Teoria Vietii Eterne - Rodney Collin

.



. Acesta este un comentariu al cartii din titlu, adresat persoanei care mi-a semnalat aceasta carte. Deoarece cartea pare sa fie de buna calitate se cuvine ca acest comentariu sa apara aici in ideea ca (aceasta carte) va trezi si curiozitatea altor useri.

. Punctez ideile in ordinea in care le-am sesizat citind cartea:

- Autorul a folosit o impartire in triade (ca la muzica) a intervalului vietii si apoi a impartit fiecare subinterval in cate alte trei. Interesant, e o succesiune (aproximativ) logaritmica dar suferind de o impartire "matematic neexacta", respectiv subintervalele nu urmeaza o legitate uniform logaritmica. La Jirmunskii, legitatea succedarii subintervalelor (rezultata din masuratori reale!) este riguros exacta [Vezi: Fig. 52; 53; 54 din linkul
https://cercetareromaneasca.forumgratuit.ro/t38-nivele-critice-in-procesele-dezvoltarii-sistemelor-biologice-a-v-jirmunskii-v-i-kuzimin#122
care se refera la dezvoltarea embrionului uman pana la faza adulta/batrana; curba e in coordonate logaritmice.]
- Cred ca are dreptate egaland moartea cu conceptia deoarece aceasta observatie este confirmata in (mai) toate fenomenele din natura. De ex. oscilatorul LC, un circuit electric cu o bobina si un condensator, la care campul electric(CE) din condensator si cel magnetic(CM) din bobina se afla intr-o continua relatie contradictorie: cand unul scade celalalt creste si invers; cand CE este zero, CM e maxim si invers.
. Se intampla la fel si la oscilatorul mecanic sau alte tipuri de oscilatori.
- Cred ca a avut o idee buna asociind lumile cristalelor, celulara, moleculara, atomica, etc. cu cercurile respective (metode copiata de la muzicienii Gurdjieff si Uspenskii). Vad ca nu a zis nimic despre punctele de pe cercul muzical MI-FA si SI-DO, in care se intampla o absorbtie de energie si o iradiatie de energie... (vezi eneagrama lui Gurdjieff de la adresa: http://www.dovesong.com/positive_music/archives/basement/Musical%20Numerology.asp
. Aceste idei se refera la cele citite in primele 25 de pagini ale cartii.


- F. interesante asocierile dintre omul de stiinta, filantropul, burghezul, etc. si realitatile uman-individuale, care sunt tot atatea autolimitari. [Ma gandesc la domeniile de "existenta" ale angrenajelor dintzate.] Dar desi-s excelente aceste paralelisme, asocieri, limitari, etc., ele nu sunt (suficient) demonstrate de autor, care nu le aprofundeaza, nu le analizeaza. In felul acesta, orice persoana, posesoare de suficienta imaginatie, poate face oricate asocieri...
- Timpul. "Un set de spirale il poarta pe om inainte in viata lui pe cand alte spirale il poarta invizibil inapoi catre locul unde au inceput."
- Platon, Politicus: ..."Ce inseamna ca miscarea circulara a timpului este inversata in lumea invizibila?" Posibil sa fie vorba de 5, 7, 9,... spirale, ma gandesc, si ca exemplu dat deja (aici pe forum) este ANU, la care inversarea trebuie inteleasa ca rasucire. Banda Moebius, etc.
- "Eu creez calitatea lumii in care traiesc" [daca luam in considerare curgerea inversa a timpului.] Spune autorul si demonstreaza mai apoi intelesul acestei afirmatii. "Cititorii (ulteriori) l-au creat pe Shakespeare" [intr-o curgere inversa a timpului]. Foarte sugestive aceste asocieri, secvente de "film derulat invers".
. Aceasta legitate exista, recunoscuta de unii, si anume ca orice unda (emisie) este insotita "in paralel" si de o alta, de sens contrar. Exista permanent o dublura a unei manifestari (a unui fenomen). ⇆ Viata noastra se naste din Soare. In timp invers ea se "absoarbe" in Soare.
- Pag. 49. "Miscarea in sens orar este inainte sau timpul obisnuit. Miscarea in sens antiorar este timpul inversat."
. Pare corect. Dr. Cherobrov creaza unde inverse, care intra in "emitator". De asemeni coincide cu constatarea ca sensul pozitiv al curgerii timpului este identic = egal cu miscarea rotitoare pe stg., extractoare de energie din "vid" iar sensul negativ de curgere al timpului = cu absorbtia "vietii si miscarii" din "spatiul nostru" de catre "vidul absolut".
- "Mai e un cerc in afara timpului", zice autorul.
- "Iadul - un incinerator cosmic".
- Foarte interesant, pag. 53, diagrama cu patru cercuri. In sfarsit, consider eu, aceasta e o reprezentare complecta si a ciclului unui oscilator, care are - in mod obligatoriu - 2, 4, sau 8 faze (in functie de cat de amanuntit il studiem, reprezentam) iar acest lucru este perfect constatabil tehnic deci neinterpretabil si in alt fel.
- Durata enorma "de timp" din lumea pietrificata (minerala), despre care vorbeste autorul, este in concordanta si cu frecventa [a carei dimensiune este 1/T], gama de frecventa, specifica oscilatorilor minerali, respectiv foarte mica. "Durata de timp" scade odata cu parcurgerea (in sus a) scalei - oscilatori celulari, moleculari, eterici, etc. - si concorda cu frecventele specifice acestor structuri, frecvente care cresc in acelasi sens de parcurgere. Se cunoaste din diferitele surse (oculte multe din ele) ca "fiintele de lumina" au energii superioare tocmai datorita frecventelor lor superioare, nivelului lor de vibratie superior. Contrar (aparent) la ceea ce stim conf. legilor mecanicii - ca energia scade odata cu micsorarea masei - iar "fiintele de lumina" au o masa insignifianta. [Aici am ajuns la pag. 55.]

