Timpul, Timpul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Timpul, Timpul

Mesaj  mm la data de Dum Ian 16, 2011 9:06 am

Am elaborat un studiu pe baza articolelor astrofizicianului N. A. KOZYREV, cel care a dat o interpretare fizica suficient de credibila notiunii teoretice de timp. Este singura "explicatie" a notiunii de timp pe care am intalnit-o, neavand cunostiinta de o alta, cat de cat rezonabila. Studiul e cuprins in linkul urmator:
http://img829.imageshack.us/img829/9676/time3pdfversion.pdf
Cele doua figuri din lucrare sunt date separat in linkurile:
 http://img138.imageshack.us/i/f111.png/
 http://img217.imageshack.us/i/f222.png/
Din cate se poate observa, lucrarea este incomplecta deoarece raspunde mai mult la intrebarea: Ce nu este timpul? decat la intrebarea: Ce este timpul?
De aceea acest studiu poate fi continuat, in cautarea raspunsului la cea de-a doua intrebare.

[NOTA: Studiul despre timp este atasat acestui topic. 12.05.2017]


Ultima editare efectuata de catre mm in Sam Mai 13, 2017 12:40 am, editata de 5 ori

mm

Mesaje : 162
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Timpul, Timpul

Mesaj  mm la data de Sam Mai 28, 2011 11:41 pm

Extrem de interesante cercetari s-au desfasurat sub egida "Faraday Labs Ltd Company", director Alexander V. Frolov, relatate in revista New Energy Technologies. Parerile cercetatorilor respectivi si rezultatele lor merita atentia cuvenita deoarece au continuat "scoala Kozyrev" despre timp. Unele din lucrarile lui Kozyrev pot fi gasite pe acest forum in alta sectiune.

1. Proiectul Masina Timpului

 Iata ce ne spune Frolov A.V.:
"In cursul lucrarilor experimentale precedente desfasurate de echipa de cercetare a Dr. Chernobrov in perioada 1984-2002, au fost construite si testate patru versiuni ale Masinii Timpului. La aceste dispozitive (cel mai mare sistem, de aproximativ un metru in diametru) au fost produse efecte de accelerare si deccelerare ale cursului timpului, ce au fost masurate. Principiile de control ale vitezei de curgere a timpului s-au bazat pe interconectarea dintre procesele electromagnetice si proprietatile fizice ale spatiu-timpului. Electromagneti speciali, operand in mod pulsatoriu, au fost plasati pe un suport sferic. Ei creau asa-zisa "unda convergenta", care dupa Alexander Frolov e o unda longitudinala din natura.
 Coroborate cu conceptia timpului eterodinamic, sugerata de A.V. Frolov, lucrarile de control(are) ale parametrilor spatiu-timpului au ajuns in stadiul din care se poate trece la dezvoltare si comercializare.
 In septembrie 2002 Faraday Labs Ltd Company isi propune sa termine testele la primul sistem experimental, sa inceapa patentarea si cercetarea aspectelor aplicative, in special in medicina."


 In complectarea spuselor lui Frolov, vine cu experienta sa Dr. Vadim A. Chernobrov, principalul experimentator al Masinii Timpului (MT), intr-un articol de doua pagini:

2. Experimente de schimbare a directiei si ritmului/vitezei/ Timpului

" Profesorul N.A. Kozyrev, care a scris cateva articole despre mecanica cauzala sau asimetrica, a facut si primul studiu experimental cu proprietatile fizice ale Timpului. S-au facut experiente de dirijare a directiei si vitezei de curgere a Timpului. Din 1967, la Institutul de Aviatie din Moscova s-au desfasurat cercetari ale OZN-urilor sub conducerea profesorului Felix Yu. Ziegel (pana la moartea sa in 1988), sub cateva forme tehnice. Conform lucrarii din Bugetul Statului, subiectul "Cercetari preliminare asupra fenomenelor atmosferice abnormale", a fost adunata  o cantitate importanta de informatii asupra acestor fenomene. Informatia a fost folosita pentru stabilirea legaturilor dintre cauza si efect, si unele procese fizice au fost stabilite pe baza probelor de urme si fragmente, filme si fotografii, si imaginilor telemetrice de OZN-uri, din 1987 pana in prezent. Exista date despre influentele [exercitate de] unele parti ale acestor obiecte si de corpul lor (suprafata aparatelor) asupra vitezei si directiei timpului. Pentru confirmarea acestei ultime afirmatii s-au desfasurat o serie de experimente cu patru tipuri de sisteme de laborator (in prezent se lucreaza la un al cincilea).

