  To understand basic laws of aetherodynamics it is necessary to give a general definition for classical matter and other aether states. As a first approximation, let us give the name of matter to aether microscopic left-screw self-oscillating vortex-wave systems (elementary particles), whose existence and parameters are conditioned by higher hierarchical systems. This is our displayed world, with its electromagnetic fields and fundamental constants. Let us refer to vortex-wave structures of any vortex size, which in the considered space domain are balanced by a number of left- and right-screw vortices corresponding to matter and antimatter with prefix “quasi” to a free aether. Stable vortex lattices with alternating direction of helicity can be also considered in this case. Under natural conditions everything but classical matter or electromagnetic and gravitational fields can be related to the free aether. In the first place, these are the so-called physical vacuum and vortex fields, which attend gravitation. They represent anisotropic nonlinear subspaces and occupy definite places on spatio-temporal spectrum of the world aether. Particular free subspace creates an aggregate of topological harmonics [5] attending all the physical processes. Satellite of the gravitational field is distinguished because it belongs to specific class of stable vortex lattices.
.  Apparently, in general case, energy of free aether is virtual for our world due to its helical symmetry and quasi-matter, from the view of difference in sizes of typical vortices which correspond to protomatter. But this is not the entire point. There is also superfluidity of aether, whose vortex viscosity has marvellous properties. As a result, there are created phenomena of inertia and energy-information barrier separating material world from constant influence of quasi-real structures or turbulated space.
.  Classical inertia, as vortex viscosity, arises in the microscopic and more fine-structure free aether (in Newtonian space) and ever regularly reveals itself during acceleration of material bodies. However everything is different at stage of macrovortex aether, where inertia has properties of adaptation. Here it is affirmed that inertia phenomenon is “spread” throughout the spatial-temporal spectrum of vortex distortions of aether field.
At that nature of inertia is changed. Within topoharmonic subspace in laboratory scales, the inertia law “diminishes” in time according to exponential dependence, whose time constant is determined by specific conditions and varied over wide limits (from seconds to many days). On the expiry of this time, inertial intercoupling transforms to the law of flicker effect. It may be said that flicker effect specify penetrability of energy and information barrier after expiry of time of paraphysical regular phenomenon [6].  Consequently, most of time the interaction with free macroaether is of random character and should be evaluated by mean observation.
.  To extend conceptual scope of our investigation it may be added that in classical hydrodynamics a liquid, along with ordinary inertia, has determined vortex macroinertia, which is created by vortices of the liquid itself. Therefore, it is necessary to keep on comparing processes at all levels of the unified field of aether. For instance, electric inductance is a kind of specific inertia, and topological harmonics of electromagnetic and other phenomena are subjected to the energy-information barrier (under laboratory conditions).
.  In the above arguments, the principle of relativity is latently and unconsciously presented. However, this complicated question needs to be separately considered. Physical nature of the energy-information barrier and reason for dependence of the inertia properties upon the size of vortices of free aether remain unclear, too. However, it can be supposed that classical elementary particles, as distinct from protomatter, have self-oscillating properties and are commensurable with vortices of the surrounding free world; and that the above-mentioned energy-information barrier does not exist for them on microscopic section of the spectrum. The gist of the barrier itself comes to “memorizing” topoharmonic processes by Earth’s gravitational fields and laboratory equipment. Turbulent fields (physical vacuum) do not have such a “memory”.


