Aether Mishin / Proprietatile Fundamentale ale Eterului

.  Un cercetator, AM Mishin, cu un aparat inventat de el, timp de  ~20 ani, a facut masuratori de laborator ale eterurilor prezente in fiecare punct de pe suprafatza Pamantului. Conform rezultatelor obtinute, cercetatorul a emis o serie de ipoteze (de lucru) privitoare la ;lumea din care facem parte. Complexitatea aspectelor rezultate din munca lui Mishin fiind greu de sintetizat, a rezultat necesitatea traducerii si prezentarii articolelor (numeroase ale) autorului. De aceea, acestea au fost grupate in sectiunea traduceri si nu in sectiunea Eter, de care apartin de fapt.




Author 's note: In the article the principles determining major properties of aether are formulated on the basis of an empirical material.

.  Real aether [1-6], the primary and superfine essence of which is still a secret, has turned out to be absolutely non-standard superfluid three-dimensional materialmedium, which simultaneously is at solid, liquid and gas phases. The first master phase of aether is a specifically solid absolute space or an energetical “bottom” of the Universe (“celestial stronghold”). At that the solid phase is considered as mesomorphic vor tical-wave structure, which has particular holographic properties. Classical matter represents to be one of the stable and energetic space-time levels of the Universe. Aether vortexes exceed all conceivable space scales, have quasi-material properties and create a great number of stereo-dynamic subspaces (parallel worlds).

.  The first basic principle, to which aether entirely follows, is the principle of the least disturbance (the least action). Many well-known and unknown physics laws are the subsequent of this principle. In particular, any motion in macroscopic aether happens in such a way to minimize the interaction with the matter of our world, with zero moment of the disturbance momentum. In the classical physics this principle has been reflected as Le Shatelye principle, as variation principle, laws of thermodynamics etc.

.  The second principle is the principle of fractality, which confirms the similarity of forms and properties of quantum aether vortex structures regardless of their space scale. This principle also determines the Universe as stereodynamically multivariate system in the form of hierarchy of vortical-wave structures of the unified aether (fractal matreshka). On the researching of the macroscopic objects of the Universe it is possible to make a conclusion about microcosm structure if taking into account the changes of frequencies and velocities of action transmission.

.  In the third place there is a principle of physical autonomy, which confirms that any solitary mass (for example a planet) creates aether system. The particular principle of relativity, which reflects one of the fractal properties of the Universe, can be applied to this system. Such autonomous mass becomes similar to the miniuniverse with its aether subspaces, which repeat the basic phases of the Universe spectrum in more narrow (which depends on the size of mass) frequency band of space-time frequencies. Thus, in the local system of the Earth solid aether reproduces the structure of gravitational field with  energy “bottom” in the mass center. As the result such spherical body occurs to be an energy drain and warms up from within.

.  The fourth is the principle of interaction between matter and vortex-wave forms, which do not depend to the spectral part of the Universe, that is quasimatter. This is the principle of new interaction in nature. The value of energy interaction in each experiment diminishes in time according to exponential law that is explained by the forming of energy informational or adaptation barrier, which separates parallel worlds and reflects the properties of vortex tenacity of aether as superfluid medium. At that, time of interaction is proportional to the size of quasimatter and the barrier for the earthly conditions is lowered at the indefinite period, on the assumption of only thrice-repeated observation of forces (triad law).
.  According to this principle, aether dynamic experiments in the earth laboratory do not have classical repeatability that, from the one hand, gives occasion to doubts in the objectivity and scientific character of the non-traditional experiments and from another hand it is the most reliable test feature of macroscopic aether motions. Biosystems have special relations with this principle.

.  The fifth is the principle of many-dimensional autobalance of forces. All vortex and linear motions of macroscopic aether organize themselves in the way that in the band of space-time spectrum of the local system (usually with the aid of fluid and gas aether) occurs to be self-balanced, that is they have zero resulting impulse and the moment of impulse due to the existence of the proportionate antivortexes and antistreams of another spectral structure at the same space volume. The self-balanced vortex structures and streams are practically closed for the outer watch from the direction of our material world, at least with respect to the methods of classical physics. The principle of autobalance of forces reflects aether properties as unified synergetic system and has a significant applied meaning.