 In experimentele cu deccelerarea si accelerarea timpului fizic in mici volume de spatiu inchis (facute incepand din 1988) a fost verificat/dovedit
efectul influentei campului electromagnetic asupra continuumului spatiu-timp. Sistemul experimental folosit pentru investigarea acestui tip de efecte consta intr-un set de electromagneti, conectati in serie si in paralel, instalati pe suprafete sferice. In diferitele experiente au fost folosite intre 3 si 5 EWS (Electromagnetic Working Surfaces). Toate straturile de EWS-uri [concentrice ca inelele copacilor] de diferite diametre au fost montate unul in interiorul celuilalt (ca la papusile rusesti "matrioşca"). Diametrul maxim de EWS a fost de cca 1m, diametrul minim (intern) a fost de 115 mm care este chiar bun pentru desfasurarea experimentelor cu ceva echipamente de control, animale (insecte diverse si soareci de laborator) pentru investigarea asa-numitelor efecte ale undelor electromagnetice sferice convergente.

 Masuratorile vitezei [de curgere a] Timpului au fost facute prin intermediul tuturor mijloacelor de masurare moderne cunoscute: au fost incercate toate felurile de electronice, quarz, mecanice, ceasuri atomice au fost folosite; precum si -special concepute- generatoarele duble de cuart (pentru compararea frecventelor generatoarelor standard protejate termic); diode pe fibra optica? si altele. Desi unele aparate de masurare, precum ceasurile cu cuart, pot fi influentate de alti factori fizici, metoda dublarii masuratorilor ne-a permis reducerea erorilor de masurare. Asa s-a produs o schimbare in viteza [curgerea, ritmul] timpului (Profesorul Kozyrev o numea "densitate de timp"). Putem scrie t/tE , unde "tE" este timpul normal al spatiului Pamant si "t" este timpul local din interiorul sistemului de experimentare. S-a detectat aceasta schimbare de ritm [a timpului] de cateva secunde pe ora, dar in unul din experimente schimbarea de ritm a fost de minus 4 minute la ora (minus 30 sec pe ora) din motive incomplect elucidate. A fost produsa si explicata incetinirea ritmului timpului cu 1,5 sec/ora si accelerarea cu 0,5 sec/ora. Daca acceptam ca timpul uzual al Pamantului este tE= +1 devine clar ca am investigat o schimbare de viteza a timpului de foarte mic ordin: +0,99> t/tE < +1,01. Astfel, subiectii testati si animalele, la orice mod de operare (incetinind sau accelerand), s-au deplasat spre viitor mai repede sau mai incet decat in [ritmul?] spatiul normal.

 Prin experiment s-a stabilit ca procesele de incetinire si accelerare ale timpului sunt foarte diferite. Incetinirea timpului a fost mai fina si mai stabila decat accelerarea care aparea in salturi bruste. Modul de accelerare este instabil si depinde de niste factori externi. In mod special, accelerarea timpului e legata de perioada de zi sau noapte si de asemnea de fazele Lunii, probabil [si] de alte motive. Unul din motive este prezenta umana in apropierea MT. Chiar si actiuni externe mici, vibratii mecanice de ex., pot sa produca consecinte mari si sa schimbe valoarea efectului.

 In ciuda unei valori mici de schimbare a timpului, chiar si o astfel de accelerare mica poate fi numita "salt in viitor" dar incetinirea cu mai putin de -1 ora pe ora, nu poate fi considerata "salt in trecut". Fizica de timp viitor e diferita de fizica de timp trecut."