Fig.1 depicts diagrams of spectral density of vortices’ energy; diagrams of rate of interaction transfer v and circular frequency ω depending on sizes of vortices of the world aether Λ (in picometers). As we can see, velocity of distortions propagation ν is equal to velocity of light C in the physical vacuum, i.e. in electron sizes, exceeds C in nanocosm and tends to zero toward megacosms. Circular frequency of vortices rotation and course of physical time have the analogous qualitative dependence. However, vortices energy W has a feature and grows toward both ways from the lab scales; the aether numbers have been assigned conditionally, but all the specified phase states reflect some physical reality.
.  One of the most complicated questions is a definition of vortex matter in each particular case. The diagram demonstrates energy of free aether in the form of protomatter (simplest elementary particles – vortexes), and energy of classical elementary particles as helically definite self-oscillating emissions of aether field is localized in the most nonlinear subspace (physical or substantial vacuum). Unification of the elementary particles into atoms and macrobody does not denote direct transition to parallel world with different fundamental constants, whereas change of vortex size in the diagram exactly implies such a transition, though at a level of protomatter. This is a very intricate and crucial point. For example, a star is, unconditionally, an elementary particle of the relevant level of the Universe, even though comprising the ordinary matter.
.  Left wing of energy spectrum reflects property of the turbulent field of aether to gravitate, to sink down to the “bottom” transferring energy to the vortices of lesser scales. This phenomenon of distributed “gravitation” is available in every space point and explains a least-action principle. An illustrative analogue of this regularity is represented by the Earth’s gravitational field and structure. Dense plasma assumed as iron core is situated in the center, and higher - there are magma, solid crust, water and air. These phase states exist in free aether within universe scales as well. Consequently, in femtocosm, and maybe at an even deeper energetic “bottom”, there must be a plasmic subspace; evidently, it is assignable that aether translated from Greek means “fire”.
.  Increase of energy to the right is connected with extending a dynamic band of the vortices spectrum, as the scale increases. In our world, this increase follows the flicker effect law, but this is only what we perceive across the energy-information barrier. Actually, at this section the vortex energy must increase well more strongly, because our observation capabilities are limited by accessible matter processes. Turning back to stars, one may affirm that modern science is unable to evaluate their real energy (evaluations are considerably underrated). The Galaxy vortex entrains such deep levels of multidimensional space-aether to its rotation that this causes violation of the Newton’s law of inertia. Notion of “hidden mass” is unnecessary for explaining dynamics of galaxies. It is quite enough to take into account that differential rotation entrains the fine-structure aether (inertial subspace), and this process results in decreasing the inertia and external centrifugal forces. Unfortunately,
Fig. 1 reflects only a characteristic size of the galactic vortex and does not visually demonstrate its active band of the spectrum. The finer is the space structure, the more inertial and closer to the absolute reference frame is the space. Obviously, the non-homogeneous, stereodynamically multidimensional and multiphase aether requires a perfectly new theory of random fields, which would also make allowance for the phenomenon of the material world.
.  Energy motion processes or spectral energy-cascades along abscissa axis are of decisive importance for existence of our world and the Universe. These processes have unusual properties. The “violet” cascade is attended with reduction of vortices size, absorption of matter energy and tends to increase energy concentration at the “bottom” of the world aether (near ordinate axis on Fig.1). This regularity experimentally confirmed in both spatial and temporal domains is a direct consequence of the above-mentioned phenomenon of distributed gravitation and clarifies an existence of the left wing of the spectrum. In classical physics “the violet” cascade effect is reflected in the least-action principle as well as in the thermodynamics laws.
.  The “red” energy cascade (right wing of the spectrum) corresponds to increase of vortices size and is accompanied with energy liberation. To start it up under earthy conditions special technologies are called for [7]. This has been confirmed with laboratory experiments and underlies the “perpetual motion” theory, where  energy is pumped from nanocosm to the classical material world. Conception of artificial biofield [6], I have developed, considers methods of creating the aether vortex-wave macroscopic-scale distortions in physical systems. As a matter of fact, we deal with ways of extending of natural spatio-temporal spectrum of aether (which settled into itself) by creation of a subspace of the topological subharmonics of the classical elementary particles, atoms and molecules (physical bodies), within the context of the etherodynamics fundamental law [5].

