Pentagon Aliens / William R. Lyne

.  Metoda lui Tesla de extragere a curentului electric din aer este reprezentata principial in figura urmatoare (cu unele modificari minore, relativ la unghiul de ejectare a sarcinilor si a pozitiei placilor):


https://2img.net/r/ihimg/photo/my-images/838/lyne12b.jpg/


fig. L0
..................................................
.  "Tesla a efectuat apoi inca un pas emitand ipoteza că o mașină electrică de zbor ar putea fi propulsata de curent electric și de reactanța de înaltă frecvență, unde electromagnetice de înaltă tensiune.
.  Electricitatea ar folosi inerția "masei de fluid continuu, conductiv electric" a Omni Matter, pentru a o trage si a o impinge, utilizând efectul Hall magneto-hidrodinamic (pe principiul "MHD").
.  H. A. Rowland a publicat rezultatele experimentului său, în care un disc de ebonită acoperit cu o foita de aur era rotit într-un câmp magnetic, arata formarea de sarcini electrice pe disc care erau purtate in rotatie cu el, cat timp era rotit.
Acest lucru a dat nastere frazei, "O sarcină electrostatică in deplasare [rotita?] este un curent". Studentul lui Rowland in Baltimore, Edwin H. Hall, bazandu-se pe lucrarile profesorului sau, a facut un experiment in care a plasat o banda de folie de aur, prin care curgea un curent, intr-un intrefier (camp mag), producand o forta electromotoare perpendiculara pe c. magnetic si pe curent, proportionala cu produsul celor doua.  Ceea ce noi numim "efect Hall", si stim ca l-a influentat pe Tesla, din pricina ca el a mentionat asta in repetate randuri, este baza pentru generatoarele si pomparile(?) MHD (Magneto-hido-dinamica), fiind folosit de Tesla in electro-propulsie.
.  In prelegerea lui din 1891, Tesla a declarat ca "fortele electrostatice enorme" care provin de la pamant "rigidizeaza" eterul prin campul sau electric, atunci cand el se deplaseaza prin spatiu "asemenea unei sfere metalice incarcate [electric]" (din cauza, spune el mai tarziu, miscarii prin spatiu a pamantului la viteza de peste 70.000 mph).
.  Tesla considera ca eterul este compus din "purtatori independenti" "imersati intr-un fluid izolant", acest eter se comporta ca un solid fata de "caldura" si fata de "lumina" si devine ca un "fluid" fata de corpurile solide, care il lasa sa le traverseze.
.  In plus, conform analizei lui Tesla, o perie [??] de curent continuu [un CC sub forma de matura?] poate fi utilizat in partea din fata a navei [prova] pentru a crea o "rarefiere" a - si un "schimb rapid" - de/a purtatorilor [vartejuri, tuburi, cumva?], care sa intinda, sa largeasca mediul si sa creeze o miscare in acea directie, in acelasi timp un curent alternativ de inalta frecventa trebuie folosit in partea opusa [a navei], extremitatea din spate [pupa], pentru a provoca o "compresiune" a purtatorilor [eterici], care va bloca trecerea lor.

.  Dupa cercetarile ulterioare si a lucrarilor publicate de J.J. Thomson [Phil. Mag. XXXI, 1891, p. 149], el a dezvoltat o teorie matematica a miscarii tuburilor de forta. Doi ani mai tarziu [1893], Thomson declara ca "...eterul este un depozit de momente mecanice". Tesla, in lectura sa dinainte [de deschidere, ?pomenita] [⁶ Nikola Tesla, Lecture Before the AIEE., Columbia College [1891]], a evocat tuburile de forta si a prezentat unele din descoperirile sale privind eterul si impulsul (momentul).
.  Tesla a declarat ca toate inventiile sale au fost create urmarind [realizarea] "masinii electrice zburatoare" [⁷ Frank Parker Stockbridge, The Tesla Turbine, The World's Work [Mar., 1912, pp. 543-48].], pe care o concepuse inainte de venirea lui in America, purtand cu atentie sub brat planurile [desenele] ei, atunci cand a sosit cu vaporul in 1883. Restul lucrurilor sale ii fusesera furate inca de la plecarea lui pentru America. Desi literalmente fara nici un ban in acel moment, pasul sau la coborarea de pe vapor valora pentru America mai multe miliarde de dolari, si el stia asta.
.  J.J. Thomson statuase in 1893 ca daca tuburile de forta (in miscare) intra intr-un conductor [si] se dizolva in el, [atunci] momentul(impulsul) mecanic este cedat conductorului, in unghiuri drepte fata de tuburi si fata de inductia magnetica [perpendicular pe tuburi si pe directia inductiei magnetice] si e proportional cu vectorul produs intre fort-a(-le) electrica si magnetica.
.  Declaratia lui Tesla din 1891, ca utilizarea curentului alternativ de inalta frecventa va comprima si va bloca trecerea tuburilor, era se pare destinata sa forteze tuburile sa fie aspirate in conductorii navei de catre matura (peria) de curent continuu de la capatul opus [al navei], pentru a se dizolva in conductori, si a da navei un moment (impuls), de care conductorii erau solidarizati, in directia periei (maturii).
.  Tesla a spus ca si-a dezvoltat Teoria Dinamica a Gravitatiei in 1893 si 1894. El n-a publicat-o niciodata deoarece ea ar fi revelat secretul descoperirilor sale de electro-propulsie, pe care nu dorea ca facatorii de razboaie sa puna mana. In 1942 si 1943, FBI a furat, ascuns sau recuperat fiecare copie completa cunoscuta din teoria lui originala.

.. "In 1915, intr-o expunere nepublicata [*² John J. O'Neill, Prodigal Genius (supra), p. 172.], in timp ce era la scoala tehnica din Graz, Austria, Tesla a legat descoperirea sa de "...o masina zburatoare foarte diferita de cele din prezent...", "...lipsita de aripi, eleroane, elicii si alte auxiliare externe, care vor fi capabile de viteze imense...", "...sustinuta si propulsata exclusiv prin reactie...", "...conduse mecanic sau prin energie fara fir." Tesla nu a fost niciodata implicat in tehnica rachetelor, asa ca aceste afirmatii se refera clar la un tip diferit de masina zburatoare electrica, propulsata prin reactantza de inalta frecventa a undelor EM si curent electric. In 1903 [*³ Patent No. 649,621, Apparatus for Transmission of Electrical Energy, lines 65-70]. Tesla a descris cum poate fi efectuat controlul aparatului, "atunci cand ei[??] sunt purtati de o nava plutind in aer..." prin "...conectarea unei borne a aparatului de receptie" cu pamantul, "...inductiv". Asta se refera la modul in care o farfurie zburatoare poate fi aterizata inductiv pe pamant prin nul sau prin borna pozitiva a "p2"-ului. (Nota: "p2" va fi explicat mai incolo in carte.)
. In 1940 Tesla si-a anuntat Teleforta, constand din patru -deja testate- inventii:
(1) Un mijloc de producere a radiatiei [electrice] in aer liber, fara vid;
(2) O metoda de producere a unei foarte mari forte electrice;
(3) Procedeu de amplificare a acestei forte electrice;
(4) O noua metoda de producere a unei extrem de mari forte electrice de propulsie.
.....
. Daca vom cauta primele inventii ale lui Tesla (cele de mai tarziu sunt ascunse de guvern) vom vedea ca de bobina lui Tesla sunt legate numeroase inventii conexe precum generatoarele si minunata turbina, destinate sa furnizeze mijloace compacte si portabile generarii puterii necesare pe o masina zburatoare - a "unei forte motrice pentru o activitate suficienta", inventate pentru a furniza curentul electric pentru bobina, ca dispozitiv de marire a [cantitatii] sarcinilor negative in miscare. Asta explica si preocuparea lui Tesla de realizare a unei greutati pe putere [pe kw], folosind deviza, "20 de CP pe pound", [aflata] pe varful catargului "Companiei de Propulsie Tesla". Prin "propulsie", Tesla includea si propulsia eterica. .



. Daca emitatorul Tesla produce (im)pulsuri negative care sunt "preponderente" pe polul opus al lui "p2", intrebarea daca fortele "egale si de sens opus" vor propulsa farfuria, va depinde de cateva lucruri. Intrucat ce forta electrica atractiva este cu mult mai mare decat decat forta G [de gravitatie], vom fi conservatori daca vom concluziona ca o mica cantitate de curent electric va fi suficienta pentru a propulsa in spatiu o masa relativ importanta cu o viteza stupefianta, subliniind ca orice masa are o cantitate excesiva de sarcini pozitive, si ca eterul are suficiente sarcini pozitive[?] si rigiditate ca sa furnizeze atata incat o masina zburatoare electrica "sa traga contra[?catre]", de indata ce a accelerat intr-o directie anume. Forta electrica de atractie este de mii de milioane de ori mai puternica decat forta de gravitatie ce o trage catre sol!
. Mare grija trebuie acordata in proiectarea formei suprafetei masinii zburatoare, deoarece ea poate cauza accelerarea obiectelor catre ea insasi, ori, la fel, ea catre ele. Folosind o forma parabolica concava, de ex., forta electrica va fi concentrata spre centrul ei [a formei] de raza, la o distanta anume de la suprafata (curba) interioara. La o masina de masa mare, aceasta forma i-ar putea provoca unui obiect mic un salt brusc [spre masina] cu o forta fantastica. Daca o persoana ar fi asezata la punctul focal al parabolei, i-ar putea fi smuls capul. Daca, pe de alta parte, se doreste doar "teleporteaza-te Scotty", o forta slaba, cu grija controlata, ar putea fi exercitata cu o mica antena parabolica cu o curbura usoara, indreptata in jos sau spre partea inferioara a masinii, in timp ce ea planeaza, ca sa se traga [soarba, teleporteze] un obiect (sau o persoana, sau un tăuraş), in sus in masina.


http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img268/998/f1lyne.jpg#


fig. L1.
. Am inserat acest desen (care se gaseste in carte) mai mult pentru a exemplifica termenii: "perie" si "mătură". Acestea sunt exprimarile autorului pentru "snopii" de linii divergente ce pornesc de pe suprafetele farfuriei spre exterior.

. O masina zburatoare bine conceputa ar trebui sa aiba o reminded?, suprafata gradual curbata, spre a impiedica fuga sarcinilor in atmosfera -pe cat posibil- pentru a avea siguranta ca forta electrica va fi dispersata si radiata catre exterior pe o mare suprafata, in asa fel [incat] sa se evite concentrarea fortei si sa fie dispersata pe un cat mai mare volum de spatiu, care sa contina mai multa masa (de gaze atmosferice, corpuri indepartate[??], si o Omni Matter, polarizata, in "stare solida"), asa că masa mai mica a masinii este atrasa spre inainte sau in sus, cu o perturbare cat mai mica a masei atmosferice. Acesta este motivul multelor sale experimente cu suprafete conductoare rotunjite, preocuparea lui Tesla pentru stiintele atmosferice si grija lui pentru a vedea daca conductorul in forma de dom din proiectul Wardenclyffe Tower era incarcat permanent (intrucat un soc de impulsuri negative ar fi putut sa-l smulga din fundatie).
. Sunt atat de multe suprafete rotunjite in desenele lui Tesla incat m-a facut sa ma intreb de ce Margaret Cheney, in biografia facuta de ea pentru Tesla: Man Out of Time, 1981, folosind o "passe"[??] tehnica de psihanalitica freudiana post-mortem, spunea ca Tesla avea o fobie aproape psihotica de a "rotunji suprafete", evidentiata de repulsia sa si teama de perle, datorata subiacentei temeri de "sanii de femeie".
. Nu putea oare aceasta neglijenta presupunere a "fobiei de suprafete rotunde" sa fie un siretlic O.S.I. ca sa ne indeparteze de una din ideile fundamentale ale ale lui Tesla privitoare la farfuriile zburatoare?
. Desenul final al electrodului sau Wardenclyffe Tower (initial numit "titty-like"), a multiplicat motivul sân (sutien) literalmente de sute de ori in diferite feluri! El arata ca un fel de gogoasa giganta acoperita cu sutien. Exista o similitudine evidenta intre turnul Wardenclyffe Tower si farfuriile germane timpurii, fara indoiala reflectand desenele originale ale lui Tesla, care se puteau numi la fel de bine "Sutienele zburatoare".
......
. Inainte de ceea ce eu numesc "Tesla Revival", incepand cu 1976, are loc o tentativa evidenta de a ascunde locul lui Tesla in istorie, pe care eu il consider inventatorul farfuriei zburatoare. Institutia securitatii nationale a dorit sa inlature/risipeasca cercetarea privata a lui Tesla sau experimentarea, deoarece descoperirea (cea mai) fundamentala asociata lui - bobina Tesla - a fost de asemenea descoperirea fundamentala folosita pentru alimentarea farfuriei zburatoare. Inca mai este impotriva legii federale sa functioneze un eclator neprotejat si o bobina Tesla, sau o bobina de Ford Model T cu eclator. Aceste legi, datand de la inceputul anilor '40, sunt inca in carti [in vigoare], atat de ostentativ aplicate de catre F.C.C., cred ca aveau cu adevarat intentia de a impiedica [civililor] redescoperirea civila a farfuriei zburatoare a lui Tesla.



. Forta de atractie electrica este de 10³⁹x2,2 ori mai puternica decat cea gravitationala. Aceasta ecuatie e o constanta, pentru conversia de la gravitatie la forta atractiva electrica.
.......


. Simplu spus, impulsul este egal cu forta totala necesara pentru a produce o crestere sau o descrestere a vitezei unui corp. [p= m*v, este formula folosita in manuale] Viteza de variatie a cantitatii de miscare este de asemenea egala cu forta aplicata.
[formulare corecta: viteza de variatie(a impulsului)= derivata lui, dp/dt, este proportionala cu forta aplicata corpului, deoarece facand derivata, dp/dt= m*dv/dt= m*a iar a - acceleratia, este proportionala cu forta]
. Cu cat forta electromagnetica aplicata este mai mare decat "aplicata" forta gravitationala, cu atat e mai mare si viteza de variatie a cantitatii de miscare [a impulsului]. Forta aplicata dintr-o farfurie, catre eterul din spatiu, este emanata catre exterior de pe suprafata curbă convexă, de oarecare intindere, si directionata spre o intindere [volum?] de spatiu mai mare, [spatiu] ce contine un eter rigidizat de catre fortele electrostatice enorme, cu variatii rapide, emise de pamant, [forte] care (ne spune Tesla) activeaza "inertia-de-rezistenta" [a eterului]. In plus, aici se gasesc atomi si molecule de materie, precum gazele si picaturile de apa, care reprezinta mai mult o problema decat o solutie. Reactia totala [forta rezultanta] dintre farfurie si "combinata" eter rigidizat [plus]cu tuburile (Omni Matter) este evident mai considerabila decat ne-am putea gandi. Asta se intampla partial si datorita formei farfuriei, care determina modul de distribuire a fortei.
. Intrucat farfuria e o masa compacta, mai solida decat gazul atmosferic si decat eterul, farfuria e [a]trasa cu o viteza mare[?] de accelerare. Lucrul [mecanic] real efectuat asupra Omni Matter evident are ca rezultat forta propulsiva creata de "peria" de C.C., deoarece ea inghite tuburile de forta, pe catre curentul [C.A.] de inalta frecventa din capatul opus al navei le obliga sa se dizolve in conductori. Suprafata convexa directioneaza forta catre exterior de-a lungul liniilor normale la suprafata. Cu cat liniile se intind mai in afara, cu atat [forta] va creste mai mult, afectand un volum cu atat mai mare de spatiu si de Omni Matter. Luand in considerare densitatea spatiului vid[sâc!] si marimea fortei, prin actiune reciproca [apare] o incredibila propulsie a navei datorita fortei electromagnetice[?] mult mai puternice, ca "reactiune egala si de sens contrar".
. Fluidul eteric si tuburile din fata farfuriei sunt "intinse", creind un "con" de presiune scazuta (eter rarefiat), sarcinile le determina si pe gazele atmosferice sa devina reciproc repulsive. Dupa Tesla, «...despre ipoteza ca transportorii individuali [tuburile] sunt de orice forma asa incat rezistenta la miscare pe o directie sa fie mai mare decat in alta, o presiune de acest fel ar forta tuburile sa se aranjeze singure in grupuri, intrucat isi vor intoarce unele catre altele laturile spre cea mai mare densitate electrica, pozitie in care rezistenta fluidului la apropiere va fi mai mica decat la indepartare.» [^*1 T.C. Martin, Inventions, Researches and Writings of Nicola Tesla, 1894, Chapter XXV - Introduction - The Scope, of the Tesla Lectures.]
Tesla a descris cum forta elastica a eterului etirat a provocat miscarea in directia aceasta. Deoarece farfuriile accelereaza la ~9.000mph [14.000km/h], unda de soc este amortizata de scazuta presiune a conului, eliminand astfel un potential bang sonic, asa cum gazele se reintorc gradat la [plenum, la plin] loc atunci cand urma efectului corona se disipa. Traiectoria (directia) ionilor negativi ai farfuriei si ejectarea ["injectarea", mai corect] Omni Matter-ului prin repulsie reciproca [conf. actiunii-reactiunii] catre pupa navei, le determina si pe gazele de presiune joasa sa se respinga reciproc, impiedicandu-le sa se adune inapoi prea de repede, cum se intampla cu trosniturile si bubuiturile la fulgere si tunete.
. Farfuria [zburatoare] al carei martor am fost in 1953 a plecat de deasupra capului la infinit in trei secunde. Avea intre 35 si 50 picioare diametru [11...15m]. Un calcul aproximativ ar fi 9000 mph [~14000 km/h], si [nu s-a auzit] nici un bubuit sonic sau alt sunet, bazandu-ma pe acuitatea mea de-a o vedea pana la 7,5 mile distanta [12 km].



Nici energia si nici timpul nu exista, deoarece sunt fictiuni, concepte pe care noi le-am creat, pentru a masura, calcula sau a anticipa unele functii si reactii in /si intre/ spatiu, materie, lumina, "radiatia punctului zero", "materia ultrafina a pct. zero" si mai bruta "materie atomica" (care poate fi doar un asamblaj mai concentrat al penultimei). In 1963 am botezat [numit, supranumit] materia ultrafina a punctului zero, Omni Matter, spunandu-mi ca e sursa intregii materii atomice. Aceasta se comporta ca si eterul lui Tesla. "Continutul electric" si forta electromagnetica, in formele lor cele mai fine (ultrafina Omni Matter si radiatia in spatiu a punctului zero) sunt foarte strans asociate cu lumina (ambele, cea vizibila si cea invizibila). S-a spus ca acest lucru l-a facut Einstein si alti illuministi [in mod] foarte fericit, intrucat par sa fi adus fizica si cosmologia in coerenta cu a lor Kabalistica, filozofie Ermetica si religie. Timpul e un concept care descrie viteza cu care se petrec evenimentele din Univers. Intrucat nu se poate "calatori" intr-un "concept" (care descrie o "viteza" [citeste derivata]), devine evident ca o "calatorie in timp" este o imposibilitate fizica, daca nu o gafa epistemologica si metafizica.
. «Réalitatea obiectiva», in strictul sens fizic, poate fi compusa primar din forta electrica magnetica[??] si particule ultrafine neutre, care, la randul lor, compun toata masa atomica. Intrucat «gravitatea» este rezultatul electrostatic al dezechilibrelor existente intre masa «atomica» si spatiul campului eteric, rigidizat de catre rapida variatie a perturbarilor electrostatice, din interiorul spatiului proxim campului electric al unui corp gravitational, o forta de «super-gravitatie» poate fi sintetizata prin crearea unei presiuni de camp electric, care creaza o si mai mare perturbare, coplesitoare a echilibrului, ce poate fi restabilit numai prin deplasarea unui corp astfel afectat, pana ce pozitia sa satisface legea «egalitatii reactiunii [cu actiunea] si de sens contar». Deplasarea farfuriei satisface dezechilibrul creat prin avalansa si dizolvarea tuburilor de forta unidirectionale, care confera impuls navei in lungul axei de polaritate a tuburilor de forta, pentru satisfacerea «nevoii» create.
. Aceasta linie de gandire pare sa indice de ce Tesla considera asa-zisele "«reactii nucleare» [drept] ... reactii electromagnetice care produc putere, [ce sunt] perturbari de foarte inalta frecventa in "mediului natural" al punctului zero, care reactioneaza cu materia atomica. Aceste reactii sunt considerate «mai tari» decat cele electromagnetice normale, dat fiind ca perturbarile lor sunt la niste asa de inalte nivele de forta (voltaj), si asa de inalte frecvente, incat reactioneaza puternic (rezonant) cu cealalta materie atomica, uneori pana la stadiul de "masa critica" de transmutare, cum e aceea asociata cu exploziile nucleare sau imploziile.
. In acelasi timp, "zero-point radiation" (ZPR) si Omni Matter interactioneaza la mult mai inalte nivele de forta ca sa poata fi complet masurate. Spatiile dintre partile nucleului si materia atomica sunt relativ asa de mari , iar particulele Omni atat de mici, in raport cu amplitudinea medie a ZPR, incat transferul de forta are loc (sa treaca) prin materia solida, purtat de catre Omni Particles, ca si cand masa atomica nici n-ar fi acolo. Utilizarea termenului de "zero-point" este general folosit pentru descrierea unui sistem care se afla in echilibru . Dupa fizicanul JA Wheeler [^*1 A. Wheeler, Geometrodynamics, Academic Press [1962]], densitatea "energiei punctului zero" in vid este de 10⁹⁴ g/cm³.[?]
. Eu consider «energia» doar ca potential, mai degraba decat ceva cu existenta fizica, cum considera Einstein. Intrucat sunt un adept al teoriei ondulatorii a luminii (mai curand decat al teoriei "corpusculare" sau al combinatiei contradictorii a celor doua), ma refer la "radiatia interpenetranta omnidirectionala" continuta in spatiul "echilibrat", nu ca la "zero-point energy" (ZPE) ci mai curand ca "zero-point radiation". Cred de asemenea ca tot spatiul este saturat de o ultrafina (normala) materie neutra (care impregneaza si toata materia atomica). Ma refer la Omni Matter; aceasta e activata de radiatia electromagnetica, care nu e in echilibru, transmitandu-si fortele prin Omni Matter/spatiu pana ce este absorbita [radiatia, probabil] de vreo materie «atomica» sau corp.
. La fel, ZPR e capabila sa interpenetreze aproape toate masele, deoarece la atat de inalte frecvente, lungimea ei de unda minuscula trece prin atomi fara sa rezoneze sau sa reactioneze cu ei. Cu o exceptie. Tesla a spus ca elementele zise «radioactive» reactioneaza la ZPR (sunt "...«tinte» constant bombardate de "infinitezimalele proiectile ce vin din toate partile universului", fara de care "toata radioactivitatea ar inceta" [^*1 Nikola Tesla, Letter, New York Times [Feb. 6, 1932], p. 16, col. 8.], care este de fapt sursa de radiatie produsa de ele. Care e structura sau statutul elementelor «radioactive» care le permite lor sa reactioneze asa de violent cu ZPR?
. E convigerea mea ca, in timpul miscarii unui corp prin spatiul din jurul pamantului, transportorii independenti - Omni Matter - posedand «tuburi de forta», sunt solidarizati, creind tuburi continue (lungi) de forta electrica si magnetica, carora le spun "microelicii", rotindu-se paralel, [niste] cai tubulare prin corp. O rezistenta (numita "inertie") este experimentata[?] de [catre] un corp, contra fortei[?] de miscare[?fortei care il misca], cu o polaritate de miscare, intrucat se dezvolta o acceleratie. Se produce aici o acumulare de impuls (datorita aceluiasi mecanism de la inertie). Perpetuarea inertiei - rezistenta/impuls - e intalnita numai [in paralel] cu o crestere sau descrestere de viteza, fortandu-le pe rebelele microelicii sa-si schimbe pasul turbionului electromagnetic[?] pentru fiecare valoare a vitezei.
. Nu exista frecare la viteza constanta, deoarece [la viteza constanta] eterul "da inapoi" ceea ce "ia".
. Ca dovada pentru acest concept, procesul poate fi inversat. Plasand niste parafina intr-o cutie paralelipipedica, cu un camp magnetic de 10.000 gausi, atomii parafinei se aliniaza magnetic sau se «polarizeaza». Un camp magnetic de inalta frecventa, la 90 grade, acordat pe rezonanta magnetica nucleara (RMN) la frecventa hidrogenului ...42,6 MHz..., excita parafina. Aceasta ii permite hidrogenului sa reactioneze la ZPR, ca sa produca un fascicul (radioactiv) de radiatie gamma, care este mult deasupra frecventei ce era de asteptat de la hidrogen. Se poate produce la iesire radiatie electromagnetica, magnetism, curent electric sau "impuls electromagnetic", in functie de felul aranjamentului folosit si debitul? preferat. La o farfurie in (zbor) stationar, campul electric este externalizat, cu un curent ce trece radial dinspre [partea] centrala de deasupra, de pe suprafata orizontala predominanta si [?din] jos [de] la marginile farfuriei. Un camp magnetic apare automat la 90 de grade fata de campul electric si propulsia masei se produce pe a treia (verticala), asa cum e folosit in pompele cu efect Hall. Fasciculele de raze indreptate in jos, vazute sub farfuriile zburatoare se pot datora producerii de izotopi radioactivi temporari cu durate de injumatatire foarte scurte [sau altor efecte], [izotopi] care emit fotoni ca sa se intoarca la starea lor stabila.
. Intrucat un magnet permanent este format de un material (de regula, fier) ce a fost aliniat magnetic sau polarizat, o parte din ZPR interpenetrant este arestat[?] si separat in componente[le] electrica si magnetica, si convertit in flux magnetic, care este un fel de "radioactivitate". ZPR este forta motrice a acestui flux, care e cel mai puternic atunci cand e aliniat cu campul magnetic al Terrei, care la randu-i a polarizat si a convertit o parte din ZPR de la ori din suprafata pamantului. Forta fluxului, la randu-i, va separa sarcinile mobile in pozitive si negative, aproximativ dupa un mecanism invers aceluia prin care forta ZPR a fost obligata sa creeze fluxul magnetic. De altfel, un magnet poate fi considerat ca fiind un "flux magnetic superconductor", care, asemeni unei antene de ultrainalta frecventa, primeste ZPR si produce flux magnetic.

.
" Prin utilizarea magnetilor permanenti, transversal pe un eclator de descarcare, Tesla intentiona sa folosesca efectul Hall pentru a rupe descarcarea, separand sarcinile in pozitive si negative, cu scopul de a produce o mai perfecta unda sinusoidala. Fara sa vrea, Tesla a descoperit ca descarcarea sarcinilor electrice in aer, aprinde si arde oxigenul si azotul atmosferic, producand unde de 12 milioane de volti. Oxigenul si azotul, ambele sub numarul atomic 19, sunt transformate - in acelasi timp - in sarcini alfa si beta (nuclee de heliu dezgolite cu sarcina 2 ea.[?] si electroni cu sarcina -1 ea) de catre puternica radiatie produsa, avand potentialul de tensiune de 12 MeV. Intrucat acesta este de aproape trei ori nivelul in MeV al radiatiei gamma emise de radiu, este suficient pentru a explica revendicarile lui Tesla, caci fizica contemporana nu poate explica voltaje sau radiatii atat de puternice.
. O aplicatie mai veche a acestui principiu, se tinea in subteranele kiva ale triburilor amerindienede sud-vest. Niste mici bucati de cuartz (~2 livre fiecare), albe, rotunjite, erau tinute in perechi de fiecare din barbatii aflati intr-un cerc si lovite impreuna [una de alta?] in intuneric, cu scopul de a produce puternice descarcari electrice. [Cum faceam si noi cand eram copii, in pivnita.] Aceste pietre erau numite "pietre de tunet" de catre indienii de sudvest.
....
.


. In cercetarea mea de recuperare stiintifica[?] din 1979, am gasit un Peiltochterkompass (german, "Polar-Auxiliar-Compas"), intr-o gramada de deseuri de la baza Sandia din Albuqerque, care s-au dovedit a fi niste deseuri secrete[clasificate] vandute unui dealer privat, care cumparase marfa fara sa stie ca salariatul guvernului le furase din movila de deseuri secrete[clasificate] de la Baza Sandia, dupa care le-a vandut pentru propriul sau profit. Dispozitivul facea parte din sistemul de ghidaj dezvoltat de nemti in 1943, pentru navigatia pe Kreisel Teller (torul german "farfuria giratorie"), mai cunoscuta sub numele popular de "farfurie zburatoare". De asemenea, in aceasta gramada era o bobina de aprindere de la vechiul Ford model T (o inventie de-a lui Tesla), cu o pereche[?cateva] bobine de aprindere in genul celor folosite in laboratoarele de chimie. Ulterior m-am gandit ca Peiltochterkompass-ul si alte elemente poate au fost indicii plasate intentionat acolo, si poate ca "cineva" ma astepta sa vada cum interpretez utilizarea lor. Am impresia ca stiu "cine" a fost - poate un vechi prieten de demult - dar nu voi indrazni sa-i dau numele.
. Bobinele de aprindere sugerau aprinderea unei substante chimice cu doua sau mai multe componente - precum oxigenul si azotul - pentru a crea o reactie nucleara/electromagnetica cu gazele obisnuite existente in atmosfera. Bobina Modelului T e un gadget interesant, odata ce contine o bobina Tesla, combinata cu un condensator si un «avertizor Faraday», care transforma CC de la baterie in (im)pulsuri negative de inalta tensiune. Avertizorul[sonerie?] Faraday era un inlocuitor al eclatorului. Pentru a functiona, singurul efort e de a lega o baterie. Poate ca Tesla si-a alimentat prototipul de farfurie zburatoare cu o baterie ce alimenta o bobina Model T, si, poate, a dezvoltat dintru inceput bobina Model[ului] T tocmai in acest scop. Tesla mai degraba a inventat [acest] gadget special pentru farfuria sa, apoi a «adaptat-o» si a vandut-o cand a avut nevoie de bani, pentru utilizari mai adaptabile la cheltuielile [necesare] tehnologiei arhaice a pietei din zilele sale.
. Prin urmare [in 1948], un fapt uimitor am descoperit, ca legea federala interzice utilizarea bobinei de model T cu eclator. Legea pare sa fi aparut in acelasi timp cu tehnologia farfuriilor zburatoare, si bobina produce o serie de impulsuri negative. Formula de transformare ne arata ca ea ar putea fi suficienta pentru propulsarea unei farfurii mici, "de-o persoana", la fel cu primele prototipuri, in care Tesla se aventura noaptea, de la fereastra hotelului din New York in care statea, facand excursii nocturne pe deasupra orasului intr-o masina pe care el o numea "flyver", care a fost descrisa ca era de marimea unei sobe pe gaz [^*1 Microfilm letter, Nikola Tesla to Westinghouse Co., July 7, 1912, Library of Congress.]. Acest scenariu uimitor trebuie ca le-a speriat de moarte pe companiile petroliere. Majoritatea cercetatorilor au asociat in mod gresit masina "flyver" a lui Tesla cu aeroplanul de tip VTOL pe care l-a patentat in 1928.
. Atunci cand observam o farfurie stationara [in aer] intr-o zi fara vant sau noaptea, o mare flama electrica e adesea vizibila in jurul farfuriei, crescand tot mai tare cu cat sta mai mult pe loc farfuria. Asta se intampla din pricina ca «conductorii» de inalta tensiune initiali - ca niste panze electrice de paianjen - incep sa se rupa de pe suprafata farfuriei, ionizand si aprinzand oxigen-azotul din gazul atmosferic. Multi observatori considera gresit ca aceste «lumini» sunt pierderi electrice ale sistemului de alimentare a farfuriei, ceea ce e inexact caci descarcarile electrice sunt numai «chibriturile» care aprind gazul ce arde asa de puternic pe urma. In noptile cu vant, farfuriile stationare [la punct fix in aer] palpaie ca lumanarile in vant pentru ca vantul sufla periodic corona flamelor din jurul cocai. Pe un cer calm si fara vant, farfuriile pot sa stationeze stabil, cu o stralucire mai luminoasa, care e in aparenta similara cu a stelelor, dar diferita de a lor. Toate fenomenele vizibile cu farfurii confirma aceasta analiza.
.


. Sistemul de propulsie al farfuriilor pare sa functioneze "over unity", ca un dispozitiv "free energy". "Legea Conservarii Energiei" este "violata", se spune, printr-un dispozitiv ce opereaza "over unity" [produce mai multa energie decat consuma, randament supraunitar], dar aceasta interpretare este falsa daca o analizam bine, mai ales daca o examinam prin prisma dispozitivelor ce folosesc combustibili sau alte forte existente in mediul ambient pentru a efectua lucru mecanic.
. De fapt, toate procesele energetice deriva in final din "ZPR" dar marea majoritate a proceselor ordinare utilizate cu «tehnologia arhaica», impusa noua fortat de catre monopolisti, consuma atat de multa energie incat ele [procesele] opereaza [cu randament] subunitar. Falsa interpretare a legii conservarii energiei devine evidenta atunci cand trecem de slaba gravitate la mai puternicele electrice si electromagnetice sau chiar la reactiile nucleare. Sunt cateva forme de «combustibil» ce par sa fi fost intentionat ocultate. Cum ramane un magnet «energizat» fara nici un fel de combustibil evident sau o "energie de intrare"? Fizica formala se joaca cu cuvintele, acceptand unele definitii pentru "energie", [pentru ca mai] apoi sa anuleze aceste definitii in mod selectiv pentru cazuri precum acela al magnetilor.
. Energia este definita ca si "...capacitatea de a efectua lucru mecanic" si formula acceptata este ca: "lucrul mecanic este egal cu produsul dintre forta si distanta". Stim ca o forta mai mare va efectua un lucru mecanic mai mare asupra unui corp intr-o perioada de timp data, decat o va face o forta mai mica. "Legea" nu e violata, unde.... [cam neclara ideea]
.........
. Utilizarea de magneti permanenti pentru a produce electricitate in dispozitive «over unity» nu si-a intrat inca in drepturi. "Stromerzeuger", un dispozitiv inventat de Hans Coler [^*1 See Dr. Franklin Kilpatrick's Free Energy Secrets! (regarding a 1946 declassified report of Brit Intel. Objectives Sub-Committee).] (un "dispozitiv de flux magnetic", dezvoltat intre anii 1926-1945), a fost un pas in directia cea buna si ar fi putut produce suficienta electricitate pentru a alimenta o farfurie, deoarece constanta de transformare/conversie arata ca un curent mic ar fi suficient. Nu a fost luata in considerare de O.K.M. pana in 4 ian. 1943, cand a fost prea tarziu pentru proiectul Kreiselleller-p2, care parea sa folosesca un reactor cu heliu, si farfuriile germane zburau deja inca din 1936.
. Atomii de fier sunt un «mediu» ce are capacitatea de a captura si a transforma ZPR in flux magnetic, care e mereu un produs secundar al curentului. Asta inseamna ca un magnet polarizeaza si uneste tuburile de forta asociate cu purtatorii independenti de eter. In fabricatia (sau formarea) magnetilor - in industrie sau in natura - atomii (sau moleculele) de fier, foarte calde (sau topite), ce se afla intr-o stare de flux[?], sunt aliniati de un camp magnetic extern sau de un curent electric, dupa care atomii sunt raciti si «inghetati» in stare aliniata, intr-o semi-permanenta inversiune de populare[?]. Intrucat campul magnetic ramane dupa indepartarea campului electric sau magnetic extern, avem un magnet in stare necompensata, «necesitand» un camp electric sau un curent care sa-i ofere suport. Aceasta necompensare/dezechilibru continua pentru ca magnetul retine partea magnetica a ZPR, abandonand partea sa electrica, perturbandu-si echilibrul, in masura in care fluxul magnetic il traverseaza. Alternand un camp magnetic perpendicular pe o piesa polara[un pol magnetic?] sau alternand un curent electric in unghi drept cu o piesa polara, un miez de fier va oscila magnetic, producand un flux magnetic crescator, saturant, scazator, si apoi inversat ce poate fi folosit apoi pentru producerea unui curent alternativ in spirele unei inductante[bobine]. Capacitatea acestor procese de-a opera "over unity" nu este in general inteleasa sau acceptata, desi exista nenumarate dispozitive ce lucreaza electric sau magnetic prin violarea legii de conservare a energiei, conform versiunii gresit interpretate de cartelurile energiei si de păcălitii lor din campul stiintei.
. E motivul pentru care, daca energie inseamna "capacitatea de-a efectua lucru mecanic", si [daca] lucrul mecanic este "forta peste[ori] distanta", atunci energia este egala cu "forta peste timp". Aceste distinctii au fost sterse si ascunse de Illuminati, care ne-au invatat sa vedem energia ca pe ceva care iese dintr-o butelie de gaz si "se termina".
[Trebuie adaugata o lamurire: autorul stia ca lucrul mecanic este produsul dintre forta si distanta dar in exprimarea de aici a folosit "over", pe care l-am tradus cu "peste", de-a lungul; cred ca el a vrut sa spuna ca forta actioneaza pe o distanta (peste o distanta) si energia e forta ce actioneaza in timp (peste timp); ca ar fi egale e discutabil. Integrala din Fdx da energia dar integrala din Fdt da impulsul (mv).]