 Timpul Prezent este tranzitia sau conversia unui multi-alternativ Timp Viitor in neschimbabilul Timp Trecut. Astfel, zborul catre Timpul Trecut (la "densitate negativa" t/tE) si zborul spre Timpul Viitor ar trebui sa fie diferite. Putem face comparatia cu deplasarile unei furnici in lungul [trunchiului] unui copac: din orice punct al [trunchiului] copacului (din Timpul Prezent) exista numai o cale in jos (catre Timpul Trecut) si sunt cateva cai in sus (spre Timpul Viitor). Si totusi, printre [toate] posibilele diverse cai spre viitor exista unele neindoielnice si "mai probabile" variante, precum si altele imposibile si "aproape posibile" variante.
Miscarea catre viitor va fi deosebit de instabila si intens [consumatoare] energetica daca varianta de Viitor e aproape de versiunea imposibila.
Conform sugeratei "legi a varfului de copac", miscarea de intoarcere e posibila numai daca calatorul in Timp nu interfereaza cu evenimentele ce apar si drumul sau catre Trecut ramane neschimbat, altfel calatorul se va intoarce in alt Timp Prezent paralel al Istoriei, pe alta ramura a copacului. Patrunderea in viitor, [plecand] din prezent, este stanjenita [doar] de alegerea unei ramuri, dar reintoarcerea din oricare varianta de Timp Viitor catre Timpul Prezent este posibila indiferent de comportamentul calatorului.

 Experimentele au dovedit ca Persoana si Timpul au o puternica influenta unul asupra celuilalt. Influenta operatorului asupra experimentului a fost detectata dar nu a fost inca investigata complet.
S-a gasit ca influenta nociva asupra sistemelor biologice nu are legatura cu deplasarea insasi in timp ci e rezultatul diferentei dintre valorile ritmului/vitezei timpului ale diverselor parti ale corpului (ale sistemului biologic).
Inauntrul structurii de laborator s-a descoperit de asemenea ca timpul poate fi schimbat cu o anume inertie. Domeniile de spatiu, avand ritmuri de timp diferite, prezinta si frontiere vagi. La o diferenta suficienta de ritmuri ale timpului, omul poate vedea un domeniu cu ritm de timp diferit cam ca pe o ceata alba. Cu cat e mai mare diferenta - ceata e mai densa, asa ca poate fi folosita ca semnal de alarma pentru sistemele biologice. Putem considera calatoria in timp posibila si (dupa exp. cu soarecii) avem motive sa presupunem ca vor fi in siguranta calatorii daca ei urmeaza anumite reguli. In mod special trebuie sa subliniem: calatoriile in timp (datorate nou descoperitelor proprietati ale timpului) nu pot afecta trecutul si ele nu pot schimba istoria noastra trecuta. Toate acele asa-numite paradoxuri pentru calatorul in timp (de ex. cand "el se intalneste cu el insusi in trecut" sau ca "el si-a ucis bunicul pe cand bunicul era copil") au in mod clar solutii in timpul tridimensional.

Putem considera ca si demonstrat faptul ca Timpul are mai mult decat o dimensiune, respectiv, calculele teoretice ale lui O. Bertini sunt confirmate de aceste experimente: timpul are 3 dimensiuni. Prin urmare, lumea Pamantului poate fi considerata ca un obiect sexadimensional: lungime, latime, inaltime, varsta sau data timpului, varianta a Istoriei sau eroziunea timpului, densitatea sau ritmul/viteza Timpului. Conceptul de "sageata a timpului" ca a patra dimensiune (moment de timp) e un caz particular al conceptului sexadimensional (ritmul/viteza timpului) ceea ce duce la conceptele de gravitatie si energie si ele sunt simultan [inter]conectate. Conceptele "podurilor Einstein-Rosen", cunoscut din 1916 sau a "gaurilor de vierme" introduse in stiinta de John Willer in anii '50, sunt calatorii in a 5-a si a 6-a dimensiune, adica [niste] "calatorii" clasice, care au fost descrise de H. Wells.
"

Nota de editor:
"Dupa cum cititorul a putut observa, autorul nu a dezvaluit secretele de proiectare ale MT. Din fotografie puteti vedea electromagnetii, care formeaza o constructie stereometrica regulata, si cablurile care fac legatura intre MT si centrul de control. Dr. Chernobrov a mentionat numai undele electromagnetice convergente. Pentru a intelege functionarea este necesara dobandirea unei idei clare despre undele electromagnetice convergente. Sa ne imaginam efectul de incretire produs de o piatra [aruncata] pe suprafata apei. Undele [circulare] se propaga din centru catre periferie. Undele convergente se afla exact intr-un proces opus: undele se propaga de la periferie spre punctul central. E posibil asa ceva in natura? Da, cu siguranta. Dr. Chernobrov scria: "Sa aruncam un cerc pe apa si inauntrul cercului vom vedea cum converg undele". Tehnologia folosita de dr. Chernobrov la Masina Timpului se bazeaza pe un principiu similar."