.  Even within action of fluctuating energy-information barrier, the spectrum right wing exhibits existence of natural processes in Nature that, supposedly, violate the known laws of thermodynamics [8]. But, as far as Nature cannot conflict with itself, we have to recognize that there is another physics, which “works” in geographic and greater scales, where role of the energy-information barrier demands to be reappraised. To all appearance, the universe vortex partialy entrains plasmic subspace of aether into its rotation, and conditions for realizing “red” energy-cascade and generating matter are created on the sections of the maximum density gradient (“spectral” non-linearity). But the same way as a fish in ocean does not know reasons for storms and currents, we will never learn which force untwists the Universe handwheel, whose energy feeds our substantial world.
.  There are two components of free aether field that are the most essential for the present-day physics. The first one (left wing) is positioned on the spectrum beside the “bottom” in the form of dense liquid-crystalline “plasmatic” medium transforming to the Newtonian  inertial subspace (physical vacuum). Since inertia is as regular as electric inductance is, the first subspace proves to be especially material and not such free, because it has properties which were imposed by the Universe rotation and distributed “gravitation”. Let us conventionally limit the spatial spectrum of the first component with a nucleon size. The second component of aether space (right wing of the spectrum) stretches towards larger scales.
.  Except for known cosmic objects, this is an unknown ocean of the macrovortex and really free aether, or topoharmonics, which are born by dynamics of the substantial world. It is an experimentally proven fact that topoharmonics are generated by photons, electrons and all the moving bodies [5, 9].
.  The second component has an ability to conversely affect the matter it was generated by as well as other material objects via “flickering” forces [10, 11]. This special subspace turns out to be doubly virtual, a genuine phantom. That is why, it has been winning the status of a real physical entity with such a difficulty, while Chinese philosophers were familiar with the same thousands years ago, separating entities “yang” and “yin”.
.  The laboratory experiments indicate that topoharmonics have not only properties described in [5], but also an ability to interact with the space, creating a static domain of the excited aether in the course of propagation of the vortices-waves. At that physical bodies placing within this space volume are “charged” [2, 9]. The mentioned active domain (horizontal route) is “separated” by the Earth’s gravitational field as follows: quasi-substantial constituent rapidly settles down creating vertical flow, but some phase structures are disintegrated very slowly (days, months, years).
.  The surprising thing is that biosystems equally belong to both aether components, not experiencing any constraint from the side of the energy-information barrier. The so-called human biofield is a topoharmonic part of physical body. It occupies its place on the spatio-temporal spectrum (Fig. 1). Quasi-substantial constituent (yang) and antiquasi-substantial one (yin) are strictly balanced, and acupuncture points and chakras are an analogue of Hartmann’s geophysical grid, which is well- known to paraphysicists.
.  Conceptual generalization of physical ideas in the context of unified field of aether gives a constructive, cognitive impulse in solving of different problems, such as Nature’s choice of exclusive laws for existence of “left-screw” material world as well as the problem of flicker-effect. At that, researching into the physical processes responsible for proton positive charge is of fundamental importance.
.  In conclusion, let us take note of conventional character of dividing the aether field into two components by the form of energetic spectrum. As a matter of fact, topoharmonics are generated by matter towards both larger spatial frequencies (subharmonics) and smaller ones (harmonics) and fill all levels of the Universe. The aforesaid is aimed at making perception of the most studied aspect of the new physical entity (vague due to diversity of hypothetical descriptions which exist in publications on this subject) more accessible.



Reference

1. A.P. Smirnov, I.V. Prokhortsev. Order principle. – Saint-Petersbur g: ZAO «P and Ê», 2002. - 296 p.

2. A.M. Mishin. The aether model as a result of the new empirical conception. New ideas in natural sciences. (On materials of International Conference). Part 1 “Physical”. - St.-Petersburg: RAS, 1996, p. 95-104.

3. A.M. Mishin. Fundamental properties of aether. Fundamental Problems of Natural Science. Series «Problems of the Universe research», fascicle 21 – Saint-Petersburg: RAS, 1999, p. 176-176.

4. A.M. Mishin. Physics of parallel worlds. / Fundamental Problems of Natural Science and Technics. Series «Problems of the Universe research», fascicle 23 – Saint-Petersburg: Publishing House of the Saint-Petersburg State University, 2001, p. 258-269.

5. A.M. Mishin. Etherodynamics basic law. / Fundamental Problems of Natural Science and Technics. Series «Prob lems of the Universe resear ch», fascicle 26, part III. - Saint-Petersburg: Publishing House of the Saint-Petersbur g State University, 2003, p.
206-218.

6. A.M. Mishin. Physical system with artificial biofield. / Fun-damental Problems of Natural Science and Technics. Series «Problems of the Universe r esearch», fascicle 23, - Saint-Petersbur g: Publishing House of the Saint-Petersbur g State University, 2001, p. 258-269.

7. V.F. Zolotarev, V.V. Roschin, S.M. Godin. About space-time structure and some interactions. - Moscow: Publishers «PREST», 2000. - 309 p.

