Varza - alimentul minune

100 de grame de varza au 25-30 calorii, continand mai mult zahar decat agrisele, coacazele, fragii, murele, mandarinele, etc. Varza este si un depozit de vitamine si saruri minerale, fiind printre legumele cele mai bogate in vitamina C.

100 grame de varza contin 60-80 mg de vit. C, adica tot atat cat 100 grame de lamai, portocale, etc. si contin de patru ori mai multa decat strugurii, murele, visinele, zmeura, ceapa verde, etc.

Dupa sfecla rosie, spanac si morcovi, varza se afla pe locul IV in ce priveste continutul de caroten, vit. B1 si B2. Mai contine Na, K, Ca, Fe, P.

Se foloseste si in tratarea unor boli. Romanii o foloseau in tratamentul plagilor, ulcerelor pielii, durerilor reumatismale, pruritului, etc. Cato nu se sfia sa afirme ca datorita folosirii verzei, romanii n-au avut nevoie de medici timp de peste 7 secole.
Si in tara noastra tratamentul plagilor se facea mai demult cu foi de varza. In practica medicala moderna varza se foloseste cu succes in tratarea plagilor atone, al ulcerelor varicoase sau ulcerului stomacal, furunculozei, in aplicarea locala externa (dupa o zdrobire partiala, prealabila a frunzelor) impotriva nevralgiilor, lombalgiilor, etc.
Sucul de varza e utilizat si in cosmetica. Actiunea cicatrizanta a verzei se datoreaza unei substante chimice, alantoina, substanta acare se conserva chiar si in varza murata.

Medicii francezi acorda multe pagini verzei si tratamentelor cu varza. Iata ce spune medicul Jean Valnet:

Sunt justificate aplicarile de frunze de varza in:
- crapaturi si degeraturi;
- contuzii;
- plagi diverse, chiar si din cele grave: plagile atone cu evolutie inceata;
- ulcere ale gambelor, zise varicoase;
- cangrene, necroze;
- arsuri;
- zona (zoster), friguri eruptive;
- exeme, unele pecingini, acnee;
- adenite, sifilide, tumori albe;
- limfangite, capilarite, afectiuni vasculare;
- hemoroizi;
- infectii de toate felurile: abcese, flegmoane, furuncule, antrax, panaritiu;
- colici nefretice;
- migrene, cefalee;
- afectiuni gastro-intestinale, veziculare, hepatice;
- afectiuni pleuro-pulmonare: guturaie, bronsite, pleurezii, astm;
- muscaturi de animale, tumori.

Dupa S. Elderer, zice Valnet, varza produce o hiperglicemie urmata de hipoglicemie, ceea ce o face recomandabila la diabetici.

100 grame de varza contine (conf. Inst. Nat. de Igiena Fr.):
- 3 g protide
- 0,3 g lipide
- 6 g glucide
- 50 mg fosfor
- 50 mg calciu
- 1-3 mg fier
- 80 mg vitamina C
- 0,15 mg vitamina B1
- 0,12 mg vitamina B2
- 0,6 mg vitamina PP
- 0,5 mg provitamina A
- 2183 U.I din vitamina A

Autorul da si o lista de 78 de afectiuni si descrierea tratamentului respectiv cu varza, incepand cu Abces (antrax, furuncule), Acnee, Adenite, Afectiuni gambe, Alcoolism, etc.

Cataplasmele cu varza se prepara:
- Se spala frunzele cu apa curgatoare;
- Se sterg, se indeparteaza marea nervura centrala (si uneori chiar si a celor secundare);
- Se strivesc frunzele, una cate una cu un rulou (facalet, sticla); cand sucul apare la suprafata frunzelor sunt gata de aplicat;
- Dupa caz, se folosesc in strat, una doua sau trei frunze. Se acopera cu panza groasa (si folie de plastic, lipita cu scotch);
- Oblojirea se lasa mai multe ore, de regula peste noapte.

In tratament intern, sucul de varza proaspat este cel mai eficient, rapid, comod.

.  Cele spuse mai 'nainte sunt frumoase si au fost verificate de pacienti pe parcursul a sute de ani. Numai ca in prezent aparu o problema: varza modificata genetic, moge. Care s-ar putea f. bine sa nu mai posede calitatile curative ale verzelor nemoge, nemodificate genetic, adica alea normale (candva).  De curand am aflat ca in Am de Nord, animalele de companie mor de cancer (in procent f. mare). Cainii fiind pe "loc fruntas". Cazul unui iepure domestic mi s-a parut cu atat mai surprinzator (iepurele fiind vegetarian convins) deoarece ne-am obisnuit sa credem ca alimentatia vegetala ne protejeaza impotriva cancerului.
.  Explicatiile tehnice de pe net ne asigura ca plantele naturale normale sunt levogire pe cand cele moge sunt dextrogire. Si se stie ca organismele noastre (de mamifere, in general) se hranesc cu alimente levogire (iar zaharul alb este inamic no. 1 pentru ca e dextrogir).
.  E posibila si situatia toxicitatii plantei moge din cauza "incrucisarii" ei cu bacterii, virusi, respectiv cu genele agentilor microbieni (de regula patogeni). Concluziile sa si le extraga fiecare.