.  Let call the principle of viability of aether dynamic systems as the sixth principle. Only a stereodynamic multivariate system is a viable one, that is a system, which during a definite period of time has the opportunity, called as life cycle, to realize interconcerted self-oscillating processes of vortex-wave character simultaneously at different phase states (subspaces, layers) of aether. The most important features of such a system are its space-time quasimaterial (vortex-wave) broadbandness and finite time of existence, which is determined by the conditions of creation of the energy- informational barrier. Self-oscillation regime demands the presence of an energy source, oscillatory circuit (a pendulum) of any character, intensive process (of negative tenacity) and a channel of positive feedback (negative entropy).
.  In the sense, referred above, any material system is viable and occurs to be a big system in the form of coordinated community of multivariate subsystems. In its turn each big system as a part of the hierarchy is aconstituent of bigger system, until everything is embraced by the Biggest System, that is the Universe.

.  The seventh principle of the universal energy interchange is the physical realization of the law of unity and struggle of oppositions. This principle determines spontaneous creation of thermodynamic and antigravitation potentials. Any local matter mass (a body), situated in the open space, creates an exchange process with the surrounding aether volume in the way that more fine-structure fluid aether is absorbed by the body, and the less power-consuming gas aether is radiated. As the result the body as a heat engine gets energy due to the cooling of aether exteriors. At that, antigravitation forces acts between bodies and aether exteriors, which have different temperature.

.  This principle, which establishes the existence of antipodes of the second law of thermodynamics and Newtonian attraction, is realized mainly in cosmic scales and explains in which way the energy is created in the bowels of planets and stars and why the Universe is stable as regards to gravitation. Obviously, the most unexpected for the modern Physics is the discovery of non-traditional nuclear processes where conditional reactions of decay and fusion occur at the usage of quasimatter.
.  More deep research of new experimental results and of the stated above scientific principles lets to determine the priority-driven strategic tendencies in Physics, to open more entirely the laws of mechanics and thermodynamics of many-dimensional aether, including the theory of non-traditional waves and new types of electromagnetism. At that, the supreme aim is theresearch of differences in aetherodynamics laws on the Ear th (in a laboratory) and in outer space, the unknowing of these differences has caused logical insularity, false all-sufficiency of classical physics, which had refused as “not wanted” the aether conception and fundamental Universal laws.


References

1 . Mishin A.M. On the new properties of physical vacuum, gravitational field and mass. DD USSR, 1988, p. 44

2. Mishin A.M. Experimental results on the registration of aether wind // New ideas in Natural Sciences. Series: Problems of research of the Universe, issue 18. – SPb: RAS,
1995, p. 24-33

3. Mishin A.M. The Aether Model as Result of New Empirical Conception. New Ideas in Natural Sciences. (On materials of the International Conference). Part I – SPb: RAS, 1996,
p.95-104

4. Mishin A.M. The physical system of artificial biofield // “New Energy Technologies” -- SPb: Faraday Labs Ltd, 2001, issue #1, p. 45-50

5. Mishin A.M. Antigravitation and new energy processes // “New Energy Technologies” -- SPb: Faraday Labs Ltd, 2001, issue #2, p. 37-41

6. Longitudinal thermomagnetic effect // New Energy Technologies -- SPb: Faraday Labs Ltd, 2002, issue #2(5), p. 38-41

……………………..

Traducere




.  Nota de autor: Principiile care determina proprietatile de baza ale eterului, din [acest] articol, au fost formulate pe baza unor date [masuratori] empirice.