8. V. Starr. Physics of phenomena with negative viscosity. -   Moscow: MIR, 1971.

9. V.V. Kvartalnov, N.T. Perevozchikov. Discovery of a “non-physical” component of OKG radiation. Journal «Parapsychology and Psychophysics». - Moscow: 1999, No. 2 (28), p. 64-67.

10. A.M. Mishin. Longitudinal thermomagnetic effect. / Fundamental Problems of Natural Science and Technics. Series «Problems of the Universe research», fascicle 26, part III. - Saint-Petersbur g: Publishing House of the Saint-Petersburg Sta te University, 2003, p. 219-228.

11. A.A. Efimov, A.D. Shpitalnaya, Y.A. Zakoldaev. Eruptive prominences and earthquakes in the view of global space anisotropy. / «Ne w Ideas in Natural Science». Series «Problems of the Universe research», fascicle 19, part II. – Saint-Petersbur g: RAS, 1996, p. 403-413.


………………..//………………………………………………..//……………..

Traducere



. Bazat pe observații și experimente originale, articolul oferă definiții mai precise ale modelului aether, decât cel precedent elaborat. Sunt luate în considerare legile generale ale Universului eterodinamic. Este descrisă o nouă realitate fizică sub forma structurilor aeterodinamice cvasi-reale ("armonice topologice") generate de dinamica lumii [de subst.] substanțiale.
. În stadiul actual al dezvoltării fizicii, cuvintele lui Maugham, un filozof englez, capata o actualitate specială: "Marile adevăruri sunt prea importante pentru a fi noi". Într-adevăr, suntem din ce în ce mai siguri că strămoșii noștri indepartați erau familiarizați cu legile fundamentale ale Universului; în plus, le știau mai bine decât noi. Dar ce metodologie a cunoașterii naturii și ce fel de surse de informație au avut oamenii de știință antici? Astăzi putem spune în mod deschis: nu aveau doar experiență obișnuită, ci și una esoterică, pre-senzuală[?], fără a simți nevoia de a se împărți în materialisti și idealisti. Pentru mai multe detalii despre evoluția ideilor fizice, consultați lucrarea [1].
. Redescoperimd totul din nou, a trebuit de asemenea să dezvolt o strategie de "pipaire celulară", care să permită ca cele mai importante caracteristici ale proceselor eterodinamice să fie percepute senzitiv și evaluate. Principalul lucru este că toate observațiile mele senzoriale sunt categoric confirmate de experimentele de laborator, folosind cel mai simplu echipament fizic.
. Putem obține cunoștințe fiabile despre natură numai din natura insesi. Astfel, fundamentul fizicii clasice, care descrie lumea de substanță obișnuită, se bazează și pe faptele empirice studiate de Galilei, Newton, Faraday și mulți alți filosofi fizicieni-ai-naturii. De asemenea, aș dori să îl apăr pe marele Newton împotriva atacurilor asupra metodelor sale inductive care au adus valori nepieritoare în știința.
. O nouă convoluție [rasucire] a cunoașterii este posibilă, cu condiția introducerii în știință de noi concepte bazate pe studiul empiric al entităților fizice nestiute oana acum.. În consecință, împărtășesc gândirea Elenei Ventzel, matematician profesionist: "Metodele matematice nu sunt utile, ci chiar păgubitoare până când fenomenul nu este studiat la nivel umanitar pre-matematic." Este un limbaj ideologic și logic care poate fi folosit astăzi pentru a discuta problema aetherului, a cărei soluție cere înțelegerea faptelor științelor naturii, care depășesc noțiunile [conventionale] tradiționale stabilite de-a lungul secolelor.
. Cercetarile pe termen lung au confirmat faptul că definirea exhaustivă a unei entități naturale fundamentale a fost dată de Rene Descartes: "Universul nu conține altceva decât eter și vortexurile sale ". Acesta nu este doar un postulat; acesta este un rezumat obiectiv al observațiilor empirice ale fenomenelor Naturale. Nici un model academic de microcosmos, nu răspunde la întrebarea: ce fel de substanță sunt electronii, quarcii, stringurile? Aceasta este chiar substanța pe care părinții noștri o numeau eter. Aetherul este într-adevăr un câmp unificat; și se pare că aproape toată viața lui Einstein a căutat ceva ce se afla sub picioarele sale.
. Trebuie să recunoaștem că în Natura nu există nici un aether nedeformat [nerasucit?] și liniștit; și nici vortexuri de dimensiune zero. De aceea, în sens obișnuit, conceptul aeher este împins dupa orizontul transcendental și transformat într-o entitate de neinteles, a cărei mistică este echivalentă cu ideile religioase. Cu toate acestea, toate distorsiunile undelor-vortex cuantice ale eterului tridimensional superfluid, care au forma de tor, filamente [filete], solitoni și ocupă spectrul spațio-temporal de la zero la scală inter-universuri, sunt materiale și conțin energie in inteles științific. Orice [fel de] spații, precum câmpurile turbulente, vidul fizic, câmpurile gravitaționale și, desigur, materia sunt materiale. Toate acestea sunt structuri eterodinamice ale lumii reale. Ierarhia spațială a vortices [vartejurilor, vortexurilor] de aether este numită ca scări cuantice, structură fractală sau "matrioshka" [2-5].