 MT


Ultima editare efectuata de catre mm in Dum Dec 14, 2014 9:28 am, editata de 7 ori

mm

Mesaje : 162
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Timpul, Timpul

Mesaj  Admin la data de Lun Mai 30, 2011 10:57 am

Foarte interesante aceste Calatorii in Timp efectuate de cercetatorii rusi! Bravo lor! Au dat chiar si dovada de curaj publicand toate acestea.
Am dat candva peste un articol, scris sub forma unui dialog, de provenienta neprecizabila, in care aceasta conceptie a timpului tridimensional era examinata in detaliu. Prin urmare eram deja pe jumatate convins de tridimensionalitatea timpului. Nu pot , totusi, sa-mi reprim o anume doza de surprindere constatand ca rusii acestia chiar si calatoresc in timp. Experimental, practic, efectiv!
Experimentul Philadelphia, si cartea naucitoare scrisa despre acest experiment, (Experimentul Montauk) pe care am citit-o (de nu-mi venea sa cred), sunt foarte clare de-acum. Secretismul este o trasatura atat de specifica fiintelor umane... Unde dispare nevoia de dreptate, de cinste si de intrajutorare, atat de clamate de maimuta umana aflata la ananghie, atunci cand puna laba pe un secret din asta, care o poate scapa de griji?

Sa iesim din off-topic spunand ca asteptam si celelalte traduceri, celelalte articole din grupul "calatorie experimentala in timp".

Admin
Admin

Mesaje : 33
Data de inscriere : 12/01/2011
Localizare : Brasov

Vezi profilul utilizatorului http://cercetareromaneasca.forumgratuit.ro

Sus In jos

Re: Timpul, Timpul

Mesaj  mm la data de Mar Mai 31, 2011 1:02 am

Mai toata ziua am cautat o informatie referitoare la ozeneul rusilor (caci acel cort cu electromagneti, la a 5-a sa editie aducea din ce in ce mai mult cu un ozeneu) si nu am mai dat peste ea.
 Voi continua traducerile deoarece se fac cunoscute niste rezultate pe-acolo. Ce am aflat pana acuma se potriveste cu cele stiute deja de la Kozyrev. In plus este constatarea, si inventia bazata pe ea, ca un camp electromagnetic de o anume forma realizeaza o curgere de eter (sa-i spunem asa) dinspre noi spre "lumea cealalta", ceea ce provoaca modificarea vitezei de scurgere a timpului.

 Experientele acestea confirma bine si lucrarile lui Mishin referitoare la anvelopele de eter. De asemenea, confirma si anvelopele (de eter) din Chimia Oculta a teozofilor. Mi-a placut afirmatia franca despre studiile -pe buget guvernamental- a OZN-urilor care ne confirma ca au fost folosite de cercetatorii rusi documentele, probele, filmele cu ozeneuri. Folosite de cercetatori, printre altele, ca sa faca obiecte asemanatoare. Reiese clar din textele traduse pana aici ca unele din ozeneurile observate folosesc "calatoria in timp" ca si tehnica principala de deplasare. Nimic deosebit totusi, daca ne gandim la platforma lui Grebennikov, care se plangea si el de "glisarile" neintentionate in timp, pe care le suferea si el cu ocazia zborurilor sale pe deasupra stepei. Sa vedem ce spune dr. Chernobrov in articolul urmator:

3. Experientele cu un om in Masina Timpului
Zborurile primilor temporonauti (astronauti in timp)
D. Vadim A. Chernobrov

 
 In cei 14 ani de experiente asociatia noastra de Cercetare, "Kosmopoisk" [poisk= cautare], a reusit sa construiasca patru sisteme/aparate de laborator de mica dimensiune si mica putere pentru testarea/adeverirea posibilitatii de control a curgerii timpului (alte doua se afla in constructie acum). Aceste sisteme permit schimbarea vitezei [de curgere] a timpului fizic (aceste sisteme le numim curent prototipuri de MT). S-au facut niste experimente de accelerare si deccelerare a Timpului [cu ele]. In afara de aparate noi am folosit insecte si soareci ca animale de laborator. Ne-a luat mult timp ca sa facem/ajungem la/ experientele la scara mare (cu om inauntru). Ideea de a construi un aparat parea foarte complicata. Si a fost foarte costisitor de construit fara finantarea Statului sau a altui sponsor.
 Nu am avut de nici unele dar exista intotdeauna o cale de iesire.