. Aetherul real [1-6], esența primară și superfină care este încă un secret, s-a dovedit a fi un mediu material tridimensional, superfluid, absolut non-standard, care se găseste simultan in fazele solidă, lichidă  și gazoasă. Prima fază principală [dominanta] a eterului este un spațiu solid absolut sau un "fund" [„capat”] energetic al Universului ("bastion  celest"). Totodata, faza solidă este considerată o structură undă-vortex mezomorfică [formă intermediară, incipientă ?], care are proprietăți holografice speciale. Materia clasică [pare sa] constituie una din nivelele energetice spațio-temporale stabile ale Universului. Vortexurile de Aether depășesc toate scalele imaginabile ale spațiului , au proprietăți cvasi-materiale și creează un număr mare de subspații stereo-dinamice (lumi paralele).

. Primul principiu de bază, la care se supune în totalitate eterul, este principiul celei mai mici perturbatii (minimei acțiuni). Multe legi bine cunoscute și necunoscute ale fizicii sunt consecințe ale acestui principiu. În mod special, orice mișcare din eterul macroscopic se întâmplă astfel încât să se minimizeze interacțiunea cu materia lumii noastre, cu zero moment [??] al impulsului perturbației. În fizica clasică acest principiu a fost formulat [fie]  ca principiul Le Chatelier, [fie] ca principiul de variație, ca legi ale termodinamicii, etc.

.  Cel de-al doilea principiu este principiul fractalității, care confirmă asemănarea formelor și proprietăților structurilor de vortex cuantic aeteric, indiferent de scara lor spațială. Acest principiu determină, de asemenea, Universul ca sistem multivariat stereodinamic sub forma ierarhiei structurilor de undă-vortexială ale eterului unificat (fractal matrioshka). La cercetarea obiectelor macroscopice ale Universului este posibilă o concluzie cu privire la structura microcosmosului dacă luăm în considerare schimbările de frecvențe și viteze de transmisie a acțiunii.

.  Pe locul al treilea, există un principiu al autonomiei fizice, care confirmă faptul că orice masă solitară (de exemplu, o planetă) [isi] creează un sistem aether. Principiul particular al relativității, care reflectă una dintre proprietățile fractale ale Universului, poate fi aplicat acestui sistem. O astfel de masă autonomă devine asemenea unui miniunivers cu propriile subspații aeterice, care repetă fazele de bază ale spectrului Universului într-o  banda de frecvență mai ingustă (care depinde de mărimea masei) a frecvențelor spațiu-timp. Astfel, în sistemul  local al Pământului eterul solid reproduce structura câmpului gravitațional cu "fundul" [capatul] energetic în centrul de masă. Ca urmare, un astfel de corp sferic apare ca fiind un dren de energie și se încălzește din interior.

.  Al patrulea este principiul interacțiunii dintre materie și formele de undă vortex, ce nu depind de partea spectrală a Universului, adica qvasimateria. Acesta este principiul [unei] noii interacțiuni în natură. [Valoarea] energiei de interacțiune în fiecare experiment scade în timp, după o lege exponențială, care se explică prin formarea unei bariere de energie informaționale sau [a unei bariere de energie] de adaptare, care separă lumile paralele și dovedeste proprietățile coeziunii [tenacității] vortexului de aether ca mediu superfluid. Totodata, timpul de interacțiune este proporțional cu mărimea quasimateriei, iar bariera pentru condițiile terestre scade după un timp oarecare, dacă se repeta doar de trei ori observarea fortelor (legea triadelor).
. Conform acestui principiu, experimentele cu aeter dinamic din laboratorul terestru nu au repetabilitatea clasică care, pe de o parte, dă ocazia unor îndoieli în ceea ce privește obiectivitatea și caracterul științific al experimentelor neconvenționale și, dar pe de altă parte, este cel mai de încredere test functional al mișcărilor aeterului macroscopic. Biosystemele au legaturi speciale cu acest principiu.