. Toate fortele creaza campuri, si viceversa. Unele campuri pot fi necunoscute in detaliul lor specific. De ex., cunoastem ca anumite cristale pot modifica frecventa unei radiatii ("efectul Raman"), dar natura procesului ramane neexplicata. Campurile electrice si magnetice, in relatie cu structura cristalina moleculara aliniata, sunt campurile cunoscute implicate. Intrucat nu am dezvoltat pe deplin parerile mele privitoare la cristale si fizica subatomica, nu voi mai spune ceva referitor -la-, cu exceptia ca aceste cristale par sa fie in general traductoare de radiatie electromagnetica.
..................
. Unii ne-ar putea lua in zeflemea zicand ca daca avem asa o tehnologie, de ce n-o folosim? Am niste noutati pentru acesti naivi. Noi folosim, si ei folosesc, dar publicul nu stie. In plus, noi platim pentru asta, in timp ce cartelurile de servicii publice pretind ca genereaza energie cu tehnologie conventionala, si se imbogatesc necinstit. Un sistem secret de free energy a fost construit in sistemul nostru electric de utilitate publica de catre Nikola Tesla. Noi platim cartelurile pentru electricitatea adunata «de pe traseul» de pana la casele noastre, din sursa pamant-ionosfera, din poli[magnetici?], si de la ZPR si sursa Omni Matter, de la campurile electromagnetice din jurul liniilor de [inalta] transmisie. Inca si mai mult curent este generat de contoarele de la usile caselor noastre (o inventie Tesla care va functiona ca [si] contor, generator sau contor si generator), in functie de echipamentul specific si de bransamentele folosite. Acest secret e asa de bine pazit incat numai cativa functionari de rang inalt ai serviciului public sunt la curent cu asta.
. Daca numarul de kilowati-ora consumati intr-o regiune deservita de niste generatoare ar fi corect calculat, probabil ca consumul total ar fi [gasit] mai mare decat energia produsa de centralele electrice. Ni se spune de catre «experti» ca se pierde energie. Dar Tesla spune altceva. Fiecare alimentare tripolara e o antena, avand o placa acoperita cu cupru dedesubt [impamantare] si adauga energie electrica, de la sursa pamant-ionosfera, la reteaua de electricitate. Acasa, contorul electric genereaza chiar mai multa putere, in timp ce va citeste "consumul". Cu unele modificari, un contor Tesla poate genera atata putere cata consumati si masurati, poate chiar mai multa. Altfel spus[?], contorul electric a fost la origine una din inventiile secrete ale lui Tesla, utilizat ca generator extern[?] de energie over-unity, mai repede decat un contor. Am verificat acest lucru si stiu ca merge. Dupa Tesla, capacitatea lui de productie era asa de mare ca nici nu vreau s-o spun, de teama ca-l veti face "nebun".
. Aceste inventii se bazeaza pe energia libera (free energy) standard sau [pe] teoria eterului. Radiatia si materia exista in starea de auto-restabilire a echilibrului [cand] toate reactiile tind sa fie egale cu zero, echilibrul auto-restabilindu-se atunci cand este perturbat. Aceasta tendinta de a se restabili este legata de potentialul energetic existent [depozit?] in spatiu, fiind o proprietate a materiei si a radiatiei. Intrucat universul liber este un sistem in perpetua miscare, energia, in sine, nu exista, si intregul "lucru [mecanic]" este efectuat de catre fortele universale permanente ce exista in mediul inconjurator.
. Radiatia nu se misca prin spatiu, dar este [un] rezultat al perturbarilor electrice si magnetice provenite din sursele emitatoare stocate in sistemul zero-point in diverse locuri, care [o] activeaza si [o] polarizeaza pe Omni Matter normala si neutra, provocand o transmisie in lant, ducand oscilatiile EM provenite dintr-o multime de puncte A, catre/la o multime de puncte B. Omni Matter e asa de fina ca e capabila de super-transmisia perturbarilor EM, de la particula la particula, pe toate frecventele simultan, in toate directiile, in timp ce-si auto-restabileste propriul echilibru. Daca ne reprezentam Omni Matter ca pe niste f. fine, minuscule globuri identice, compuse din fluxuri pozitive si negative de manunchiuri de forta EM in echilibru, interconectate/impletite, umplând tot spatiul ca grauntii de nisip, in timp ce ZPR vibreaza simultan in toate directiile prin ea [prin O.M.], e posibil sa intelegem cum este mentinut echilibrul de catre omnidirectionalul ZPR, si cum poate fi rupt acest echilibru. Echilibrul este rupt prin polarizarea acestui mod omnidirectional de vibratie, si «energia» (exercitarea fortei pe distanta) poate fi extrasa din /sau injectata in/ O.M. si ZPR, prin intermediul unui mediu de schimb adecvat.
. Ceea ce poate percepe cineva sub forma de "lumina, deplasandu-se in spatiu", e o reactanţa fluorescenta EM a materiei, pe care fortele o excita la acele frecvente vizibile legate de frecventele-de-fluorescenta ale atomilor suprafetei obiectelor vizibile luminate.
. Trucul consta in perturbarea echilibrului cu un minim de input [energie], apoi in a culege «restaurarea» de energie, pe o baza continua. Fortele EM de joasa frecventa ce sunt transmise sistemului, sunt transmise prin el foarte eficient. De fiecare data cand frecventa e marita pana ce creaza perturbari in materia-ce-tinde sa-si recapete echilibrul, poate fi produsa "energie atomica". Capacitatea materiei de a fi "prelucrata" de forta electrica, magnetica sau nucleara, este numita "energie". De fiecare data cand un corp fizic actioneaza asupra unui alt corp, reactiunile EM, fortele de legare, de atractie si respingere, dintre atomii si moleculele corpurilor, sunt stresate [presate, accentuate, slabite?]. Obiectul cu impuls mai mare de regula il forteaza pe celalalt sa se miste sau sa se farame. La nivel microscopic forta este transmisa EM. "Energia" este mereu o eventualitate abstracta viitoare, care nu are existenţă prezentă in formă fizică. Nu e o substanta, si nu poate fi asimilata unei substante, dar e o proprietate a radiatiei atomice, electrice, magnetice sau EM si a reactiunilor, ce apar in anumite conditii.
. Pentru ca fortele echilibrate de ZPR si materie sa fie captate pentru a efectua lucru mecanic util, o cantitate de material special ales (sau un «mediu») poate fi plasat intr-o "cutie triaxiala" si supus unor forte electrice, magnetice sau EM (subliniind ca asa-zisele forte termice sau nucleare sunt efectiv reactiuni ale materialului la fortele EM).
. Confuzia intre "energie" si "forta", conjugata cu o falsa interpretare a legii conservarii energiei de catre oamenii de stiinta creduli/naivi [ce-i cred], le permite Trilateralistilor /CFR/ Illuminatilor sa ascunda de noi secretele energiei libere si Super-Gravitatiei. Noi nu avem nevoie de ei ca sa ne spuna «secretele» pentru ca nu sunt secrete. Noi trebuie sa apucam si sa folosim aceasta tehnologie si sa ne debarasam de parazitii de CFR. ["force" se traduce si prin energie, deci care-i distinctia?]
. Descoperirea radiatiei de inalta frecventa de catre Tesla si folosirea ei la farfuria zburatoare, a fost cea mai mare contributie a lui pentru aceasta lume. O unda EM are o frecventa, care e numarul de "batai" pe secunda, cu care forta EM este livrata. Intr-un sistem, o crestere in frecventa va conduce la cresterea tensiunii sau a energiei fiecarei batai[tempo?], fara sa necesite o crestere de putere. [??] Sa vizualizam o persoana ce bate un covor, cu o anume forta[energie?], in cadenta de o lovitura pe secunda. Acum sa vizualizam acea persoana batand covorul cu 10 lovituri pe secunda, cu o forta[energie] de doua ori [mai mare ca inainte]. Normal, rezultatul, pe acelasi interval de timp, va fi mai mare desi pentru radiatia EM nu este nevoie de putere mai mare ca sa livrezi 20 MHz decat 20 kHz, desi [energia]forta (tensiunea) pe o bataie e mai mare, la fel si numarul de batai pe secunda. [!!chiar asa?] Acesta e fenomenul care face ca puterea, emisa de un dipol EM oscilant, sa creasca cu puterea a patra a cresterii lui in frecventa[?]. Tesla a numit-o "reactanta", atunci cand a anuntat terminarea unor teste la sistemul lui de propulsie (a farfuriei), in 1940, desi il testase cu "multi ani" inainte de 1912, mai exact in 1894. Ii spun sistemului meu, "Super Gravity". Este "domeniu public" desi secretul nebrevetat e utilizat de guvern de peste un an.
. Tesla facea distinctie intre sase feluri de unde EM, forte si particule din spatiu, care sunt:
1. "Eterul" compus din purtatori independenti scufundati intr-un fluid izolator, ce impregneaza tot spatiul si materia, si din care /la care/ intreaga materie e compusa /descompusa/ in ultima instanta;
2. Unde electromagnetice[EM] "Raze Primare Solare" ("lumina stelelor"), care calatoresc cu viteza C, generate de soarele nostru sau alte stele - avand frecvente mult peste razele X, gama si UV. - care se comporta ca ZPR;
3. "Raze Cosmice", particule din spatiu, propulsate de Razele Solare Primare (ZPR), si care, functie de tensiunea ZPR propulsive, pot depasi cu mult [viteza] C;
4. Unde electromagnetice[EM] X, gama si UV, care calatoresc cu viteza C;
5. Unde electromagnetice vizibile obisnuite, si I.R. , ce calatoresc cu [v] C;
6. Energia electrostatica rapid variabila, de potentiale uriase, ce emana din pamant si de pe alte corpuri gravitationale din spatiu.
. Trebuie notat ca eterul nu este "radiatie" sau "sursa de energie" ci [mai degraba] cam particule ("materie") purtatoare de impuls, de magnetism, de electricitate sau de energie EM, care poate fi manevrata artificial sau de natura sa materializeze sau sa transmute orice forma de materie. Tesla nu credea in transformarea "materie-energie"), spunand: "...fara materie nu avem energie si fara energie nu avem materie."

.
.




.  Pentru o explorare mai amanuntita a acestui subiect, se poate consulta cartea mea,
OCCULT ETHER PHYSICS: Tesla's Hidden Space Propulsion System, and the Conspiracy to Conceal it, 1997, Wm. R. Lyne, $8.00, ISBN 0-9637467-2-3, (Second Edition 1998, ISBN 0-9637467-6-6), Wm R Lyne, CREATOPIA PRODUCTIONS, General Delivery, Lamy, N.M. 87540.
.  Sub denumirea Operatia Paperclip - sub autoritatea deplina a amiralului Doenitz, inalta comanda germana, Reinhard Gellen al SS RSHA Amt VI (incluzandu-l pe generalul Otto Skorzeny, cu care documente si-a cumparat libertatea si ceva in plus) si a fiecarei autoritati germane de inalt-nivel tehnic sau politic, inclusiv Hitler - toate "documentele" germane ale farfuriilor zburatoare au incaput pe mainile CIA(OSS) in 1945. Toate documentele referitoare la farfuriile zburatoare si la alte lucruri, incluzand termenii reali ai "capitularii", chiar si cei desecretizati, sunt fie false fie alterate, cu scopul de a semana confuzie si a ascunde vederii [noastre] descoperirile lui Tesla, pe care eu le numesc "fizica oculta a eterului", odata ce "occult" inseamna "ascuns".
.  Efectele eterului pot fi imaginate metaforic ca "interdimensionale", deoarece eterul invizibil e inteles gresit ca imperceptibil, dar inertia si impulsul sunt perceptibile in dimensiunea «noastra» caci fac parte din ea. Folosesc formularea «dimensiunea noastra» numai pentru ca 50 de ani de spalare a creierului au sters constiinta [ei] umana si multe alte lucruri din realitate. O prezint [dimensiunea?] ca pe o cale de atenuare a efectelor initiale de punere [brusca?]in fata realitatii. Noi percepem ambele efecte ale eterului [in mod] fizic, simtind inertia si impulsul in corpurile noastre atunci cand ne miscam, si vizual, vazand cum le rezista obiectele si formele de viata acestor efecte de miscare, accelerare, cadere, rostogolire, de sarituri si de oprire.
.  Fizica eterului este cea mai atent ascunsa ultra secreta tehnologie a Illuminatilor, si este fizica «reala». Chestiile academice acceptate, aflate in conflict cu adevarata fizica a eterului, sunt o acoperire pentru o chestie «reala». Din nou, raspunsul este chiar sub nasul nostru, deghizat in «efecte nesemnificative», sau «anomalii», precum efectul Hall, descris ca o pompa magneto-hidrodinamica. Un curent electric creaza un camp magnetic in unghiuri drepte fata de el insusi, cu polaritate determinata de "regula mainii drepte". Campurile, au fiecare cate doua componente. Campurile electric (+ si -) si magnetic (N si S) ocupa doua axe. Cea de-a treia axa, din lipsa de o mai buna terminologie, o numesc "camp reactanta" (ale carui doua componente le numesc "ether-in", si "ether-afara"):


https://2img.net/r/ihimg/photo/my-images/703/f2lyne.jpg/

fig. L2.

(Nota: Teoria pe care eu o presupun a lui Tesla, e diferita de altele cunoscute mie sau brevetate de altii, cum sunt: "Aparat de propulsie MHD", J.F. King, Jr. (Patent No, 3,322,374, of 5/30/67), sau brevetele No. 3,120,363 emis de Hagen, si No. 2,949,550 3,018,393 si 3,022,430 emise de Thomas Towsend Brown. Astea toate au fost "propulsoare ionice" sau "propulsoare cu reactie", conf. cu legea a treia de miscare a lui Newton, erau slabe si nu pentru spatiul extraatmosferic. Brevetul lui King folosea campuri de CA in loc de CC. Aceste dispozitive, bazate pe "fortele de reactie egale si de sens contrar", slabe, date de propulsarea maselor de electroni si ioni atmosferici, [sunt mai degraba] ca un avion ce s-ar baza pe aerul pompat. Un electron accelerat calatoreste numai ~4 cm in atmosfera. Ionii sunt limitati [ca numar] la cei aflati aproape de suprafata navei. Nici o inventie brevetata nu echipeaza "farfuria zburatoare". Acest (al meu) desen pompeaza ether, ajunge in spatiu si se «caţăra» prin el ca pe o scara fixa, dar nu e brevetat din cauza ca este secret.)

.  Scurta istorie a Fizicii Eterului

.  Cercetarea in domeniul fizicii eterului a fost urmarita in mod serios inca din sec. XVII pana la mijlocul acestui secol[XX], de catre cele mai mari minti din stiinta si filozofia experimentala. In cele ce urmeaza sunt contabilizati pe scurt principalii contributori si teoriile lor:
*  Rene Descartes (1596-1650),
-  a.  Un vortex dinamic de eter;
-  b.  O teorie a vartejurilor celeste.
*  Johann Bernoulli (1667-1748),
-  Deducerea legilor lui Kepler din teoria vortexurilor a lui Descartes.
*  Isaac Newton (1642-1727),
-  a.  Teoria matematica a gravitatiei;
-  b.  Teoria corpusculara a luminii;
-  c.  Spatiul liber complet gol[vid].
*  Michael Faraday (1781-1867),
-  Eterul solid elastic, electric (teoria lui Tesla de mai tarziu bazandu-se pe acesta).
*  G.C. Maxwell (1831-1897),
-  Teoria vortexului de eter reluata in domeniul electromagnetismului.
*  George Stokes (1819-1903),
-  Eterul dinamic (reconciliabil cu vorticelele de eter ale lui Descartes).
*  H.A. Lorentz (1853-1928),
-  Teoria eterului stationar pasiv (C.F. Kraft l-a numit "stagnant" si [e] un precursor al teoriei relativitatii a Poincare-Einstein).
*  Michelson-Morley Experiment (1881),
-  Au dovedit ca deja slaba teorie a lui Lorentz era gresita si [ca e] o neconcluziv-fortata alegere intre:
a. eterul interstelar dinamic al lui Descartes si [al lui] Stokes;
b. spatiul gol fara eter al lui Newton si teoria (predominanta a) lui Einstein.
*  Nikola Tesla (1856-1943),
-  Teoria dinamica a Gravitatii, din 1893-94, bazata pe "eterul solid elastic electric" a lui Faraday si pe "Impulsul Electromagnetic" al lui J.J. Thomson:
-  a.  Toate corpurile au continut electric, [si] masa, ca produs de vartejurile de eter;
-  b.  Eterul elastic, dinamic, compus din transportatori independenti, scufundati intr-un fluid izolator, care impregneaza tot spatiul si toate corpurile;
-  c.  Miscarea corpurilor genereaza microunde (forte electrostatice);
-  d.  Microundele rigidizeaza eterul dinlauntrul corpului[?volumului] unui camp electric;
-  e.  Miscarea corpurilor prin eterul rigidizat, care contine tuburi de forta[energie?] electrica si magnetica, creaza interreactanta[interactiune] gravitationala.
*  Teoria vortexiala a eterului secolului XX,
-  a.  Eterul hidromecanic fara oscilatori mecanici (fara vascozitate de frecare);
-  b.  Vascozitate cvasi-frictionala «idealizata»;
-  c.   Polaritate controlata fara disipare de energie.

.  Aplicatiile efectului Hall

.  Teoriile mai sus mentionate ne indica «problemele» despre eter si gravitatie, indiferent cum au fost stabilite, numai teoria mea (mai mult sau mai putin completa si corecta [ca] teorie a eterului), bazata in principal pe teoria lui Tesla, este detinuta si utilizata de catre Guvernul Secret, care a dezvoltat si propagat relativitatea ca sa umpla golul teoriei lipsa, in scopul de ascunde si de a pastra fizica eterului exclusiv numai pentru folosul lor, in timp ce impiedica tehnologia sa le afecteze interesele, sub forma masurilor de securitate nationala care ne interzic [noua] utilizarea acesteia. Altfel, de ce teoria lui Tesla -veche de 100 de ani- ar mai fi inca secreta [clasificata]? Aceasta ascundere poate fi dovedita de lipsa evidenta de claritate si caracterul incomplet in aplicarea/utilizarea deplina/ a unor principii -precum este efectul Hall- la propulsia numai a fluidelor, nu si a solidelor, intrucat asa pare sa se aplice la propulsia farfuriilor zburatoare. In timp ce eu am gasit cel putin un calup de brevete de sisteme de propulsie bazate pe efectul Hall, inventiile [promovate] folosesc in mod necorespunzator efectul Hall doar pentru a pompa aer si electroni, nu eter, pe un traseu ocolitor de numai cativa inchi intre electrozi. [In felul acesta] ei au ratat in intregime esentialul, care pare sa fie esentialul din brevete, pentru a discredita efectul Hall ca aplicatie viabila pentru propulsie.  
.  La efectul Hall, un curent pulsator la intrare (input) - mai degraba decat un curent continuu CC - va creste [amplifica] la iesire [*Hall Effect Manual. Beckman Instruments, Inc., Helipot Division, Fullerton, California (1963)]. Aceasta e in concordanta cu cresterea reactantei electromagnetice, cu puterea a patra a cresterii de frecventa. Prin urmare, Tesla putea sa foloseasca bobina lui ca sa produca "pseudoelectrostaticele" pulsiuni de CC - care nu sunt CA - pentru a produce peria.
.  Dupa cum a gasit Tesla in experientele lui
[*], la o frecventa si tensiune suficient de inalte, eterul ("Omni Matter") devine «stare solida», ceea ce inseamna ca se comporta similar unei mase solide, in aceste circumstante. Asta evident tinde sa confirme teoria lui Faraday despre un "eter solid, elastic, electric" (solid pentru caldura si lumina, dar care permite corpurilor solide sa treaca prin el). Tesla incorda[presa, solicita] spatiul dintre doua placi electrizate, in experientele lui originale, si de asemenea a cercetat "unipolaritatea" unui singur electrod sau placa -ca pe o suprafata de farfurie zb- [sa vada] cum reactioneaza cu spatiul si [cu] alta materie. Testele lui Tesla cu o farfurie in 1915, tind sa-i confirme teoria (in acelasi timp [si] teoriile lui J.J. Thomson si William Thomson), ca aplicatie la electro-propulsie. Suprafata farfuriei aspira tuburile de forta[energie] care se dizolva in conductori creind o forta propulsiva care e de 10⁴⁰ ori mai mare decat forta de Gravitatie, producand forta de miscare. Asta nu e mai mult decat o juxtapunere a efectului Hall, asa cum e folosit in generatoarele si pompele MHD.
.  Intrucat Omni Matter rigidizata este ultrafina, ea poate trece prin suprafata atractiva, transportand tuburile de forta in[la] masa, unde sunt obligate sa se dizolve datorita inaltei frecvente care «blocheaza» curentul la capatul opus, lasand-o pe Omni sa treaca prin corpul farfuriei si prin tot ce mai este in interiorul ei, si [sa iasa] afara prin celalat capat[opus], singurele efecte perceptibile fiind accelerarea masei si crearea impulsului [asupra] farfuriei si a continutului ei.
[*]
[Aici ar mai fi de discutat, continutul f. nefiind solidar cu f.]
Toate corpurile fizice sunt «saturate» cu Omni Matter, atomii si moleculele lor «zburand prin» Omni Matter asa cum un stol de gaste zboara prin aer. O mai buna reprezentare a ceea ce se intampla cu o farfurie zburatoare poate fi [obtinuta] vizualizand vaga analogie cu calmarul, care aspira apa printr-un capat si-l elimina prin celalat capat ca jet de propulsare prin apa, cu exceptia faptului ca in experientele cu farfuria nu sunt turbulente interne sau presiune. Cu propulsia farfuriei, Omni Matter e stationara in raport cu universul, dar dinamica fata de pamant si fata de materia din care e compusa farfuria. Farfuria se misca prin eterul rigidizat, "meta-solid" care trece prin ea [o traverseaza], tragand de si impingand in [eter] utilizand efectul Hall. Fortand eterul sa se miste prin farfurie, farfuria se misca prin el. Aceasta miscare este obtinuta provocand tuburile de forta electrica si magnetica sa intre prin suprafata farfuriei, apoi obligandu-le sa cedeze impulsul [lor] partilor conductive ale navei, dupa care Omni se scurge [prin si] dobandeste noi tuburi dupa ce iese prin partea din spate a navei.[?] Purtatorii de eter sunt schimbati prin suprafata electrizata a farfuriei, comportandu-se ca o masa de fluid capabila sa intre prin[in] suprafata [ei] si sa treaca prin farfurie in timp ce se deplaseaza, cedand impulsul care e produs de dizolvarea tuburilor, satisfacand legea fortei «egale si de sens contrar». Continutul interior al farfuriei nu este afectat, lezat, deoarece el este "intern"[?] accelerat cu aceeasi valoare, in aceeasi directie, instantaneu, de cate tuburile de forta[energie] dizolvate.  Forta EM pompeaza eterul, care creaza tuburile de forta ("tuburi microelicoidale"), prin masa farfuriei. Aceste tuburi sunt sursa inertiei, impulsului, polaritatii si precesiei, si pot fi pornite, oprite, sau reorientate instantaneu, ca sa accelereze, deccelereze sau sa schimbe instantaneu directia farfuriei. Reactiunea dintre materia solida normala si eterul cu tuburile lui genereaza si da nastere la inertie/impuls si efectele gravitationale. Efectele unor atat de rapide schimbari asupra obiectelor si oamenilor din interiorul farfuriei sunt anulate de recrearea noilor efecte in interiorul conductorilor, caci [alte] tuburi de forta se dizolva in ei, ceea ce izoleaza continutul navei de efectele tuburilor.
.  Evident, transportorii individuali de eter, posedand tuburi individuale de forta ce se termina in ele, creaza o rezistenta ("inertie") in rata de accelerare sau directia unui corp. Pe masura ce corpul e fortat [sa se deplaseze] prin spatiu, tuburile individuale de forta se unesc, intra [in corp] si se dizolva in corpul aflat in miscare, tinzand sa-i perpetueze miscarea ("impulsul") de pe directia lui de miscare, la 90^o fata de tuburile de forta si fata de curentul generat, opunandu-se schimbarii starii lui de miscare. Micro-eliciile au aproximativ diametrul unui atom, avand lansare (unghiul impulsului) si viteza unghiulara (de valoare C, ceea ce inseamna ca farfuria poate sa se miste cu maxim viteza luminii). La viteza constanta, micro-eliciile nu au frecare, in conf. cu principiul I pe care-l numesc "Legea conservarii miscarii constante", care inseamna ca, la micro-elicii in miscare paralela, masa corpului reactioneaza cu eterul si ZPR in asa fel ca sa contracareze orice frecare interna. Acesta e motivul pentru care, la o viteza constanta, cand micro-eliciile se opun schimbarii unghiului impulsului sau polaritatii - analog fenomenului inductantei - nu se produce inertie («frecare» interna cauzata de schimbarile de directie sau de impuls ale micro-eliciilor). Daca corpul intalneste forte externe de natura sa-l incetineasca, impulsul micro-eliciilor tinde sa conserve miscarea prin «insurubarea» fiecaruia dintre atomii din «tuburile de micro-elicii» inainte, in lungul axelor lor polarizate, paralele. O accelerare normala a corpului prin eter creaza conditiile electromagnetice de producere a impulsului, si care sunt sintetizate de electro-tehnologia farfuriei, in care ambele impulsul/inertia sunt pornite(comutate) [sau] micsorate [din farfurie] prin reorientarea polaritatii si a impulsului.
.  Utilizand metoda descoperita de Tesla, in conditiile speciale create de "p2", potentialul eterului de a reactiona ca un fluid elastic rigidizat, electric conductiv, continuu, este dezvaluit, din acest pdv. de suprafata negativ incarcata si masa. Inalta freventa, inalta tensiune a (im)pulsurilor antrenate de suprafata farfuriei intr-o [anumita] directie, creaza un camp magnetic de-a curmezisul[de-a latul] suprafetei, la 90^o fata de curent, provocand accelerarea masei farfuriei pe o directie normala la suprafata (la 90^o fata de curent si fata de campul magnetic), in acord cu efectul Hall, asa ca purtatorii de eter si tuburile de forta sunt pompate prin campurile incrucisate - electric si magnetic - de pe suprafata farfuriei, unde tuburile de forta sunt separate din purtatorii de eter si dizolvate in conductori, asa ca purtatorii de eter decojiti[curatati] traverseaza masa farfuriei si ies prin partea cealalta (ca intr-o pompa MHD), unde ei primesc noi tuburi de forta. Forta electromagnetica totala, care este de 10⁴⁰ de ori mai mare decat forta G(rav.)[*¹ The Electromagnetic Interaction (supra).], accelereaza nava la o viteza fantastica. Toate fortele normale[perp.?] din spatiu sunt manipulate de puternicele efecte EM ale farfuriei, fiind fortat "inghitite" la un capat, rezultand miscarea farfuriei ca efect "egal si de sens opus"...
.  Exista un efect inselator al asa-numitei forte gravitationale, care pare sa «penetreze» masa in conditii normale. Acest lucru e demonstrat tinand un corp deasupra pamantului si un al doilea corp deasupra primului. Forta G pare sa «traverseze» corpul inferior, sa-l traga in jos pe cel de deasupra, aparent nefiind blocata de corpul de dedesubt. Forta pare sa fie liniara, penetranta, si nediminuata sau blocata de alte mase. Aceste false aparente (pe care Einstein le numea "efecte aparente"), sunt in realitate o amagire naturala, rezultata din presupunerea falsa ca gravitatia este o forta exercitata la distanta prin "spatiul gol" dintre corpuri, de catre o misterioasa, necunoscuta caracteristica a corpurilor (in absenta Fizicii Eterului), cand, de fapt, forta este exercitata intre corpuri si eterul existent in [corpuri] si intre corpuri, datorita interactiunii electrostatice («microunde») create in[tre] eterul rigid interpenetrat [rigidizat] de aceste forte. ["eterurile" rigidizate in jurul corpurilor se interpenetreaza!] Dupa cum a zis si Tesla[*² Nikola Tesla, Experiments with Alternate Currents of High Potential and High Frequency (a lecture delivered before the Institution of Electrical Engineers, London, 1892):
"... Daca plasati o coloana de gaz (sau lichid) intr-un camp electrostatic intens, rapid alternant [si] fixati particulele ce vibreaza cu viteze uriase, atunci rezistenta inertiala se afirma [si ea]. Un corp se poate misca mai mult sau mai putin liber prin masa vibranta, dar in general va fi rigid. "
.  In mod evident, daca forta G este excesiv de mica in compratie cu forta EM, este greu de inteles cum e atat de "penetranta", cand ar fi nevoie de raze X de cateva milioane de volti ca sa penetreze cele doua corpuri. Forta se exercita liniar intre un corp mai mic si pamant, asupra eterului dinauntrul fiecarui corp, din cauza campului electric al pamantului a carui influenta a rigidizat eterul, l-a deplasat si a bulversat echilibrul din vecinatatea celor doua corpuri, care impune corpului mai mic o miscare catre centrul pamantului, ca reactiune egala si de sens contrar fortelor electrostatice. Miscarea corpului mai mic, in spatiu, deasupra pamantului si prin campul sau de influenta, rastoarna/deranjeaza echilibrul eterului si il pompeaza in sus[cine?] prin corpul mai mic, datorita fortelor electrostatice generate de corp si de pamant in miscarea lor prin spatiu. Tuburile de forta sunt unite si trase in corpul mai mic si dizolvate in el, accelerand astfel caderea corpului, ceea ce este numit "gravitatie", si considerata eronat ca fiind o misterioasa "atractie" intre doua corpuri.
.  Masele si miscarile unor corpuri aflate in relativa apropiere, [isi] produc efectele lor asupra eterului din propria lor vecinatate, accelerand corpurile unul catre altul, aproape ca si cand ar fi un singur corp. Gravitatia si inertia/impulsul implica polarizarea EM, creata de o radiatie EM unipolara speciala (microunda electrostatica), rezultata din perturbarea eterului si a caracteristicilor transmisive ale ZPR-ului sau. La fiecare schimbare a axei de polarizare a corpului aflat in repaus sau in miscare, trebuie invins(a) inertia/impulsul. Reprezinta aceste forte, odata amplificate prin aceasta tehnologie, un pericol similar razelor X? Raspunsul pare paradoxal, prin aceea ca gravitatea nu penetreaza nimic, fiind doar o reactiune in[materia atomica] si intre materia atomica si eterul care penetreaza totul. In timp ce emisiile de inalta tensiune de pe exteriorul farfuriei reprezinta evident un tip de pericol, continutul interior poate fi complet sigur datorita unei protectii adecvate si izolatiei. In sens obisnuit, ranirile vor fi evitate.
.  Efectele inselatoare aparente au dejucat tentativele noastre de a intelege ca inertia, forta centrifuga si impulsul sunt toate create de aceeasi interactiune intre masa atomica, ZPR si eter, in interiorul sau in apropierea unei mase, de indata ce masa se misca (intrucat toate masele sunt in miscare). Pe planeta noastra campul electric de influenta il domina pe cel al celorlalte corpuri mai mici din apropierea sa, inclusiv Luna, exact cum campul electric al soarelui il domina pe acela al planetelor din sistemul solar ca intreg, etc. A te afla in campul electric al pamantului inseamna ca ale eterului si ale ZPR caracteristici au fost polarizate, deplasate, rigidizate intr-un anume grad, si de altfel alterate si extinse pana la oarece distanta in jurul lui, astfel incat, la scara macroscopica, corpurile sunt determinate sa se comporte ca si cand ar fi parte a masei pamantului, sau ca un sistem de mase ale pamantului. Sistemul solar este [si el] similar unui atom gigantic.  
.  Sub actiunea unor conditii EM «artificiale», caracteristicile mediului (eter si ZPR) - ca si surse ale inertiei/impulsului - pot fi variate crescator sau anulate daca vrea cineva, instantaneu. Nevoia normala ca aceste forte trebuie echilibrate este depasita prin re-polarizarea EM a fortelor dinauntrul corpului in timp ce el se misca prin mediul natural, in directia dorita. Pentru ca nava/corpul sa depaseasca gravitatia pamanteasca, o alterare[modif.] a acelorasi reactiuni [cu] eterul/ZPR ce se produc in masa pamantului, trebuie inversate [d]in interiorul acelui corp. Polaritatea impulsului poate fi orientata artificial in orice directie dorita si marita sau micsorata deoarece campul electric al corpului poate fi marit (asemanator celui unui corp mult mai mare), anulat (diminuat pana la acela al unui corp inexistent) sau reglat la orice nivel si in orice directie. Astfel facand, fortele electrostatice ale pamantului sunt invinse de fortele generate dinauntrul unui corp relativ mic, datorita constantei conversii de energie gravito-EM care ii permite acestuia [corpului] sa fie mult mai puternic.
.  Desi gravitatea, ca si razele X, pare sa patrunda masa mai bine chiar si decat razele X, aceasta este o perceptie gresita. Gravitatea nu cauzeaza niciun prejudiciu vietii organice cum o fac razele X, intrucat reactiunile dintre masa, eter si ZPR sunt ne-interactive in frecventa de ionizare nucleara sau moleculara a fiintelor noastre organice, de pe farfuria noastra, cu exceptia suprafetei sale, si nu produc reactiuni interne care pot antrena vatamari organice. Aceste reactiuni sunt controlate prin energia electrostatica aplicata, care afecteaza eterul interpenetrant, fara sa altereze structurile nucleare interne sau viata organica.
.  Microundele nu traverseaza in mod obisnuit suprafetele metalice. Eterul si ZPR traverseaza toate masele, operand altfel. Razele X vatama celulele vii, in timp ce gravitatea nu, afectand masa intr-un mod neradioactiv, prin conditiile create de rezonanta EM naturala a tuturor corpurilor gravitationale. Microundele masurate de Tesla, emanate de pamant, sunt generate de miscarea lui prin spatiu, pentru ca masa si continutul electric ale pamantului taie transversal liniile campului magnetic solar. Forta motrice din spatele miscarii pamantului prin spatiu este giganticul curent ce circula de la soare, prin spatiu, prin pamant, si inapoi la soare, care cedeaza impuls pamantului [^*1 Hannes Alfven, Existence of Electromagnetic Hydrodynamic Waves, NATURE, vol. 150 [Oct. 3, 1942], pp. 405-6.] prin atragerea tuburilor de forta[energie] prin Aurora Borealis («peria» pamantului), unde ele se dizolva. Astrofizicianul norvegian Hannes Alfven a povestit cum [ca] masuratorile lui Kristian Birkeland aratau ca "... campurile magnetice generate de aurora sunt astfel localizate pe teren [la nivelul pamantului] incat nu puteau fi produse decat de curentii verticali din apropiere [-a suprafetei terenului?] - aliniati de-a lungul campului magnetic al pamantului..." [ ^*2 Eric Lerner, The Big Bang Never Happened, Random House [1991].] Dupa cum explica Eric Lerner, Alfven descoperise ca norii de plasma, [aflati] in miscare [pr]in campul magnetic al soarelui, genereaza curenti electrici care curg catre soare, dupa care curenti giganti, de trilioane de amperi, se scurg afara din soare in lungul liniilor de camp magnetic solar, prin aurora pamantului, traversand pamantul, traversand invers norul, si inapoi la soare la ecuatorul sau, si tot asa, transferand impulsul pamantului.
.  Un dipol EM oscilant e in continua schimbare si, daca e bine conceput, produce spre exterior un puls negativ care radiaza de la farfurie si desi afecteaza eterul si ZPR-ul[din exterior?], in farfurie si in afara farfuriei nu distruge viata organica. Solutia este, radiatie «pozitiva» contra radiatie «negativa». Radiatia pozitiva penetranta (precum razele X) reactioneaza cu masa nucleara in gama sa de frecvente, si o transmuta, in vreme ce radiatia «negativa» tinde sa reactioneze cu stratul electronic de materie si nu transmuta masa nucleara, desi coliziunile electronilor de inalta energie cu masele nucleelor poate da nastere la raze X, prin traversarea barierei exterioare a norului de electroni si sa intre in spatiul nuclear, ceea ce [poate] duce la excitarea si relaxarea atomilor, cu emisii periodice de radiatii X.