- Foarte sugestiva si multicriterial dezvoltata este asocierea lumii minerale cu lumea de jos, lumea intunericului vesnic, alias centrul Pamantului. Lipsa posibilitatii de riposta a cristalelor (le iau ca simbol generic de mineral cu suflet atasat) la actiunile externe, e vazuta ca suferinta extrema pentru sufletele atasate acestei lumi minerale. Foarte bine sunt enumerate elementele asociative: metal, densitate, cremene, fier, piatra, grota, gravitatie, etc. Imuabila lege a evolutiei (spre vibratii superioare) impune toate transformarile geologice pana la macinarea finala a cristalelor in elementele chimice componente, asimilabile de catre fiintele organice vii.
. Practic, asocierea aceasta este o buna demonstratie, fiind din pdv statistic chiar o identificare.

- Foarte bine e subliniata (cap VIII) ideea coagularii acumularilor anterioare (ale sistemului viu) intr-o noua forma, coagulare realizata prin intermediul unei faze de scurta durata, similara treptelor de transformare ce apar ca niste trepte pe curbele incalzirii unei substante chimice (topirea si evaporarea). La evolutia/dezvoltarea fiintelor (vii) aceste trepte sunt numite de biologi (v. Jirmunskii) nivele critice si sunt f. bine studiate iar legitatea matematica a aparitiei acestor nivele critice a fost descoperirea majora a lui Jirmunskii. Autorul identifica "judecata" (de apoi) cu un asemenea nivel critic ceea ce este foarte pertinent.
. Ideea de baza e "materializarea" acumularilor spirituale intr-o noua forma (de existenta).

- Se cuvine subliniata (cap. IX) pornirea de la cele patru sunete (de la moartea tibetana) si asocierea lor (neintentionata probabil) cu numarul genelor: 24+ 24= 48, din momentul conceptiei. "Fiecare celula a corpului uman contine cate 48 de cromozomi sau 24 de perechi. Totusi, celulele reproductive contin cate un singur cromozom din fiecare pereche [numai 24], astfel, prin unirea lor producandu-se noua combinatie de 48 de cromozomi." Numarul 4 are o importanta deosebita in filozofiile orientale (si nu numai) iar 24 este un multiplu de patru. De aici se poate porni - pe linie numerologica - un eventual studiu, cu aplicatie in relatiile fiziologice. 24= 1x 2x 3x 4, adica e produsul primelor patru numere. Pe linie "muzicala", adica logaritmica, 48:2= 24(:2= 12(:2 = 6(:2= 3))), adica se pleaca de la trei (treimea) si prin dublare repetata (armonia) se ajunge la 48, dupa patru dublari.
. Mai departe, autorul aminteste de cele 108 margele ale lui Budha, tot atatea vieti, care numerologic pornesc iar de la baza trei: 3x 3x 3=27(x2= 54(x2= 108)). Practic, baza e trei la puterea a treia, dupa care se dubleaza obisnuit. Nu se pleaca la dublare de la trei, ca in cazul precedent.