.  Al cincilea este principiul  auto-echilibrului multidimensional al forțelor. Toate vortexurile și  mișcările liniare ale eterului macroscopic se [auto-]organizează în așa fel încât în banda spectrului spațio-temporal al sistemului local (de obicei, cu ajutorul aetherului fluid și gazos) are loc auto-echilibrarea, adică [ele] au zero impuls rezultant și [zero] momentul impulsului datorita existenței -in mod proportional a- unor anti-vortexuri și anti-fluxuri [streams] de alta structura spectrala in același volum spațial. Structurile și fluxurile de vortexuri auto-echilibrate sunt practic închise [privitorilor] din afara din direcția lumii noastre materiale, cel puțin în privinta metodelor fizicii clasice. Principiul auto-echilibrarii forțelor reflectă proprietățile eterului ca sistem sinergetic unificat și are o importantă menire aplicativă.

.  Să-i spunem principiul viabilității sistemelor dinamice de aether celui de-al șaselea principiu. Sistem viabil [poate fi] numai un sistem multivariat stereodinamic, adică un sistem care, pe o perioada definita de timp, are capacitatea, numită ciclu de viață, de a realiza simultan procese auto-oscilante interconcertate cu caracter de unde-vortex în diferite stari de fază (subspații , straturi) de eter. Cele mai importante caracteristici ale unui astfel de sistem sunt propria sa banda-larga de spați-timp quasimaterial (unda-vortex) in timp finit de existență, care e determinata de condițiile de creare a barierei energo-informaționale. Regimul auto-oscilant necesită o sursă de energie, a unui circuit oscilant (pendul) de orice fel, un proces intensiv (?cu coeziune negativă) și un canal de feedback pozitiv (?entropie negativă).
. În sensul menționat anterior, orice sistem material este viabil și apare ca fiind un sistem mare, sub forma unei comunități coordonate de subsisteme multivariate. La rândul său, fiecare sistem mare, ca parte a ierarhiei, este parte constituenta a unui sistem mai mare, până când totul este îmbrățișat de cel mai mare sistem, adică de Univers.

.  Al șaptelea principiu, al schimbului universal de energie este realizarea fizică a legii unității și a luptei contrariilor. Acest principiu determină crearea spontană a potențialelor termodinamice și antigravitaționale. Orice masă materiala locală (un corp), situată în spațiul deschis, produce un schimb cu volumul de aether înconjurător în așa fel încât eterul fluid cu structura mai fina este absorbit de corp, și este emis/radiat eterul gazos mai puțin consumator de energie . Ca rezultat, corpul ca motor termic primeste energie datorită răcirii [partilor] exterioare ale aeterului. În acest sens, forțele antigravitaționale acționează între corpuri și [părțile] ecterioare ale eterului, care au temperaturi diferite.
. Acest principiu, care stabilește existența antipozilor la cea de-a doua lege a termodinamicii și la atracția Newtoniană, se realizează în principal la scale cosmice și explică în ce fel energia este creată în interiorul planetelor și stelelor și de ce Universul este stabil gravitational. Evident, cea mai neașteptată pentru Fizica modernă este descoperirea unor procese nucleare neconventionale, în care prin utilizarea [usage] quasimateriei apar reacțiile de dezintegrare și fuziune.

.  Cercetarea mai profundă a noilor rezultate experimentale și a principiilor științifice menționate mai sus permite stabilirea tendințelor strategice prioritare în fizică, pentru a deschide mai larg legile mecanicii și termodinamicii eterului multidimensional, inclusiv teoria undelor neconvenționale și a noi tipuri de electromagnetism. Totodata, obiectivul suprem este cercetarea diferențelor intre legile etero-dynamice de pe Pamant (într-un laborator) și din spațiul cosmic, necunoașterea acestor diferențe a cauzat insularitatea logică, falsitatea totală a fizicii clasice, care a refuzat pt. ca "nu a vrut" concepția eterică și legile universale fundamentale.

……………….//…………………………………//…………………….

...

...

...

...

...

...

...

...

Traducere

(Continuare)


Экспериментальные доказательства гидродинамических свойств эфира