Flacara Solida

. Unul dintre cele mai interesante articole pe care le-am intalnit ne vorbeste despre "arderea solida", cu aplicatii foarte importante in tehnica. De aceea am pastrat titlul articolului neschimbat (preluat din rev. Uniunea Sovietica)





. Comitetul de Stat pentru Descoperiri si Inventii a inregistrat descoperirea facuta de specialistii sovietici Alexandr Merjanov, Inna Borovinskaia, Valentin Skiro. Pe plan teoretic lucrarea lor a stat la baza dezvoltarii unui domeniu important din teoria arderii; in practica ea a dus la aparitia unei tehnologii originale, brevetata in Japonia, R.F.G., Anglia, S.U.A., Franta.

. Cercetatorii au combinat diferite substante solide sub forma de pulberi, le-au amestecat, obtinand bastonase mici prin presare. Probele propriu-zise le-au fixat in cilindri rezistenti, le-au dat foc si au inceput sa observe ce se intampla.
. Ce-ar putea sa se intample? Poate sa se topeasca. Probele s-au obtinut insa prin presarea unor pulberi fine de tantal si carbon [prob. carbune]. Bastonasului i s-a dat foc la un capat (s-a conectat pentru scurt timp la o rezistenta electrica) si proba a fost strabatuta instantaneu de o scanteie de ardere - frontul de ardere - si atat.
. Dar, spre uimirea cercetatorilor, proba "arsa" nu numai ca si-a pastrat forma dar ea a devenit si neobisnuit de tare, de dura. In cateva secunde, amestecul de pulberi s-a transformat in carbura de tantal- una din cele mai greu fuzibile substante cunoscute pana in prezent. Obitnerea ei prin mijloace traditionale necesita introducerea amestecului de pulberi intr-un cuptor cu temperatura ridicata si mentinerea timp de cateva ore la ~ 1500^o C. Pe cand in cazul descris, nici un cuptor si cateva secunde ...


Asa difuzeaza unda de ardere prin substanta solida


Tabloul de comanda al sintezei, STA


Produse si piese obtinute prin noua metoda

. Asa s-a produs descoperirea. Nici carbonul si nici tantalul nu s-au topit si nu s-au evaporat. Arderea s-a desfasurat pe o cale necunoscuta: in "faza solida" cum spun fizicienii. Si cu toate acestea s-a produs o combinatie greu fuzibila intre doua substante solide. Fenomenul a avut loc fara o incalzire prealabila, numai pe sema unui impuls termic de scurta durata.

. Experientele si cercetarile ulterioare au condus la teoria arderii in absenta gazului. Neexistand analogii in practica mondiala, metoda obtinerii de compusi greu fuzibili a primit denumirea de "sinteza la temperaturi inalte , prin autodifuzie" sau STA. Cu ajutorul "flacarii solide" au fost obtinute aproximativ 300 de compusi; s-a constatat ca in reactii de acest tip intra numeroase metale si metaloide. Oamenii de stiinta considera ca prin aceasta metoda pot fi obtinuti practic toti compusii greu fuzibili cunoscuti, fara a fi necesare cuptoare enorme si enorme consumuri energetice. Sinteza in reactor continua pe seama autoincalzirii.

. Produsele STA sunt destinate producerii de electrozi, elemente de incalzire (silitra?). La Uzina de Incalzitoare pentru Temperaturi Ridicate din Kirovakan (Armenia) astfel de elemente sunt fabricate de doua ori mai repede si au o durata de functionare de doua ori mai mare. O alta orientare consta in producerea de materiale semiconductoare si chiar de superconductori.

. O serie de compusi [obtinuti astfel] pot inlocui cu succes wolframul deficitar. Deja se produc prin aceasta noua metoda piese de mare duritate: cutite, stante, valturi, bucse, pivoti. S-au fabricat si tuburi de diferite forme. Carbura de titan, pulbere, a putut inlocui diamantul artificial folosit in pulberile si pastele abrazive. Astfel de produse sunt realizate in prezent de Fabrica de Diamante Artificiale si Instrumente cu Diamant din Poltava (Ucraina).

. In constructia de masini s-a folosit noua tehnologie in solutionarea unor dificultati deosebite. Astfel, s-a reusit sudarea si stratificarea diferitelor materiale greu fuzibile, s-au aplicat invelisuri protectoare subtiri, s-au asamblat detalii greu de lipit si toate acestea fara o incalzire prealabila. "Flacara solida" e capabila si sa produca materiale cu insusiri unice, de ex., substante cu o structura cristalina neobisnuita.

Interesant fenomen! E pentru prima dată că aud de aşa ceva!

. Abel, sunt impresionat placut de marturisirea ta. Desi asta dovedeste in acelasi timp ca nu citeai revista "Uniunea Sovietica", ce aparea la chioscuri inainte de '89.

. De altfel, afirmatia ta este indreptatita intrucat daca un for stiintific oarecare ar aduna, studia si pune in practica multimea descoperirilor de acest gen -si nu numai- societatea noastra ar avea un avans de 1000 de ani instantaneu. Se pune intrebarea simpla: De ce nu se face acest lucru? De ce exista niste academii care se ocupa cu nustienimenicuce si nici-o academie cu ce-am zis eu mai inainte?
. Lista de intrebari firesti poate continua la nesfarsit, in genul:
- dece nu mai vrea nimeni sa ajunga pe Luna si sa se instaleze acolo dar isi planuieste sa faca ceva si mai complicat pe ... Marte? (de ce nu pe Pluton?)
- dece s-a aneantizat intreaga industrie romaneasca inclusiv toate centrele de cercetare desi macar cercetarea medicala ar fi putut sa se faca in tot atatea centre judetene (afiliate pe langa tot atatea Spitale Judetene)?
- dece se fac atatea investitii fara sens ce inghit putinele resurse aflate (inca) la indemana oamenilor in loc sa se faca investitii firesti si utile societatii?
- Etc.

. Pai acum devine limpede ca informatia tehnico-stiintifica de calitate nu trebuie sa ajunga la societate. Cineva are acest interes si puterea necesara pentru ca sa-l impuna. Revenind la subiectul din topic, vei constata ca si celelalte "curiozitati scurte" (pe care le-am selectionat dintr-o multime de 10 ori mai mare) sunt mici descoperiri ce pot avea aplicatii practice si utile. Si niciuna nu s-a studiat la scoala, ceea ce este absolut firesc in cazul unor noutati (astea de aici sunt noutati cu peste 20 ani vechime). Important este ca fiecare dintre noi isi poate confectiona, cu metoda descrisa in topic, scule cu duritati extraordinare iar pentru cei ce au ateliere poate fi o nesperata mana de ajutor in rezolvarea problemelor lor. Nu ma duce mintea in momentul de fata decat la confectionarea unor proteze dentare din tantal (sau wolfram, paladiu, titan, etc.).

. La un moment dat, dupa '89, la servici, incepusem sa lucrez cu pulberi sinterizate (existau in Brasovul de atunci toate mijloacele tehnice de realizare a oricarui tip de sinterizate si se produceau chiar in mod curent) si am constatat ca banala alumina este un semifabricat de exceptie pentru realizarea de produse sinterizate cu proprietati mecanice de exceptie. Am primit chiar cererea executarii de implanturi dentare din alumina sinterizata. Executia n-ar fi fost o problema daca aceasta lucrare nu si-ar fi insusit-o niste persoane care pana la urma au "ingropat-o" in colaborare cu Universitatea. In paralel au ingropat si o suma importanta de bani.