. Pentru a înțelege legile fundamentale ale aetrodinamicii, este necesar să se dea o definiție generală pentru materia clasică și alte stari aetherice. Ca o primă aproximație, atribuim numele de materie sistemelor unda-vortex auto-oscilante cu infasurare pe stânga de aether microscopic (particule elementare), a căror existență și parametri sunt condiționate de sistemele ierarhice mai mari. Aceasta este lumea noastră manifestată, cu câmpurile sale electro-magnetice și constantele fundamentale. Să ne referim la structurile unda-vortex de orice mărime a vortexului, care în domeniul de spațiu considerat, sunt echilibrate de un număr de vortice cu infașurare pe stânga și pe dreapta, corespunzătoare materiei și antimateriei, [ne referim] cu prefixul "cvasi" pentru aether liber. Rețelele vortexiale stabile cu direcția alternantă a helicității pot fi de asemenea luate în considerare în acest caz. În condiții naturale, totul, cu excepția materiei clasice sau câmpurilor electromagnetice și gravitaționale, poate fi legat de eterul liber. În primul rând, acestea sunt așa-numitele vacuum fizic și câmpuri vortexiale, care participă la gravitație. Ele sunt subspații anisotrope neliniare și ocupă locuri precise pe spectrul spațio-temporal al eterului lumii. Un subspațiu liber special creează totalul armonicelor topologice [5] participand la toate procesele fizice. Satelitul câmpului gravitațional difera prin aceea ca aparține unei clase specifice de retele vortex stabile.
. Se pare că, în general, energia eterului liber este virtuală pentru lumea noastră datorită simetriei sale [spirale] elicoidale și a cvasi-materiei, din pdv al diferenței de mărimi ale [vortices] vârtejurilor tipice, care corespund protomateriei. Dar asta nu-i totul. Există, de asemenea, superfluiditatea eterului, a cărui vâscozitate de vârtej detine proprietăți minunate. Ca rezultat, se creează fenomene de inerție și o barieră energo-informatională care separă lumea materială de influența constantă a structurilor cvasi-reale sau a spațiului turbulent.
. Inerția clasică, ca vâscozitate de vârtej, apare în eterul liber de mai fina structură microscopică (în spațiul Newtonian) și în mod regulat se manifestă în timpul accelerării corpurilor materiale. Cu toate acestea, totul este diferit în aetherul macrovortex, unde inerția are proprietăți de adaptare. Aici se afirmă că fenomenul de inerție este "răspândit" în tot spectrul spațio-temporal al distorsiunilor vortex ale câmpului aetheric. Totodata, inerția se schimbă. În limitele subspațiului topoharmonic, in scale de laborator, legea inerției "se diminuează" în timp, după lege exponențială, a cărei constantă de timp e funcție de condițiile locului și variază în limite largi (de la secunde la cateva zile). La expirarea acestui timp, intercuplajul inerțial se transformă în legea efectului de pâlpâire [scintilatii?]. Se poate spune că efectul de pâlpâire e măsura penetrabilitații barierei energo-informaționale după terminarea timpului fenomenului parafizic normal [reglementar] [6]. În consecință, cea mai mare parte a timpului de interacțiune cu macroetherul liber are un caracter aleator și ar trebui evaluat prin observare.
. Pentru a extinde scopul conceptual al cercetării noastre, se poate adăuga că în hidrodinamica clasică, un lichid cu inerție obișnuită, determina macroinerția [vortex] vartejului, care este creată de [vortices] vîrtejurile lichidului însuși. Prin urmare, este necesar să continuăm să comparăm procesele de la toate nivelurile campului unificat al eterului. De exemplu, inductanța electrică este o inerție specifică, iar armonicile topologice ale fenomenelor electromagnetice și alte fenomene se supun barierei energo-informationale (în condiții de laborator).
. În argumentele de mai sus, principiul relativității este prezent latent și neintentionat. Cu toate acestea, această întrebare complicată trebuie analizată separat. Natura fizică a barierei energo-informaționale și motivul pentru care proprietățile inerțiale depind de dimensiunea vorticelor eterului liber, rămân, de asemenea, neclare. Totusi, se poate presupune că particulele elementare clasice, spre deosebire de protomaterie, au proprietăți auto-oscilatorii și sunt comparabile cu vorticele lumii libere înconjurătoare; și că bariera energo-informațională mai sus mentionata nu există pentru ele pe secțiunea microscopică a spectrului. Punctul forte al barierei consta în "memorarea" proceselor topo-armonice gratie câmpurilpr gravitaționale ale Pământului și a echipamentului de laborator. Câmpurile turbulente (vidul fizic) nu au o asemenea "memorie".