- La restul cartii, desi de nivel (spiritual) ridicat, nu am comentarii, poate unde nu am pregatirea necesara. Sintetic vorbind, Rodney a facut o treaba de buna calitate (pe directiile pomenite mai sus) atunci cand a luat in considerare nivelele critice din dezvoltarea (tuturor) sistemelor, care nivele critice exista aevea si au fost masurate, demonstrate, matematizate, etc. de biologi (v. Jirmunskii). Apoi a construit pe aceasta baza o teorie. Desigur, rezultatele sale sunt perfectibile (in sensul apropierii lor de realitatea biologica) insa cineva ar trebui sa faca aceasta cercetare, in sensul continuarii teoriei autorului. De asemenea se poate face o cercetare/analiza in continuarea ideilor legate de timp, curgerea timpului, etc., pe care autorul le sustine cu destula convingere. Desi nu m-am gandit niciodata in mod serios de a lua in considerare o "curgere inversa a timpului", datorita considerarii ei de catre autor si datorita faptului ca e foarte posibil ca Totul sa fie un singur sistem, incep sa ma gandesc serios la acest lucru. Trebuie apreciata de asemenea si munca autorului in buna prelucrare/analizare a informatiilor (teologice, transcedentale, escatologice), alese cu grija de el din surse de buna calitate, mai "de incredere".

. Daca Totul (Universul) este un intreg, adica e un sistem unitar, e de presupus ca si el e (la randu-i) unul dinamic de tip oscilator. Atunci, revenind la oscilatorul LC, presupunem ca ne aflam intr-un moment in care CM creste (se dezvolta, crescand pe baza "consumarii" CE din condensator). Pentru CM lucrurile decurg in sensul cresterii lui si pentru el timpul are o curgere pozitiva. Dupa ce ajunge la maxim, CM incepe sa se consume iar pentru el timpul pare sa aiba o curgere inversa, de data asta. As putea sa prezint aici o diagrama pe care am desenat-o mai demult...

Fig. 25 https://2img.net/r/ihimg/photo/my-images/27/oscilatorbb.jpg/
 

. Fig. 25. De luat in considerare cele doua sinusoide (hasurate cu rosu si negru) care sunt depuse nu pe o axa dreapta (cum se obisnuieste) ci pe un cerc ("de zero", mijlociu). Varfurile celor doua sinusoide ating alte doua cercuri (limitative) concentrice cu cel "mijlociu". Sinusoidele reprezinta marimile cele doua campuri, CM si CE sau energiile cinetica si potentiala (daca oscilatorul e mecanic), etc. Se observa cu usurinta transformarea uneia din sinusoide in cealalta si invers. Ele "se hranesc" pe rand una din cealalta. Diagrama evidentiaza opt faze si face asocierea lor cu cele opt trigrame (a caror semnificatie, probabil, tocmai aceasta este).


. Sistemul oscilatorului LC este "neinsufletit" iar transformarile repetate, intr-un sens sau celalalt, se produc usor, "mecanic". Totul, sistemul de care vorbeam mai sus, e mai complicat si probabil e viu astfel incat e de asteptat ca inversarea sensului dezvoltarii sale sa fie ceva mai complicata, mai greu de observat direct, dar e de asteptat ca sa se produca totusi, la fel ca si la partile sale componente (inclusiv "componentul" oscilatorul LC, luat de model aici), si chiar daca dureaza eoni. In acest fel, similitudinea Totului cu LC-ul e totala, cel putin din pdv. sustinut aici. O data, timpul poate fi asociat ca pozitiv (cresterii) sau negativ (descresterii). Doi, pentru rigurozitate, sensul timpului (pozitiv sau negativ) poate fi asociat cu directia de crestere a CM (sau CE), care in prima faza se naste si incepe sa creasca de la stanga (pe directia considerata a circuitului) si moare in dreapta, pe cand in faza a doua, CM (sau CE) se naste din dreapta (adica din locul, in care a murit) si moare in stanga (de unde s-a nascut). Asta coincide total cu derularea inversa a unui film, de care vorbea Rodney. Si tot restul rationamentului sau este OK.

. Din cele spuse anterior poate rezulta ipoteza ca timpul nu exista decat ca o asociere (din necesitatea de logica pentru mintea umana) pozitiva cu dezvoltarea sau negativa cu absorbtia. Prin absorbtie am desemnat sensul invers al dezvoltarii (cu trimitere la derularea - efectiva, reala - a vietii unui om/fiinte de la moarte spre nastere). [Evident, daca Universul e mai complicat decat am presupus aici (cu subspatii si etajari sau cu comunicare in eter) e posibil si ca derularea sa nu aiba loc in "lumea aceasta" ci doar in alta lume/spatiu sau in eter, tot ca o "rulare"(dezvoltare) acolo, si ca jumatate duala/partener a/al procesului de aici din lumea noatra.] Numai experimentele pot lamuri exactitatea celor presupuse aici. De ex., lucrarile lui Chernobrov ar fi un bun inceput.

.