.  Farfuria zburatoare originara a lui Tesla se pare ca era afectata de problema precesiei. Din acest motiv germanii o numeau "Kreisel Teller" ("Farfuria giratoare"), care se comporta asemeni unui titirez, in special cand stationa la punct fix, dand nastere speculatiilor ca proprietatile antigravitationale ale farfuriei erau produse cumva prin actiune giroscopica. Masa unui obiect ce se roteste [in jurul axei proprii] cu (impuls?) viteza (unghiulara) constanta, are oscilatii uniforme de la directia(polaritatea?) axei si a planului [sau de rotatie]. Polaritatea[!?] axiala are o precesie uniforma (rotatie), in timp ce polaritatea[?] radiala oscileaza de asemenea uniform. Forta de precesie este exercitata paralel pe axa de rotatie sau e perpendiculara pe ea? In mod evident, daca suntem mai constienti de oscilatia axei de rotatie, forta de precesie poate fi la fel de bine exercitata in planul de rotatie, din cauza unei forte de torsiune direct legata de variatiile de freventa ale micro-eliciilor toroidale formate in interiorul corpului in rotatie, datorate diferentei progresive de viteza intre masele din apropierea axei de rotatie si cele [mai departate,] de pe suprafata [corpului]. Ea[forta de precesie] se poate datora unei unde ondulatorii de miscare din oceanul de eter saturat corpuri
[Precesia se studiaza in mecanica la corpul rigid cu punct fix, fiind un vector moment cinetic; expresia matematica este data de ecuatiile lui Euler.]
care [poate ca] variaza in frecventa si unghi in functie de miscarile individuale ale corpurilor. Ea [poate ca] este legata de rotatia tuburilor de forta unificate si sorbite de corpurile in rotatie, si dizolvate in ele, iar rata [viteza] cu care ele [isi] transfera impulsul corpurilor in rotatie [este] similara felului in care impulsul ii este transferat pamantului de la curentii din spatiu.
.  Atomul de hidrogen rezoneaza magnetic de 42,6 milioane de ori pe secunda. Acesta este frecventa "NMR" (Rezonanta Magnetica Nucleara), frecventa la care polii axiali magnetici ai hidrogenului preceseaza, sau oscileaza. Aceasta oscilatie este foarte rapida in comparatie cu precesia unui titirez, desi aceleasi reguli guverneaza ambele corpuri. Ar fi imposibil pentru un titirez sa oscileze la 42,6 MHz, din pricina ca inertia si proprietatile masei l-ar dezintegra in conditii obisnuite, dar precesia atomilor lui individuali cu asa o frecventa nu pune astfel de probleme. Intrucat un corp in rotatie absoarbe tuburile de forta, transformandu-le in impuls, poate ca oscilatiile axei de rotatie sunt determinate de viteza cu care impulsul este transferat. In general, diferenta dintre frecventa de precesie a atomului de hidrogen si a unui titirez pare sa fie legata de diferenta dintre masele lor, si care dau o mare diferenta la impuls. Recreind efectele EM cu un generator interior intr-un vas spatial, vasul se va comporta ca un singur ion gigantic , cu efecte precesive proprii acestui corp. Daca tehnologia electro-pulsiva pune atomii navei intr-un fel de "inversiune de populatie", e posibil ca precesia individuala a fiecarui atom sa fie transferata intregii nave. Un speculativ cauta un "corp in rotatie" atunci cand studiaza precesia, in timp ce un cugetator mai inteligent isi da seama ca precesia unui corp mare este datorata - mai probabil - unui ne-aparent efect EM ce-si are originea in reactiunea dintre masele atomice rotitoare ale corpului,[adica intre] materia atomica invizibila si ZPR-ul din [interiorul] corp[ului] si eterul cu tuburile de forta din spatiul in care el peceseaza. Fenomenul nu necesita un corp in rotatie, ci poate fi datorat reactiunilor EM artificial recreate de un corp in rotatie asupra unui [alt] corp nerotitor. Miscarea de precesie poate fi legata de cumularea efectelor EM ale electronilor ce se invart in camp magnetic, transferata [catre] ca precesie corpului.
.......................


.  [Apare aici o enumerare de fapte, "implinite", vreo 20, din care redau doar cateva.]
.  9.  [Vasul] "Glomar Explorer" a fost construit pentru a recupera cele 24 de submarine germane (U) sabordate, inainte ca "teroristii" sau guvernele ostile sa le gasesca si sa recupereze submarinele, rachetele, bombele si tehnologiile conexe. Submarinele "U-Electrice" germane din timpul razboiului al 2-lea mondial erau echipate cu un tip de generator magneto-electric (inventat de un american pe nume Dort, din Virginia), bazat pe un oscilator Tesla, care era superior ca putere unuia nuclear. Detalii suplimentare despre «navele» germane, Graf Zeppelin-ele sunt incluse in aceasta carte;
......................
.  12.  Farfuriile zburatoare functioneaza pe baza unor principii electrice si fizice, simple, solide, stiintifice (dar foarte serios ocultate), cunoscute de mai bine de 100 de ani; descoperirea lui Tesla a fost ascunsa timp de 60 de ani si toate sursele publicate au fost puternic curatate[sterse] de FBI, in 1942; farfuria zburatoare utilizeaza interactiunea EM, care este de 10⁴⁰de ori mai mare decat interactiunea gravitationala, pentru deplasarea de farfurii enorme cu viteze fantastice, aparent sfidand legile fizicii studiate la scoala, aproape fara consum de energie; ele pot fi alimentate cu energia electrica nelimitata extrasa din aerul atmosferic obisnuit, pe baza descoperirilor lui Tesla din 1900; (Nota: aceasta carte explica cum sa va construiti propria farfurie.)
......................
.  16.  "Gaura de ozon" pe care oamenii de stiinta (ai guvernului) USA o considera inexplicabila - desi dau totusi vina pe «spray-urile cu aerosoli» - este probabil subprodusul a trei explozii nucleare armate cu bombe cu hidrogen, ce au fost lansate prin Antarctica de militarii USA, pe 27 august, 30 august si 9 septembrie, 1957. Bombele au fost detonate la 300 mile alt., pentru a crea un strat sferic de ioni reflectanti in jurul pamantului [si] a facilita reflexii ale impulsurilor radar intre strat si pamant. [??]
.......................



.  "Stadiul I al secretului gravitatiei fizice" e o tentativa de explicare a gravitatiei ca fenomen electrostatic.
........................
.  Eu consider electronii ca avand deja "gravitatie negativa" (sau "anti-gravitatie"), chiar daca ei au o masa, caci au tendinta normala de a gravita in jurul pamantului, ca un gaz, datorita (raportului lor mare de) sarcina-per-masa si a slabei lor densitati de masa. Asta e mai conform cu teoria eterului decat cu Relativitatea. Radiatia cosmica si furtunile cu fulgere aduc electronii jos la pamant, care este in general o masa electro-pozitiva, pe suprafata careia o sarcina negativa continua este mentinuta de fulgere, desi electronii tind sa «curga» si sa migreze inapoi din nou in sus. In consecinta, ionosfera este incarcata la cel putin 176 milioane de volti pozitiv[?] in raport cu pamantul, dand nastere unui camp electric vertical, gradat [cu un gradient] de la nivelul marii in sus, de cca. 150 V/m, de la negativ la pozitiv. Acest camp electric este inversat si multiplicat de aprox. 10 ori in timpul norilor de furtuna, deoarece sarcinile mai negative ale norilor resping sarcinile (similare) negative ale pamantului.  
.  Acest camp electric vertical poate fi - in mod gresit - considerat cauza gravitatiei, dar sunt destule planete ce nu au ionosfera, in vreme ce toate masele atomice poseda sarcini electrostatice aflate in miscare impreuna cu masele[respective], ce nu sunt altceva decat curenti (experimentul lui H.A. Rowland), un aspect utilizat de Tesla in aplicarea Teoriei sale Dinamice a Gravitatiei.
.  Aparent, gravitatia este un produs secundar rezultat din dezechilibrul altor forte, primare. Nu s-a gasit o baza distincta dar un dezechilibru electrostatic a fost pus in evidenta in materia atomica. Fizicianul atomist olandez, Hendrik Antoon Lorentz (1833-1928), masurand raportul dintre marimile sarcinei negative a unui singur electron ("in miscare" sau "orbital") si a sarcinei pozitive a unui proton ("stationar" sau "nuclear") din atomul de hidrogen, a afirmat ca de fapt cele doua sunt usor inegale, ca protonul poseda un exces de sarcina pozitiva, usor mai mare decat pretinsa «egala si opusa» sarcina negativa a electronului. Aceasta informatie a fost neglijata in mod lejer, intrucat, ca si consecinta, ea contrazice teoria relativista, deoarece sarcinile inegale ar fi putut descalifica intreaga teorie[relativista] si ar fi sustinut Teoria Dinamica a Gravitatiei luiTesla. In plus, Lorentz a postulat ca acest surplus de sarcina pozitiva e responsabil pentru slaba forta de gravitatie, si astfel, prin marirea sarcinilor negative (in miscare), gravitatia unui atom cu masa nucleara pozitiva stationara ar fi complet "anulata". [?]
..........................



.  Intrucat, dupa ipoteza lui Lorentz, gravitatia este rezultatul unui dezechilibru de continut/sarcina electrostatica, acest dezechilibru ar trebui sa explice si legile lui Newton, fara sa explice si dinamismul universului. Intrucat Tesla il cunostea pe Lorentz, e posibil ca ei sa fi discutat acest lucru. Tesla stia ca forta electrostatica este cea mai importanta pentru noi, ca sa o studiem. Desi descoperirile lui [in domeniul] gravitatiei erau complete inca de-acu 100 de ani, Iluministii au furat zeci[?] si imganfati le-au ferit de noi pana azi, ascunzand, sau denaturand partile esentiale ale gravitatiei, teoriei eterului si a rezultatelor experimentale.
.  Excedentul de sarcini pozitive, sau parti ale acestora dintr-un corp, induce reactanta [reactiune?] electrostatica cand corpul se misca prin spatiul traversat de campuri magnetice si electrice. Intrucat toate masele sunt in miscare, si tot spatiul este traversat de campuri magnetice si electrice, aceasta inductie se aplica tuturor corpurilor si intregului spatiu. Pamantul induce o reactanta eletrostatica negativa[?] deoarece se misca prin spatiu. Normal ca aceasta inductie se aplica si tuturor corpurilor din [aflate in] campul electric dinamic al pamantului, in care exista enorme, rapid variabile, forte electrostatice. Aceasta inductie schimba incontinuu caracteristicile electromagnetice ale corpurilor si [ale]spatiului, functie de miscarile lor relative, si redistribuie complexul de schimbari. Prin urmare, cu redistribuirea (sau "dislocare") de miscare, dinspre sau inspre pozitia de echilibru, o forta egala si opusa, tinzand sa o contrabalanseze, este produsa in directia din care emaneaza fortele electrostatice negative ale pamantului, [si] care este numita "gravitatie". Aceasta este o parte a Teoriei Dinamice a Gravitatiei, a lui Tesla, care necesita o [buna] intelegere a eterului si a efectelor sale.
.  Inertia este rezistenta [ce apare] din sanul corpului cand isi schimba starea de miscare. Impulsul este acelasi lucru, intrucat toate masele se afla in miscare, dar cauza acestei rezistente la schimbare necesita o teorie a eterului care include tuburile de forta. Inertia/Impulsul este observata in rotorul dinamic al unui generator electric, din care impulsul rotorului este transmis, prin intermediul curentului electric (tuburi de forta), la rotorul unui motor care functioneaza cu acest curent. Cu alte cuvinte, cand e pornit rotorul, el absoarbe tuburi electrice de forta, care calatoresc prin circuite la motor, care absoarbe si dizolva tuburile, care-i cedeaza impulsul. Faptul ca se spune ca legile inertiei nu se pot aplica legilor electromagnetismului, e o minciuna.
........................
.  Daca inertia este rezultatul rezistentei corpului la schimbarile din puternicele texturi electromagnetice (inclinatia[?], frecventa si impulsul micro-eliciilor de eter) ce exista ca rezultat al starii lui specifice de repaus sau de miscare, printr-un mediu eteric elctrostatic particular, atunci conditiile artificiale ale campului electric al bobinelor unui rotor de generator sunt numai o stare artificial modificata a conditiilor care existau deja acolo. Imi amintesc felul in care Tesla a descoperit campul electromagnetic rotitor, intr-o strafulgerare de intuitie creativa, la o plimbare cu un prieten pe nume Tageti in Bucarest, cu mai mult de 100 de ani in urma, recitand un vers din Goethe.
.  Structurile existente de forte actionand asupra unui corp devin uniforme cand nu [mai] apar schimbari in starea lui de miscare, si corpul nu se mai confrunta cu nici o forta. Numai cand corpul accelereaza, deccelereaza sau schimba de directie, ori intalneste alte corpuri exterioare sau forte electrice sau magnetice, [atunci] structurile existente de forte opun rezistenta schimbarii. Acest lucru este in concordanta cu teoria tuburilor de forta. Este evident faptul ca acest fenomen este electromagnetic. Ipoteza lui Albert Einstein ca un mecanism ce are [niste] greutati care oscileaza in timp, ar fi analog gravitational cu campurile electrice sau magnetice oscilante[variabile] in inductanta, [si] ar da nastere "undelor gravitationale", este evident gresita, de altfel intrucat oricine putea usor dovedi aceasta ipoteza caci n-a fost niciodata un secret, e cu atat mai gresit. Tot asa cum Einstein a crezut ca astfel de «unde» erau responsabile de pretinsa "forta de atractie", chiar daca ele ar putea fi generate in acest fel, ramane neclar.
.  Motivul pentru care stim ca inertia/impulsul e un fenomen EM, se datoreaza faptului ca apare numai in timpul accelerarii, deccelerarii sau schimbarilor de directie care sunt esentiale pentru principiile inductiei, si pentru ca nu putem gasi alt motiv. Intrucat nici o inductanta nu apare decat daca variaza campurile electrice sau magnetice, sau daca un corp se deplaseaza prin ele atunci [apar] variatii ce cauzeaza inversarea cresterii, colaps, si inversarea campurilor EM, nu exista o diferenta notabila intre (fortele de) inertia/impulsul EM si [cel] gravitational, ceea ce nu poate fi explicat cu teoria EM, [sau] integrat intr-o teorie logica a fizicii eterului. Forta de propulsie apare de asemenea, pe axa corecta, asa cum o prezice efectul Hall.
.  Stim ca liniile magnetice de forta exista si le putem trasa cu o foaie de hartie si pilitura de fier. Aceste linii reprezinta variatii ale densitatii de flux magnetic, de-a lungul si transversal pe liniile de flux. Ori de cate ori un conductor sau un corp le taie, rezulta un curent [electric] in conductor sau in corp. Un curent electric da nastere unui camp magnetic, in jurul lui si a conductorului sau corpului prin care se scurge, perpendicular pe el insusi, conform "regulii mainii drepte". Variatiile dintre liniile de camp magnetice reprezinta schimbarile necesare pentru generarea curentului in conductorul ce le taie, si prin urmare chiar un generator de "curent continuu"[C.C.] isi creaza curentul lui prin "alternarea" (de inalta frecventa a) fenomenului de inductie.




[am lasat inductanţă dar cuvantul romanesc tehnic corect e inducţie;  inductanţa este sinonima cu rezistenţa]
.  Intrucat un obiect ce se roteste [in jurul unei axe proprii sau din ext. lui] taie liniile campului magnetic, care il pot traversa, pamantul in acest fel genereaza curent electric, care continua sa se dezvolte perpendicular pe campul său magnetic, pana cand va deveni suficient ca sa anuleze campul magnetic[?]. Asta e in acord cu Efectul Hall. Daca curentul este evacuat, campul magnetic este marit, si viceversa. Daca un corp rotitor produce un curent oscilant, el devine deci un dipol EM, care multiplica energia EM radiata cu puterea a patra a frecventei sale[??]. Dupa cum zicea Tesla, fiecare entitate  fizica poseda un set natural de caracteristici de frecvente EM rezonante. S-a sugerat ca giroscoapele raspund de fapt unor efecte EM de emitator/receptor, de dincolo de sistemul nostru solar. De baza pentru sistemul de ghidare celest, inventat de Tesla in 1917 si dezvoltat mai departe de nemti in timpul WW II, ele [giroscoapele] nu au fost utilizate de noi decat douazeci de ani mai tarziu. Campul electric al unui corp rotitor, la o anume viteza de rotatie, la un camp magnetic terestru slab, trebuie sa genereze o crestere de sarcini negative, suficienta pentru a anula partial propria lui greutate, prin provocarea unei partiale inversari a deplasarii acestor sarcini, [care] sa micsoreze forta lor[a sarcinilor] in jos, deoarece eterul trece prin [ce?]. Intrucat [corpul] se roteste in jurul centrului sau, cea mai mare viteza unghiulara se gaseste pe circumferinta lui exterioara. Odata ce sarcinile lui de suprafata incep sa se miste [invarta], campul magnetic este blocat progresiv, ca intr-o cusca Faraday. Din cauza ca al pamantului camp magnetic este asa de slab, un corp in rotatie nu va dezvolta o suficienta tractiune EM in sus ca sa-si piarda greutatea, dar isi va pastra intreaga greutate a punctelor sale [aflate] in rotatie, chiar si cand e complet culcat[?], ca un giroscop, care pare sa "semi-sfideze" gravitatia. Proprietatile stabilizatoare ale giroscopului, care se comporta ca si cand ceva l-ar tine in spatiu, dovedeste existenta eterului si a tuburilor de forta.
.  Am observat ca precesia e comuna [si] corpurilor in cadere, chiar daca acestea nu se rotesc, care devine foarte pronuntata dupa ce corpurile au cazut in jur de 700 feet [213 m]. Acest lucru poate fi vazut in filme cu bombe in cadere. Chiar daca un obiect in cadere cu 120 m.p.h. [193 km/h] practic nu mai are greutate, el are inca impuls/inertie, iar forta[aici, corect: energia; este una din variantele de traducere a cuvantului "force", in afara aceleia de forta] pe care o elibereaza cand loveste pamantul este impulsul EM acumulat in timp[care e o integrala dupa timp si-i egala cu energia]. Impulsul EM al unei farfurii zburatoare nu este legat de legea de accelerare a corpurilor in cadere, determinata de timpul de cadere al obiectului, accelerat de forta de gravitatie, ca sa absoarba o anume cantitate de tuburi de forta[energie], dar poate fi puternic accelerata[farfuria] de curentul de inalta tensiune, si multiplicat[impulsul].
.  Corpurile in cadere sunt traversate de purtatorii de eter, care aduc cu sinesi tuburile micro-elicoidale de forta, care in timpul accelerarii isi maresc progresiv pasul[elicei], inainte de a se dizolva, transferand impulsul masei.
.  Toate corpurile sunt afectate atat gravitational cat si EM de catre principiile de inertie, polaritate, si precesie, cum s-a aratat in introducere. Miscarea lor, ca si la farfuriile zburatoare, poate fi cauzata conform efectului Hall ale carui reactiuni sunt asa de mari incat pot fi depasite numai de fisiunea nucleara sau de reactiile de fuziune. Nikola Tesla si-a construit farfuriile zburatoare prin 1915, folosind bobinele cu miez-de-aer reglate  rezonant. Cu 62 de ani in urma, se desfasura un proiect secret de farfurie zburatoare germana, utilizand tehnologia furata de la Tesla, numit "p2", a carui existenta a fost cu grija ascunsa.
..................................



.  E convingerea mea ca un lucru important a fost oficial omis din ceea ce se invata astazi... acela ca un corp in cadere inceteaza sa mai accelereze dupa atingerea vitezei de aprox. 120 mph[193 km/h]... pe care o mentine natural sau tinde sa o pastreze [ca] viteza constanta. [Poate ca ajunge la egalitate cu rezistenta aerului] A fost oare secretizat de iluminati, deoarece asta presupune alte fapte importante, care apar natural, odata ce primul fapt e facut cunoscut? Daca e asa, acesta reprezinta o dovada suplimentara a existentei unei «substante» mijlocitoare -eterul- si presupune acumularea a ceva la o viteza predeterminata, la care si-a atins maximul sub actiunea fortelor naturale prezente. Daca reactiunea datorata constantei gravitationale G inceteaza sa mai accelereze corpul la viteza de 193 km/h, asta ar putea fi din cauza timpului- asociat "reactiunii egale si opuse" la care forta ce-l impinge in jos, evidentiata de impulsul contra-acumulat, [care e] suficient sa anuleze accelerarea datorata fortei gravitationale. E posibil oare ca aceasta acumulare sa anuleze forta G, proportional cu timpul, pana ce corpul devine in final imponderabil, cu toata gravitatia lui anulata? Poate fi din cauza ca cineva, pentru o clipa, se simte fizic complet imponderabil atunci cand zboara cu un avion care decoleaza, in momentul cand acesta trece prin viteza de 193 km/h? Multa lume se gandeste ca senzatia apare cand avionul paraseste pamantul, pentru ca atat de multe avioane parasesc pamantul aproape in acelasi timp, dar senzatia fizica de imponderabilitate este foarte diferita dupa ce intri in zborul comod [de la] bord, si poate fi simtita in urechea interioara, provocand [si] o senzatie neplacuta in stomac. E posibil de asemenea ca principiul ridicarii aerodinamice sa fie complectat de tuburile de forta, asa cum am aratat in introducere.
.  Intrucat rezistenta aerului atmosferic incetineste un corp in cadere, constanta gravitationala intra in joc iar, ca sa-l accelereze iarasi [pana] la viteza constanta, si tot asa, mentinandu-se viteza constanta, la care [cele doua,] forta-G de masa-pozitiva[?] (egala si opusa) si anti-gravitatia, o forta electropropulsoare neutralizanta, sunt in echilibru, cu precesia la unghi maxim si frecventa (precesiei) la minim.
.  Experientele lui Michael Faraday au aratat ca un exces de sarcina negativa va apare pe suprafata unui vas [metalic], inchis. Puneti o sarcina in interiorul lui si va apare pe exterior. Misterul acesta e un instrument nimerit pentru tehnologia farfuriei zburatoare, din cauza ca nu le vrem aceste sarcini sarind peste tot in cockpitul nostru, ci le vrem afara, unde ele sa lucreze. Toate corpurile sunt in principal compuse din entitati cu continut electric (protoni, electroni, neutroni). Prezenta acestor sarcini intr-o masa dinamica, ii permite sa genereze sau sa atraga proprii electroni, sa-i creeze din Omni Matter, sau sa ii emita, si sa intalneasca propriile reactiuni gravitationale, functie de miscarea sa relativa prin campurile magnetice si electrice proprii din mediul inconjurator.
.  Probabil ca asta a avut in vedere Tesla in Teoria Dinamica a Gravitatiei; faptul ca guvernul o are, si ca nici o copie a ei nu e accesibila publicului, trebuie sa ne indice importanta aceste teorii vechi de 100 de ani, fara sa mai amintim ca cea mai mare parte a oamenilor de stiinta nu au auzit niciodata de aceasta teorie. Stim deja ca simbolul trilateral/illuminati chiar, a fost folosit la proiectul original seria-nazi "p2" de la Los Alamos si in cap. II, am povestit cum a aparut el[simbolul] pe implanturile rezonatoare I.G.S. din anii '50. A fost semnalat in cateva forme pe OZN-uri.
.  Conform celor cunoscute despre diferenta intre gravitatie, electricitate si interactiunile EM, daca exista un surplus micut de sarcina pozitiva pe proton - atat de micut incat existenta lui [a surplusului] le-a fost ascunsa «fizicienilor» creduli - atunci ea ar putea fi, ipotetic vorbind, la originea slabei "interactiuni gravitationale". Sa presupunem ca forta gravitationala este egala cu forta electrica produsa de ipoteticul surplus de sarcina pozitiva al protonului de hidrogen, luand in considerare "greutatea" lui, care este cea mai mica dintre toate elementele cunoscute. Din aceleasi motive, toate elementele ar trebui sa fie foarte aproape de imponderabilitate. Un atom chiar al unuia din cele mai grele elemente, plumbul, necesita adaugarea a mai putin de un electron pentru ca sa anuleze gravitational/electric toate unitatile lui de masa, si sa i se confere acelasi raport sarcina-per-masa ca la hidrogen. Ca sa apreciem puterea pe care electronii o exercita asupra protonilor si neutronilor, trebuie subliniat ca masa unui proton e de aprox. 1837 ori cea a unui electron (neutronul avand un raport oleaca mai mare). Cand se spune ca neutronul este electric neutru, din cauza ca e compus dintr-un proton si un «electron foarte legat», aceasta neutralitate se aplica numai la conductivitatea electrica si nu a fost facuta legatura cu electro-gravitatia. Electronul puternic legat al neutronului a anulat deja cea mai mare parte din sarcina pozitiva, dar totalul cumulat, al tuturor micilor excedente de sarcini pozitive - daca ipoteza lui Lorentz este corecta - al celor 82 de protoni si alti 125 de neutroni ai atomului de plumb, este dat disparut. In aceste conditii, uriasele diferente dintre interactiunile EM si gravitationale favorizeaza "gravitatia". Intrucat va fi necesar doar sa se adauge ceva sarcina negativa pentru egalarea totalului acestor minuscule excedente de sarcini pozitive, pentru a anula total gravitatea atomului de plumb, va fi suficient sa se adauge mai putin decat un electron intreg! Altminteri, atomul de plumb ar avea deja inca un electron. Primul lucru pe care un atom "il face", atunci cand in masa sa nucleara se dezvolta o "nevoie" (electrica) pentru inca un electron, este sa capteze inca unul pe orbita lui exterioara.
.  Toti atomii, moleculele sau compusii ce constituie materia de pe - sau din jurul - pamantului nostru, sunt predominant electro-pozitivi (desi unii dintre ei sunt considerati electro-negativi raportati la hidrogen, uneori probabil pe la sase volti, dar numai in termenul de "electroni liberi", aflati in stare ne-ionizata). Raportul sarcina-per-masa al tuturor elementelor din natura este pozitiv, pentru ca in toate cazurile - chiar si hidrogenul - exista un excedent de masa pozitiva in nucleele lor.
.  Incarcarile cu inalta tensiune a provei unei farfurii sau a partii ei superioare, "penetreaza" usor barierele norului de electroni, si trebuie sa manifeste o forta electrica atractiva catre materia exterioara pozitiva, care, conf. Lorentz, este de 2,2x10³⁹ ori mai puternica decat forta atractiva gravitationala, dar asta nu-i adevarat, si nu lucreaza "la distanta". Aceasta uriasa forta, care dupa newtonieni, actioneaza la distanta mai mare, ii contrazice pe relativisti, care nu cred ca exista o forta la distanta, aici sunt de acord, din diferite ratiuni. "Interactiunea EM", din ratiuni neexplicate, este mai mica decat aceasta [gravitatia], de 10⁴⁰ ori forta G "de interactiune" gravitationala. Daca relativistii nu cred in forta la distanta, atunci de ce ei continua sa se refere la forta "de atractie"?


.

O alternativa la transformarile lui Lorentz

[i]
. S-a presupus gresit ca experimentele Michelson-Morley au demonstrat inexistenta eterului, presupunere bazata pe lipsa observarii unui "decalaj" [unei interferente] ("deplasarea spre rosu") intre franjele a doua fascicule de lumina plasate la 90 grade, perpendiculare[?] fata de pamant, in pozitii echidistante fata de punctul lor de intalnire. Intrucat teoria eterului a pretins ca eterul este mediul care conduce lumina prin spatiu, si intrucat nu a fost observata nici o interferenta [la franje], aceste rezultate au fost rastalmacite ca nu exista eter. Acest experiment s-a bazat pe conceptul eronat al lui Lorentz, de "eter stationar, static", care considera ca exista un "vant eteric", acelasi peste tot, si ca atare calculul incomplect[?] al lui Maxwell a dat pentru C o constanta, dar [calculul] n-a reusit sa furnizeze cele doua constante de integrare pentru timp (cate una pentru fiecare din cele doua ecuatii diferentiale ale sale), nu definea pozitia sistemului de coordonate al lui Maxwell si viteza (ca suma vectoriala).
. [Sunt] false prezumtiile nascute din aceasta lipsa a lui Maxwell, ce au condus la ecuatia lui Lorentz, numita Transformarea Lorentz, ce a construit in sine structura elastica spatiu/timp, ce si-a propus sa complecteze lipsa din definitia lui Maxwell, si sa explice deplasarea spre rosu observata in apropierea planetelor din spatiu. [Tocmai] aceasta structura elastica spatiu/timp din Transformarea Lorentz a fost adoptata de Einstein in a sa Teorie a Relativitatii, initiata in scopul ascunderii si suprimarii fizicii eterului.
. Intrucat teoria eterului deja presupunea gravitatia ca functie de eter, Einstein a fost incorect [atunci cand] a considerat fotonii la fel ca pe corpurile materiale, ca sa explice deplasarea spre rosu, cu teoria ca fotonii trecand prin preajma unei planete ar fi "curbati de continuumul spatiu-timp", producand deplasarea spectrala. Dupa relativisti, asta s-a dovedit, pasa-mi-te, in 29 Mai 1919, "... ca traim intr-un spatiu-timp curb cvadridimensional". Albert Einstein spunea: un corp masiv ce se roteste in spatiu "...va târî cu el spatiul si timpul din jurul lui...", producand asa-numitele "frame-dragging"[?] si "curbatura spatiului", cu care Tesla nu era de acord, inclusiv ref. la declaratia lui Einstein: "Gravitatia nu este o forta misterioasa actionand la distanta ci consecinta ca un corp incearca sa calatoareasca in linie dreapta printr-un spatu curbat de prezenta corpurilor materiale".
. In cercetarile mele de-a gasi mai multe posibile explicatii pentru aceasta aparenta tragi-comedie de greseli, am gasit articolul unui fizician suedez, John-Erik Persson [*¹ John-Erik Persson, About an Alternative to the Lorentz-Transformation (Hagersten, Sweden, 1997).] care parea sa fie de acord cu mine. Persson spunea ca experimentul Michelson-Morley a demonstrat ca eterul este dependent de spatiu, nu inexistent. Intrucat observatiile au fost facute cu un echipament stationar fata de pamant (miscandu-se cu aprox. 70.000 mph [113.000 km/h] prin spatiu), acesta nu era un motiv/temei valabil pentru postularea relativitatii. Daca eterul are o viteza constanta V fata de observator, viteza observata a luminii devine vectorul suma C V, conf. cu teoria eterului. Daca observatorul se deplaseaza cu aceeasi viteza si in aceeasi directie cu eterul, nu se va observa nici o deplasare spre rosu. Rezultatele empirice ale lui Michelson au aratat ca V, in apropierea pamantului, este egala cu viteza celui mai apropiat[strat] de pamant (din plan orizontal), in acord cu un eter stationar in apropierea pamantului. Aceasta a dat nastere relativitatii, care a facut falsa ipoteza ca un observator va gasi mereu viteza V ca fiind zero, independent de propria sa viteza, dand nastere conceptelor spatio-temporale elastice, care sunt impotriva intuitiei.
. Ceea ce nu incetez sa subliniez e preocuparea lui Einstein pentru "efectele aparente", rezultate din neputinta unui observator de a lua in considerare propria lui miscare, precum si posibilitatea ca eterul ar avea viteza zero numai in apropierea suprafetei pamantului. Aceasta viteza zero se datoreaza "rigidizarii" eterului[numita asa de Tesla] cauzata de emanatia din pamant a fortelor electrostatice rapid variabile, care ar scadea in intensitate cu patratul distantei de la pamant, asa ca eterul va avea o proportionala crestere a miscarii relative[fata de pamant, sus pe verticala]. Aceeasi rigidizare a eterului este compatibila cu afirmatia lui Tesla (si a lui Faraday, W.M. Thomson) ca eterul se comporta ca un "fluid fata de corpurile materiale si ca un solid fata de caldura si lumina", precum e si o explicatie alternativa pentru deplasarea spre rosu[?]. Asta i-ar permite eterului din preajma planetelor sa refracteze lumina ce trece prin el. Persson zice ca teoria eterului interpreteaza rezultatele lui Maxwell asa:
Viteza luminii= C V.
. Intrucat lipsa dependentei de spatiu V(R) (viteza V si vectorul de pozitie R) a fost umpluta[indepartata], transformarea Lorentz nu mai e necesara (si rationalul si adevarul sunt restaurate in fizica!). V(R) trebuie sa reprezinte o descriere a realitatii, iar realitatea particulelor materiale este definita peste tot prin acceleratia A(R), privitoare la distributia de materie din vecinatate. Avem motive sa banuim [ca exista] o relatie intre V(R) (campul de translatie) si A(R), (campul gravitational), care sa arate originea lor comuna (eterul), demonstrata de un foton (camp de unda rapida) adaugat gravitatiei (eterul, un camp de referinta incet). Intrucat V(R) (campul de unda rapida) este [totuna cu] distributia materiei din vecinatate, acesta are aceeasi valoare cu cea mai apropiata parte a corpului material mare, poate fi aproape ca interpretare mai rezonabila, care corespunde cu experimentul Michelson-Morley, demonstrand ca fotonul isi adapteaza viteza la conditiile locale.
. Asta inseamna ca dependenta-de-spatiu a campului de translatie, V(R), permite unirea teoriilor Newton si Maxwell fara sa fie nevoie de vreo transformare Lorentz nelineara, si ca, conf. regulei luiOckham Razor, Campul de Translatie este o mai plauzibila explicatie decat TR (teoria relativitatii).
. Intotdeauna am considerat ca intrucat calculele lui C facute pentru conductori si fibra optica necesita un "factor de viteza" (0,97xC in spatiu liber), ca o adaptare a lui C la conditiile locale ale conductorului, [prin aceasta se] respinge transformarea Lorentz si TR.

.  