. Fig. 1 prezintă diagramele densității spectrale a energiei [vortices'] vartejurilor; graficele vitezei transmisiei interacțiunii v și a frecvenței circulare ω depinzand de [diam.] dimensiunile [vortices]vârtejurilor eterului lumii Λ (în picometri). După cum se vede, viteza propagării distorsiunilor ν este egală cu viteza luminii C în vidul fizic, adică pe dimensiunile electronilor, depășește C în nanocosmos și tinde spre zero in megacosmos. Frecvența circulară a rotației [vortices] vârtejurilor și curgerea timpului fizic au o dependența calitativă analogă. Cu toate acestea, energia vorticelor W are o particularitate și creste în ambele sensuri față de scalele de laborator; numerele de aether au fost atribuite condiționat, dar toate stările de fază pomenite reflectă o anumită realitate fizică.
. Una dintre întrebările cele mai complicate este precizarea materiei vortexului în fiecare caz in parte. Diagrama arată energia eterului liber sub formă de protomaterie (particulele elementare cele mai simple – vortexuri), iar energia particulelor elementare clasice, sub forma de emisii auto-oscilante contur[?] elicoidale, a câmpului aetheric e localizată în subspațiul cel mai neliniar (vid fizic sau de substanță ). Unificarea particulelor elementare în atomi și macro-corpuri nu înseamnă tranziția directă la lumea paralelă cu constante fundamentale diferite, în timp ce modificarea dimensiunii vortexului din diagramă implică exact o astfel de tranziție, deși la nivel de protomaterie. Acesta este un punct foarte complicat și crucial. De exemplu, o stea este, necondiționat, o particulă elementară a unui nivel relevant al Universului, chiar dacă cuprinde materie obișnuită.
. Partea stângă a spectrului energetic reflectă proprietatea câmpului turbulent al eterului de a gravita, de a se scufunda până la "partea de jos", transferând energia către [vortices]vîrtejurile unor scale mai mici. Acest fenomen de "gravitație" distribuită este disponibil în fiecare punct al spațiului și explică principiul minimei-acțiuni. Un analog ilustrativ al acestei legități este reprezentat de câmpul și structura gravitațională a Pământului. Plasma densă, presupusă ca miez de fier, este situată în centru și deasupra ei - [e] magma, crusta solidă, apă și aer. Aceste stări de fază există atât în eterul liber cât și în cadrul scalelor universului. În consecință, în femto-cosmos, și poate chiar la un "fund" energetic și mai adanc, trebuie să existe un subspațiu plasmatic; în mod evident, se stie că aether tradus din greacă înseamnă "foc".
. Creșterea energiei spre dreapta este legată de extinderea unei benzi dinamice a spectrului de [vortices]vârtejuri, pe măsură ce crește scala. În lumea noastră, această creștere respectă legea efectului de [flicker, licarire] pâlpâire, dar acest lucru este doar ceea ce percepem prin bariera energo-informaționala. De fapt, în această secțiune, energia vortexului trebuie să crească și mai
mult, fiindca capacitățile noastre de observare sunt limitate de procesele materiale accesibile.[?] Revenind la stele, se poate afirma că știința modernă nu este în măsură să evalueze energia lor reală (evaluările sunt subestimate considerabil). Vortexul Galaxiei antreneaza în rotația sa nivele atât de profunde ale spațiului-aether multidimensional, încât aceasta provoacă încălcarea legii inerției lui Newton. Noțiunea de "masă ascunsă" nu este necesară pentru a explica dinamica galaxiilor. Este suficient să se țină seama de faptul că rotația diferențiată antrenează aetherul cu structură fină (subspațiul inerțial), iar acest proces are ca rezultat scăderea inerției și a forțelor centrifuge externe. Din pacate, Fig. 1 reflectă numai o dimensiune caracteristică a vortexului galactic și nu evidentiază vizual banda sa activă a spectrului. Cu cât este mai fina structura spațiului, cu atât spațiul este mai inerțial și mai aproape de cadrul de referință absolut. Evident, non-omogenul, multidimensionalul stereodinamic[ește] si multifazicul eter necesită o teorie cu totul nouă a câmpurilor aleatoare, care ar putea face loc si fenomenului lumii materiale.
