Teoria dipolilor vortex

Conţinut
I. Bazele teoriei dipolilor vortex
II. Aplicarea TDV la studiul radiaţiei
III. Modelul dinamic al nucleului
IV. Geometria Existenţei
V. Descifrarea formalismului cuantic

Argumentare
De mai bine de un deceniu am fost preocupat de abordarea interdisciplinară şi transdisciplinară a cunoaşterii Existenţei - pentru integrarea ştiinţei cu filosofia şi religia.
De fapt, unele “probleme” ale ştiinţei actuale m-au determinat să răspund provocărilor cognitive prin conceperea teoriei dipolilor vortex.
* În prezent, cunoaşterea ştiinţifică nu explică expresiile similare pentru forţele electrice şi gravitaţionale – legea lui Coulomb, respectiv legea atracţiei gravitaţionale.
* Nu sunt abordate unitar conceptele de particulă şi câmpul asociat, sarcină electrică şi inducţia câmpului electric, masă şi intensitatea câmpului gravitaţional etc.
* Particulele elementare sunt caracterizate prin masă şi energie de repaus, dar fotonului – particula elementară a câmpului electromagnetic - îi sunt atribuite o infinitate de valori pentru aceste mărimi fizice.
* La nivel intuitiv, nu există o corelaţie între undele electromagnetice şi fluxurile de fotoni.
* Se consideră că gravitonul este particula elementară a câmpului gravitaţional, dar nu a fost descoperit pe cale teoretică sau experimentală.
* Nu există o teorie unitară a câmpurilor electromagnetic şi gravitaţional.
* Nu se aprofundează dependenţa vitezei luminii de permitivitatea electrică absolută şi permeabilitatea magnetică absolută ale mediului de propagare.
* Nu există o corelaţie între metricile Minkowski şi Riemann din teoria relativităţii, care nu pun în evidenţă expansiunea accelerată a Universului.
* Este dificil de acceptat ipoteza "Big Bang” (Marea Explozie), după care geneza materiei, spaţiului şi timpului au la origine o singularitate primordială, deosebit de fierbinte şi densă, din care a apărut Universul nostru în urmă cu circa 13,7 miliarde de ani.
* Formalismul teoriei cuantice nu poate fi înţeles la nivel intuitiv, abordarea microcosmosului prin operatori şi funcţiile de undă fiind deosebit de abstractă. De exemplu, nu au suport intuitiv: dualismul undă-corpuscul, relaţiile de incertitudine ale lui Heisenberg, semnificaţia undei asociate unei microparticule etc.
* Abordarea actuală a Existenţei pe diverse domenii ştiinţifice nu asigură o viziune de ansamblu, interdisciplinară şi transdisciplinară, a realităţii obiective şi nu oferă o deschidere largă pentru interpretări filosofice şi religioase.
În limita posibilităţilor de care dispun, am căutat să răspund provocărilor cognitive prin conceperea, în etape succesive, a teoriei dipolior vortex.
Punctul de plecare în conceperea teoriei dipolilor vortex au fost teoremele lui Gauss pentru câmpul electric şi câmpul gravitaţional - care pun în evidenţă surse de tip divergent (izvoare) şi convergent (puţuri) pentru fotoni, respectiv gravitoni, particule universale primordiale cu timp mediu de viaţă infinit.
S-a ajuns astfel la conceptul de “dipol vortex” pentru particulele elementare, prin care se face schimb de fotoni şi gravitoni între Universul nostru (format din materie) şi Universul complementar (format din antimaterie).
Sarcina electrică şi inducţia câmpului electric pentru o particulă elementară sunt proporţionale cu valorile medii pentru intensitatea fluxului de fotoni, respectiv, densitatea intensităţii fluxului de fotoni printr-o suprafaţă închisă în care se află vortexul asociat, iar masa şi intensitatea câmpului gravitaţional sunt proporţionale cu valorile medii pentru intensitatea fluxului de gravitoni, respectiv, densitatea intensităţii fluxului de gravitoni printr-o suprafaţă închisă în care se află vortexul asociat.
Particulele universale primordiale sunt cuante, nu numai pentru energie, masă, sarcină electrică sau informaţie, ci şi “cuante spaţio-temporale”, ipoteză care justifică pe deplin legăturile profunde dintre spaţiu, timp şi materie.
Faptul că proprietăţile particulelor elementare sunt reflexia “în oglindă” a proprietăţilor antiparticulelor corespunzătoare, poate fi explicat prin raportarea dipolului vortex în cele două universuri, în care particulele primordiale implicate intră / ies printr-un pol şi ies / intră prin celălalt pol cu sensuri de mişcare opuse. Altfel spus, dipolul vortex corespunde unităţii dialectice “particulă-antiparticulă” în cadrul unei existenţe lărgite.
Având ca repere ale demersului cognitiv ipotezele de bază ale acestei concepţii, în prezent am obţinut următoarele rezultate:
- abordarea unitară a câmpurilor electromagnetic şi gravitaţional;
- identificarea gravitonului ca particulă universală primordială;
- exprimarea metricii Existenţei într-o formă care explică expansiunea Universului şi este corelată cu metricile Minkowski şi Riemann din teoria relativităţii;
- descifrarea formalismului teoriei cuantice, cu aplicaţii în configurarea dipolilor vortex.
Teoria dipolilor vortex nu contrazice ştiinţa actuală, ci o aprofundează, având valenţe explicative şi predictive care permit abordarea unitară a câmpurilor electromagnetic şi gravitaţional, descifrarea enigmei gravitonului, justificarea dualismului undă – corpuscul şi cuantificarea mărimilor fizice, generarea antiparticulelor şi fenomenul de anihilare, emisia şi absorbţia radiaţiei de către microparticule, structurarea materiei pe diverse nivele de organizare, expansiunea Universului etc.
Această concepţie despre realitatea obiectivă pune în evidenţă legăturile intrinseci dintre spaţiu, timp şi materia în mişcare şi transformare, făcând trimitere la manifestările existenţei ca unitate în diversitate la graniţa dintre cauzalitate şi întâmplare, actualitate şi potenţialitate.
Cei interesați de teoria dipolilor vortex pot accesa link-ul http://forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=2544709 .