. Aceasta teorie (c. 1893-1894) s-a bazat pe ideea ca toate corpurile emit microunde (forte electrostatice rapid variabile) de voltaj si frecventa particulare, functie de "continutul lor electric" (masa, compusa din protoni, electroni si neutroni), si [de]miscarea relativa. Tesla a masurat microundele pamantului cu un tub special inventat de el (puteti vedea varfurile si nodurile microundelor create in gazul din tub), avand doar cativa centimetri ca lungime de unda. El a spus ca frecventa si voltajul sunt legate de viteza si masa(continutul electric) al pamantului, si ca interactiunea gravitationala dintre corpuri este determinata de vectorul produs vectorial intre interactiunile microundelor lor cu eterul, si curentii electrici si tuburile de forta , ce trec prin spatiul dintre /si din/ corpuri.
. Tesla a demonstrat acest lucru, plasand doua placi metalice la oarecare distanta intre ele, si incarcandu-le cu inalta tensiune, cu curenti de inalta frecventa ("curentii lui Tesla" sau "microunde"). La o suficient de inalta tensiune si frecventa, spatiul dintre placi a devenit "stare solida". A functionat si numai cu o singura placa, suspendand o placa de zinc (1/8" grosime x 12" latura patratului[3,175mmx304,8mmx304,8mm], cantarind aprox. 2 livre[0,907kg]) in mid-air[mijlocul aerului?]. Aceasta situatie a fost inregistrata si in documentele FBI din 1943 publicate de F.O.I.A., ca marturie a Marguerite-i Merrington, [martora] la o demonstratie a lui Tesla in laboratrorul sau din Houston Street [*¹ FBI Documents Regarding Nikola Tesla (252 pages), Part 1, page 49, LIST OF PERSONS ASSOCIATED WITH NIKOLA TESLA.]



. Farfuria zburatoare utilizeaza "p2", care se refera la doua potentiale, primare, sau feluri de curenti. Capatul din fata al farfuriei --"p1"-- foloseste "Bobina Terminal singura" (v. pag. 300, desenele), acordata ori la un sfert de lungime de unda ori la 3/8 de lungime de unda. Este un transformator ridicator cu miez de aer, care transforma C.A. normal in curent de inalta tensiune, inalta frecventa, care are efecte de cresterea-sarcinii similar unui generator electrostatic, dar cu o mult mai mare reactanta, datorita frecventei sale inalte si acordajului, ceea ce ii permite sa traga rafale de curent de un semn (pozitiv sau negativ) pe la un capat in timp ce celalalt capat ramane neutru sau cu impulsuri de tensiune inversa. Tesla a creat aceasta bobina special in scopul alimentarii farfuriei sale zburatoare, inca inainte de inceputul secolului[XX].

https://2img.net/r/ihimg/photo/my-images/51/lyne312b.jpg/


fig. L3b.

Tesla si-a notat si era foarte multumit de efectele "pseudo-electrostatice" ale bobinelor sale. Criticand in scris enormul generator Van de Graaff, construit de M.I.T. si testat in 1938, Tesla sublinia faptul ca numai o micuta versiune a bobinelor sale, datand din 1890, depasea in performante uriasul Van de Graaff. Motivul: bobina lui Tesla utilizeaza frecventa inalta alternativa, inductanta de inalta tensiune, emitand pulsurile electrostatice de C.C. Un dispozitiv mult mai mic va produce voltajele inalte necesare, prin inductanta, si conductori mult mai mici vor transporta curentul de inalta frecventa, in timp ce sistemele de CC necesita conductori mult mai grosi pentru acelasi wattaj[energie]. In pomparea MHD, s-a demonstrat ca CA pulsator e mai bun decat CC stabil[izat], asa ca bobina lui Tesla e ideala pentru aplicatii la farfurii, producand traditionala perie violacee, o copie a aurorei boreale a pamantului.
. Folosind "p2", puterea mult mai mare a interactiunii EM e utilizata la controlul foarte slabei interactiuni gravitationale, la pomparea eterului si a tuburilor de forta in nava si a le dizolva apoi, pentru a transfera impulsul conductorilor solidarizati cu nava, in unghi drept fata de campurile electric si magnetic, dupa cum am explicat in introducere. O relativ mica cantitate din forta EM, creata de un alternator invartit de o turbina Tesla, poate sa domine greutatea unei mari nave, sa produca impuls EM, si sa o propulseze cu o mare viteza.
. In teorie, un dipol electric oscilator consta din doua sarcini egale si de sens opus, de impuls p al dipolului, unde p oscileaza sinusoidal in timp. Un dipol acordat pe 3/8 sau 1/4 din lungimea de unda, va continua sa arunce in afara energie chiar si cand conditiile sunt inversate, deoarece exista o intarziere in modificarile distributiei de sarcina si de curent. Puterea radiata variaza cu puterea a patra a frecventei, asa incat cu cat mai mare frecventa, cu atat mai mare [va fi]reactanta. Utilizarea unui acordaj de 3/8, obliga potentialele negative si pozitive sa se incruciseze[contracareze] si sa se anuleze unul pe celalalt la capatul neutru, emitand in acelasi timp doritul varf de [im]pulsuri negative prin celalalt capat. Acordajul de 3/8 este convenabil acolo unde se doreste sa fie o conexiune neutra in capatul de jos[?] al bobinei. Intrucat masa atomica intreaga are o sarcina pozitiva, sarcinile negative sunt necesare pentru a manevra gravitatia[greutatea]. Masa pozitiva posedata de purtatorii de eter, reactioneaza cu pulsurile negative [masa] e atrasa in conductor, [fiind] inghitita si dusa in lungul tuburilor de forta, care sunt dizolvate in conductor, cedand impulsul conductorului o forta de 10⁴⁰ ori mai mare decat forta gravitationala:
F_e/F_g= 10⁴⁰x F_g
. Circuitul primar LC e compus din bobina primara (cu cateva spire, utilizand o sarma groasa), bobina de şoc, eclator, bobina de acordaj si condensatorii. Raportul invers dintre numarul spirelor si diametrul conductorului [??] transforma electricitatea de la joasa la inalta presiune[?tensiune]. Tesla a constatat ca o bobina primara constand dintr-o banda de metal [probabil rulata o data] lata si subtire asezata intre straturi de izolatie, era cea mai buna deoarece avea o (nedorita) "auto-inductie" minima. Asta era chiar mai buna decat bobina bifilara, care elimina autoinductia complect.
. (Nota: Ilustratia urmatoare este un desen neetichetat dintr-o cerere de brevet pe care Tesla a retras-o, pentru a evita ca Morgan sa puna mana pe ea, deoarece Morgan l-a pacalit pe Tesla dandu-i o participare de 51% din controlul "tuturor brevetelor sale", atunci cand a fundat proiectul sistemului energetic mondial Wardenclyffe. Cand Tesla a fost condus catre faliment, patentul nu fusese emis si Morgan nu era proprietar. Tesla a facut aceasta descoperire cam in acelasi timp cand experientele sale de la Colorado Springs se terminau, ca o noua cale de-a produce electricitate din aer, prezentata mai jos:)


http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img10/7787/lyne74b.jpg#


fig. L3.

. Considerarea gravitatiei ca o forta separata e de prisos deoarece ea pare a fi o interactiune EM slaba de provenienta naturala, in primul rand, provocata de substituirea [una alteia] a deplasarii in jos a maselor nucleelor atomice cu traversarea in sus a purtatorilor de eter si dizolvarea tuburilor de forta, indusa de curentii creati de miscarea masei prin spatiu.
. Dupa cum s-a spus anterior, masa gravitationala este aproape echilibrata electric si [aproape] neutra. Daca o farfurie zburatoare are o puternica sarcina relativa negativa creata artificial, ea va atrage puternic putatorii de eter relativ pozitivi. Desigur, daca aceasta atractie este egala in toate directiile, farfuria nu se va deplasa in nici o directie. Intrucat toate masele atomice, elementele si compusii [lor] au sarcini excedentare net pozitive fata de sarcinile lor negative normale, vor fi mereu ceva forte electrice atractive intre materie si corpurile incarcate negativ dar insuficiente sa creeze electropulsiune[?propulsie].



. Daca un camp electric si unul magnetic sunt prezente intr-o aceeasi regiune din spatiu, forta rezultanta care actioneaza asupra unei sarcini aflate in miscare este suma vectoriala a fortei magnetice si electrice, fiind cunoscuta ca Forta Lorentz, conform formulei:

F= qE qVxB

. Din acest motiv, Lorentz spunea ca forta de atractie electrica este de 2,2x 10³⁹ ori mai puternica decat forta de atractie gravitationala.
. Marimea sarcinii electronului este (presupusa compensata de sarcina protonului):
e= 1,6x 10^-19 C.
Forta gravitationala e de asemenea presupusa constanta:

F_g= GM_eM_p/r²

(M_e= 9,1x 10^-31 kg si M_p= 1,7x 10^-27 kg)
(Nota. Lorentz pretindea ca p este usor mai mica decat (pozitiva) reciproca[inversa?] a lui 1,6x 10^-19 C, care sugereaza ca F_g este realmente produsul electric al acestei diferente. Am gasit aceasta informatie doar datorita referirilor accidentale ("glosate", note scrise de mana pe marginea paginilor) dintr-un material disponibil la Securitatea Nationala si Centrul de Studiul Resurselor de la Institutul Alamos (numit in prezent Centrul de Studii J. R. Oppenheimer), in 1979. Referinta a fost posibila datorita unei "neglijente de securitate", intrucat ea nu este mentionata pe larg, dar a putut fi convenabil ignorata deoarece contravenea actualei TR, si, poate arata ca Lorentz a comis multe erori grave.



. Ipoteza lui Lorentz da de inteles ca in campul electric si magnetic al pamantului, unei farfurii ii este suficient sa i se dea o sarcina negativa neta pentru ca sa fie accelerata catre ionosfera cu o forta Lorentz, care e (de multe ori) mai mare ca forta de gravitatie ce o trage normal in jos. Conform ipotezei naive a lui Lorentz, prin simpla adaugare a unei sarcini negative in exces navei, forta de gravitatie va fi neutralizata, asa usor! Doar ca aceasta [sarcina negativa] nu numai [ca]elibereaza nava din forta de inertie si de gravitatie, ci o si respinge[pe nava] in sus ca pe niste sarcini negative de pe pamant? De indata am inteles ca odata ce conditiile necesare pentru respingerea electromagnetica au intrat in joc, nu ar mai fi gravitatie[greutate]. Era asa de simplu! Teoria naiva a lui Lorentz era gresita! Toti facem greseli.
. In afara de asta, in timpul furtunilor, campul electric este inversat, datorita sarcinilor negative inalte[?] de la bazele norilor de furtuna, care multiplica potentialele de cca. zece ori. Daca ipoteza lui Lorentz ar fi adevarata, o farfurie s-ar izbi de pamant cu o forta uluitoare, desi am observat adesea [si] ca [unele] farfurii pareau sa aiba disfunctiuni in timpul furtunilor cu fulgere, dar nu suficient ca sa le doboare jos. Trebuie ca au ceva preventiv pentru o rapida reglare a potentialelor si amperajelor care sa le mentina in zbor stabil sub un nor de furtuna, caci navele uneori sar frenetic pe-acolo. Un pilot inteligent va sta deasupra norilor pe cat posibil.
. Ionosfera, la 620mile [998km] deasupra pamantului, se afla la cel putin 176 milioane de volti potential pozitiv fata de suprafata pamantului, la nivelul marii. Suprafata pamantului, in general are o incarcare negativa, mentinuta de miile de fulgere pe secunda de pe intreaga suprafata a pamantului. Asta produce un camp electric vertical, potentialul caruia creste de la negativ la pozitiv, cu ~50 de volti pe picior (dupa cum a observat Tesla) sau ~150 V/m, in zilele senine.
. Intrucat un camp electric e insotit intotdeauna si de un camp magnetic, perpendicular fata de el, asta poate insemna de asemenea ca si campul magnetic al pamantului poate fi un produs al acestui camp electric pamant|ionosfera, insa mai probabil se datoreaza uriasului curent de la soare catre pamant, dupa cum au notat Kristian Birkeland si Hannes Alfven.



. Mecanismul pentru neutralizarea asa-numitei forte gravitationale - care ar trebui sa fie de blocare a miscarii in sus a tuburilor de forta care se dizolva, accelerand corpul in jos - ar trebui considerat ca o inversare a mecanismului de accelerare in jos. Asta inseamna ca o farfurie in zbor orizontal ar putea utiliza impulsuri negative de C.C. in descarcarile sale (ca o perie) prin partea [sa] de sus, pentru «flotabilitate», impreuna cu un curent alternativ [CA] de inalta frecventa in partea de jos[carena], care sa blocheze miscarea in sus a tuburilor de forta, in timp ce o puternica perie negativa la prova, atrage tuburile de forta in directia de miscare (cu o crestere de inalta frecventa a CA din pupa, care sa blocheze tuburile de forta pe directia aceea). [Chiar si] numai blocarea tuburilor de forta ce se misca in sus, ar trebui sa anuleze forta de «greutate» si sa dea farfuriei flotabilitate, cu toate ca flotabilitatea are nevoie de peria de sus care sa atraga tuburile de forta. Directia si viteza de miscare a farfuriei e un vector produs vectorial intre campurile electric si magnetic ale celor doua perechi bipolare, conf. J.J. Thomson.
. Asa ca ceea ce avem aici e un fel de suprafata electronica modulata pe farfuria noastra, o descarcare "pseudo-electrostatica" de pe acoperis[deasupra] si in prova, si un curent de blocare de inalta frecventa dedesubt si in spate[pupa]. Dipolul vertical creaza «flotabilitate» - pe directie verticala deasupra pamantului - si dipolul orizontal creaza viteza. Asta ar fi similar cu "experimentele in camera cu ceata" a lui Miliken, in care picaturile de ulei au fost suspendate in camera cu ceata prin ajustarea campurilor externe, electric si magnetic, [care] se intersecteaza in cruce in camera, respectiv [actionand si asupra] sarcinilor posedate de picaturile de ulei; in cazul farfuriei nostre sarcinile in miscare sunt generate de forta motrice din ea, afectand eterul din afara ei, atragand si dizolvand tuburile de forta si acelerand in directia dorita, in ciuda campurilor magnetic si electric din "camera" (atmosfera pamantului). Peste [mediul] din jurul "picaturii" de ulei este suprapus un dublu "p2" - unul ca sa pozitioneze farfuria pe verticala, si celalalt cu scopul sa o deplaseze lateral - emitand sarcini negative prin una din extremitati cu scopul neutralizarii efectelor gravitationale si inertiale, punand in miscare eterul si creind forta putere care propulseaza fara efort farfuria inainte instantaneu, in timp ce efectele interne de inertie, impuls si polaritate sunt comutate[intrerupte?] instantaneu si stapanite[controlate], iar masa farfuriei este eliberata din legile gravitatiei, inertiei, impulsului si polaritatii, [avand totodata si] continutul interior al farfuriei (uman si mecanic) protejat de actiunea acestor forte.
. Cunoscand ca producerea de sarcini negative mobile era esentiala pentru ca sa actioneze asupra "masinii lui electrice zburatoare", Tesla a inventat "bobina Tesla". Bobina manevreaza, recreaza si amplifica fortele care exista in mod normal intre atomi si intre p si e^-, ca sa controleze F_g si sa accelereze corpul la viteze uimitoare.
. Este importanta intelegerea efectului formei cocai exterioare asupra distributiei si actiunii [directiei]fortei. Acolo unde coca are forma concava, mai curand decat convexa, campul de forta s-ar putea focaliza intr-un punct aflat la oarecare distanta de farfurie, si sa reactioneze[sa dea o reactiune] de maniera sa (a)traga toti purtatorii de eter si tuburile de forta probabil in punctul focal, catre[langa?] farfurie cu o forta uluitoare. Din acest motiv coca exterioara este curbata deasupra[in afara], ca sa se extinda arealul peste care actioneaza forta, intr-unul foarte mare, absorbind tuburile de forta in el.
. Deoarece pulsiunile de inalta tensiune, sarcinile negative de inalta frecventa, se deplaseaza catre exterior distribuindu-se singure pe suprafata [ext. a] farfuriei, unele se combina cu gazele atmosferice si "ies" ca ioni, se creaza o "anvelopa protectoare" care ecraneaza farfuria de frecare si de incalzire, atenueaza bangul sonic si creaza "frumoasa coroana" pe care am observat-o in 1953.... "luminile" adesea vazute. Sunt sigur ca acest lucru ii face pe "illuminati" f.f. fericiti, asa ca hai sa le stricam fericirea.


http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img850/5913/f3blyne.jpg#

fig. L4

..



...................................

. Farfuria zburatoare pe care eu am vazut-o in 1953 nu era un profetic "semn de pe cer" ci era un veritabil mister stiintific. N-am vazut nici un sens in incercarea de-a aborda orice teorie a gravitatiei propusa de diversi, intrucat acestea erau in mod evident gresite. Nu mi-am pierdut timpul cu rapoartele de UFO sau a "noutatilor" de toate tipurile. Organizatii guvernamentale precum Proiectul Blue Book au fost infiintate doar pentru a opri scurgerile [de informatii] de tot felul. Sunteti deja familiarizati cu ce au spus altii si sunteti evident nemultumiti pentru ca tocmai cititi cartea mea. Asa ca voi incerca, cel putin, sa va spun cum functioneaza farfuriile zburatoare, si care este teoria gravitatiei dupa mine, in timp ce altii pretind ca farfuriile zburatoare nu exista sau sunt "extraterestre" si ca gravitatia este inca un "mister". Ei au cautat in zadar "undele" si "particulele" (cum e "gravitonul"), si practic nu au gasit nimic.

..........................



. Mi-am inceput "Odyseea farfuriei zburatoare" cu o infantila experienta [specifica baietandrilor], cu avioane. Unchiul meu, Roger Benton, avea un biplan Stearman pe la sfarsitul anilor '30 si inceputul anilor '40, pe care il folosea pentru stropirea culturilor agricole si pentru alte dracii periculoase de activitati distractive de rupt gatul. Pe cand aveam vreo trei ani, Roger a aterizat pe campul bunicului meu ("Papa lui Benton"). Ca un copil, Papa a vrut sa faca un tur. Roger, care era o "bucata a batranului butuc", mostenise dragostea lui pentru senzatii tari de la tatal sau. Asa incat, in locul unui cal salbatic, Papa voia sa faca un tur cu avionul.
. Roger l-a luat pe Papa si i-a dat un fior destul de zdravan, mai ales cand a facut un looping iar Papa a uitat sa-si lege centura de siguranta. S-a salvat doar blocandu-si genunchii sub tabloul de bord, agatat de maneta. Cand Roger a aterizat, Papa inca suradea, cu buzele palide si cu ochi ce tradau strânsa trecere pe langa dezastru. Dar asta era ceva obisnuit pentru cei doi.
. M-am indragostit de avioane in acea zi pe cand ii faceam semne cu mana lui Roger si el disparea in nori.

.................................

. Dupa razboi, familia noastra s-a intors in vestul Texasului, unde mi-am reluat activitatea de aeromodelism, construind multe modele de zbor. Am capatat un viu interes pentru aerodinamica si am facut sute de desene bine executate, am trasat scurgerile aerodinamice, si chiar am facut cateva teste improvizate de suflerie[tunel]. Faceam parte din clubul West Texas Model Airplane, organizat de trei sau patru asi din WW II, ce-i includea pe Bill Decker, Don Wooten, si un om numit McKinzie (se credea ca era inalt decorat), si altii. In 1952, la varsta de 14 ani, ...

...................................

. Orasul nostru, Kermit, se afla la cca. 325 mile [523 km] la E-S-E de Sands Proving Grounds si Alamogordo, New Mexico. Primele mele amintiri despre "discurile zburatoare" (prima denumire) si "farfuriile zburatoare" (a doua denumire) care au fost observate in regiune, au fost din 1946, chiar inainte amplasarii "Mount Shasta" in 1947. Inainte de-a vedea o farfurie in plina zi, auzisem vorbindu-se despre ele de la autopompistii petrolisti care lucrau in zona de nord, langa Jal, Carlsbad si Roswell, New Mexico, si aveam alte declaratii de prima mana de la mai multe persoane care le vazusera. Din aceste informatii stiam ca farfuriile erau reale, pentru ca acestea aparusera inaintea stirilor despre ele din presa iar oamenii ce le vazusera nu aveau nici un motiv sa spuna ca le vazusera fara sa fi fost adevarat, caci nu exista [inca] senzationalismul asociat fenomenului. Unii dintre acesti oameni servisera in Air Army Corps in timpul razboiului, luptand in aer cu nemtii, ca piloti, navigatori, mecanici de bord, membri de echipaj, mitraliori, bombardieri, si adesea le comparau cu "foo-fighters". Am privit navele manevrand in noapte, dar nu am vazut niciuna in plina zi, de aproape, pana in 1953, desi vazusem mai multe discuri pe cer, la mari distante, care semanau cu niste piese noi de zece centi stralucind in soare, in apropiere de Roswell.
. In 1950, am vorbit cu multi oameni care vazusera farfurii pe deaupra zonei, si am devenit nelinistit. Dormeam in curtea din spate noua luni in fiecare an (cele mai calde luni), si am observat escadrile intregi de farfurii pe cerul intunecat. Am remarcat obiceiul lor particular ca intorceau in unghi de 30 de grade, sau cu multipli de 30. Aceasta [valoare fixa] imparte compasul in douasprezece directii de coordonate, ceea ce ne da ceva indicatii despre sistemul lor de navigatie si de zbor.
. Intre 1950 si 1953 speram sa fac o observatie, si niciodata nu am presupus ca ar fi altceva decat niste aparate de zbor secrete guvernamentale din New Mexico. Mama auzise un zvon ca ele erau legate de A.E.C. si de radiatie si ca erau alimentate cu nucleara, folosind combustibil heliu. Aveam multi prieteni peste tot in New Mexico, in special in zona Roswell, Alamogordo si Deming, deoarece afacerea noastra de familie era singura sursa de decoratii state-of-art din zona aflata intre Ft. Worth, El Paso si Albuquerque, timp de cativa ani, pana-n in jur de 1954.
. In 1952, mi-am dezvoltat competenta in aerodinamica, am desenat[conceput] si testat mai multe aeromodele de avioane si am desenat[conceput], construit si testat propriul meu sistem de "efect-de-sol" pentru autovehicule, folosind un model cu doua motoare, unul pentru antrenarea rotilor si celalalt pentru antrenarea unei elicii in spate, care aspira aerul de sub caroseria plata. Ma gandeam [chiar] la o [viitoare] cariera in aerodinamica si de inginer proiectant in aeronautica, (si) cu o cariera artistica. Mi-am pregatit mintea si spiritul pentru efectuarea de observatii precise, pentru momentul[probabil] cand va aparea ocazia sa vad o farfurie de aproape, [ocazie] ce eram convins ca va aparea in viitorul apropiat. Construisem si testasem cu minutiozitate aeromodele de toate felurile posibile, vreme de sase ani, [incepand] din 1946 (cand aveam opt ani), incluzand desenele aeronautice respective, aerodinamica, manevrabilitate si caracteristicile de performanta ca materii serioase. Facusem sa zboare un numar atat[suficient] de mare de modele incat eram in stare sa analizez un model oarecare si sa prezic comportamentul sau aerodinamic[in zbor]. Stiam inca din 1952, de la cele doua aeromodele ale mele de farfurii zburatoare propulsate cu elice (actionate de un motor "Allard 19"), ca stabilizatoarele verticale erau esentiale pentru proiectele de tip "clatita-zburatoare". Pe farfurii [insa] nu fusesera observate nici un fel de aripioare de catre nici unul dintre martorii mei. De vreo doi ani deja fusesera observate farfurii in apropierea casei noastre, timp in care [tot] sperasem sa fac si eu o observare. Totusi, cu tot interesul meu intens pentru aviatie, nu as fi zburat cu un avion real daca n-as fi prins un salt, [zbor] din Keesler, A.F.B., statul Mississippi pana in Texas, dintr-un aparat C-47, pe cand eram un tanar de 18 ani, stagiar in Fortele Aeriene.
. In vara anului 1950, in timpul observatiilor, am fost plecat la Buffalo Trail Scout Ranch din Muntii Davis, intr-o tabara de doua saptamani cu plutonul meu.
. In timpul acestei tabere din munti, izolati [fiind] de lumea din afara, dupa revenirea dintr-un periplu de cateva zile, am descoperit ca tancurile Manciuriene trecusera de paralela 38 in Coreea. Intors acasa am auzit ca in prima zi de razboi coreean, aparuse in plina zi o farfurie zburatoare pe deasupra primariei si a strazii casei noastre, care a facut manevre timp de 30 minute. In fiecare caz, mama a fost prima care le-a vazut[manevrele?]. Ea preda ore de pictura chinezeasca, ca parte a afacerii noastre de familie. In fiecare din cele doua zile ea iesea afara [mereu] ca sa-si umple bolul cu apa si sa-l clatesca cu apa de la un robinet de la usa din fata. Fiind fiica de fermier, avea obiceiul sa scruteze cerul dupa semnele de vreme, ferindu-si ochii cu mana, de stralucirea soarelui. Cand a zarit prima farfurie deasupra primariei, pe 25 iunie, 1950, si-a chemat elevii afara sa vada [si ei], si atentionandu-i pe pompierul si politaiul de vizavi ca si primarul Fred Pearson. Excitatia s-a raspandit si peste cateva minute, o buna parte din oras urmarea[fenomenul]. Cand a plecat, [farfuria] s-a indepartat izbucnind in sus cu o incredibila accelerare. Mama spunea ca aratau ca niste "dolari noi de argint" si mi-o amintesc clar cum compara [farfuriile] cu bobina de la masina ei de cusut, care avea forma unui "disc" plat, stralucitor, cu canelura [sant] periferica [pe muchia discului].
. In ziua urmatoare, aceeasi secventa s-a repetat dar cu doua farfurii care au aparut si au manevrat in jur de 30 de minute, indepartandu-se apoi la fel de repede ca si data precedenta. In fiecare din cazuri descrierea suna ca si cand echipajele ar fi experimentat defectiuni, sau [ca] s-ar fi pierdut, si ar fi fost sarcina lor sa fie acolo in primul rand, mai degraba decat deasupra [localitatilor] White Sands sau Alamogordo. Mai tarziu aveam sa stabilesc ca aceste prime farfurii pareau sa fie din tipul mai vechi de "disc", elegant, argintiu, mai usor, din gama de proiecte germane WW II de tip electric, neasemanatoare in nici un fel cu acelea bondoace si de tip "titirez" aratate in ziarele de scandal. Parerea mea este ca pe atunci ei se pregateau sa faca observari cu aceste farfurii in Coreea.
. Eram necajit ca nu le-am putut vedea deoarece se intamplase sa lipsesc din oras, chit ca ma aflam la mica distanta in sud de White Sands, si cu un pic peste 100 de mile la vest de Kermit, in acel moment, in Muntii Davies. I-am "descusut" pe toti cei pe care i-am putut gasi, inclusiv pe prietenul meu Ken Burroughs, care era un priceput tanar fotograf si care le fotografiase. A aparut Air Force Intelligence, i-a platit 250 de dolari pe ele, poze si negative si l-a pus sa semneze un document de securitate. Era mult pentru un adolescent in 1952, pentru cateva clisee.

..............................................



. In vara tarzie a anului 1953, chiar inainte de inceperea scolii, avea loc ultima petrecere de familie, cu inghetata, in curtea din spate a casei [noastre] unde se prepara inghetata de casa conform unei traditii suficient de vechi incat sa nu-mi mai amintesc de cand. Erau acolo parintii mei, Raymond si Caleista, sora mea mai mare, Ramona si sora mea mai mica, Liz. Liz statea asezata pe un prosop pus deasupra unei masini de inghetata mari, placata cu lemn, veche, de trei gallons[11,4 litri], a carei manivela eu o invarteam, in timp ce tatal meu spargea ghiata si o punea cu sare intr-o saramura. Inghetata era aproape gata si de-abia mai puteam intoarce manivela. Ni se alaturase si fata vecinului nostru, Allen Pike, un aparator[avocat?] in retragere de la T.C.U. Fata lui Pike, Carla, privise cu nostalgie o vreme prin gard, lasandu-i gura apa dupa inghetata cu pere a mamei mele, asa ca am invitat-o sa ni se alature. Ni se alaturasera de asemenea si chiriasii nostri, fam. Humphries. Domnul Humphries era [?producator] de impingatoare imbracate in piele[?] pentru o companie locala de foraj iar d-na Humphries avea atitudinea fostei sale ocupatii din timpul razboiului de ofiter in "W.A.C.s" (Corpul de Femei al Armatei Aerului). Avea ochii ca de vultur, si a fost de altfel expert la tragerea cu pistoletul si carabina, inainte de a prelua postul de instructor la mitraliera dubla de calibru 50. Avea parul saten si profilul acvilin frumos ca al unei printese Kiowa, asemeni matusii mele Sina. Ea a lucrat ca si profesor suplinitor la scoala noastra secundara si de asemeni a fost sefa, in WW II, la Aerial Gunnery School din Sarasota, Florida, cu rang de capitan. De fiecare data cand echipajele bombardierului nostru B-17 primeau filme cu arme de foc ale vreunui nou aparat german, precum ale infamului "foo-fighters", ea se numara printre primii care afla, caci era datoria ei sa dezvolte imediat si sa integreze in programul ei de tir de antrenament orice noi instructiuni necesare, pentru a se asigura ca tunarii nostri sunt pregatiti pentru apararea bombardierelor noastre impotriva oricaror noi forme de agresiune ale inamicului. Prin urmare, ea era nu numai un observator aero calificat de detectare si identificare, dar era si instructor sef al artileriei americane. Eu insumi memorasem manualul lui Jane de aeronautica mondiala[?], si am stat de vorba despre avioane in cateva ocazii cu d-na Humphries, care observase linistita, cu o candoare detasata, constructia modelului farfuriilor zburatoare si a experimentelor [mele] de electromagnetism.
. Ne apropiam de apusul soarelui, cu soarele aflat la cca. 15 grade deasupra orizontului, in dreapta, catre vestul curtii noastre. Noi stateam langa gardul nostru din spate, si micuta Carla, de ~sapte ani, statea alaturi.
. In timp ce ma luptam cu manivela din ce in ce mai vartoasa, in vreme ce Liz se straduia sa tina congelatorul pe masa iar agitatorul inainta greu in inghetata tot mai vascoasa, s-a intamplat sa-mi arunc privirea pe cerul de deasupra capului Lizei, in directia noului turn de apa vecin, spre sud de vechiul oras. Spre uimirea mea, stationand la punct fix, la un unghi de ~45 grade deasupra pozitiei noastre, la distanta de 300 picioare [91,4 m] si la altitudinea de 200 picioare [61 m], se afla o farfurie zburatoare.
. Farfuria avea o precesie de unghi mare, de ~45 grade, cu o frecventa de ~2 cicluri pe secunda. Lumina soarelui, de la orizont in dreapta noastra, sclipea pe coca striata din metal stralucitor, la fiecare precesie. O comparare vizuala intre turnul de apa apropiat si fundul farfuriei arata ca diametrul ei era in jur de 50 picioare [15 m] Ca forma, se compunea din doua semisfere uniform curbate si unite pe bordurile lor. Nu arata ca versiunile precedente din 1950, vazute de mama mea si surorile mele. Un nor "corona" - de electricitate de inalta tensiune emisa de coca - palpita in culoarea oranj-roz cu fiecare precesie si scanteia in albastrul-argintiu fantomatic al spatiului din jur, ca si cand o briza blanda din vest adia peste norii corona incetisor.
. Ambele jumatati in intregime simetrice, in forma de castron[melon], fiecare avand o raza de curbura de ~120'[picioare? = 36,5 m], formau o nava de grosime ~10' [3 m].
. Unghiul de precesie mare a creat o iluzie optica la inceput, ceea ce explica de ce mama mea a crezut gresit ca farfuriile ce le vazuse in 1950 se rasturnau ca niste monede[dandu-se peste cap], in timp ce stateau la punct fix(hovering). Observarile mamei se facusera la inceputul dupa amiezii, cu soarele aproape deasupra farfuriilor, producand un efect de silueta[?]. Acesta a produs o iluzie inversa datorita unghiului mare de precesie a formelor eliptice in conditiile de lumina [existente]. Unghiul mic al soarelui [fata de orizont] din timpul observarii mele, totodata, si sclipirile luminii soarelui dansand pe ceea ce parea a fi o carena metalica despartita[?], care avea o mare reflexivitate in timp ce farfuria precesa, producea o imagine clara a miscarii si a formei. Totusi, si eu insumi am fost deconcertat la inceput, pana ce m-am edificat asupra miscarii reale. Descarcarea corona si scanteierile[licaririle], norii produsi in culorile curcubeului, adaugau un frumos si fantomatic "efect special" navei. Era usor de inteles de ce numerosi martori puteau fi surescitati de "extraterestri", intrucat evenimentul era aproape, dar nu intocmai, nepamantesc.
. Am exclamat imediat, "Uite o farfurie zburatoare acolo sus!" Toata lumea parea sa o vada, mai putin D-na Humphries, care a sagetat doar odata ochii la ea, in loc sa se holbeze la farfurie. Ea era mai interesata sa ma priveasca pe mine din stanga(mea), cum m-am uitat inainte si inapoi intre farfurie si ea, incercand sa o fac sa se uite la ea. Am intrebat-o, "Ce-i asta?!" Ea doar a ridicat spranceana stanga si a ridicat din umeri.
. Dupa, probabil, zece secunde de stationare la punct fix, farfuria a inceput sa se miste incet la inceput, exact spre vest, spre Forth Bliss si extrema sudica a campului[?] de rachete White Sands. A lasat o urma de «zer» de ioni atmosferici scanteind, argintii, ce a persistat si a scaparat, disparand treptat. Pe masura ce rata de accelerare si frecventa precesiei au crescut, unghiul de precesie a scazut pana la o simpla oscilatie de inalta frecventa, cand s-a smuls brusc inainte cu [viteza de] sute de mile pe ora, in care moment a cotit [o data] 90 de grade in jos si a doua oara a cotit in unghi drept inapoi pe [directie] orizontala, apoi a accelerat pana la infinit, in aproximativ trei secunde, asa ca am socotit "...o mie unu, o mie doi, o mie trei...". Am calculat ca [a avut o] viteza aproximativ de 9.000 mph [~14.500 km/h], bazandu-ma pe faptul ca i-ar fi fost necesara o distanta [de indepartare coliniara] de 7,5 mile[12km], unui obiect de 50 picioare[~15m] diametru, [ca] sa ajunga la un punct infinit deasupra orizontului, in trei secunde. Acest calcul minimal era -consider eu- destul de precis. Acuitatea mea vizuala pe atunci era de 20/30[??]. Rapida schimbare de altitudine in jos, pare sa fi fost facuta in scopul micsorarii vizibilitatii navei de catre public, cand echipajul si-a dat seama brusc ca se aflau deasupra unui oras.
. Nu s-a auzit bangul sonic, poate din cauza ca o asa de rapida accelerare nu a dat timp bangului sa se dezvolte, sau/si datorita altor cauze ce trebuia sa le descopar.
. Pe suprafata farfuriei nu erau vizibile [nici un felde] protuberante sau ferestre. Se parea ca la viteze inalte pilotii - care poate aveau un relativ primitiv sistem de navigatie, de control al zborului si aparate de vizibilitate - au deviat accidental pe deasupra orasului nostru, sau din pricina vreunei defectiuni, au avut nevoie de o reorientare pentru a ajunge cu farfuria inapoi la baza Ft. Bliss sau in New Mexico, unde, la viteza aceea, le-ar fi luat 1,93 minute sa ajunga. Mai tarziu m-am convins in final ca era un pilot german care il instruia pe altul american, cum sa lucreze cu farfuria. Data fiind slaba vizibilitate a modelelor timpurii, ei nu au realizat ca se afla deasupra unui oras, si, cand au realizat, au plecat rapid din zona. In acele vremuri, se putea zbura multe mile peste un peisaj pustiu in sud-vest, fara a vedea vreun oras sau persoane.
. Cea mai importanta «surpriza» - lasand la o parte descarcarea electrica [de tip] corona - a fost precesia si particularitatile ei. Intrucat aceasta a fost cea mai pronuntata atunci cand farfuria stationa la punct fix, am considerat ca fenomenul era legat de nivelul de forta[putere], la care nava se afla in echilibru intre "greutate" si "fara greutate", in timpul [carei stationari] polaritatea circulanta[rotindu-se in cerc], a campului magnetic produs de curentii electrici, baleia in sens invers acelor de ceas, asa cum imi si amintesc, creind astfel o minima tractiune [destabilizatoare?] gravitationala. Faptul ca nava plana linistit a anulat ideea ca era implicat in propulsie [vreun] jet, racheta sau elice si indica o propulsie anti-gravitationala prin mijloace electrice. Am intretinut ideea ca actiunea «giroscopica» a navei se poate datora unui dispozitiv intern, de ex. un motor rotindu-se, intrucat nava evolueaza la punct fix ca un giroscop pe cardane, orice masinarie rotitoare poate produce precesie giroscopica. Acest lucru se potrivea cu ideea ca un motor ce se roteste si un generator electric produceau precesia, odata ce rata precesiei a crescut in timp ce unghiul precesiei a scazut, paralel cu cresterea acceleratiei farfuriei. Ideea ca sistemul de propulsie era "giroscopic" era contrazisa de faptul ca rotatia era perpendiculara pe axa (verticala a) precesiei giroscopice, si era o "transformare[?viraj] de putere".
. Raspunsurile la toate intrebarile mele mi-au fost furnizate de farfuria mea zburatoare, intr-o maniera pe atat de falnica pe cat de rational se putea spera, si inca ceva[?]. Desi stiam pe atunci ca propulsia este electrica, mi-au trebuit multi ani ca sa descopar cum anume era aplicata "electrofizica".
. Luam ultima noastra cina cu inghetata din acea vara a anului 1953, in amurg, intr-un minunat sfarsit de zi de vara. Si tocmai cand inghetata ajunsese la vascozitatea finala, si cand s-a intamplat sa-mi atintesc privirea pe cer pe deasupra capului surorii mele, acolo se afla ea[farfuria], intr-o giratie fantomatica in vazduh, la nu mai mult de 300 picioare[91 m] distanta, cu frumoasele manunchiuri[maturici] de corona electrica ondulandu-se peste cochilia metalica si in aer, apoi a disparut intr-o clipita, precum un praf de stele din bagheta magica ce tocmai a trecut pe cer.
. Am observat culorile coronei [incepand] de la puterea [consumata] in timpul stationarii la punct fix, care plecau de la un alb stralucitor [trecand] prin toate culorile curcubeului. In general, culoarea era un "roz si albastru" cu reflexii aurii si subtonuri de purpura. Corona nu era mult prea diferita de flama rezultata la arderea zincului, de exemplu atunci cand se folosea o flacara de sudura la taierea unei tevi galvanizate. Foarte frumoasa. Corona era emisa de intreaga coca in timpul stationarii la punct fix, cu o corona negativa[?] spre varf(partea superioara), in timp ce vantul sufla usor din stanga. De fiecare data cand farfuria precesa, vantul purta corona imprejur pe suprafata si prin aer. Farfuria in giratie mi-amintea de un giroscop in precesie. Dar coca navei, ea insasi, nu se rotea, iar corona nu iesea prin guri de aerisire, caci nu era niciuna.
. Aerul ce se afla in contact cu suprafata lumina fluorescent [in culoarea] orange-rosu, in "pulsatii" ce coincideau cu fiecare ciclu al precesiei farfuriei, pe fundul ei ce se invartea in vantul de la stanga si din umbra, dinspre[?] lumina soarelui din dreapta. Am ajuns la concluzia ca "pulsatiile" se datorau probabil vizibilitatii crescute a coronei [suprapuse] peste umbra, ca urmare a contrastului de lumina. Asta crea iluzia ca corona intra in «pulsatii» ce corespundeau exact cu precesia, [dar] care erau doar produsul relativei iluminari si umbriri care punea in evidenta mai tare corona pe [fondul de] umbra. Corona se afla si acolo, in portiunea luminata a farfuriei, numai ca nu puteai s-o vezi din pricina ca lumina era prea stralucitoare.
. In general, precesia corespundea cu ceea ce experimentasem in 1954 cu un Buick nou al unui prieten la 120 mph[193km/h]. Cand automobilul s-a apropiat de 120, a inceput sa preceseze cand goneam pe sosea, facand rotocoale pe arcuri[culcandu-se dintr-o parte in alta pe arcuri], care ne-a speriat un pic. La acea viteza, unghiul de precesie era la maximul sau iar frecventa precesiei era la minimul sau, de aprox. 2 cicli per secunda. Cum am trecut de 120 si am accelerat la 135, unghiul de precesie a scazut iar frecventa precesiei a crescut, pana cand a ajuns un simplu "tremur", comportandu-se in mare parte ca si farfuria. De fapt, noi eram foarte usurati calatorind cu 135 in loc de 120, la care [viteza] precesia era asa de groaznica.
. La viteze foarte mari, cele doua rotiri pe care farfuria le-a executat erau precise, egale[?patrate], si nu «se balansau» la colturi[?]. Asta impresiona ochii intrucat nu vezi niciodata asa ceva, decat la unele dispozitive mecanice, care detin parti in miscare in pozitie [ca] de ghidaje rigide. La sute de km/h, efectul a fost straniu. Miscarea demonstra ca farfuria nu era supusa nici unui efect de impuls si inertie, si ca atare lucra pe baza unui principiu care controla aceste forte, si producea un impuls instantaneu «artificial», cu crestere a acceleratiei pe noua directie. Din cauza ca partea din fata emitea o corona «paroasa» (adica, negativa) in timpul accelerarii rapide, polaritatea electrica a fost [astfel] evidentiata[?].
. Intrucat nava cotea in unghiuri drepte, perpendiculare pe axa ei verticala, ideea unui sistem intern "giroscopic" de antrenare era nepotrivita. Nu s-a auzit nici un sunet, deci nici efecte aerodinamice perceptibile sau [efect] "Coanda".
. Farfuria accelera mult mai repede decat ar fi putut s-o faca un avion cu reactie, racheta sau aparat cu elice si [nici] nu au fost vizibile jeturi, rachete, orificii, suspante, prize sau forme[sisteme]. A plecat in trei secunde pana la infinit, parand sa aibe 9.000 mph[~14.500km/h], viteza aproape instantanee, [ba] ar fi putut fi chiar mai mare de 25.000 mph[40.225 km/h].
. Coca metalica era de culoarea aluminiului, doar un pic mai terna, cu striatii concentrice pe suprafata ei, ca o «tesatura» de forma unui "castron"[melon]. Striatiile erau de aproximativ un tzol latime si mai degraba brute, indicand poate o dificultate tehnica de fabricare[a lor], precum aceea observata la cochiliile de inceput, facute pe strunguri grele verticale[carusel] prin rulare cu discuri noi speciale de tungsten.
[NT- pe strung se pot face din tabla, prin rulare cu o rola, forme adanci de tip sfera, parabola, castron, etc., inlocuind ambutisarea in matrita]
Un prieten care lucrase intr-o fabrica secreta guvernamentala, in Amarillo, Texas, in anii '50, mi-a descris ca ei fabricau astfel de emisfere cu diametre de cca. 50' [~15m] in acelasi fel. Emisferele[cochiliile] erau mai apoi livrate in New Mexico. Cand unul din echipaj l-a intrebat la ce erau folosite, el a raspuns ca erau "cochilii de farfurii zburatoare", si toti au izbucnit in ras.
. Deoarece farfuria precesa, lumina solara se reflecta peste striatiile fundului, asa cum se intampla pe microsanturile unui compact disc argintiu, ori pe un castron de aluminiu.
. Am estimat diametrul farfuriei prin comparare cu noul turn de apa al orasului [aflat] in spatele ei si usor spre dreapta. Inaltimea aproximativa la mijlocul [farfuriei] am extrapolat-o vizual pornind de la diametru, la fel si proportia sectiunilor sferice folosite si proportia inaltime\diametru.
. Ceea ce am vazut in 1953 era o masina zburatoare. Presupunerea mai irationala ar fi fost ca era de origine "extraterestra". Cea mai rationala presupunere a fost ca masina fusese facuta de fiinte umane, si aceasta a fost prima mea impresie. Piesele de puzzle ce le-am adunat in ziua aceea veneau in complectare la cele pe care le aveam deja, [puzle] care pana-n final a crescut, pana cand am avut suficiente [piese] pentru a le potivi impreuna si a dovedi ceea ce am crezut de la prima impresie.
. Au avut loc mai multe aparitii in acea perioada de timp, in special in acea zona. Aceasta farfurie, in special, a fost observata si de Wink Air Station aflat la 10 mile mai incolo, conform [spuselor] cumnatului meu care lucra acolo. Wink Air Station se afla la sud de traiectoria de zbor, care era o linie dreapta exact la vest in directia capatului de nord a Ft. Bliss, Texas, unde Wernher von Braun se afla in vremea aceea. Daca n-as fi vazut farfuria in timpul stationarii ei la punct fix si zborul ei catre orizont, aproape direct de-a lungul traiectoriei ei, n-ar fi fost vizibila[?].