. Procesele de transmitere a energiei sau cascadele[?1potop, revarsare] de energIe spectrala de-a lungul axei abscisei sunt de importanță decisivă pentru existența lumii noastre și a Universului. Aceste procese au proprietăți neobișnuite. Cascada [revarsarea] "violetă" este insotita de reducerea mărimii vârtejurilor[vortex], absorbția energiei materiei și tinde sa creasca concentrația de energie la "fundul" eterului lumii (langa axa ordonatei din fig.1). Această regularitate confirmată experimental în ambele domenii spațiale și temporale este o consecință directă a fenomenului de gravitație distribuită mai sus menționat și clarifică existența aripii stângi a spectrului. În fizica clasică efectul cascadă "violet" e reflectat atât de principiul minimei acțiuni, cât și de legile termodinamicii.
. Cascada energetică "roșie" (aripa dreaptă a spectrului) se insoteste dec creșterea dimensiunii vârtejurilor[vortices] și de eliberarea de energie. In condițiile terestre, pentru pornirea ei [cascdei] e nevoie de tehnologii speciale [7]. Acest lucru a fost confirmat prin experimente de laborator și sta la baza teoriei "mișcării perpetue", unde energia este pompată din nanocosmos în lumea materială clasică. Conceptul de biofizică artificială [6], pe care l-am dezvoltat, se ref. la metode de producere în sistemele fizice de distorsiuni [pertubatii?] la scala macroscopica de unde-vortex de eter. De altfel, e vorba de căi de extindere a spectrului spațio-temporal natural de eter (stabilit [existent?]în el insusi) prin crearea unui subspațiu de subarmonici topologice de particule elementare clasice, [și de] atomi și molecule (corpuri fizice), în contextul legii fundamentale a eterodinamicii [5].
. Chiar și la acțiunea unei bariere energo-informaționale fluctuante, aripa dreaptă a spectrului arată existența unor procese naturale în Natură care, se presupune, încalcă legile cunoscute ale termodinamicii [8]. Dar, în măsura în care Natura nu poate intra în conflict cu ea însăși, trebuie să recunoaștem că există o altă fizică, care "funcționează" în scale geografice și mai mari, unde rolul barierei energo-informationale cere o reevaluare. Dupa toate aparențele, vortexul universului antrenează parțial subspațiul plasmatic al eterului în propria sa rotație, iar condițiile pentru realizarea cascadei energetice "roșii" și pentru generarea de materie sunt create pe secțiunile gradientului de maximă densitate (non-linearitate „spectrală"). Dar, în același mod ca un pește din ocean, care nu cunoaște cauzele furtunilor și curenților, nu vom sti niciodată ce forță răsuceste roata Universului, a cărei energie alimentează lumea noastră de substanță.
. Există două componente ale câmpului eteric liber care sunt cele mai importante pentru fizica actuală. Prima [componenta] (aripa stângă) este poziționata pe spectrul de lângă "fund", sub forma unui mediu "plasmatic" cristalin lichid dens[Aether – 3, pe fig.], transformându-se în subspațiul inerțial newtonian (vid fizic). Deoarece inerția este la fel de adevarată [normala, veritabila] ca inductanța electrică, primul subspațiu se dovedește a fi deosebit de material și nu atât de liber, deoarece are proprietăți ce i-au fost impuse de rotația Universului și distribuite prin "gravitație". Să limităm, convențional, spectrul spațial al primei componente la dimensiunea nucleonului. A doua componentă a spațiului aether (aripa dreaptă a spectrului) se întinde spre scale mai mari.
. Cu excepția obiectelor cosmice cunoscute, aceasta [componenta]este un ocean necunoscut al macrovortexului și al eterului cu adevărat liber, sau topoharmonici, care se naște [nasc]din dinamica lumii [de substanța] substanțiale. Este un fapt dovedit experimental că topo-armonicile sunt generate de fotoni, electroni și toate corpurile în mișcare [5, 9].
. A doua componentă are capacitatea de a afecta în mod invers materia care a generat-o, precum și alte obiecte materiale prin intermediul forțelor "pâlpâitoare" [10, 11]. Acest subspațiu special se adeverește a fi dublu virtual, o adevărată fantomă. De aceea, și-a câștigat cu atâta dificultate statutul de entitate fizică reală, în timp ce filozofii chinezi erau familiarizați [cu entitatea], cu mii de ani în urmă, separând entitățile "yang" și "yin". [Cred ca aici e vorba de Marea Limită]
. Experimentele de laborator indică faptul că topo-armonicile nu au numai proprietățile descrise în [5], ci și