-  D-le Vasile Tudor, teoria d-tale este interesanta, revolutionara si in primul rand este o expresie a creatiei personale. Este o creatie si eu am respect pentru acest act si pentru cei care il efectueaza. De aceea, desi voi face cateva observatii, ele nu trebuie considerate critici pentru ca eu nu pot critica un act de creatie (deoarece il respect).  
-  Un punct sensibil in teoria aceasta e faptul ca gravitonii nu au fost dovediti experimental respectiv nu au fost gasiti. Daca cunoasteti vreo dovada in acest sens va rog sa o numiti. Eu imi amintesc, din tineretea mea, de demult, niste experimente efectuate de un scientist american cu un cilindru de aluminiu, de cca o tona greutate, prin care urmarea sa sesizeze undele gravitationale si presupusii gravitoni. Din cate stiu nu prea i-au iesit masuratorile  /experimentele. Poate aveti stiinta despre altele similare si atunci va rog sa le numiti.
-   Eu as fi interesat sa aflu daca notiunea ''dipol vortex'' este o generica denumire pentru toate particulele elementare sau acest dipol poate fi identificat si particularizat pe o anume particula elementara, si daca da, atunci care este aceea. In felul acesta, al particularizarii / materializarii dipolului vortex, am putea porni o analiza coerenta si concreta a acestei notiuni de baza in teoria d-tale.
-  As fi interesat sa stiu daca dipolul vortex de care vorbiti are doua vortexuri sau numai unul si ce fel de vortexuri sunt (in caz ca sunt doua), respectiv daca sunt ''pe dreapta'' sau ''pe stanga''.
-  In general, sunt partizanul unei abordari particularizate a fiecarei afirmatii de tip general (afirmatii foarte numeroase in teoria d-tale), prin exemple concrete fizic/fizice. Poate sunt tributar unui concept de tip deformatie profesionala sau poate nu suport generalizarile fara suport experimental, fizic, masurabil. Vreau sa zic ca poate eu sunt vinovat si nu respectivele afirmatii generalizatoare, afirmatii generale. Dar mi-as dori sa dati astfel de exemplificari concrete tuturor afirmatiilor generale, ce se intalnesc f. des in lucrare/teorie.

-  Ai dreptate atunci cand vorbesti despre unitatea lumii acesteia si dau un exemplu dintr-un link semnalat de un user al acestui forum, sadang :
299792,458= 30689,1802376259² : 3,145926536
Adica viteza luminii este egala cu produsul dintre patratul vitezei orbitale a Pamantului impartit la pi. Cine s-ar fi gandit la o asemenea legatura? In acelasi link mai sunt vreo 20 de astfel de formule, unele cuprinzand si gravitatia.
De ex:
c= g x L_orb x V_orb
unde g - acceleratia gravitationala, L_orb este circumferinta orbitei Pamantului iar V_orb e viteza orbitala a Pam.