...........................................


https://2img.net/r/ihimg/photo/my-images/18/f4blyne.png/

fig. L5.

. Stiam in ce fel ar putea o farfurie sa "sara" prin spatiu: prin controlul gravitatiei. In caz contrar s-ar fi desfacut in bucati si orice pilot ar fi fost trantit asa de rau incat ar fi fost ranit si si-ar fi pierdut cunostinta, sub actiunea fortelor "G". Stiam, dupa corona electrica si dupa densitatea «zerului» dârei [lasate] de corona, ca era vorba de mijloace pentru controlul gravitatiei [prin] electricitate de inalta tensiune, inclusiv cel putin un fel de electricitate de inalta frecventa. Stiam de asemenea ca farfuria nu asculta de legile conventionale ale gravitatii, inertiei, impulsului, aerodinamicii si aeronauticii si fizicii[cunoscute].
. O suprafata rotunjita va retine sarcinile mai bine decat una de diametru mic sau cu varfuri ascutite, care ar permite scurgeri mult mai rapide ale sarcinilor si ar cauza coroziune si arsuri. O muchie de 90 grade sau mai mult, va reflecta undele emise de partea de sus sau de jos [a navei]. Pentru mine, asta explica [de ce au fost alesi] anume parametri ai formei fizice a farfuriei. In timpul stationarii, emisiile par sa provina de la varful suprafatei superioare - cu o corona pozitiva pe fundul ei inferior - si de la capatul din fata, cand accelereaza.
. Incercand sa analizez cauza precesiei, am concluzionat, dupa mai multi ani de deliberari, ca aceasta nu era cauzata de o masa «rotitoare» din interiorul farfuriei, cum ar fi fost un giroscop sau un motor sau farfuria insesi, ci era cauzata de acelasi neidentificat, subiacent motiv ca obiectele aflate in rotatie preceseza, in interactiunea dintre masa farfuriei si ceva din spatiul in care ea functioneaza. Precesia titirezelor si giroscoapelor in rotatie, fata de precesia farfuriei, desi ea nu se roteste, este produsa de un principiu comun care sta la baza lor. Era un sistem de ghidare, Meisterkreiselkompass ("girobusola-maistrului"), ce lucra impreuna cu Peiltochterkompass ("busola-rusesca-polara"), un dispozitiv de comanda din sistemul de ghidare inertiala german. Mai tarziu am vrut sa-l cumpar, ca [fiind] singurul element doveditor - o parte fizica a farfuriilor zburatoare - aflata in maini private (mainile mele) - pana in prezent. Meisterkompass-ul fiind suspendat pe cardane, nu putea sa aiba legatura cu precesia.
. "Kreisel Teller" ("Farfuria giratoare") actionata electric era un secret de asa de mare importanta incat numai elita ierarhiei naziste era la curent cu aceste secrete. Inceputurile illuministe ale lui Adam Weishaupt au fost la Ingolstadt. Illuminatii pareau sa se simta bine mersi, chiar inainte de Weishaupt, in cadrul aristocratiei prusace in ale carei randuri se nascuse si Wernher von Braun. Va trebui sa spun mai multe pe acest subiect mai incolo.



.......................................

. Parea o stranie coincidenta ca grupul 8 al Sionajului Air Force, caruia ii fusesem atasat, era acelasi care intampinase primul atac aerian al farfuriilor germane, fiind de asemenea un pic implicat [si] in Operatia Paperclip.
. In timp ce eram la Lockbourne, la sfarsitul anului 1957, am intalnit un locotenent numit A. W. Clements care era (la baza) T.D.I. acolo, care a fost unul dintre locotenentii care au fost camarazi de zbor cu cpt. Mantell la momentul de 7 ianuarie 1948, la incidentul din apropiere de Mayville, Kentucky, [si] implicat in zborul Godman A.F.B. Comandantul Thomas Mantell, jr., si-a condus aparatul P-51 in urmarirea unei farfurii zburatoare. Avionul lui a fost complect distrus si Mantell odata cu el. Explicatia ulterioara a lui Allen Hynek, in al sau raport, "Operatia Blue Book", a fost complect diferita de aceea data mie de Lt. col. Clements. Situatia m-a facut sa ma intreb ca daca altii ar fi mers pe urmele lui Hynek pe toate celelalte rapoarte, pe care se presupune ca el le-a luat in considerare, nu ar fi putut sa faca tot asa de multe greseli, demonstrand un consecvent sablon de minciuni.
. Felul in care am ajuns sa-l intalnesc pe Clements, un barbat inalt cu par negru ondulat, a fost cauzat de o discutie - de fapt inca un argument - pe care am avut-o cu doi ofiteri de contrainformatii, un major si celalalt un capitan. Imi faceam argumentatia pentru farfuriile zburatoare si ei ma faceau nebun, spunand ca farfuriile zburatoare erau «fenomene aeriene» sau ca nu existau. Colonelul coborî scarile, se prezenta, si zise ca era la T.D.Y. la Lockbourne pentru doua saptamani (era din Kentucky sau din Wright-Patterson, nu-mi mai amintesc exact). El a spus ca a surprins(auzit) discutia noastra si s-a asezat alaturi de mine. Ne-a spus ca a fost camarad (de aviatie) cu Mantell la accidentul din 1948 si ne-a facut o expunere punct-cu- punct a incidentului, care diferea semnificativ de expunerea scrisa de Hynek [incepand din momentul] cand au reperat farfuria si a inceput imediat urmarirea sub ordin permanent, [si] ei au contactat turnul de control din Godman. Mantell a deschis calea si era aproape de farfurie. Turnul de control i-a conectat prin Pentagon, care le-a ordonat sa inceteze urmarirea imediat. Clements a spus ca n-a putut sa stabileasca contactul radio cu Mantell, din cauza puternicului camp electric din preajma farfuriei, asa ca Mantell si-a continuat urmarirea, sub ochii colonelului. Avionul lui Mantell a zburat in mici bucati si Mantell cu ele. Nu exista nici o dovada sau observare de utilizare a vreunei arme. Cei doi ofiteri care discutasera cu mine au trebuit sa inghita hapul (corbul) [eat crow] pentru ca aveau in fata un ofiter superior ce facuse cunostinta personal cu farfuriile zburatoare, intr-un faimos incident, ce confirma argumentatia mea. I-am multumit lui Clements pentru onestitatea sa. Cei doi ofiteri nu l-au numit nebun.
. Teoria mea este ca avionul lui Mantell, la 500mph[805km/h], a intrat in campul electric al farfuriei, care a neutralizat partea din fata[botul] avionului sau. De indata ce avionul si-a pierdut greutatea, botul si coada lui s-au rupt in bucati simultan si s-au separat in toate directiile, datorita efectelor instantanee ale impulsului si inertiei. Ordinul Pentagonului, de incetare si de oprire, a fost auzit de Clements dar nu si de Mantell - si trebuie ca [ordinul] a fost destinat evitarii unui astfel de incident - [si ne] bazam pe cunoasterea apriorica pe care personalul Pentagonului [o avea], privitor la ceea ce putea[urma] sa se intample. De altfel, nu se cunoaste nici un caz in care Pentagonul sa fi ordonat vreodata U.S.A.F.-ului sa inceteze urmarirea vreunui aparat aerian "neidentificat" ce zbura pe deasupra [spatiului aerian] continental al USA. Partile raportului Hynek care erau false, datorita omisiunilor critice si denaturarilor - desi Clements mi-a spus povestea mie tot asa cum i-a spus-o si lui Hynek - au fost legate de fapte [precum] ca au urmarit clar o farfurie zburatoare, ca Clements se afla in campul vizual al avionului lui Mantell la momentul exploziei, ca contactul radio a fost intrerupt evident datorita campului electric al farfuriei, ca Pentagonul a anulat urmarirea imediata prin notificare, inainte de a se intampla incidentul. Acest incident a fost reluat mereu si mereu iar Clements a fost foarte clar asupra faptului ca urmarisera o farfurie zburatoare, si nu un "balon meteorologic" cum a incercat guvernul s-o scoata ulterior.
. In noaptea de 2 noiembrie, 1957, in timp ce eram intr-un concediu de la Air Force, vizitandu-mi parintii acasa in Odessa, Texas, tatal meu se intorcea dintr-o calatorie de comert, [aflandu-se] in drum spre Odessa. De-abia trecuse de Levelland, Texas, dupa ce se intunecase, cand fordul lui din 1957 s-a blocat si toate luminile i s-au stins, si a trebuit sa traga pe marginea soselei in intuneric. A deschis fereastra si a simtit un suflu de aer, in timp ce deasupra masinii sale stationa o farfurie zburatoare la doar cateva picioare deasupra. A stat acolo cca 15 minute pana cand farfuria s-a indepartat in cele din urma. In esenta, el a fost "arestat" in acel interval de timp. Ulterior, a putut sa-si reporneasca motorul dar luminile nu-i mai functionau, asa ca s-a intors prudent la un motel din Levelland, unde si-a petrecut restul noptii. Dis-de-dimineata, a condus pana la Odessa, unde si-a luat micul dejun in graba si s-a dus imediat la Sewell Ford ca sa-si repare luminile, fara sa spuna ceva despre farfuria zburatoare. Dupa ce a plecat, am deschis televizorul pentru stirile de dimineata, care includeau relatarea binecunoscuta despre farfuriile de la Levelland, plus un interviu cu seriful din Hockley County. M-am dus imediat la Sewell Ford ca sa vorbesc cu tatal meu.
. Atelierul de reparatii Sewell Ford tocmai deschisese, iar mecanicul tocmai incepuse sa verifice defectul luminilor, in timp ce tatal meu statea alaturi. L-am intrebat pe tata referitor la farfurie si el m-a intrebat de unde stiam de ea. El nu stia ca se facusera reportaje continand si alte observari si incidente in apropiere de Levelland in noaptea precedenta. A zis ca n-a vrut sa spuna nimic despre asta caci nu voia sa fie facut "nebun". Farfuria avea "forma de ou", aprox 200 picioare[61m] lungime si stralucea in noapte. Mecanicul spuse ca n-a mai vazut o masina cu toate becurile arse, fara sa aiba siguranta arsa sau fara alta dovada a unui scurtcircuit sau alta defectiune electrica. I-am sugerat ca filamentele de tungsten au fost avariate din pricina campului electric puternic din jurul farfuriei ce a facut ca filamentele sa se arda sau sa se sparga, ca fiind cele mai slabe legaturi din circuite, deja slabite de temperaturile lor inalte, atunci cand farfuria statea deasupra masinii. Campul magnetic din masina, indus de puternicul camp electric al farfuriei, ar fi putut pune electronii, din circuit si din filamente, intr-o miscare de rotatie nebuna.
. Am parasit Fortele Armate Aeriene[Air Force] in 1958, din cauza ca erorile de clasare facute de KGB in 1956 condusesera la un impas, in care pana la urma nu ma puteau numi in domeniul in care lucrasem - Servicii Speciale P.C.U. (Pregatire fizica si unitati judo) - desi facusem initial pregatire de baza AFSC, care era [aceea de] grafician/desenator in Spionaj[recunoastere?].

.




. Am plecat de la universitate si am divortat de prima mea sotie in 1970, apoi m-am mutat inapoi in New Mexico. In 1967 facusem deja schite cu sistemele de conducere ale farfuriei zburatoare, avand 12 grile directionale, ceea ce corespundea cu 12 diviziuni a cate 30 de grade diviziuni suplimentare de compas[busola], asa cum presupuneam eu inca de la observatiile mele din 1950 asupra farfuriilor zburatoare ce navigau pe cerul noptii pe deasupra curtii din spate[le casei noastre] din West Texas. Aceasta observare va fi mai tarziu confirmata, cel putin pentru farfuriile din epoca timpurie.
.........................................



. In 1975 am inceput sa cercetez metodele alternative de generare a energiei, bazandu-ma pe premiza ca aceasta energie inepuizabila poate fi obtinuta din mediul inconjurator, deoarece "...energia nu poate fi creata sau distrusa, ci doar isi poate schimba forma...". Intrucat eu concep universul ca pe un neincetat proces de miscare (energie) - ca regula si nu ca exceptie - obiectivul meu era sa descopar caile de a pacali natura si a produce "free energy". Asta implica colectarea, concentrarea si directionarea unei parti din infinita miscare neincetata a universului, ca sa lucreze ceea ce voiam eu sa faca. Pana la urma am dezvoltat ceea ce eu am numit "Triax System".
. In 1976 sau pe aproape, mi-am reluat cercetarile mele din copilarie in domeniul stiintelor nucleare, electricitatii si magnetismului, pe care le incepusem in 1947, pe cand aveam 9 ani. Pana in 1978, acumulasem o multime de materiale si de cunostinte privitoare la lucrarile lui Nikola Tesla. Ca un copil, tatal vecinului meu, Elmer Schlosser, un autodidact in reparatii electronice, mi-a spus despre Tesla, inspiratorul din copilaria sa, in timp ce crestea in teritoriul Cimmarron. El mi-a spus ca farfuria a fost inventia lui Tesla. Mi-a dat o multime de materiale sa-mi efectuez experimentele de electricitate si magnetism. Am luat barele de fier moale de la ferestrele de la cazarma germana P.O.V. din Roswell, din care ne-am construit noua noastra casa in 1947, si am folosit barele in experientele mele de magnetism si electricitate. Unele din descoperiri pareau sa sfideze legile acceptate in electromagnetism.
. Am banuit dintotdeauna ca Tesla inventase intr-adevar farfuria zburatoare, din pricina felului in care guvernul si Trilateralistii au batut tobele maretiei lor istorice.
. Pana in 1979 am avut mai multe bobine operationale Tesla, si am recuperat materiale din gramezile de [resturi] de la Los Alamos, Albuquerque si Santa Fe, de le-am folosit intr-o multime de experimente. Aceasta a fost perioada in care au aparut multe din inventiile si re-descoperirile mele.
. Pe cand cautam intr-o piata de vechituri din Santa Fe in 1979, am intalnit un batran din Pojoaque, care incerca sa vanda o cutie veche de lemn pe care el o facuse in 1937, ca sa-si care uneltele in spatele cabinei camionetei sale Ford Model A. Pe capacul cutiei, el a sculptat, in stil "folk" New Mexico, o harta ce indica Los Alamos, Pojoaque (cu un semn "zia" in jurul ei), si drumul nepavat interstatal, semnaland "LA" (Los Angeles) intr-o directie si "NY" (New York City) in directie opusa. Data (1937) era inscriptionata, ca si numele proiectului ("p2") la care el lucrase la Los Alamos. Simbolul proiectului (un triunghi cu un punct in centru) era de asemeni sculptat. Acesta a fost un proiect stiintific condus de Wernher Von Braun. Batranul a spus ca dupa ce proiectul a fost "sistat si mutat in alta parte", la sfarsitul lui 1937, n-a mai fost reangajat cand "noul proiect" (Proiectul Manhattan) a inceput in 1942.
. Stiam pe atunci ca triunghiul cu punctul in centrul sau era "ochiul-care-vede-tot" al lui Bel, Ra, sau "Dumnezeu", ca era un simbol masonic, si ca aparuse pe hartia de un dolar. Eram inclinat sa cumpar cutia atunci, nu numai ca si curiozitate, dar si din cauza unui gand obsedant de care nu eram pe deplin constient, dar nu am cumparat-o pentru ca nu aveam prea multi bani pe atunci. M-am gandit de asemenea ca "1937" era un pic prea devreme pentru orice cercetare stiintifica la Los Alamos. Proiectul Manhattan a inceput la sfarsitul lui 1941 - inceputul lui 1942. Guvernul nostru era "aliat" cu Germania pana la invazia Poloniei din 1939 (surprins?). N-a trecut nici o saptamana cand am realizat greseala pe care o facusem ca n-am cumparat cutia, si nu-mi mai aminteam numele omului. Undeva in Pojoaque sau Santa Fe, poate mai traieste un batran, care a sculptat o cutie de lemn care arata cam asa:


http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img855/3544/f6blyne.jpg#

fig. L6.

. Saptamana urmatoare, am regretat ca nu am cumparat cutia, atunci cand am realizat ce reprezenta sculptura. Acest lucru s-a revelat atunci cand m-am dus in curtea unui dealer de excedente din Albuquerque, la scurt timp dupa ce o gramada proaspata de lucruri neobisnuite ii fusesera vandute de un angajat de la Baza Sandia. In varful mormanului era un dispozitiv de navigatie de un tip ce stiam ca farfuriile de inceput l-ar fi folosit. Intreaga gramada nu era marfa obisnuita pe care o puteam cumpara, asa ca l-am intrebat pe Mark King, fiul proprietarului, care era si un prieten de-al meu, cat costa dispozitivul. El raspunse, "Oh... in jur de sapte-jumate". Mi-a inghetat inima. Sapte sute si cincizeci de dolari trecea bine de bugetul meu. L-am intrebat: "Sapte sute si cincizeci de dolari?" Mark raspunse: "Nu,... de centi, pentru intreaga gramada." N-am mai pierdut timpul, adunand marfa, platindu-i lui Mark, cu mari multumiri, o strangere de mana, un zambet si $7,50.
. Dupa ce am ajuns acasa, m-am apucat sa examinez dispozitivul, facut in 1943 de Lizt, in Germania, mai exact. Eticheta de pe dispozitiv era urmatoarea:
Peiltochterkompass
KT-p2
Gerat Nr. 127-178 A-I
Anforderz. Fl 23374
Werk Nr. 10143
Hersteller: gvy
. Era din nou un "p2". "KT-p2" era numele de cod al "Kreisel Teller" (numele german pentru "Gyrating Saucer"= Farfurie Rotitoare) iar "p2" insemna, conf. desenelor lui Tesla, fie doua placi, potentiometre?[transformator?], sau primare.
. Dispozitivul din 1943 a avut un motor de 6 volti pentru actionarea unei coroane dintate marcata in sectoare de cate 30 de grade, [aflata] in jurul unui disc interior cuplat electromagnetic. Un buton de selectare din centrul fetei era folosit pentru cuplarea manuala a unui indexor pe directia de zbor dorita. Erau acolo patrusprezece puncte de contact pe fund[?pe verso], din care doua asigurau alimentarea cu CC a motorasului. Motorul urma sa rotesca inelul de compas dintat exterior pana cand acesta arata directia de zbor corecta, bazata pe informatia furnizata de girocompassul "maistru", orientat catre polul nord al pamantului, in care punct [ajuns] motorasul se decupla. Termenul "Tochter" (cuv. german pentru "daughter"=fiica), insemna literalmente "sclav" in acest sens, asa ca termenul de "Peiltochterkompass" inseamna "Polar-Slave-Kompass"[Busola-sclav-polara]. Dispozitivul era jumate dintr-un sistem de navigatie "ceresc". Acest dispozitiv manevrat manual presupunea [existenta unui] (gyro)compass... si propulsie electromagnetica, in 1943.
. In 1953 am observat o farfurie zburatoare de aproape, iar tatal meu fusese tinut "ostatic" pentru cel putin un sfert de ora de catre o alta mare "nava mama" - "in forma de ou" si cca. 60m lungime - la iesirea din [loc.] Levelland, Texas, in noaptea de 2 Nov., 1957, care stationa doar la un picior deasupra automobilului sau, oprindu-i motorul si arzandu-i luminile[farurile]. Ambele nave, cea din 1953 si cea din 1957, emiteau descarcari electrice [de tip] corona, facand inutila o busola obisnuita. Din cauza asta si a vitezelor fantastice a aparut necesitatea unui sistem de navigatie inertial. Nava din 1953 era in mod evident dezorientata, pilotii ei fiind surprinsi sa constate ca ei planau deasupra orasului nostru, deci relativ primitivul lor Peiltochterkompass era folosit sa «formeze numarul» directiei exacte, [trebuind] sa accelereze inapoi la baza lor de-a lungul granitei New Mexico-Texas, intre Ft. Bliss si Campul de Rachete White Sands, unde Wernher von Braun adusese Proiectul german post-razboi, KT-p2.
. Peiltochterkompass-ul avea sectoare de cate 30 de grade, identice cu virajele in unghiuri de 30 de grade in care farfuriile zburatoare evoluau [asa] cum le-am vazut pe cer noaptea intre 1949 si 1953. Acesta a fost conceput sa fie montat orizontal, cu gradatii periferice de 360 de grade, indicandu-ne astfel ca era o nava rotunda, care se putea deplasa in 12 directii. Fotografiile Peiltochterkompass-ului sunt cele de mai jos:


http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img715/4302/f7blyne.jpg#

fig. L7.

. Fig. 1: Vedere de sus - cadran fluorescent cu fata etalonata in 12 sectoare a cate 30 de grade [de] diviziuni periferice. Cu gyrocompasul maistru[sef] calibrat[reglat] in prealabil catre nordul adevarat inainte de a decola pe directiile selectate facute cu cadranul[,] citesti Peiltochterkompass-ul.
. Fig. 2: Vedere din spate orizontal - eticheta si priza[iesire] in partea de jos pentru atasarea cablului de comanda cu 14 puncte de contact, inclusiv alimentarea motorasului de 6 volti si [ale celor] sase polaritati bidirectionale, legate cu "Meisterkreiselkompass"-ul. Comutatoarele(intrerupatoarele) corespunzatoare de inalta tensiune sunt activate automat prin perechile opuse de 12 contacte.
. Fig. 3: Vedere de perspectiva.
. Fig. 4: Fotografia a doua arhaice bobine de inalta tensiune din lemn, bobine de [acordaj]reglare (bobinele lipsesc), din recuparari de la Laboratorul Stiintific din Los Alamos ("LASL"),cca. 1978 anul. Douasprezece sectoare a cate 30 de diviziuni[grade] pe forma dintata primitiv fixata[?indexat] de un vechi zavor [?]fereastra printre lucrurile indepartate[autorizate sa iasa] din cel mai vechi areal de laborator. Examinarea patinei, materialelor, a suruburilor, piulitelor, bolturilor si a altor materiale a indicat data constructiei cca. 1900, aparent reuzinate in anii '30, prin adaptare la rulmenti auto axiali. Scrisul de mana de pe ele seamana cu cel al lui Nikola Tesla. Probabil [a facut] parte dintr-un aparat electric la experimentele lui Tesla din Colorado Springs, luate in sud la Los Alamos pentru utilizare in proiectul "p2" al illuminatului von Braun prin anii 1936-38. Personalul laboratorului probabil nu cunosteau provenienta lor sau utilitatea lor si le-au cedat pentru vanzare in 1978.

http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img195/7448/f8blyne.jpg#


fig. L8.

. Stiu ca generalul Patton, in vanatoarea lui dupa farfurii in 1945, a primit ordinul sa distruga 200 de sisteme de navigatie ceresti pe care le-a gasit intr-o mina de sare, adanca, de sub complexul Peenemunde. Tesla a dezvoltat si a efectuat teste de zbor cu acest sistem de navigatie impreuna cu Sperry Gyroscope Company in 1917. Dispozitivul pe care l-am vazut in gramada de recuperari a indeplinit toate criteriile ca dispozitivul pe care l-am vazut trebuie sa fi existat, si a fost produs in Germania, de Lizt, la 01 octombrie, 1943.
. Intrucat discutasem despre dispozitiv cu cateva persoane, zvonul ca il aveam a ajuns la Baza de Securitate Sandia. In ancheta lor s-au dus la Mark, care le-a spus ca-l achizitionase de la un tip care aducea de obicei marfa [e]liberata pentru recuperari de la Baza Sandia. Nu puteau sa-mi confiste dispozitivul pentru ca aveam un act de vanzare si Mark avea unul la fel. Mark mi-a zis mai tarziu ca oamenii securitatii i-au spus ca angajatul din Sandia furase gramada de recuperari secrete si i-a vandut-o lui. Salariatul a fost pus sub supraveghere, a fost prins a doua oara facand acelasi lucru, si trimis la inchisoare. Confiscarea Peiltochterkompass-ului ar fi incalcat regulamentul de securitate [care] interzice confirmarea ca ceva a fost secretizat. Personalul de securitate a incalcat de asemenea aceasta regula si discutand cu Mark. Peiltochterkompass-ul meu facea parte dintr-o farfurie zburatoare electropropulsata germana din epoca WW II, cum am zis deja ca a fost. Daca nu, nu ar fi fost secretizat, din pricina ca proiectul lui era demodat. Altfel, ne puteam intreba cat de [ramasa] in urma era America.
. La inceput, n-am putut sa aflu decat ce nu era el. Nici un fel de astfel de dispozitive nu au putut fi gasite in cataloagele germane din WW II, nautice, aeronautice, electronice sau auto de aparate de navigatie sau de echipament conex. In plus, trebuia instalat la orizontala. Gyro "sef" retinea[memora] orientarea [navei], relativa fata de polul nord al pamantului, si transmitea aceasta informatie busolei "sclave", care era aparatul[dispozitivul] central de navigatie ce comanda farfuriile electro-propulsate de tip mai vechi. Cel pe care l-am cumparat era de pe farfuriile germane aduse in New Mexico in 1945, in cadrul Operatiunii Paperclip.
. In timp ce eram in Ohio, in 1960, am cunoscut o nemtoaica numita Gertrude Thum, al carei tata, valetul personal al lui Hitler, a fost eliberat de rusi la sfarsitul acelui an. Thum nu a fost nici macar mentionat de catre istorici. La aceasta eliberare de catre rusi, presei nu i s-a permis sa-i ia interviuri. El a fost facut disparut de personalul de spionaj german si american, si doar mai tarziu, in prezenta lor, i s-a permis lui Thum sa vorbeasca presei de pe o declaratie pregatita.
. Buncarul fuhrerului din Berlin, proiectat complect de Hitler, avea un turn neterminat la varf, deschis catre cer, cu o rampa de aterizare. Turnul era accesibil [numai] printr-o scara privata din vestibulul [aflat] chiar langa apartamentul lui Hitler, de la cel mai de jos nivel al buncarului. Cuplul a fost salvat la rasaritul zilei de 29 aprilie, 1945, de catre pilotul de incercari al farfuriilor zburatoare, Hanna Reitsch si expertul de zbor si navigator, Hans Ulrich Rudel, care facuse multe zboruri catre "Feuerland" ("Tara-de-Foc"). Rusii au intrat in buncar la doua zile mai tarziu, chiar inainte de miezul noptii, 2 aprilie[?mai], 1945.
. Cu toate ca au fost luate ca parte a supravietuirii lui Hitler[?], alta informatie documentata a ajuns la mine, cum ar fi faptul ca nu numai Reinhard Gehlen -seful diviziei VI RSHA a Gestapoului- a fost preluat de CIA ci si complicele lui, Heinrich Mueller - seful intregului Gestapo[* ¹Gregory Douglas, Gestapo Chief (three vols), R. James Bender, P.O. Box 23456, San Jose, Ca 95153.]. Un lucru este sigur; Reinhard Heydrich, arhitectul Holocaustului, n-a fost asasinat in Boemia in 1942, e sigur ca CIA l-ar fi angajat[inchiriat], si evident, l-au ascuns de noi, tot asa cum l-au ascuns pe Gehlen si Mueller mai bine de 40 de ani.
................................