capacitatea de a interacționa cu spațiul, creând un domeniu static de eter excitat în cursul propagării undelor vortex [vortice]. Totodata, corpurile fizice plasate în acest volum de spațiu se "încarcă" [2, 9]. Domeniul activ (linia orizontală) menționat e "separat" de [catre] câmpul gravitațional al Pământului după cum urmează: constituentul cvasi-substanțial se stabilizeaza [calmeaza, reduce] rapid creând un flux vertical, dar unele structuri de fază se dezintegrează foarte lent (zile, luni, ani).
. Lucru surprinzător este că biosistemele aparțin în egală măsură celor două componente ale aetherului, fără a suferi nici o constrângere din partea barierei energo-informaționale. Așa-numitul biocâmp uman este o parte topo-armonică a corpului fizic. Își ocupa locul in spectrul spațio-temporal (figura 1). Constituentul quasisubstantă (yang) și [constituentul] antiquasi-substanță (yin) sunt strict echilibrate, iar punctele de acupunctură și chakrele sunt analoage rețelei geofizice a lui Hartmann, care este bine cunoscută paranormalilor.
. Generalizarea conceptuală a ideilor fizice[?] în contextul câmpului unificat al aetherului dă un constructiv impuls cognitiv în rezolvarea diferitelor probleme, cum ar fi alegerea unor legi exclusiv Naturale [privitoare la] existența unei lumi materiale ("stânga-șurub") [levogire], cat și în problema flicker- efect [efect pâlpâitor?]. În acest sens, cercetarea proceselor fizice responsabile de încărcarea pozitivă a protonilor este de importanță fundamentală.
. În concluzie, să notăm caracterul convențional de împărțire a câmpului aetheric în două componente dupa forma spectrului energetic. De fapt, topo-armonicile sunt generate de materie atât in frecvențe spațiale mai largi (subarmonice) cât și [frecvențe] cele mai mici (armonici) și umple toate nivelele Universului. Cele dintâi țintesc să facă mai accesibil accesul la percepția celui mai studiat aspect al noii entități fizice (vagă din cauza diversității descrierilor ipotetice care există în publicațiile pe această temă).


……………………..//……………………………………….//…………………………