................................
. LZ-127 si LZ-130 au fost dezmembrate si, in 6 Mai, 1940, cele doua hangare ale lor de la Frankfurt au fost dinamitate la a doua aniversare a dezastrului lui Hindenburg.[*¹ John Toland, Ships in the Sky, Henry Holt & Co., N.Y.] Distrugerea cam lipsita de sens a celor doua dirijabile uriase si a hangarelor lor de la Frankfurt parea sa fi fost calculata pentru a convinge lumea ca programul nazist al dirijabilelor - si "Super Zeppelinelor" totodata - s-a intrerupt, demontat sau distrus, [practic] o mare ceremonie [conceputa] pentru a camunfla ceva important sus[?]. In plus, o cunostinta din Frankfurt [mi-]a spus ca hangarele sunt inca acolo.
. De curand, un zarzavagiu, cunostinta [de-a mea], mi-a povestit cum, in timp ce el si fiica lui calatoreau de la aeroportul Albuquerque catre casa lor din Santa Fe, noaptea, prin 1980, au fost urmariti tot drumul de o nava in "forma de trabuc" care zbura nu prea departe deasupra automobilului lor. Au avut o buna vedere a fundului, [pe care] l-au descris ca arata ca si coca ruginita a unei nave, asamblata cu nituri. Avea un sir de hublouri de-a lungul partii inferioare - ca un dirijabil - si se putea auzi zgomotul motorului [său] diesel. Asta m-a facut sa-mi amintesc informatia ce m-am straduit s-o asamblez in 1957, privitoare la un "super port-avion", de 1.000 picioare[305m] lungime, a carui constructie a inceput chiar inainte de razboi si «abandonata», care a fost numita Graf Zeppelin. Deoarece in timpul cat am fost in Spionajul Air Force am auzit vorbindu-se de "super-nava" intr-o carte pe care o citeam despre Patton, si eram curios de soarta sa, l-am intrebat pe colegul meu, un sergent care a fost spion in zona Hamburg pe la sfarsitul razboiului. Mi-a povestit ca Graf Zeppelin avea o coca de otel inoxidabil groasa de 11 inch[28 cm][???], iar cand l-am intrebat ce s-a intamplat cu el, a raspuns ca a fost "scufundat in Marea Nordului" sau a fost «demontat». Pe urma a devenit evaziv la intrebarile mele suplimentare (Uof! E inca secret!). Existenta unui "Super Zeppelin", ca si presupus "dirijabil", e documentata in cartea lui Toland ca [fiind] un "port-avion", e documentata [si] in istoria navala a WW II de Keegan cu ambele versiuni de 1000 picioare lungime, [care] au «fost intrerupte» ambele "la inceputul razboiului", ambele au fost numite "Graf Zeppelin" si ambele au fost "super". O [prea] mare coincidenta de nume pentru [atat de] "diferite" tipuri de nave.
. Mai tarziul model de coca[carcasa] de presiune al U-boat avea "forma de trabuc", [un] tub perfect rotund, caruia i-au fost adaugate obisnuitele tancuri de balast exterioare, turnurile de lupta, etc. in scopul finalizarii [lor ca] submarine. Cu hublourile adaugate pe fundurile lor, "tuburile goale" ar fi fost carcase perfecte de nave destinate "Misiunii Marte", asa cum von Braun deja planificase. Cu o coca de presiune de U-boat ca si prototip, complectata cu motoare diesel, baterii si un spatiu de viata "ermetic sigilat", aplicand forta de conversie gravito-electromagnetica, von Braun si-a construit primele sale prototipuri bazate pe "p-2", din care unele ardeau heliu in spatiul exterior, prototipurile mai de inceput emiteau un fum negru de diesel cand se aflau in apropiere de pamant. "Coca navei de otel ruginit" vazuta de prietenul meu zarzavagiul, se pare ca era din primele prototipuri, convertite din carcasa de submarin, si duse mai tarziu in New Mexico cu restul proiectelor germane, acum [aflate] in hangarele de la Baza Sandia, Baza Manzani, White Sands, sau alte locuri secrete.
. "Carcasa-de-otel-inoxidabil" a «super» Graf Zeppelin-ului LZ-131, "port-avion" - purtator de farfurii zburatoare - ar fi putut fi "vasul amiral" din care Hitler si Doenitz puteau sa conduca scenariul de impas de la sfarsitul razboiului. Folosirea unui otel inoxidabil (de "11 inch grosime") ar fi putut avea doua scopuri,
1) eliminarea coastelor interioare si a tancurilor de balast (greutatea mare a carcasei si a echipamentului interior, inclusiv a catorva farfurii zburatoare fiind acceptabila pentru a [putea] plonja in ocean) si,
2) asigurarea unei protectii contra radiatiei la traversarea centurii Van Allen. Otelul inoxidabil ar fi putut [reduce]evita rezistenta[mai scazuta], pierderile prin hysterezis si incalzirea prin inductanta ale unei carcase de otel [simplu], supus curentilor de inalta frecventa si inalta tensiune, furnizati de marile bobine Tesla alimentate printr-un sistem cu generator ermetic cu heliu si baterii.
. A fost [oare] LZ-131 propulsat de reactoare cu heliu, asa precum mama mea auzise de la prietenii nostri din New Mexico in 1949? "Comertul cu documentele inamicului" [*¹ Charles Higham, Trading With the Enemy, Dell Publishing Co., New York (1983)] documenteaza despre cum ar fi obtinut Germania heliul. Vorbim despre heliu ca despre un "gaz inert" dar informatiile stiintifice [pe care le avem] ne arata ca la o simpla descarcare (cu flama) electrica, heliul va produce 760 kcal/g-atom[*² Van Nostrand Reinhold Co., Van Nostrand's Encyclopedia of Science, 5th Ed. (1976)]. Acesta este echivalentul caloric aproximativ al 760 [???loaves] de paine, produse dintr-un gram-atom de heliu supus unei descarcari Van de Graaff. Exista documente care arata un tanc sferic de heliu lichid (pe care dezinformatorii l-au numit "Thule Tachyonator"), o camera de reactie, interconectata cu un generator van de Graaff, intr-o farfurie zburatoare. Un van de Graaff ar fi fost un excelent mod, simplu, de furnizare a descarcarilor de inalta tensiune, necesare pentru generarea electroenergiei cu heliu, pentru functionarea celor doua mari bobine Tesla, prezente in documente, probabil incorect marcate de O.S.I.
. Generarea energiei cu flama[descarcare] electrica plecand de la heliu, [si] utilizarea eclatoarelor "trigatron" ne conduce la o intreaga noua semnificatie. Eclatoarele - alimentate cu heliu (fals descris ca si «gaz inert» utilizat pentru «izolarea» eclatoarele) - poate ca au fost combustibilul folosit] la producerea electricitatii de inalta tensiune. Am urmarit utilizarea trigatroanelor in anii 1930 in Germania [*³ Bethge, O; Kleen, Werner; Translations from Annalen der Physik, 1931].
. A fost Graf Zeppelin initial echipat pentru a functiona ca vas de razboi, submarin si Super Zeppelin\nava mama in forma-de-trabuc\avion cargou\nava spatiala interplanetara? Dupa spusele lui Rudolf Lusar [*⁴ Rudolf Lusar, German Secret Weapons of the Second World War, Neville Spearman, London 1969], ea a fost sabordata in zona Stettin, recuperata de rusi si scufundata pe drumul spre Leningrad. Povestea "oficiala" a fost ca Hitler a abandonat intentionat uriasul Graf Zeppelin super-transportorul, inainte ca el sa fie terminat, pentru ca sa se lanseze intr-un "foarte ambitios" [program] de constructii si dezvoltare de U-boaturi. Aceeasi nava [oceanica, plutitoare] sau o nava uimitor de asemanatoare cu Graf Zeppelin a fost vazuta in largul Stramtorii Madagascar in iunie 30, 1947 [*¹ Frank Edwards, Flying Saucers: Serious Business, Bantam, New York (1966), p. 12]. O alta observare documentata a aceleiasi nave [oceanice] (sau geamana ei identica) a fost vazuta in 1962 la Hampton, Virginia [*² Paul R. Hill, Unconventional Flying Objects, Hampton Road Publishing Co. (1995)].
. A fost povestea recuperarii rusesti o acoperire a adevarului? Ce sa spunem despre (probabila) poveste a unui urias convoi de U-boats de 30.000 mile[55.595km] lungime, care a parasit Norvegia in 1945?
....................................
. In 1967, Hitler [si sotia] au fost invitati de presedintele Lyndon Johnson, ca musafiri, pe timpul Hemisfair, targul mondial din San Antonio, Texas. Turnul rpincipal al Hemisfair, a fost proiectat de catre un arhitect care a fost un membru de rang inalt al SS. Dupa ce mi-am vandut tablourile, impreuna cu un prieten de-al meu, in zona La Villita, la un salon aflat vizavi de Teatrul Arneson River, de-a lungul raului San Antonio, Adolf si Eva Hitler au venit catre noi, si i-am reperat inca din momentul in care au intrat in [raza mea de] vedere. Tocmai vorbisem cu un "inginer" neamt - [despre] care am realizat ca era agent de securitate, in momentul in care i-am zarit pe Hitleri - iar Hitler a aratat interes pentru o pictura speciala din genul Moritz Von Schwindt. Cand a vazut ca l-am recunoscut, el si Eva au fost indepartati repede de catre agentii lor de securitate, Prietenul meu Bob, de asemenea un fost spion Air Force, care statea langa mine, a fost de acord [cu mine] ca ceea ce am vazut a fost ceea ce am vazut. Acest eveniment a fost urmat de alti agenti de securitate, care au venit si ne-au vorbit, pentru a ne interoga. Am tacut. Ce altceva puteam face? Daca am fi spus asta cuiva, cine ne-ar fi crezut? Am fost luat la intrebari pentru aceasta observare, dar imi pare rau. Erau acolo prea multi indicatori de verificat. In plus, dupa ce Uniunea Sovietica a cazut, istoricii militari rusi au admis ca nu au reusit sa gaseasca corpurile lui Adolf si al Evei.
......................................



.  Conditiile Autorului: Se considera ca sunt incluse in actul vanzare-cumparare (intre autor si cititorul cumparator), si cumparatorul sau cititorul sunt de acord cu ele, urmatoarele:
1. Isi asuma toate riscurile fizice si orice vatamare, oricine construieste, testeaza, zboara sau incearca sa zboare cu o farfurie zburatoare construita conform celor sugerate aici;
2. Autorul nu-si asuma nici un fel de raspundere, civila sau penala, pentru schitele[desenele] sau teoriile continute in acest document, si este prin urmare eliberat de orice responsabilitate sau revendicare;
3. Cumparatorul sau cititorul, presupusa ca o persoana obisnuita, rezonabila si prudenta, cu control asupra deciziilor ei/lui, este indemnat sa tina seama de pericolele evidente si inerente aferente electricitatii, fortelor de gravitatie si zborului, precum si de a se familiariza[invata] cu reglementarile F.A.A. si legile de stat si federale, daca este cazul, si isi asuma intreaga responsabilitate pentru toate acestea;
4. Prin prezenta, ati fost de acord si ati inteles ca aceste proiecte[planuri] sunt ipotetice, oferite doar in scopul cercetarii si intelegerii teoriei farfuriilor zburatoare, a zborului si constructiei lor, precum si ca autorul nu ofera nici o garantie, expresa sau implicita, ca o farfurie construita conform acestor planuri va functiona sau va asigura siguranta operatorului sau a celorlalti.



. In primul rand se recomanda ca inainte de a trece mai departe, sa fie construit si testat un model de zbor, caci ar putea fi foarte frustant sa proiectezi si sa construiesti o farfurie care sa se dovedeasca [mai apoi] nefunctionala. Principiile de functionare sunt simple: se produce un impuls electromagnetic, folosind o descarcare de CC de inalta tensiune, pe directia de accelerare dorita, ca sa atraga si sa faca schimbul cu purtatorii de eter, care [si ea] [descarcarea] de asemenea aduce inauntru tuburile de forta electrica, si [descarcarea] va face ca tuburile sa se dizolve in conductorii[de cupru] ai navei, care [tuburi] vor ceda impulsul conductorilor, la 90 de grade [ca directie] fata de curentul electric si fata de inductia magnetica. Pentru usurarea disolutiei tuburilor de forta, un curent alternativ de frecventa suficient de inalta este folosit la capatul opus al navei, care va comprima si bloca purtatorii de eter si tuburile de forta, astfel incat ele nu vor putea iesi afara prin spate[pupa], si prin aceasta vor fi fortate sa se dizolve si sa cedeze impulsul in directie opusa[cui?]. Coca [navei] va trebui sa fie accelerata prin crearea unui impuls electromagnetic in directia dorita aproape instantaneu.
. Pentru a crea o descarcare negativa de CC in perie la un electrod[pol] se foloseste o bobina Tesla, si o alta bobina Tesla e folosita pe electrodul opus pentru obtinerea unui curent alternativ de frecventa inalta, care va comprima purtatorii de eter si tuburile de forta, blocand trecerea lor. Acesti doi [poli]electrozi [actionand impreuna] formeaza un "p2", adica [sunt de fapt] doua [infasurari] primare, una (peria de CC) care absoarbe tuburile de forta si cealalta (CIF, CA) care blocheaza purtatorii de eter si forteaza tuburile de forta sa se dizolve. Peria de CC produce o "corona negativa" ("părul"), iar CA de IF [CIF] produce "corona pozitiva" [noroasa]. E de crezut ca acest sistem nu numai ca produce instantaneu impulsul pe directia periei de CC, dar ca elimina si problema inertiei pe directia CA de inalta frecventa, astfel ca marimea accelerarii este practic nelimitata iar efectul distructiv al acceleratiei este eliminat, deoarece toate partile navei si continutul sau accelereaza la fel, fara inertie. Aceasta se aplica si la intoarcerile[virajele] bruste, la care [manevra] forta de accelerare actioneaza asupra tuturor partilor navei si asupra continutului sau [simultam, sincron], ca sa re-orienteze forta impulsului pe fiecare atom si molecula, pe noua directie, eliminandu-se [astfel] forta centrifuga. Tipul de nava descris de aceste planuri[schite] , totusi, este acela numit de mine "liniar", care vireaza pe traseu curb, mai degraba decat in unghiuri ascutite, [si] din [acesta] cauza acest tip de farfurie e mai usor de construit si de condus.
. In scopul de a controla corect curentii din bobinele Tesla, este necesara proiectarea in mod special de comutatoare, dielectrici, inductori si conductori. In aceste desene ipotetice, am oferit propriul meu proiect, care ar putea fi construit (teoretic) de catre un mester priceput acasa. Descriu de asemenea un sistem de control[comanda] pe care il consider practic, de nadejde si usor de construit, probabil similar cu acela folosit de Tesla pe masina sa "Flivver", pilotata de el, nava electropropulsata de tipul cel mai vechi.

..




. Intrucat [ne-am] propus ca nava sa fie de cel mai simplu tip, nu va fi mai mare decat necesarul pentru o persoana sau doua. A fost conceputa sa fie cat mai mica posibil dar totusi sa aiba spatiul necesar pentru echipament si confort. Forma generala a ambarcatiei poate fi descrisa ca un sferoid aplatizat, de forma unei "sarcini punctuale" in miscare. Prima nava construita de Tesla a fost descrisa ca avand dimensiunea si forma aproximativa a unei "sobe cu gaz", care era un fel de cutie parelipipedica cu picioare. Picioarele erau probabil izolatori asa ca nava putea pleca de pe sol. Presupun ca a fost [una] de tip liniar, cu Tesla ghemuit in interior, probabil pe un fel de suport, care sa-i permita sa aiba bratele libere pentru condus, cu capul indreptat inainte spre un mic gemulet de la un capat[al cutiei]. Electromagnetii din "fata" cu comenzile de comutare si de polarizare pentru schimbarea periei spre dreapta sau spre stanga, ar fi permis comanda completa, [si] controlul «flotabilitatii» [si] altitudinii. Partea inferioara si din spate trebuiau activate de un CA de inalta frecventa de blocare. Daca Tesla ar fi vrut sa intoarca la dreapta, ar fi folosit electromagnetii pentru a directiona peria in asa fel ca muchia ei dreapta sa fie retrasa, iar presiunea aerului ar fi provocat rotirea navei pe un cerc. Pentru a coborî tot ce trebuia sa faca era sa micsoreze curentul de la peria de sus.


http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img35/4900/f9blyne.jpg#

fig. L9.

. Intrucat este de dorit sa existe cea mai eficienta utilizare a energiei electrice, pentru a conserva energia si a transmite eficient forta propulsiva, cu cele mai mici cheltuieli de energie, este recomandabila folosirea de suprafete rotunjite, similar desenelor de generatoare electrostatice, desenelor/formei/ inelelor corona, sau asemenea dizainului utilizat de Tesla la electrozii lui de la Wardenclyffe Tower - mai degraba decat sa fie cu varfuri ascutite, forme sau muchii - care tind sa cauzeze "puncte de descarcare", scurgeri risipitoare si necoordonate de sarcini electrice in spatiu intr-un mod neproductiv.
. Deoarece prima functie este de a ridica nava de la sol si a o mentine stabila in timpul stationarii [la punct fix in aer], suprafata superioara e in general o suprafata orizontala[?], dar sferoidal curbata si simetrica. Numesc electrodul, de la care o descarcare perie este emisa prin varful central superior al navei, "electrod de flotabilitate". Acest electrod este folosit mai tot timpul zborului, si mai e un electrod ce poate fi activat la partea din fata a navei, pentru accelerarea orizontala si virarea navei.
. Evident, nava nu va functiona fara CA de inalta frecventa de [folositi la] blocare si comprimare [a eterului] din partea din pupa si cea inferioara, in caz contrar, orice ceva cu perie de descarcare a CC ar iesi si ar zbura afara cu o viteza fantastica. Intotdeauna exista o reactiune "egala si de sens contrar". Pentru a exista acolo o "reactiune", trebuie sa fie si o "perturbare a echilibrului". Intrucat purtatorii de eter continua sa curga, ducand [cu ei] tuburile de forta, [si] nu exista nimic care sa-i impiedice sa iasa afara prin celalalt capat al navei, rezulta ca nu va exista nici o "reactiune" iar nava nu va primi nici un impuls. Asa cum a spus Tesla, CA (partea de pupa si inferioara a navei), atunci cand atinge o "frecventa suficient de mare", va atrage purtatori de eter si tuburile de forta catre el, pana cand vor fi asa de comprimati(e) incat nici o actiune suplimentara nu va avea loc. Acesta evident ca va "bloca" campul de gravitatie si va bloca inertia - la fel ca «usile» dr. Cavour, vopsite cu "cavourite" - si va forta tuburile de forta din nava sa avanseze prin conductori si sa se dizolve, astfel ca impulsul [lor] va fi cedat conductorilor (si navei de care ei sunt atasati), asa cum a zis J.J. Thomson.



. Unul dintre brevetele lui Tesla, Procedeu de Semnalizare, Pat. No. 723,188, care are primele doua primare marcate cu "p1" si "p2" - posibila origine a denumirii "p2" - data proiectului desfasurat de von Braun intre anii 1935-1938, in New Mexico - ne arata un sistem oscilator ce are doua bobine-clătite, acordate diferit, functionand pe un eclator rotativ comun si [pe] un dynamo. Iata o copie a desenului:

/f10blyne.jpg#

fig. L10.

. Daca una din bobine este acordata pe un sfert de lungime de unda, iar cealalta pe o lungime intreaga de unda, ele ar constitui un circuit de CC [al] periei, respectiv, un circuit de CA de inalta frecventa. Circuitul de CA ar putea functiona tot timpul, la partea inferioara si la pupa [navei], peria fiind activata la p. superioara cand [nava] urca si la prova atunci cand nava avanseaza sau intoarce[vireaza].
. Nu pot recomanda un motor principal mai bun decat turbina Tesla, datorita compactitatii sale, greutatii reduse si eficientei. Mai jos sunt reproduse parti din Turbina Tesla, Pat. No. 1.061.206 si legat de aceasta, tubul valvular, Pat. No. 1.329.559. Doua conducte alimenteaza cu aer si gaz camera de ardere (a doua turbina):

/f11blyne.jpg
/f12blyne.jpg




fig. L11.fig. L12.fig. L13

. A doua editie a [cartii] Free Energy Surprise, cand va aparea, va include setul meu complect de desene, reproiectate, si [conform carora] nava va putea fi realizata folosind masinile unelte de baza[obisnuite] ale constructorului amator.
. Turbina indicata aici va produce cel putin 30 CP, va lucra la ~30.000rot/min[!] si va cantari nu mai mult de 10 pounds[4,5kg], inclusiv conductele valvulare si camera de ardere.
. Camera de ardere are o bujie de preincalzire[incandescenta?] (de genul celor folosite la motorasele de aeromodele), si arde intr-un mod "reverberator" (exploziile se succedeaza f. rapid), producand o alimentare continua cu gaze calde in expansiune, care intra in turbina pe la periferia ei, asa cum e aratat in desen, si spiraleaza printre discuri catre gaurile [de evacuare] care sunt aproape de axul central. Am dirijat evacuarea pe o parte a turbinei, printr-o singura gaura de evacuare, nu prin doua cum a facut Tesla, ca sa diminuez turbulenta si ca sa eliberez un flanc al turbinei pentru montajul rulmentului si pentru cuplarea la cutia de viteze si la placa[?] de montaj. Gazele [in curs] de explozie nu vor sufla inapoi prin conductele valvulare - acesta fiind sistemul lui Tesla de supape fara piese in miscare - continuand sa intre in orificiul de admisie al turbinei, in timp ce camera de combustie va continua sa produca gaze sub presiune.
. Luand in considerare ca turbina va produce 30 CP la 125 libs.[56,8kg] de abur, ar trebui sa produca mai multi cai putere pe propan sau benzina si ar trebui sa fie suficient.
. Pentru generator recomand un alternator de amperaj mare, heavy duty, folosit la automobile, din acelea folosite la echipamente grele, sau de randament ridicat, un alternator usor proiectat pentru grupuri electrogene, avand, normal, un motor de ~30CP.
. Va fi necesar un reductor pentru reducerea turatiei primite de la turbina, in asa fel ca de la o turatie de regim optima (cea mai eficienta) a turbinei (in jur de 25.000 rot/min), va fi nevoie de o reducere [a turatiei] pana la cea optima recomandata pentru alternator. De ex., daca alternatorul functioneaza la 1.200 rpm., reductorul va trebui sa aiba un raport de transmisie de 20:1. O baterie va trebui sa furnizeze tensiunea de excitatie precum si sa stocheze energia electrica pentru aparate si altele cerute. Se vor folosi numai roti dintate in V in reductor.
. Folosind unui CA (neredresat?) de la alternator, e posibil sa fie dirijat direct in transformatorul de inalta tensiune, cu un variac[?variator de CA] care sa-l regleze. De ex., daca alternatorul produce trei ciluri pe rotatie, la 1.200 rpm., acesta ar produce un curent de aprox. 60 cicluri[Hz] pentru transformatorul de inalta tensiune. Transformato-rul(-arele) de inalta tensiune ar trebui sa fie capabil sa produca la iesire un amperaj inalt, proportional cu puterea turbinei. Un transformator cu descarcare in neon, producand 0,030 A la 15kV, s-ar ridica la numai 450 W in secundar, pentru un generator care ar putea produce 45kW sau mai mult. Pentru siguranta, ar trebui sa utilizati transformatoare pentru fiecare modul de clatita, care au (descarcare) inalta tensiune de cel putin 5kV in secundarele lor (totalizand aproape 50% din capacitatea alternatorului). Nu-mi pot imagina ca acest sistem nu ar fi suficient. Ar putea fi [aici] suficienta energie pentru a alimenta 50 de bobine Tesla din cele mai puternice pe care le-am alimenta cu transformatoare cu neon.



. Descarcarea in perie de CC de inalta tensiune face posibil (inter-)schimbul de tuburi de forta electrice si magnetice, in sensuri opuse. Bobina Tesla este acordata pe un sfert de lungime de unda, emitand pulsuri negative atat de rapide incat curentul continua sa curga in secundar in timp ce curentul se inverseaza in primar. Aceasta produce o stabilizare a CC, descarcarea in perie "pseudo-electrostatica" avand un efect mai mare asupra purtatorilor independenti de eter, si ii «rarefiaza», exercitand o forta elastica de atragere [a lor] in spatiul din fata navei. Asta provoaca un rapid schimb de purtatori de eter prin prova navei, ce atrage tuburile de forta in interiorul conductorului. In CC, conductorul secundarului, tuburile de forta nu au unde sa se duca si se dizolva, astfel ca [alte] noi tuburi de forta continua sa fie aduse in. Asta confera impuls conductorului, care trebuie sa fie solidar cu nava.
. Ceea ce face ca bobina acordata a lui Tesla sa fie dispozitivul ideal pentru acest scop, este faptul ca principiile inductantei de inalta frecventa permit obtinerea de foarte inalte potentiale de CC, utilizand bobine relativ mici, care pot fi montate plat[lipite ca niste clatite] pe peretii navei, alimentate de un alternator compact. Asta permite eliminarea partilor grele si mari ale unui generator electrostatic - care ar produce doar o fractiune din intensitatea data de bobina Tesla - si diminueaza mult schimbul[tranzitul] de purtatori de eter si a influxului de tuburi de forta. A fost de altfel demonstarat ca un impuls de CC produce un mai eficient efect Hall la pompare decat un CC constant.[*²⁵ Beckman Instruments, Inc., Hall Effect Manual, Helipot Division, Fullerton, California.]
. Impulsul descarcarilor de CC negativ va parasi interiorul cavitatii conductoare, inchise, a navei - caci asta si e o farfurie - si apar pe supfata sa exterioara, cum a descoperit Faraday, ceea ce in mod convenabil protejeaza pilotul, echipajul si continutul interior al farfuriei de actiunile sarcinilor electrostatice.



. Curentul de inalta frecventa, necesar pentru blocarea iesirii purtatorilor de eter si a tuburilor de forta prin pupa navei[in afara], seamana cu un "efect de membrana", ceea ce inseamna ca el circula de-a lungul stratului de atomi de la suprafata ("membrana"), mai mult decat prin masa interioara a conductorului, tot asa si [la] "membrana" altor corpuri solide conductoare. Acest fenomen, de asemenea asigura pentru membrii echipajului o anume protectie convenabila de actiunea acestui tip de curent. In afara de fenomenul efectului de membrana a [specific] curentului de inalta frecventa, circuitele interne trebuie sa fie extrem de bine izolate si protejate, cand e necesar, cu grija ecranarii pilotului (si echipajului sau a pasagerilor) de eventualele pericole date (radiatie) de inalta tensiune.
. Bobinele de tip clătită au o mai mare rezistenta la strapungere cu arc, la o tensiune data, decat cele [de forme] cilindrice sau conice, ceea ce le face cele mai bune pentru aceste aplicatii de foarte inalta tensiune. Trebuie avuta precautie tot timpul, la proiectarea circuitelor de inalta tensiune, asa ca este interzisa apropierea prea mare a conductorilor ce au potentiale[sarcini] opuse si e necesara o suficienta izolatie si spatiere [a lor]. Cauciucul siliconic, uleiul de transformator, Formica[?] si plexiglasul sunt buni izolatori si mai exista si o excelenta pasta dielectrica.
. Exista o tendinta de ionizare a aerului din apropierea conductorilor, care ofera cai de scurgere a curentului prin arc electric catre alti conductori de potential[electric] opus, ori de cate ori [ne situam] in gama - aproximativ definita de parametrii tensiunii de 20 kV/cm. - la presiunea de la nivelul marii, ajustata in jos pentru altitudine mai mare si presiune mai mica, ceea ce necesita ca distanta sa fie marita pentru o aceeasi diferenta de potential. In interior, scaparile corona de inalta tensiune si descarcarile dintre conductori, componente si contacte, pot fi suprimate prin izolarea cu mediu de gaze inerte presurizate, presiuni crescute de aer sau gaz, [utilizarea de] cauciuc solid, plastic, ulei, sau pasta izolatoare cu rezistenta dielectrica ridicata.



. Datorita imensei superioritati a fortei electrice atractive fata de fortele gravitationala si aerodinamice, ar trebui ca o farfurie sa poata zbura cu un sistem electric de o mult mai scazuta putere, dar controlul farfuriei este o mare problema, necesitand o rapida activare convenabila a electrozilor, ca raspuns la nevoile de schimbare a directiilor de deplasare, sau o corectare rapida a miscarilor necorespunzatoare ale navei, din pricina uriasei sale viteze si tendintei de a "sari in jurul" [pozitiei] fara rezistenta la inertie/impuls.
. Bobina principala pentru flotabilitate, montata in spatiul de deasupra cabinei, produce descarcarea negativa in perie, care, atunci cand este cuplata [odata] cu CA de IF, de sub podeaua cabinei, accelereaza nava in sus, intrucat forta este echilibrata sa mentina farfuria la o anume altitudine. Curentul de inalta frecventa folosit pe fundul navei in timp ce nava stationeaza [in aer], pare sa fie asemenea cu "usa" Dr-lui Cavour, care atunci cand e inchisa, impiedica fortele gravitationale sa actioneze si sa accelereze nava catre pamant.
. Prezentarea in literatura fizicii secolului XIX, asa cum m-am documentat din Fizica Eterului Ocult (in special a doua editie), presupune ca un corp ce graviteaza normal miscandu-se in jurul pamantului, prin campurile electric, magnetic si gravitational ale pamantului, atrage in mod firesc tuburile de forta inauntrul său, unde ele se dizolva si-i cedeaza impulsul.
. Miscarea in jos a farfuriei poate fi efectuata lasand-o sa cada sub actiunea gravitatiei, micsorand energia [actionarea], desi poate fi facuta mai rapid prin inversarea fortelor care o accelerau [pana atunci] in sus, dar, pentru eliminarea complexitatii inutile si a pericolului, nu recomand aceasta metoda la prototip.
. Electrozii de descarcare aratati in aceste planuri sunt de tip "bobină-clătită", care pot fi asezate paralel cu peretii interiori ai navei, si vor fi [si] destinatarele impulsului, care este cedat de-a lungul celei de-a treia axe, perpendiculara pe fata frontala a bobinei, la 90 de grade fata de celelalte doua axe, care sunt[materializate de] inductia si curentul electric. Plasand bobinele plate paralel cu peretii exteriori, impulsul va actiona perpendicular [si] pe suprafata exterioara a navei.



. Deplasarea pe orizontala este realizata prin imperecherea a doi electrozi, de-a lungul axei longitudinale a navei, unul pentru[a realiza] peria de CC de la prova iar celalalt pentru[a realiza] CA de IF de la pupa. Se considera candva, de catre Heinrich Hertz [*²⁵ Ann. d Phys. xxxi [ 1887], p. 421; Hertz's Electric Waves, translated by D.E. Jones, p. 29.], ca doua sisteme de CA ar trebui sa exercite o forta motoare unul asupra celuilalt datorita variatiilor lor, dar Tesla a dovedit ca "forta (pondero)motoare" se datoreaza rarefierii, respectiv, comprimarii transportorilor de eter, produse de diferitele feluri de curenti (CC, CA, si fortele elctrostatice rapid variabile)[*²⁶ Nikola Tesla, Lecture Before the A.I.E.E., Columbia College, New York, May 20, 1891; Nikola Tesla, Lecture Before the Institution of Electrical Engineers, London, Feb., 1892], si de efecte lor asupra eterului.



. Avand in vedere ca marimea fortei electrice atractive este mai mare decat forta gravitationala de atractie, o solicitare [efort] va actiona asupra cocai[carcasei] unei farfurii, prin urmare trebuie sa fie de constructie foarte solida. In timp ce o forma sferica se preteaza usor, partile structurii interioare[de rezistenta] si peretii ar trebui sa fie proiectate, construite si pozitionate [asa fel] ca sa dea maxima rigiditate si rezistenta, pentru prevenirea ruperii sau indoirii carcasei, deoarece aceasta ar fi cea mai mare nenorocire.
. La construirea usilor de intrare/iesire si a altor astfel de discontinuitati in [carcasa], trebuie anticipate puternicele tensiuni, deoarece deschiderile sunt in genere concentratori de tensiuni. Este de dorit ca coca sa aiba o suprafata conductoare exterioara neteda[finisata] si continua, care sa aiba protuberante de diametru mic putine sau deloc[abateri de forma - numite in tehnica], si cat mai putine pete subtiri sau "nerectificate", cauzate de ferestre de ex. (Vezi: "C. Simplified Drawings and Plans" de mai jos ca sursa buna disponibila ca literatura tehnica de constructie si furnizorii de materiale)[?]. Ferestrele trebuie facute din material rezistent, gros, fixat solid.



. Intrucat forta electrica atractiva este mult mai mare decat cea gravitationala, e logic ca un motor relativ mic - precum turbina Tesla - sau un motor de snowmobil sau de motocicleta, sa fie potrivite pentru actionarea unui alternator de suficienta putere pentru aceasta farfurie. Tesla a proiectat minusculele lui turbine si remarcabilele alternatoare de inalta frecventa in acest scop, si ar fi de preferat[sa le folosim]. O priza independenta de admisie si evacuare, separata de alimentarea cu aer a cabinei, trebuie sa fie asigurata, cu atentie deosebita pentru a exclude amestecarea gazelor de esapament cu alimentarea cu aer a echipajului si pilotului. Pentru alimentarea cu energie electrica a farfuriei pot fi suficiente si niste baterii, si un mic motor folosit pentru reincarcarea periodica a sistemului de baterii, dupa necesar. Dupa cum e aratat mai jos in "Notatiile suplimentare speciale de pe farfuriile zburatoare germane din timpul RM al II-lea", farfuriile cu oameni de tip «bagheta-fierbinte» sau de sfere, poate de numai patru picioare[~1,2m] diametru, pot fi realizabile, utilizand eventual niste bobine auto cu eclator (similare poate celor de pe "foo fighters", vazute si fotografiate de echipajele de artileristi de pe bombardierele aliate, pe cerul Germaniei in timpul RM II). Sistemul lui Tesla, de ardere azot-oxigen din aerul atmosferic, e prea complicat sa fie descris aici, si nu avem informatii exacte tocmai asupra constructiei si utilizarii sistemului ca sa produca energie utila.



. Se recomanda scaune ultrausoare, rezistente, de fibra de sticla cu centuri de siguranta. Cu cat sunt mai aproape ochii pilotului de parbriz, cu atat sunt mai mici geamurile necesare pentru vizibilitate, avand grija pentru izolarea electrica a capului pilotului fata de tavan. O forma sferica va oferi o vizibilitate mai buna decat o forma de «disc», si un vizor optic de unghi larg poate fi practicat in podea direct, intre picioarele pilotului, daca se doreste. Acest tip de farfurie implica o pozitie incomoda pentru pilot, dar intrucat farfuria e asa de rapida, zborurile pe mari distante ar trebui sa fie de scurta durata. Camere video mici precum acelea folosite adesea pe masinile de curse sau de catre schiori, avand lentile cu unghiuri largi, pot fi montate in suprafata farfuriei cu ecrane[displayuri] de jur imprejurul interiorului cabinei.
. Pentru o farfurie mica de tip «bagheta-calda» precum aceea descrisa in aceste planuri, exista cateva inconveniente care trebuie acceptate din motive practice si de economie. Constructorul mai bogat va gasi firesc calea de-a include atata lux si comenzi high-tech, accesorii si alte facilitati conform posibilitatilor si dorintelor sale.



. Costumul de zbor trebuie sa asigure izolatia electrica si calorica, si protectia ochilor impotriva ultravioletelor. Un combinezon izolat, costum de scafandru? in apa rece ar putea functiona bine. Deoarece un pilot va privi afara prin deschiderile apropiate de suprafata cocai, casca va trebui sa-i asigure o izolatie electrica extra-groasa pentru evitarea arcului electric sau a electrocutarii la cap. In general, costumul va trebui sa asigure protectia la radiatia ultravioleta, preferabil prin utilizarea unui plastic special deja dezvoltat in acest scop. (Nota: Se vorbea la inceputul programului, in anii '50, ca se foloseau numai femei pilot, intrucat cavitatea scrotului barbatilor este deosebit de sensibila la radiatiile electrice ale farfuriilor.)
. Ironia sortii, perucile folosite de actori sau piloti, adesea folosite pentru trucarea aparitiilor de "alieni", ar putea oferi un dizain ideal pentru protectia de cap a pilotului, cu straturi groase de spuma izolatoare in partea de sus (reprezentand bulbi cerebrali adesea descrisi la inventatii[falsii] alieni), iar capacele lentilelor ochelarilor de soare ar oferi protectie UV.



. Desenele urmatoare, inclusiv terminologia, sunt prezentate ca schite. Detaliile fiecarei parti sau sectiuni au fost lasate la latitudinea imaginatiei creatoare, a ingeniozitatii si a inventivitatii fiecarui cititor sau experimentator caci autorul a prezentat aici propriile-i desene, [facute] in ideea de-a avea cat mai putine obstacole in procurarea materialelor si a constructiei reale. Experimentatorul calificat va recunoaste ca exista metode relativ simple pentru construirea, stiintific valabila, unui model la scara pentru testare[aeromodel], si numai un nebun se va apuca de un asemenea proiect fara sa faca un asemenea test, asigurandu-se ca modelul este sustinut de un sir de izolatii [ce] trec prin scripeti[?pullies], ca energia sa nu se scurga spre pamant. Detaliile constructive ale farfuriei, precum metalele si celelalte materiale, fabricatia si tehnologia, sunt in general excluse din aceste planuri, intrucat un set complect, detaliat de desene de executie, impreuna cu literatura tehnica aferenta, ar putea necesita de zece ori lungimea acestei carti.
. O excelenta sursa [privitoare] la materiale si tehnici, recomand [cartea lui] Andrew C. Marshall, Composite Basics [*²⁸ Andrew C. Marshall, Composite Basics (1994, Marshall Consulting, 720 Appaloosa Dr., Walnut Creek, Ca. 94596)]. Aceasta carte descrie chiar si [structurile] metalice tip fagure si alte metale/plastic de legatura si materiale de structura si tehnici, etc., si furnizeaza sursele pentru o bogata [gama de] materiale [folosite] in construirea de avioane acasa precum si literatura de diverse feluri. Aluminiul, desi usor, nu poate fi cel mai bun metal, deoarece sunt prea multe probleme legate de [acest] metal. Recomand otelul inoxidabil, intrucat fluxul EM - folosit la devierea descarcarii in perie la viraje - poate trece prin carcasa exterioara.

..



.  In acest scurt rezumat, voi evita dezinformarile (suspecte) sau a materialelor speculativ nerealiste.
.  S-a presupus ca au existat cativa inventatori ce au lucrat in Germania nazista pe diferite tipuri de farfurii zburatoare, nu numai din acelea electropropulsive, menite sa opereze pe rachete, reactoare, turboreactoare sau propulsate de reactii de tip aerodinamic. Toate materialele scrise sau video accesibile mie, care implicau acest tip "aerodinamic", erau fie dezinformatii fie o "stiinta" extrem de prost conceputa din genul tralala, parand sa fie mai degraba contemporana cu «gandirea» austriaca new age, sau cu gunoiul CIA-nascocit, continand numai graunti de adevar. De ex., niste documente ce par valide - Habermohl "Pflugerad" ("Roata Zburatoare"), care era ceva mai mult decat un girocopter re-proiectat, care abia s-a ridicat de la pamant, desi chiar in presupusele «documente» se spunea ca era instabil si periculos in zbor. Acesta combina un girocopter sau un rotor de elicopter intr-o forma de roata ce se rotea in jurul unui cockpit sferic. A suferit cateva accidente in timpul incercarilor, probabil pentru ca rotorul ii dadea prea multa girostabilitate, asa ca era nemanevrabil, neexistand cai de decuplare a rotorului/giroscopului de fuselaj, in timpul virajelor sau schimbarilor de altitudine. Unele modele au un stabilizator vertical si carma la pupa sectiunii cabinei nerotitoare centrale, ca sa-l intoarca in directia de zbor. O idee mai buna folosita mai tarziu la "jet-copters" a fost un motor racheta atasat rotorului, care a eliminat problema cuplului [ce] aparea in mod normal la rotoarele cu transmisie de la ax[trunchi?].
.  Sistemul de ghidare inertial ("Peiltochterkompass", sau "busola sclava polara") a fost conceput sa raspunda nevoilor "complect electric"-ului "Kreisel Teller", deoarece efectul electrostatic de "cusca Faraday" produs de sistemul său de propulsie facea inutilizabila o busola normala, iar vitezele inalte (cca. 9000mph), manevrarea in zig-zag, precesia si slaba vizibilitate necesitau o busola speciala, nemagnetica. Peiltochterkompass-ul a fost cuplat cu un "Meisterkreiselkompass" ("maestru gyrocompass") lagarauit pe cardane, care genera propriul sau impuls[?moment] unghiular si lucra independent de gravitatia pamantului si de impulsul navei sau de inertie. Acest lucru ar fi adevarat chiar daca farfuria si-a anulat efectele exterioare ale gravitatiei, inertia si impulsul, deoarece tot asa cum soarele transfera impuls pamantului prin intermediul curentului electric, sistemul energetic al transfera moment[impuls] de rotire giroscopului. Miscandu-se liber in articulatia cardanica, girocompasul maistru este indreptat in aceeasi directie tot timpul, indiferent pe ce directie intoarce nava, tinut in aceeasi] pozitie de momentul [propriu] unghiular, in vreme ce motorasul busolei sclav actioneaza de cate ori e nevoie sa roteasca cadranul[disc cu numere] indicator al busolei in directia de mers.
.  Prezenta carte e singura documentatie cunoscuta in ce priveste proiectul "KT-p2", care din analiza mea reiese ca a fost o singura farfurie (adevarata de) electro-populsata, si, prin urmare, adevarata "UFO" posedata de nemti. Recapituland, nici un alt fel de "farfurie" nu este deloc o "farfurie", ci doar un fel de jet[?ajutaj], racheta, sau avion-ventilator, care prin coincidenta avea doar forma de farfurie. Nu este nimic inerent in forma de "farfurie" care sa o faca in mod special avantajoasa fata de o aeronava conventionala, si in majoritatea cazurilor [forma] e un dezavantaj, cu exceptia numai in contextul electro-propulsiei, si asta doar in cazul cand se doreste sa aiba manevrabilitate instantanee pe 360 de grade. Proiectele "farfuriilor" scoase din Czechoslovakia au fost in mod clar niste diversiuni, avand in vedere faptul ca von Braun avea tipul electro-propulsiv mai devreme de 1936, dupa datele mele. Acest lucru e cam jenant pentru cei care au pus atat de multa actiune in asa-numitele "Documente SS de la Wiener Neustadt", care s-au facut sub egida CIA si prin urmare erau dezinformatoare. Ar fi inteligent din partea dvs. sa observati cine din reteaua de "UFOlogi" a fost primul care sa faca asa de mult din aceste documente, si cine dintre ei a fost fraierit de ele. E posibil ca farfuriile sa fi fost realmente disponibile la baza Wiener Neustadt a generalului Otto Skorzeny, dar nu au fost descrise ca atare in literatura falsificata. Se pare ca O.S.I. a pregatit dezinformarea si a difuzat-o cu ajutorul lui Skorzeny, care a fost unul dintre primii dornici sa faca asemenea tranzactii ca sa stea in afara gratiilor. Skorzeny a fost de asemenea destul de viclean pentru a ascunde cateva rezerve de documente de inalta tehnologie si planuri, astfel ca el putea constrange fie pe rusi fie pe aliati sa-l ia sub protectia ce si-o dorea. O.S.I. si-a indreptat atentia spre dezinformare, prin intermediul canalelor Ufologiei, tocmai la timp ca sa-mi anticipeze cartea mea. Multi fraieri n-au realizat ca toate materialele despre farfuriile germane cazusera deja sub jurisdictia CIA  (O.S.S.), chiar inainte de armistitiu.
..............................................
O schita arata o cabina de pilotaj a unei "Testoase Zburatoare", care era f. asemanatoare cu unele pe care le-am vazut in RM II [la] A.F. 18 pe un film facut de echipajul unui bombardier B-17. Am vazut acest film pe vremea cand eram membru al Escadrilei de Recunoastrere Strategica nr. 26, Divizia de Informatii si Operatiuni, Comandamentul Strategic Aerian, Lockbourne, A.F.B., Ohio, la sfarsitul anului 1957. Am vazut filmul impreuna cu alt colectiv de informatii, dintre care unii au participat la raidurile de bombardament in care [si] filmul [respectiv] fusese tras. Al meu OCI, locot-colonelul Edward R. Jirles, a fost implicat in operatiunea Paperclip, intrucat s-a numarat in primul colectiv al Armatei C.I.C. din Rheinland, De fapt el a fost responsabil pentru vanarea si aducerea "Werewolves"-ilor - ultimii fanatici ireductibili ai S.S. - la S.E.A.T.O. Capitanul Weismann inca mai purta in corp 9 aschii de srapnel pe care le primise pe cand bombardase campurile petrolifere de la Ploiesti din Romania, si a fost suficient de recuperat la timp ca sa se imbarce pe un bombardier implicat in incidente cu "foo fighters". Contrar dezinformarilor, "foo fighters" nu erau conduse prin radio, ambarcatiune fara pilot, ci erau nave electro-propulsate, cu piloti, probabil Hitlerjugend.
.  Temerarii nemti se pare ca au zburat cu aceste chestii in jurul bombardierelor ca sa le intrerupa echipamentul electric si sistemul de aprindere, si sa atraga focul[asupra lor]. Perturbarea echipamentului[bombardierelor inamice] nu necesita nici un fel de echipament special, intrucat campurile lor electromagnetice dinamice si corona de inalta frecventa ar fi avut [oricum] efect asupra aeronavelor aliate, la fel cum una[o nava] a intrerupt sistemul electric al masinii tatalui meu in 1957, chiar la iesirea din Levelland, Texas. Acea nava avea 60 m lungime si avea forma de ou, la fel cu Testoasele Zburatoare si cu cele vazute de Lonnie Zamora in apropiere de Soccorro, New Mexico.
.  Intrucat "Testoasa Zburatoare" a fost poate cel mai simplu tip facut de nemti, am prezentat un set simplificat de desene ipotetice si planuri pentru ea. Nu avem fotografii detaliate sau desene, altele decat filmele A.F. a 8-a, pe care le-am vazut in 1957, si o schita preliminara din surse germane, careia ii dau crezare partiala, si o prezint cu cat de buna interpretare pot. Avantajul Testoasei Zburatoare era buna sa vizibilitate, un proiect "auto" ieftin, compact, de o persoana, simplu, la care se sacrificase totul ca sa functioneze, sa erupa in ceruri si sa interfereze cu aliatele "bombardiere-de-foc" care au ucis cateva sute de mii de civili in zonele Hamburg si Dresda. Din cauza formei sale alungite ("forma-de-testoasa"), sistemul de navigatie[control] parea sa fie simplificat, cu electromagneti in fata pentru virarea navei. Explozia aerului a fost invocata ca ar trage nava in linie ca si cand i-ar fi fost aplicata o forta, [si] ca ar capata manevrabilitate in modul cel mai simplu si direct. Asta [ar]explica perfect de ce erau capabile "Foo Fighters" sa zboare pe traiectorie spiralata.
.  Adevarul despre lupta aeriana deasupra Germaniei reveleaza povestiri eroice despre tineri temerari si veterani vicleni, precum Adolf Galland, care nu numai ca a zburat cu un singur picior si un singur ochi, dar s-a parasutat de mai multe ori impuscat[?] Gustav[?] s-a reintors imediat in cer ca sa lupte din nou, iar si iar, pana nu au mai ramas avioane pe care sa zboare[*²⁹ Heinz Knocke, I Flew For the Fuehrer.]. Multi dintre pilotii germani au luptat din greu, bine, eficient si onorabil pana la capat.
.  In filmul pe care l-am vazut, in care Testoasele Zburatoare zburau in elice in jurul unui B-17, in lungul traseului lor, tunarii nu erau in stare sa le impuste din pricina ca se miscau prea repede, desi mie mi s-a parut ca ele au lovit cateva din mult mai incetele Me-163 "Komets" (cca. 500mph\~900km/h) care le insoteau pe Testoase. Kometele erau construite ieftin "de unica folosinta", nave abandonate in cer cand carburantul lor de racheta se termina. Dupa o singura lovitura, un pilot de Komet putea fi vazut salvandu-se[?].
.  Facand o comparatie intre dimensiunile si vitezele celor doua, Komet si Testoasa Zburatoare(care se misca de doua ori mai repede decat Komet), corpul central al Testoasei era evident mai mare decat cel al Komet-ului si mergea cu cel putin 1000mph[1852km/h] pe traseu elicoidal. Aceasta manevra ar putea fi rezultatul actionarii simultane (de catre pilot) a doua comenzi[de ex.] "in sus" si "la dreapta", in felul tipic [unui] "joystick". Aceste nave trebuie ca necesitau [din partea pilotilor] o mare dexteritate, ca la un joc video sau la un skate board. Viteza nu a fost o surpriza pentru mine intrucat farfuria, ce o vazusem in 1953 (cam cu 5 ani inainte sa vad filmul), mergea cel putin la fel de repede in virajele de 90 de grade.
.  Desi am descoperit cum a controlat Tesla descarcarea in perie, ca sa vireze cu nava, planurile mele arata doar un frontal de electrod, cu bobinele de "flotabilitate" folosite sa creeze miscarile "in sus" si "in jos". (De fapt, o nava electropropulsata poate naviga cu un singur set de bobine, deviind peria din varf[p. superioara] pentru a «balansa» nava in lateral in genul [unui] "pendul" dar viteza nu va fi prea mare.) Deoarece impulsul este cedat conductorului la[pe directia] 90 de grade fata de curentul electric si de inductia magnetica, tipul [de bobina] plat, de forma clătitei, care poate fi turnata in coca navei, este ideal. Una poate fi plasata in interiorul nasului[provei] semisferic. Un tip simplu de joy-stick - care controleaza electromagnetii de pe cele doua laturi ale bobinei frontale[din prova] - deviaza peria de descarcare in directia dorita, astfel ca corpul navei se intoarce [vireaza, pivoteaza] in aer pe respectiva cale curba, intorcand nava spre dreapta, stanga sau drept inainte.
.  Agentiile de informatii au depus eforturi uriase ca sa stearga faptele ce se refereau la rapoartele de lupta cu farfuriile zburatoare germane, chiar [si] inducand rapoarte false despre cercetarile de tip "new age" germane si austriece postbelice, prin alimentarea acestora cu dezinformatii. Cativa dintre cercetatori se bazau pe informatia obtinuta de la FBI prin procedurile FOIA. Lor chiar nu le putea trece prin cap ca NICI O INFORMATIE SECRETA IN PREZENT NU POATE FI OBTINUTA DE UN CETATEAN PRIN FOIA. Toate aceste informatii au fost "cernute". Documentelor lasate, care cuprindeau (candva) referinte secrete, li s-au cenzurat portiunile secrete. De aceea toate aceste domenii lesinate sunt neghioabe! In afara de asta, sub egida Legii Securitatii Nationale informatia complet falsificata este adesea lansata prin FBI, sub FOIA[legea informatiei libere], pentru inducerea in eroare a cercetatorilor care se straduiesc sa descopere secrete clasificate [?secrete secrete]. Ce cale mai buna de fraierit decat aceasta, a celor ce cred ca anumite "documente" lansate de FBI sunt neaparat valide?  
.  Asa-numitele descrieri «tehnice», conform păcăliţilor sau celor ce pretind ca stiu, sunt de-a dreptul stupide. De ex., "Feuerball" ("Mingea-de-foc") este descrisa ca fiind «circulara» sau «sferica», telecomandata din[tr-o] nava de unul sau doi metri diametru, propulsata de un motor turbo-jet plat(radial), care rotea periferia in jurul axei sale, producand aspectul său "incandescent" din efectele expulzarii jetului de evacuare "supra-bogat", cand vira. [*³⁰ Haarmann, D. H. (1983), Geheime Wundervaffen (supra); Ratthofer, Norbert Juergen (no date), Demnaechst "Endkampf um die Erde", Vienna, Austria; Flugscheiben und Andere Deutsche und Japanische Geheim und Wunderwaffen im Zweiten Weltkrieg, Sierndorf, Austria] Inca si mai ridicol, [Feuerball] continea un tub Klystron (dezvoltat in jurul anului 1939 de fratii Varian, pentru Sperry Gyroscope Company, din America), care pulsa sincron cu radarul aliatilor, facand-o invizibila radarului. [*³¹ Haarmann, Ratthofer (supra)]. Daca tehnologia stealth ar fi fost asa de simpla, ar fi avut-o toti.
.  Aceste descrieri nu taie mustarul[?]. Nu era nici o cale sa faci un dispozitiv de control de la distanta care sa faca toate lucrurile raportate, efortul vadit fiind destinat sa evite categoriile: "electro-propulsiv" si "farfurii zburatoare cu echipaj".





. 1. Tipul bombat[ovoidal], (sau "tipul linear") care zbura liniar, si includea "Testoasele Zburatoare", "Mama navelor"[Nava-mama] si cele in "forma-de-ou" (care in unele cazuri pareau sa aiba mai mult forme cilindrice, cum erau tipurile "trabuc", din nevoia de utilizare a celor mai practice mijoace de fabricare si control in acelasi timp); si,
. 2. Tipul de disc argintiu, care zbura circumferential[?], asemenea celor vazute de mama mea, cu unele modificari pentru obtinerea formei de "dublu-castron", vazut de noi in 1953. Exista unele corelatii foarte stranse intre presupusele nave "Vril" si acelea vazute de mama si intregul personal al primariei din Kermit, in 1950, si cele vazute de intreaga noastra familie in 1953. Cativa prieteni de-ai mei au vazut o nava similara cu tipul Vril (cu o trapa[?reniura] in jurul centrului sau), aproape de New Mexico cu cativa ani in urma.
. Daca asa-numita nava Miethe era electro-propulsiva, ideea "motor 12BMW" a fost dezinformativa. O nava de tip ["boundary-layer/flying air conditioning vent"]"ventilator zburator/cu strat limita"[?efect Coanda] nu putea sa se ridice cu un tun de tanc de 3 toli[75mm] si turela corespunzatoare, chiar si cu motoare 12 BMW. Nenorocitele de fante n-ar fi avut suficienta portanta iar frecarea cu aerul ar fi ars efectiv nava. Conform informatiilor furnizate de mama mea si de amicii din Roswell si Alamogordo, in 1948, heliul era probabil folosit ca si carburant la navele germane KT-p2, care a fost [si] motivul pentru care programul Zeppelinelor a fost abandonat, intrucat tot heliul era necesar ca si combustibil pentru farfuriile zburatoare. De altfel, de ce sa ai Zeppeline cand poti avea farfurii zburatoare, folosind tehnici constructive similare? Reactoarele cu heliu si KT-p2-urile de pe nave probabil lucrau dupa cum urmeaza:

/f14lyne.jpg/

fig. L14

Reactia Heliului:
. Heliul este excitat cu un bombardament de electroni (o descarcare de la un Van de Graaf). Aceasta se poate face si in trigatroane. Heliul isi desperecheaza electronii, promoveaza un electron pe stratul 2s si emite 460Kcal/g-atom (aproximativ echivalent cu energia din 460 felii[?loaves] de paine pentru fiecare g-atom de heliu, mai mult decat suficienta energie pentru a porni un tren).
. Cat despre intrebarea daca au putut sau nu germanii sa obtina heliu, cititi Charles Higham, Trading with the Enemy. Altfel, heliul poate fi produs artificial prin bombardarea de Li sau boron cu fotoni de inalta viteza sau raze alfa. Un bec Tesla va fi bun. De fapt, bombardarea oricarui element chimic cu numar atomic sub 19, cu un bec Tesla va produce heliu.
. E probabil ca trigatroanele folosite pe navele germane erau alimentate cu heliu ca sa produca descarcari electrice propulsive, intrucat am gasit atat de multe trigatroane in recuperarile legate de farfuriile zburatoare, si acest fel de putere produsa la locul de utilizare (suprafata navelor) ar putea explica stralucirea[incandescenta] descarcarilor.

. (Nota: E probabil ca un sistem mare de bobine Tesla (2 bobine pentru fiecare directie, una pentru CA si cealalta pentru CC) sa fi inconjurat postul de pilotaj, declansate radial in 12 directii de [declansatoare]"trigatroane" - [care]declansau [niste] eclatoare[arc electric] in [mediu umplut cu] heliu - [trigatroane] pornite de curenti CC de declansare, actionati de niste relee conectate cu Peiltochterkompass-ul. Acestea puteau controla descarcarile la cerere, pe corpul navei, usurand astfel problema manipularii curentilor de inalta tensiune. Tehnologia germana a trigatroanelor le-a fost accesibila inginerilor electrotehnisti din 1946[*³² Published Proceedings of Institute of Electrical Engineering (Proc. IEE, Vol. 93,1959)]. Foarte putine dintre aceste informatii au fost desecretizate pana in 1959.
. Urmatoarele ilustratii le-am facut pentru diferitele tipuri de farfurii germane din al II-lea Razboi Mondial:

/f17alyne.


fig. L17a.

/f17blyne.jpg


fig. L17b.

/f18alyne.jpg
/f18blyne.jpg



fig. L18a, L18b

. In 1995, cand de-abia terminasem manuscrisul editiei a doua [a cartii prezente], in august, o "Aurora" s-a prabusit si a ars langa La Luz, New Mexico, chiar la nord de Alamogordo si [de] baza Holloman a Air Force. Acest material mi-a parvenit prea tarziu ca sa-l includ in editia a doua.
. La cca. cinci zile dupa accident, am vazut un camion platforma cu «nas cârn», [de culoare cenusie] gri, la intersectia Old Pecos Trail cu Rodeo Road, in capatul sud-estic al [loc.] Santa Fe, care iesise de la 1-25 din sud, si a oprit la stopuri. Avea o placuta de inmatriculare CIA in mijlocul barei sale de protectie. Deoarece [camionul] a cotit stanga ca sa mearga spre vest pe Rodeo Road - care traverseaza partea de sud a Santa Fe-ului - am observat ca avea o prelata peste platforma, acoperind ceva epava[?resturi]. A cotit spre nord-est pe Cerrilos Road, a cotit [stanga] spre nord pe Siler Road, pe urma a facut stanga in partea de jos a [strazii] Siler si a luat-o direct in jos pe o straduta ce ducea la centrul de recuperari[reciclare] unde eu mergeam adesea. Acolo, si-a descarcat «recuperarile».
. A doua zi, examinam resturile si chiar dezasamblam unele din ele. Recuperarile includeau urmatoarele (desenate din cat am putut sa-mi amintesc):

/f19blyne.jpg

fig. L19

. Resturile erau inegrite de ardere, cineva luase un baros sa loveasca vasul[farfuria?] cu el, pentru a-l curata, dar n-a reusit sa rupa macar un "power-vac"[??]. Intreg ansamblul parea sa fie un sistem de comutare de amperaj ridicat care ducea [un] curent de 15,5 Kv[?] la doua placi, simultan, in total douasprezece, in perechi bipolare. Aceasta parea sa confirme zvonurile ca "Aurora" putea stationa in aer[la punct fix] si sa foloseasca tehnologia electro-propulsiva de "tip-UFO", in plus fata de energia sa normala [furnizata] de turbojet.
. E interesant ca numele de "Aurora" este folosit pentru aceasta nava, intrucat descoperirile lui Kristian Birkeland si Hannes Alfven, ca Aurora Borealis este un gigantic curent de la soare care intra pe la polul nord al pamantului, care transfera momentul[impulsul] unghiular de la soare la pamant, si au aratat legatura cu tehnologia electro-propulsiva si Teoria Dinamica a Gravitatiei. Principiul a fost ilustrat de observatiile facute de mine, si alti cativa, cand am stat intr-o cada cu hidromasaj la Zece Mii de Valuri, la baia japoneza, langa Santa Fe, in dimineata zilei de 26 ianuarie 1996 (desenata la pag 181). Descarcarea in perie s-a extins deasupara si in fata navei, cand impulsul i-a fost transferat de la purtatorii de eter.
. Metoda uzuala folosita in prelucrarea resturilor[recuperarilor] dint-o nava zdrobita secreta, precum Aurora mentionata mai sus, era de a o dezbina si a o imprastia in cele patru vanturi, folosind mai multe centre de recuperari, in scopul impiedicarii detectarii si identificarii resturilor. Dar cum s-a putut sa le scape un camion platforma CIA, la numai cateva zile dupa caderea Aurorei, venind dinspre sud, cu un morman de resturi acoperite cu prelata, pe platforma sa? De ce nu au aprins si niste rachete de semnalizare pentru semnalarea sosirii lor.
. Ajunsese la urechile CIA, dupa cat se vedea, ca examinam resturile, deoarece proprietarul centrului de recuperari a creat cateva motive false ca sa ma izgoneasca din depozitul lui. Mi-a spus ca trebuia sa joace cu ciudatii, sau ei nu-i vor mai aduce materiale [din recuperari]. Va veni vremea cand resturile de farfurii recuperate vor deveni tot asa de banale cum sunt acum [centrele de] automobilele vechi si vor exista chiar si "loturi de farfurii uzate".
. O nava in forma de diamant alungit cu margini rotunjite, se gasea la cca 10.000 picioare[~3.000m] [distanta] si executa un zbor perfect circular in cca. 10 secunde. Intrucat [planul] cercul[ui] era inclinat cu vreo 30 de grade fata de orizontala, viteza ei era in jur de 2.000mph[3.700km/h]. Avea in jur de 3/4" la o lungime de mana[dimensiune unghiulara], ceea ce inseamna ca avea ~400 picioare[122m] lungime, vreo 250 picioare[76m] latime si parea sa aiba vreo 50 picioare[17m] inaltime. Cu alte cuvinte nava avea cam inaltimea unei cladiri cu cinci etaje si ocupa cam suprafata din interiorul pistei din jurul unui teren de fotbal.
. In ziua de 19 iulie, 1998, ora 9:21 P.M. eu si cu fiul meu am vazut o pereche de nave uriase in forma de farfurii, pe cand ieseam din Furr's Food Emporium, un mare magazin alimentar de pe St. Michael's Drive, din sud-estul Santa Fe-ului. Navele stationau in aer si manevrau intre Santa Fe si zonele «tech» de la sud de Los Alamos Laboratory. Datorita distantei aparente dintre cele doua nave - cel putin de 5 mile[9km] - si dimensiunile lor relative, ele erau foarte mari, cateva sute de picioare.
. Una din nave plana orizontal in timp ce celalalta parea sa stationeze[planeze] inclinat cu un unghi, aratandu-si partea inferioara, care avea patru mari lumini rosii. Nava ce statea orizontal avea un singur sir de lumini rosii pe mijloc[ul, muchiei, discului], in ceea ce parea sa fie un jgheab.
Aceste lumini rosii rotunde[?plasate de jur-imprejur], care trebuie sa fi avut intre cinci si zece picioare in diametru [1,5...3m), «palpitau» pe rand[in ordine], de la stanga la dreapta, devenind luminoase apoi stingandu-se una dupa alta. Ele erau aparent [destinate] pentru stabilizarea precesiei navei iar faptul ca «palpitau» - crescand si descrescand gradat in intensitate, mai degraba decat sa "fulgere" abrupt - dovedea ca ei netezisera tranzitia de forta de la un electrod la altul. Asta ar fi produs un efect de stabilizare contracarand problema de precesie.
. Fiecare dintre luminile mari aveau un model hexagonal, «ca un fagure de albine», care indica faptul ca erau compuse din mai multe lumini infra-rosii, montate in rame hexagonale. Asta [se intampla] probabil din pricina dificultatii de a mări farurile de I.R.[infra-red], si faptului ca atunci cand un far se ardea, celelalte ramaneau in functiune pana cand farurile arse puteau fi inlocuite. Emisiile de I.R. pareau sa aiba efect invers periei, ca un camp magnetic, fortand peria sa urmeze fasciculul, [si] sa contracareze tendinta sa [a periei] de pivotare, deoarece pivotarea producea precesie cand farfuria stationa [in aer]. Farurile sunt pentru stabilizarea navelor. Iata aici un desen simplificat:

/f20blyne.jpg/

fig. L20.


. Dupa ce a stabilit ca o descarcare de CC in perie provoaca miscare pe directia aceasta [a descarcarii], prin "rarefierea" si comprimarea eterului, Tesla a facut o cercetare intensa asupra fenomenului de pivotare a descarcarii in perie, si cum poate fi el controlat. [*³³ Nikola Tesla, Experiments with Alternate Currents of High Potential and High Frequency (Lecture before the Institute of Electrical Engineers, London, 1892) McGraw Publishing Co., New York (1904)] Aceasta cercetare a condus la dovedirea conceptului lui Tesla, prin 1894. Pivotarea periei, cauzata de un camp magnetic, este cauza probabila a precesiei corpurilor [aflate] in rotatie, si a farfuriilor zburatoare neaflate in rotatie. Deoarece peria provoaca deplasarea spre directia vizata, rotatia sa provoaca oscilatiile precesive. Acest lucru, de asemenea, este in concordanta cu rotirea periei in sensul acelor de ceas pentru emisfera nordica si in sens invers acelor de ceasornic in emisfera sudica. Intrucat un corp [aflat] in miscare de rotatie poarta[e insotit de] sarcini electrostatice din cauza ca se roteste, el genereaza o perie invizibila care se roteste mai lent, drept urmare a aparitiei impulsului de rotatie. Aici,Tesla a creat o perie rotitoare de inductie, intr-un corp nerotitor.
. P² sau p2 se pare ca sunt doua primare, intrucat cele doua bobine-clătită secundare pot reactiona la unde de forme diferite, datorita reglajului/acordului cu fiecare din cele doua primare. La unda de un sfert, secundarul va produce o descarcare de CC in [forma de]perie. Referindu-ne la ilustratia de la pag. 197
(patent Tesla #723,188; Metoda de semnalizare) P¹ si P² sunt cele doua bobine-clatite diferit acordate, fiecare avand secundare identice, lucreaza in acelasi sistem, care le face potrivite pentru electropropulsie.
. Un generator electrostatic este greoi si are o iesire scazuta/joasa? la dimensiunea sa. Problema cu care se confrunta Tesla era cum sa produca un CC pseudo-electrostatic in perie, cu bobinele sale mici, usoare, de inalta frecventa. Reluand, in ilustratia de la pag. 197, bobina din stanga poate fi acordata pe un sfert de lungime de unda, ca sa produca descarcarea in perie, in vreme ce bobina din dreapta este acordata la juma' de lungime de unda sau lungime intreaga, producand un curent alternativ de inalta frecventa. Peria le permite purtatorilor de eter si tuburilor de forta sa intre prin conductorii navei (cochilia metalica), in timp ce cealalta bobina comprima purtatorii de eter asa incat nici un tub nu poate trece, astfel ca nava nu va mai avea rezistenta inertiala care s-o retina si ea poate fi accelerata tot asa de repede cat ai intoarce o moneda[?].
. Intrucat directia impulsului va fi normala pe suprafata conductorului, peria poate fi abatuta in limitele unei suprafete curbe perpendiculare pe directia dorita a miscarii. Pentru Tesla devenise necesar sa invete cum sa controleze[manevreze] pozitia periei, intrucat un sistem (magnetic) de control a periei elimina [necesitatea de a avea] un sistem greoi de bobine diferite pentru fiecare directie de miscare. Cu un simplu sistem din doi electrozi, nava putea fi propulsata in orice directie dorita. Dupa cum a afirmat Tesla [*³⁴ Nikola Tesla, Experiments, etc. (Supra) p. 48], "Rotatia poate fi inversata cu un magnet tinut la o anume distanta...", "...faptul ca peria se roteste/[pivoteaza], pe cat am putut observa, in orice pozitie, ar dovedi acest lucru."
. In experientele sale cu tuburi vidate [si] cu perii, folosind becuri concentrice (duble, [cu] interior si exterior), si electrod emitator central, Tesla a declarat: "In ceea ce priveste cauza formarii periei sau emisiei, cred ca se datoreaza actiunii electrostatice a globului [pamantesc] si asimetriei pieselor...", spunand ca daca cele doua becuri ar fi fost sfere concentrice perfecte, de calitate identica si aceeasi grosime a sticlei[peretelui], el credea ca peria nu s-ar mai forma intrucat: "...tendinta de trecere ar fi egala in toate directiile".
. In 1899, dupa expunerea de la Londra, Tesla a declarat ca a dezvoltat ceea ce el numea "bobina simpla terminala"[*³⁵ Nikola Tesla, Letter; Some Experiments in Tesla's Laboratory with Currents of High Potential and High Frequency; ELECTRICAL REVIEW, N. Y. (1899)]. Noua bobina, care ar fi putut fi de forma conica sau 'clatita"[plata], ar fi putut fi acordata pe un sfert de lungime de unda ca sa produca descarcare prin intermediul impulsurilor, preponderent negative, sau acordata pe o jumate de lungime de unda sau pe una intreaga, ca sa produca curent alternativ de inalta frecventa [CA de IF sau CIF]. Dupa cum a spus Tesla mai devreme [*³⁶ Nikola Tesla, Experiments, etc. (supra)], "...la curentii alternativi de foarte inalta frecventa impulsurile pozitive si negative nu sunt egale, ci intotdeauna unul il predomina pe celalalt."


..



. Natura impulsurilor de CC[?CA] de inalta frecventa [si] sfert de unda au fost de asemenea analizate in timpurile moderne [*³⁷ R. L. Armstrong & J. D. King, The Electromagnetic Interaction, Prentiss-Hall, Englewood Cliffs, N. J. (1973)], dupa cum urmeaza (in partea vizata accentul imi apartine): "Deoarece efectele electromagnetice nu se transmit instantaneu dintr-un punct in altul din spatiu...exista un interval de timp (decalaj) intre variatiile de sarcina si distributia de curent pe dipol", care, "...permite unei câtimi din energie sa continue sa curga afara chiar daca conditiile de la dipol poate s-au schimbat indicand [ca exista] un flux intrând de energie...caci unele campuri electrice si magnetice au inceput sa se separe din dipol sau au fost «scuturate» de pe dipol de catre oscilatie."
Intensitatea undei emise depinde de cresterea frecventei, iar decalajul de timp devine si mai semnificativ [important], intrucat "...puterea emisa variaza cu puterea a patra a frecventei."
. Tesla a mutat primarul in afara " bobinei simple terminale" , cu fiecare spira a secundarului a crescut progresiv distanta [dintre spire] si izolatia, deoarece potentialul crestea intre spire, catre terminalul central singular. Asta permitea o mai inalta tensiune cu efect mai mare, deoarece vectorul produs intre forta electrica si cea magnetica dintr-o zona a spatiului determina amploarea impulsului magnetic cedat. [*³⁸ J. J. Thomson (supra)] Intrucat, cum a zis Thomson, impulsul este cedat conductorilor la un unghi drept fata de inductia magnetica si curent, urmeaza firesc ca bobina plata simpla terminala a lui Tesla este cea mai potrivita deoarece profilul sau plat permite asezarea ei convenabila in spatiile periferice ale navei, paralela cu suprafetele ei exterioare si inauntrul lor, economisind si spatiul interior [al navei].
. Prima mea nava din cele propuse, de extrema simplitate, are un sistem electromagnetic pentru directie, cu doua bobine pentru flotabilitate verticala, si doua bobine folosite la zborul orizontal. Doua seturi de electromagneti montati la periferie, la bobina din fata, sunt utilizati pentru devierea periei spre dreapta sau stanga.



fig. L21.


fig. L22.

A - Module de bobine-clatite pentru realizarea periei de CC
1 - transformatoare
2 - condensatori
3 - emitatoare de scantei[eclatoare]
B - Module de bobine-clatite producatoare de CA de inalta frecventa[CIF]
1 - transformatoare
2 - condensatori
3 - eclatoare
C - Electromagneti pentru controlul periei
D - Maneta pentru controlul directiei
E - Controlul puterii si a [pozitiei pe] verticalei
F - Turbina Tesla
F1 - Conducte valvulare
G - Alternator
H - Rezervor de combustibil
I - Baterie
J - Priza de aer pt. motor
K - Esapament de la motor
L - Ajustarea greutatii[balast] si servo
M - Tampoane pneumatice de aterizare
N - Parasuta de ejectare




fig. L23.

A - Potential de CC - Schimb de Purtatori in peria (corona negativa) - Tuburile
de Forta intra in conductorii care sunt bine prinsi in structura navei
B - Potential de CA - Purtatori comprimati - Tuburile de forta blocate la iesire
C - Becurile[?] Tesla polarizeaza Tuburile de Forta - spatiul redevine conductiv
D - Tuburile de Forta capturate se dizolva - Impulsul cedat e 10⁴⁰xf_g
E - Purtatorii comprimati - Tuburile blocate - (corona pozitiva de CA) F - Tuburile de Forta ratacite sunt eliberate in spatiu
…………………………………….

. Teoria contradictorie a lui Einstein presupune ca masa nu este "energie", intrucat, numai in cursul unor procese nespontane de interconversie a masei in energie radianta, sau a energiei radiante in masa, ar putea "sa se intample". Masa apare impertinent, si C= E/R (ecuatia lui Tesla, care exclude masa) pare adevarata, spunand ca, la C, energia E se divide la frecventa de rezonanta R. Energia radianta «fara masa» sau "radiatia cosmica" este energia dinamica stocata in tranzitul prin spatiu, de catre vibratiile eterului. Definesc spatiul ca un volum, care nu-i niciodata gol ci contine eterul [plus]si o energie radianta omnidirectionala omniprezenta, de mai multe frecvente. Nivelul energetic al energiei radiante este determinat de frecventa sa. Aceasta energie radianta este ZPR.
. Un aspect interesant al ecuatiei lui Tesla este acela ca frecventa de rezonanta, R, imparte cuanta de energie, E, dand viteza luminii, C, reactanta radiatiei EM variind cu puterea a patra a frecventei; cu cat mai mare frecventa cu atat mai mare reactanta. Asta inseamna ca "p2" e mai eficient la frecvente inalte deoarece intervalul de timp dintre variatiile sarcinii si distributia de curent din dipol este imbunatatita prin limitarile de C. Acest lucru ii permite dipolului sa continue "a scutura" sarcini [de] pe polul negativ de varf, in timpul/ si intre/ varfurile negative. La o acordare de 3/8 din lungimea de unda, componentele pozitiva si negativa de unda se incruciseaza si se neutralizeaza una pe alta la polul neutru, intre varfurile negative de la polul opus. Principiul ca polul negativ va imprastia continuu sarcini negative este de asemenea eficient la o acordare pe ¼ lungime de unda, cu exceptia faptului ca polul opus va fi varf pozitiv, mai degraba decat unul neutru.
. Spre deosebire de Einstein, Tesla credea ca viteza particulelor nu era limitata de C, si chiar a dat exemple in care el afirma ca particulele depasisera C, deoarece viteza cu care ele fusesera propulsate de [puse in miscare odata cu] lumina depinde de tensiunea si frecventa radiatiei. Masa sau radiatia, in sine, nu reprezinta "energie", intrucat "lucrul [mecanic]" necesita aplicarea unei forte asupra unei mase, ceea ce se ignora in ecuatia lui Einstein, dar a fost admis automat de catre Tesla, care stia ca spatiul este plin cu energie potentiala.
. Paradoxul ciudat din teoria lui Einstein e ca radiatia [care] calatoreste prin spatiu nu ar "lucra" si ca atare nu poate fi "energie". Singura modalitate in care lumina ar putea fi energie, ar putea fi in cazul in care - cum a zis Einstein - "ea oboseste", si in acest caz o parte din forta emisa initial de sursa sa, e transferata la, si functioneaza pe ceva «spatiu» (eterul) prin care ea este transmisa, dar acest caz in mod contradictoriu necesita existenta a ceva ce Einstein nega : eterul. Afirmatia sa privitoare la "oboseala luminii" era incompatibila cu ecuatia lui spunand ca «spatiul» nu are masa, si prin urmare era de acord cu ecuatia lui Tesla, care nu era afectata de aceasta inconsistenta deoarece ac. se refera doar la forta dinamica in forma radianta, ca o "capacitate de a produce lucru".
. O alta diferenta majora intre Tesla si Einstein a fost faptul ca Tesla concepea asa-numita "energie atomica" posedata de un atom, ca pe o forta radianta ce este transmisa intr-o "reactie atomica" de catre cosmos. Poate de aceea "Tokamak" si alte…
………………………………………
. Energia poate fi exprimata numai in realitate, pe intervalul "schimbarilor de forma" Dintre cele doua ecuatii, numai a lui Tesla poate fi corecta intrucat e singura care ia in considerare frecventa de rezonanta, care e rata pe secunda [ritmul] la care oscilatiile electromagnetice sau "bataile" apar. Fara oscilatii nimic nu e convertit in forma. Frecventa radiatiei electromagnetice este "batai pe secunda" si marimea "fortei" sau a "voltajului" cu care este [produs] lucrul [mecanic]. Mai multe batai pe secunda, mai mare si lucrul [produs]. Deja inainte de 1902 Tesla inregistrase numeroase brevete pentru utilizarea "energiei radiante", atat din "surse sintetice" cat si din "mediul natural" al universului.
………………………………………….
. Am cautat (la National Security Resources Study Center acuma, The J.
Robert Oppenheimer Research Center, din Los Alamos) niste informatii de baza despre hidrogen si nu le-am putut gasi dar ceea ce am gasit a fost uluitor. Desi datele simple de baza despre hidrogen nu erau «disponibile», am descoperit planurile pentru bomba cu hidrogen ! Am descoperit, de asemenea involuntar, referinte "trecute sub tacere" asupra unor probabile masuratori de-ale lui Lorentz referitoare la excesul de sarcina pozitiva a nucleului(protonului) de hidrogen si a postulatului sau privitor la anularea electrica a gravitatiei. Atunci cand i-am cerut bibliotecarei o "bibliografie despre Tesla", ea mi-a raspuns : "toate informatiile despre Tesla sunt secrete".
……………………………………….
. In jurul anului 1980 am dat - fara sa fiu surprins - peste mai multe secrete de energie (suprimate)
[*¹¹ This information initially surfaced in a set of books entitled Popular Science Library. The Story of Electricity and Magnetism (six volumes, P.F. Collier & Son Corporation, New York, 1941), pages 81-83 (concerning information mixed with what was generally thought to be the "photo-electric effect"), and page 7, concerning the structure of lithium, other elements below atomic number 19, and the instabilities of elements generally possessing a ratio of neutrons-to-protons which are "too low for stability", particularly those in Group I of Mendeleyev's Periodic Table, which are especially susceptible to "photo emission", some even with red light (cesium), or green light (sodium), but all those below atomic No. 19 transmute in ultraviolet light.]
. Cele mai multe dintre informatiile de acest tip[ref. energie] aflate la dispozitia publica, «au disparut» din accesul public dupa 1942, datorita operatiunii de «spalare nationala» efectuate de FBI.
. De exemplu, la moartea lui Tesla, pe 8 ianuarie 1943 (nu pe 7 ca in documente), FBI s-a implicat in investigarea daca exista sau nu ceva de interes national in efectele lui Tesla. Dupa parerea lui John G. Trump [*¹² FBI Documents Regarding Nikola Tesla (supra)], seful biroului guvernamental de cercetare stiintifica si dezvoltare, Technical Aids, Div. 14, NTRC (fosta agentie a Biroului de Informatii Stiintifice a CIA), afirma ca "nu continea nimic de valoare" si nu a existat "nici un motiv de a retine" [in] custodie a efectelor lui Tesla. (Trump a fost si profesor la MIT, si s-a simtit lezat de criticile lui Tesla [din revista ?] din 1938, la adresa uriasului generator Van de Graaff – cu cele doua coloane de cate 30 picioare inaltime[7m] si cele doua bile[sfere] cu diametre de 15 picioare fiecare, montate pe sine de cale ferata – [constructie] despre care Tesla a aratat ca putea fi surclasata, si ca marime a tensiunii si ca marime a curentului, de catre una din bobinele sale mici, de cca. 2 picioare inaltime[0,6m].)
. In total, efectele Tesla aflate in seiful sau, au necesitat doua camioane de hartii si aparate, [scoase] din hotelul sau, altele ambalate in 75 de lazi si cufere intr-o instalatie de depozitare, si alte 80 de cufere mari din alta instalatie de depozitare. Marina si mai multi "federali oficiali" si-au petrecut doua zile ca sa microfilmeze unele din lucrurile [lui] la un depozit al Office of Alien Properties in 1943, si ca [lucrurile] s-au aflat [acolo] pana in oct. 1945, curand dupa ce s-a mutat von Braun la rezidenta sa din Ft. Bliss, Texas, perioadă in care oamenii de la Wright- Patterson's Air Force Research and Development Command au putut sa arunce o privire mai atenta.
……………………………………..
. Datele pe care le-am gasit in 1980, aratau ca toate elementele chimice cu greutate atomica sub 19, efectiv se transmuta sub actiunea luminii ultraviolete – unele si la lumina zilei – venind in conflict cu Relativistic Quantum Mechanics. Produsele acestor transmutatii ale elementelor usoare, provocate cu bombardamente de energie slaba, sunt particulele alfa (nuclee de heliu, fiecare avand sarcina de 2) si particulele beta (electroni cu sarcina -1). Am cumparat din recuperarile de la Los Alamos doua volume de fizica [numai] despre razele X. [*¹³ M.A. Blokhin, The Physics of X-Rays (State Publishing House of Technical-Theoretical Literature, Moscow 1957); Howard M. Stainer, X-Ray Mass Absorption Coefficients (U.S. Dept. of the Interior, Bureau of Mines, 1963)]. Aceste carti demonstrau existenta unui proces de transmutare. Am realizat ca aceasta informatie si toate implicatiile ei rezonabil interpretate erau cunoscute de anumiti oameni de stiinta din guvernele[ ?] si din USA si din URSS, de ani de zile. Aceste disimulari nu aveau aparent nimic de-a face cu "securitatea nationala", iar cele doua "guverne" conspirau aparent la prelungirea[perpetuarea] unei tehnologii arhaice. Unele guverne, nu-i asa ?
. Datorita accesului anterior al publicului la aceste secrete, si posibilitatii ca unele persoane «neinitiate» ar putea sa stie de ele, oameni de stiinta ai guvernului mincinos incearca sa ne faca sa confundam aceste procese, descriindu-ni-le drept "efectul foto-electric". Asta a fost o simpla alta Mare Minciuna deoarece efectul fotoelectric implica emisia ultravioleta de electroni de pe emitatoare adecvate, din care multe sunt peste elementul 19, si nu implica de fapt transmutarea elementelor, sau emisia de particule alfa (heliu). Mai sunt cateva alte efecte, ce se deosebesc de efectul fotoelectric, precum masa, care este necontabilizata la mai mica greutate totala a atomului de heliu, cum ar trebui sa fie, conform sumei greutatilor partilor sale componente, semnificand echivalentul energiilor particulelor eliberate[emise], rearanjate sau transmutate in timpul procesului, similar "reactiei de fuziune" a soarelui. Cu alte cuvinte, acest simplu proces poate elibera sau absorbi (aceeasi diferenta) echivalentul energetic al reactiei de fuziune, intr-un extern proces de "captare-K", in care electronul K-orbital[de pe orbita k] al unui element adecvat "cade" in nucleu (e "capturat"), convertind un proton intr-un neutron, transmutand elementul intr-unul cu un neutron in plus in locul fostului proton. Este teoria mea ca ZPR si energia nascuta din eterul din spatiul adiacent electronului, inainte de captarea acesteia, conduce la emisiile observate, care "sunt stoarse" atunci cand electronul e capturat de nucleu.
. In timpul acestui proces, neutrinii sunt emisi cand elementul urca pe scara atomica, si sunt supti inapoi in atom cand acesta[atomul] revine la fostul sau element, [repetat]iar si iar, daca procesul e continuat, intr-un fel de "continuu orgasm nuclear". Avem aici o alta reactie de fuziune de tip «in masa», care [ne-]a fost ascunsa, in principal prin tratarea ei ca pe o «anomalie», care este apoi evitata si respinsa scurt.
. Un proces similar apare in excitatia nucleara a unui element usor, in care, orbita unui electron este deformata de un camp magnetic, sau e excitat[a] cu un flux de particule U.V.[?], si adesea[?repetat] devine excentrica[orbita], astfel ca se "aduna" energie in orbita "L", apoi o emite sub forma de radiatie ionizata, in timp ce electronul "cade" inapoi pe orbita "K". Acest proces necesita o excitare atent sincronizata si reglata la frecventa RMN specifica elementului, cu o densitate specifica de flux magnetic.
. Mi-am dat repede seama ca cele mai multe dintre procesele de "free energy" pot fi produse folosind un agent[intermediar] introdus intr-o "cutie", pentru a transforma puterea EM de la ZPR. Bazat pe aceste procese, am dezvoltat o idee, pe care am numit-o "System Triax" (trei axe), compus din trei axe perpendiculare intre ele, care sunt: (1) axa campului magnetic; (2) axa campului electric ; (3) axa particulelor (sau "axa atomica", aceea care poate fi considerate ca fiind "axa impulsului", cand e folosita la propulsia farfuriilor zburatoare). Oricare doua dintre cele trei axe pot fi folosite pentru a o produce pe a treia, dupa cum urmeaza :


http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img341/9545/f24lyne.jpg#


fig. L24.

(NOTA: Acest bec Tesla -- o emisfera solida de aluminiu excitata cu un curent CC de inalta tensiune -- este baza pentru "RAZA MORTII" reglata [pe frecventa] celulelor T ale victimelor umane, dezvoltata prin testari pe vaci si alte septeluri... a la "mutilari de vite"... timp de mai multi ani.)

. Un camp magnetic va separa sarcinile pozitive de cele negative, indreptand sarcinile negative intr-o directie iar pe cele pozitive directionandu-le sau emitandu-le in alta directie (sarcinile negative sunt usor de abatut in timp ce acelea pozitive sunt foarte greu de abatut). Sarcinile pot fi colectate pe placi separate, pentru a crea un curent extern, si vice-versa. Fluxul de particule incidente indreptat spre un esantion de element chimic usor sau un compus [chimic] al elementului (adesea e mai bine), plasat intr-o "cutie triaxiala", traversata de un camp magnetic, va cauza producerea de sarcini pozitive si negative. Particulele incarcate cu sarcina pozitiva (alfa) [se depun] pe o placa, in timp ce electronii negativi trec pe o a doua placa, fiind [a]trasi intr-un circuit [extern] de catre potentialul pozitiv al primei placi – creat de prezenta particulelor alfa – si trec printr-un circuit extern[cu rezistenta, cu consumator] ca sa execute lucru[mecanic, caldura, etc.]. Aceste particule pot fi reciclate intr-un proces fluorescent oscilator care poate continua la nesfarsit atata timp cat rezistenta(sarcina) plasata in circuitul extern nu scade prea repede.[ ?]
. Trucul consta in a transmuta un element [chimic] intr-un izotop radioactiv pentru un rastimp extrem de scurt, dupa care acesta revine repede la starea lui initiala, cu emisie de energie fotonica extrasa in timpul reactiei sale radioactive artificiale cu ZPR-ul :


http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img818/1732/f25blyne.jpg#


fig. L25.

. Folosind un mol de esantion de litiu-6 - sau cristale de niobat de litiu fabricate de Union Carbide – acest proces va pronduce un curent electric continuu extern de 50kw[ ?], pe termen nelimitat, cu exceptia cazului ca sarcina[rezistenta, consumatorul] scade prea brusc, caz in care o mica explozie e de asteptat sa se produca. Se poate face o «autoasigurare» folosind un control[reglaj] computerizat al fluxului de particule incidente, legat de [variatia] sarcinii[consumatorului], impreuna cu un dispozitiv adecvat cum ar fi un laser in ultraviolet. Mai simplu, un dispozitiv cu flux de particule incidente poate fi usor fabricat prin folosirea unui bec aratat de Tesla, care poate fi controlat de un FET (tranzistor de camp ?), care simte modificarea intensitatii campului si instantaneu micsoreaza curentul de intrare in bec.
. Litiul este cel mai activ dintre elemente, si poate si cel mai instabil dintre "elementele usoare". In unele cazuri, transmutarea poate sa apara cu un flux de particule incidente de mai putin de 7 volti, conform cartii lui Blohin (in bibliografie, si multe alte referinte similare la raze X), ceea ce da emisiuni specifice de produse pentru majoritatea elementelor (in afara celor "secrete") in functie de frecventa particulelor incidente si de tensiune. O radiatie ionizata puternica poate fi utilizata la incarcarea placilor, sau pentru producerea de "energie electrica pura". Energia produsa este mult mai mare decat energia electrica necesara initierii reactiei, deoarece ea provine din ZPR ("lumina stelelor") si nu necesita implicarea niciunui combustibil radioactiv sau deseuri.
. Aceste procese au fost studiate de Tesla inainte de 1900 si de T. H. Moray din Utah [*¹⁴ T. Henry Moray, The Sea of Energy in Which the Earth Floats, Cosray Research Institute, Salt Lake City, Utah ( 4th Ed], in timp ce se afla in Suedia in 1912. Tesla folosea aluminiu si unele elemente din grupa I in vreme ce Moray folosea spudomene sau lepidolit (roci de aluminosilicat) pe care el o numea "piatra suedeza", pe care el a lipit germaniu triplu purificat, producand niste semiconductori (pe care ii numea "valve"[?robineti]) cu aproape 20 de ani inaintea lui Shockley, care a obtinut brevetul. Aceste roci se gasesc aproape peste tot in New Mexico de nord, in special in filoane de pegmatite. Ciobanii din apropiere de Dixon (unde guvernul a exploatat litiu pentru bomba cu hydrogen), carau bucati de minereu de litiu in buzunare iarna, ca sa-si incalzeasca mainile. Mainile umede asigurau un contact electrolitic iar radiatia cosmica raspandita peste tot facea restul. Elementele de aluminosilicati de litiu sunt toate sub numarul atomic 19, iar in combinatie ar trebui sa functioneze mai bine decat elementele separate, pure. Numarul atomic normal pentru litiu este "lithiu 7", existand si un izotop mai rar (si mai instabil), "lithiu 6", asa cum e folosit in cristalele de niobat de litiu [produse de] Union Carbide. Litiul 6 are un scazut numar de neutroni.
. Un scientist [om de stiinta] din Los Alamos, cu care am discutat aceasta[problema] a zis ca acest proces e un exemplu de "energie chimica" sau de "efect fotoelectric", dar nu era adevarat. Ar putea fi numita "energie chimica nucleara", presupun/propun. E un proces reversibil, a carui formula explicativa a fost sistematic omisa din textele ingineriei nucleare, sub [imperiul] legilor securitatii nationale, dupa cum rezulta din urmatoarea expunere :
Sec.[unda] 1.19 : "…Sunt doua alte cai prin care un nucleid, avand o proportie de neutroni prea scazuta pentru [a avea] stabilitate, sa devina mai stabil. Una este emisia de particule alfa 9sec. 1.12), iar cealalta este ca nucleul sa captureze un electron negativ din afara atomului, in felul acesta invesand[u-se] procesul descris in sec. 1.16. In fiecare caz schimbarea e asociata cu o crestere a raportului neutron/proton. Intrucat nici unul din aceste moduri de dezintegrare radioactive nu este important, legat de reactoarele nucleare, nu este necesar sa le mai luam in considerare in detaliu in continuare. "[*¹⁵ Samuel Glasstone and Milton C. Edlund, The Elements of Nuclear Reactor Theory. D. Van Nostrand Co. Inc., Princeton, 1952 (emphasis mine).]
. In acest fel, "alte" doua distincte, posibile cai de producere energie atomica – ambele metode folosind elemente chimice ne-radioactive – au fost ascunse/camuflate. Justificarea primara pentru mascarea acestor doua procese este rationalizata (de mai bine de 40 de ani, incepand din 1952 sau mai devreme) pentru ca acestea sa fie eventual folosite la generarea de energie electrica pe farfuriile zburatoare si alte proiecte secrete. Desi procesele sunt considerate neimportante, "…in legatura cu (arhaicele) reactoare nucleare" de genul celor dorite de Guvernul Secret, protejate DE falsa acoperire A.E.C./D.O.E., este evident ca utilizarea acestor procese camuflate [pana acuma] ar putea literalmente sa distruga caducele industrii ale energiei atomice si a petrolului asa cum le cunoastem astazi.
. Aceste doua (reversibile) procese, combinate intr-o reactie oscilatorie continua, dupa toate probabilitatile, este aceeasi cu [cea din] sistemul de putere cu heliu, déjà mentionat in legatura cu sistemul de alimentare[cu energie] pe baza de heliu "...motoare 12BMW… " pare-se folosit pe farfuriile zburatoare germane din al doilea RM, si in legatura cu motorul lui Papp mentionat in Appendix.
. Puteti sa va imaginati unul din aceste mici generatoare in propria dvs. mana, carandu-l din casa pana la automobil, avion(farfuria zburatoare), barca sau in excursie in camping, etc., cu scopul de a va produce [singuri] energia electrica nepoluanta pe care v-o doriti, mai multa energie decat puteti consuma ?
. Devine clar in esenta la acest moment, ca interesele vinovat legitime se afla in industria pertolului, sau mai degraba in mana monopolistilor de pe Wall Street care au preluat aproape toata productia de petrol din anii 1950[incoace]. Spun acest lucru chiard aca as fi pe punctul sa mostenesc cateva mii de hectare cu gaze si titei in sud-estul Texas-ului. Intrucat Comisia Trilaterala sau excrocii Masonici din propria mea familie[ ?!] vor jupui aceste minerale cumva, inainte sa le mostenesc eu, si vor sterge toate probele, probabil ca nu le voi primi, asa ca de ce sa-mi pese ? Ceea ce e mai important, este inlocuirea acestei arhaice tehnologii cu generatoare de "free energy", energie gratuita.

..


Generatorul «special» al lui Tesla

. Nikola Tesla a descoperit un generator «special», simplu -- al carui intreg secret a fost inchis intr-un cufar intr-o tainita[?pivnita] la Los Alamos – construit din "…cupru, aluminiu si otel", dispuse "…intr-un anume fel" si avea niste magneti slabi sau doar o cutie de otel nemagnetizat. Nu exista nici un document disponibil, care sa arate cum anume functioneaza acesta, si [exista] doar comentariile criptice ale lui Tesla, care sustine [ca are] o putere la iesire fantastica. Cele mai apropiate informatii pe care le cunosc sunt generatoarele homeopolare ale lui Tesla. Plecand cu rationamentul de la ele, si de la inventia lui - a contorului electric folosit de catre companiile de electricitate - impreuna cu unele experimente facute [de mine], am extrapolat fundamentele inventiei lui Tesla, deoarece contoarele electrice sunt construite intr-un mod «ciudat», fiind compuse din trei metale si au magneti slabi care pot fi inversati[ !] si «oscilati».
. In 1979, am luat doua contoare Tesla vechi de 115 volti - care aveau cel putin 70 de ani vechime – si le-am conectat impreuna intr-un «mod ciudat», incercand la inceput sa masor doi curenti separati ce intrau intr-un apartament. Erau patru feluri de conectari a lor, [dar fiind] neetichetate, nu am stiut cum sa le conectez si am facut-o la intamplare. Datorita modului cum le-am conectat – care era pare-se gresit – cele doua contoare se comportau ciudat. La un curent mai scazut, discurile se invarteau mai repede decat atunci cand curentul era mai mare. La un curent suficient de mare discurile se opreau, bazaind tare – ii spuneam "sforait" – si chiar isi inversau rotatia la un consum si mai mare de curent in apartament. Intrucat consumul de curent varia in sus si-n jos, se inregistrau variatii si in "sforaielile" si directiile [de rotatie] ale celor doua contoare.
. De fapt, folosind mai multa electricitate in apartament, contoarele inregistrau consum mai mic, la fel ca si contorul principal al intregului complex, iar factura electrica pentru intregul meu complex a scazut cu cca. o treime. Contoarele generau electricitate, probabil suficienta ca sa alimenteze tot apartamentul. Uneori, cand discurile se roteau invers, contoarele generau mai multa energie decat utilizam, si cand [discurile] se invarteau incet in directia [normala], contoarele generau mai putina, dar per ansamblu, scaderea de o treime la plata curentului dovedea ca ele erau exploatate de acel apartament cu o treime din consumul intregului complex.
. D-l Dort – un om din Virginia al carui tata inventase generatoarele speciale, furate de nazisti si folosite pe "Electro-U-submarine" – zicea ca atunci cand «sforaitul» ajungea la maxim si discul stationa, atunci contorul era la "centrul de sarcina", ceea ce insemna ca, cantitatea de curent consumata era egala cu aceea generata de contoare ! Cand discurile isi inversau rotatia, «contoarele» generau mai mult curent decat se consuma, si puneau curentul inapoi in retea ! Dupa ce am eliminat contoarele vechi din circuite, nota mea de plata a crescut cu o treime. Dupa acest criteriu, as fi putut sa reduc consumul la zero, conectand contoarele in acelasi fel in alte trei rezidente[apt.], sau trecand tot curentul meu prin contoare.
. Dupa teoria general acceptata a generarii electricitatii (inductanta), sunt necesare un camp magnetic si [un] conductor. Un conductor in miscare trebuie sa «taie» «liniile de forta» ale magnetilor stationari, sau «liniile de forta» dinamice[in miscare] trebuie sa se dilate si sa se contracte peste[de-a curmezisul] unui conductor stationar, pentru a produce curent in conductor. Intrucat energia este consumata folosind un CA pentru a crea dilatand si contractand un camp magnetic, utilizarea magnetilor permanenti – care nu necesita curent ca sa le creeze campul – e considerata mai eficenta, cu exceptia cazului ca se doreste sa existe un camp magnetic reversibil in miez. Contorul electric al lui Tesla are magneti slabi, despre care Tesla spunea ca sunt necesari asa pentru ca campurile magnetice sa poata fi inversate[?!] si alternate. Contorul n-ar fi functionat daca ar fi avut magneti foarte puternici, complet polarizati. Exista doua posibilitati de baza pentru un «contor» Tesla ca sa fie folosit ca generator, dupa cum urmeaza :
1. Mecanica : Discul poate fi rotit intr-un camp magnetic permanent slab, de un mic motoras legat la axul discului de aluminiu, generand un curent electric in disc. Curentul creste pana cand e suficient ca sa anuleze campul magnetic, care atunci se inverseaza, iar curentul din disc cade si se inverseaza[si el], datorita campului magnetic inversat, iar sistemul incepe sa genereze [?oscileze]. Un curent alternativ de iesire e indus in infasurarile celor doua piese-poli care se afla deasupra si dedesubtul deschizaturii in care se invarte discul.
2. Electromagnetica : Cu aceasta metoda, curentul curge paralel prin infasurarile pieselor-pol ale celor doua contoare separate, producand un flux magnetic care trece alternativ prin disc si in piesele pol inferioare, creind un curent in unghiuri drepte in disc, care produce o tractiune care invarte discul in campul magnetic slab al magnetilor permanenti. Cand curentul din disc e suficient ca sa anuleze slab-ul[-ele] camp[uri] al[e] magnetilor permanenti, discul se opreste, apoi "vibreaza" ("sforaie"), asa ca el[ ?care] reflecta si transmite rapid si alternativ si curentul si campurile magnetice, debitand la iesire un curent alternativ in infasurarile[bobinajul] polului.
. Dupa spusele d-lui Dort, aluminiul este cel mai bun "reflector", cuprul este "cel mai activ" (electroconductiv), si fierul "material de miez magnetic". Dort spunea ca generatorul magnetic[dispozitivul] tatalui sau se baza pe generatorul lui Tesla. Bazat pe generatorul de actionare, furat de nazisti de la tatal lui Dort, si folosit la electro-U-submarine, Gross-Amiralul Karl Doenitz ii promisese lui Hitler un "miracol pe mare". Oare cum functiona generatorul lui Tesla ?
. Generatorul special al lui Tesla, folosit de tatal lui Dort – si de nazisti – era unul ce fusese dezvoltat de Tesla in 1895, in legatura cu cercetarile sale de lichefiere a aerului. Tesla stia, de la descoperirile lordului Kelvin, ca este absorbita mai multa caldura de aerul lichefiat atunci cand este re-gazeificat si utilizat la a actiona ceva, decat este necesar teoretic, cu alte cuvinte, procesul de lichefiere e oarecum anormal sau «supraunitar» [*¹⁶ Nikola Tesla, Startling Prediction of the World's Greatest Living Scientist (Article, the North American, May 18, 1902)]. Chiar inainte ca Tesla sa termine lucrarea, si sa depuna cererea de brevet, laboratorul lui Tesla a fost ars, distrugandu-se toate echipamentele sale, modele si inventii. Imediat dupa incendiu, Linde, in Germania, si-a depus cererea «sa» de brevet pentru exact acelasi proces, care recombina o parte din energia termica rezultata din compresia aerului, ca sa impulsioneze procesul, exact cum facuse si Tesla.
. Tesla a combinat procesul de lichefiere al aerului cu generatorul lui pneumatic cu piston, chiar inainte de incendiu si de depunerea patentului lui Linde. In afara de asta, el a calculat ca pentru fiecare 200 de pounds[91 kg] de fier conectat la constructie, i se adauga la putere[a debitata] inca un cal putere. Va puteti imagina cati cai putere se adaugau in cazul conectarii unui generator si [unui] dispozitiv de lichefiere la corpul unui submarin ? Presupunand ca un submarin german de tip XXI ar fi fost echipat cu acest generator si deplasamentul lui ar fi fost 2700 tone, [acesta] ar fi putut produce 27.000 CP [putere] suplimentara, si doar o mica parte a acesteia ar fi fost necesara pentru a roti generatorul, care incumba o foarte mica frecare si forta pentru producerea unei mari cantitati de curent.
. Generatorul Tesla facut de tatal lui Dort, utilizat pe electrosubmarinele U naziste, e aratat in urmatoarele mele ilustratii simplificate, bazate pe originalele lui Tesla :

/fig26a.jpg

http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img845/4383/fig26a.jpg#
fig. L26a
. Generatorul de inceput al lui Tesla, care a fost distrus din pacate in incendiul din 1895. In partea din dreapta sa a fost prevazut un tub pentru conectarea la reteaua de aer comprimat. Deasupra sunt prizele electrice pentru a transporta curentul de excitatie la bobine(le din afara), si de unde puterea generata este extrasa. [ ?]

/fig26b.jpg

http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img690/4975/fig26b.jpg#
fig. L26b.
. Reprezentarea schematica a generatorului. M este un miez de fier laminat. H/H sunt doua intrefieruri in care vibreaza doi mici inductori de pe ax[ ?], taind liniile magnetice de forta ce strabat intervalele. Patratul din mijloc ce contine un mecanism este un generator mecanic alimentat cu aer care actioneaza axul orizontal. B/B sunt rulmentii axului.

. Inductorul-arbore al acestui generator era actionat de un mic piston pneumatic, alimentat cu aer lichid[ ?]. Axul trebuia sa vibreze numai in jur de 1/16 inch[1,6 mm] producand un simplu «hum», despre care Tesla spunea ca era capabil sa faca sa vibreze un sistem de greutate considerabila "…de mai multe mii de ori pe minut"[*¹⁷ Patent for Tesla's Valvular Conduit, No. 1,329,559, Feb. 3, 1920.] (turatia standard de 60 rpm ar fi 3.600 pe minut ora). Se presupune ca surplusul de cai putere din fierul submarinului, era energia termodinamica combinata adaugata de antrenarea condensatorului, ca si energia primita de generator de la acelasi emitator ELF care putea transmite si mesaje. Fierul ar putea mentine fluxul de caldura eliberat de aer deoarece era comprimat si racit, iar din fierul in care era stocat, [dus] inapoi la aer (care, intr-un ciclu Carnot) atunci cand se dilata ca sa impinga pistonul. In acelasi timp, fierul poate functiona ca o antena ca sa primeasca energia electrica a pamantului [ea] fiind reglata de un «transmitator» de la distanta, [adica] energie electrica a undelor stationare care traverseaza pamantul de la un pol la altul, asa cum a fost dovedit de Tesla prin experimentele lui din 1899 la Colorado Springs. Fierul colecta energia electrica din sistemul pamantului ca sa o adauge la energia electrica a generatorului[oscilator?] asa cum se facea la motoarele Electro-U-submarinelor si la incarcarea bateriilor. Dupa cum a afirmat Tesla in 1898[*¹⁸ The Sun, New York, Nov. 21, 1898.], (in parte pertinente): "Mai intai am urmarit doar sa trimit mesaje la mare distanta in acest fel." "Acum, aceasta idee am extins-o la sistemul de transmisie a puterii[energiei]."
. Infasurarile de pe oscilator[generator?]erau de aprox. 50 mile[?!] lungime iar sistemul sau inductiv capacitiv ii permitea sa lucreze pe o frecventa ce corespundea cu cea a pamantului, cu o lungime de unda de aprox. 925 mile[?1714 km], la o frecventa de 13,5 cps[cicluri pe secunda], uneori mentionata in legatura cu comunicatiile navale ELF. O fi fost aceasta parte a sistemului pe unde lungi a lui Tesla destinata oare pentru "transportul energiei fara fir", pe care el spunea ca l-a terminat chiar inainte de moartea sa, asa cum se spune in documentele FBI? O fi oare sistemul naval ELF ("Extremely Low Frequencies") [destinat] nu numai pentru comunicatii, cum zicea Tesla, dar si pentru difuzarea[transmiterii] de energie submarinelor -- asa cum Tesla de asemenea spunea? Acest sistem de alimentare este acum un secret al U.S. Navy. Navy l-ar fi putut avea inca din 1943, daca n-ar fi ascultat de proprii ei "expertii", ca Tesla e nebun, ceva de care il pot invinovati pe Einstein cu al lui "R.Q.Ms." Ei nu l-au bagat in sema pe Tesla atunci cand a incercat sa [co]intereseze marina intr-o astfel de tehnologie in 1901. [*¹⁹ The Transmission of Electrical Energy Without Wires As a Means for Furthering Peace, Nikola Tesla, ELECTRICAL WORLD AND ENGINEER, Jan. 7, 1905]
. Guvernul german n-a pierdut nici un moment, luandu-l pe Tesla in serios. Cand laboratorul lui Tesla a fost ars in 1895, Linde si-a depus brevetul privitor la lichefierea aerului, identic cu sistemul dezvoltat si testat de Tesla [si] imbinat cu functionarea generatorului. Ministrul german al marinei a achizitionat turbina lui Tesla exact dupa ce marina SUA a respins oferta lui Tesla. Prin 1905 trusturile chimice germane au inceput lichefierea si stocarea a mii de galloane de aer lichefiat in butelii de otel, anticipand viitoarele lor nevoi din razboiul submarin.
..................................................
. Intrucat bibliografia cartii este interesanta, complementara si consistenta, o redam aici:








....................................................


/lyne312b.jpg

http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img594/8039/lyne312b.jpg#
fig. L312.

/lyne313b.jpg
http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img109/9933/lyne313b.jpg#

fig. L313.



. Am tradus din aceasta foarte interesanta carte doar partile ce contin informatie tehnica, schite, tehnologie, etc. - dar nici pe acestea pe de-a-ntregul - in ideea facilitarii accesului la informatie si romanilor mai putin cunoscatori de engleza.
. Aproape oricine isi poate da seama cat de simplu este principiul de functionare al farfuriilor zburatoare, si, eventual sa experimenteze.
. Foarte multe pagini din carte contin multe subiecte (informatii) de natura politico-istorica, foarte interesante si acestea. Cei ce doresc sa se informeze in acest sens vor trebui sa apeleze la textul original.