3.1. Constructia [aparatului] "LOVONDATR-7"
 Nota editorului:
 Denumirea LOVONDATR in Rusia inseamna capcana pentru sobolani. Aceasta denumire tine de toate desenele lui Chernobrov, deoarece crearea primei MT a fost camuflata intr-un proiect de cercetare pentru obtinerea unei capcane electromagnetice pentru sobolani. [mosc de sobolan?]
 

In vara anului 2001, dupa cativa ani de pregatiriri, "Kosmopoisk" a inceput asamblarea celui mai mare aparat de acest tip. Lucrarile au durat trei luni: in jur de 100 de oameni au luat parte la constructia si asamblarea aparatului MT. Erau acolo: o sfera de 30 cm cu dublu EWS, inauntrul unei altei sfere cu diametrul de 1 m, tot cu dublu EWS, plasata la randu-i intr-o alta sfera de 2,1 m diametru cu triplu EWS. Fiecare EWS e un sistem de solenoizi emitatori, care creaza o unda electromagnetica convergenta.
Nota Ed: vezi detaliile asupra undelor electromagnetice convergente in precedentul articol al autorului [peste care nu am dat].

 Intreaga tripla constructie (asemeni papusilor rusesti Matrioşca) se presupunea ca va fi folosita pentru soareci. Pentru experimentele cu om, am scos EWS-ul interior iar EWS-ul mediu lucra ca si modul de sarcina utila (UL) [?]. Sferele medie si exterioara aveau usi pentru accesul unui om si [a] incarcaturii. Aveau de asemenea un sistem simplu de sustinere a vietii (in special sisteme pasive si active de conditionare si indepartare a condensului).

  3.2. Experientele cu animale
 In timpul testelor cu un nou aparat MT ne-am imaginat urmatoarea succesiune: intrarea in experiment mai intai a soarecilor, apoi pisicile, apoi un om ar fi trebuit sa-i urmeze. A avut loc o livrare speciala de 21 soareci si apoi 10 soareci de laborator din Moscova. In timpul experientelor cu soareci, datorita anomaliei zonei de influenta si temperaturii mari, cei mai multi dintre soareci (25 din31) au murit. Dar dupa ce ceilalti soareci au supravietuit pe parcursul a doua ore de experimentare, am decis sa incepem urmatorul stagiu.

 Voluntarul a fost ales cu o luna inainte de experimente. Pisicile de rasa nu sunt bune datorita sensibilitatii lor [exagerate], sau pentru ca iubitorii lor stapani se tem[eau] ca le vor face victime. Pisica de care aveam nevoie a venit ea singura. O membra a experimentelor "Kosmopoisk" , Maria Lorenz, isi cumpara o inghetata, cand un pisoi istovit a iesit de sub o poarta, la cersit. Viitorul animal pentru teste a fost imediat botezat Plombir (dupa sortul inghetatei) si luat la centrul de cercetare. A trecut o luna, si Plombir s-a antrenat mancand conserve de peste, a prins toti soarecii din imprejurimi si a atins greutatea standard corespunzatoare varstei sale. Acest veteran parea sa fie candidatul ideal pentru experientele noastre dificile, care puteau avea rezultate impredictibile. Dar motanul era prea priceput. Atunci cand am pornit aparatul la o distanta de 200 m de motan, el a simtit cumva campul slab (e posibil ca pisicile simteau exact acest camp deoarece aparatul lucra absolut silentios). Motanul a avut un presentiment in privinta intentiilor noastre si a zgariat-o pe Masha, "mama sa adoptiva" (a fost primul incident cu acest motan dragut). Pe urma pisoiul a disparut repede in padure. Dimineata, atunci cand am oprit aparatul, pisoiul a revenit. In urmatoarele zile pisoiul tot asa fugea in primele secunde ale experientelor si aparea imediat dupa ultimele secunde.

 A fost motivul principal pentru care am luat un caine ca prim animal de experienta. Chiar cu cateva zile inainte de primul experiment un alt voluntar a aparut in centru. Era un caine [el] negru de rasa necunoscuta cu piept alb. Inca nu stim din ce parte a acestei paduri salbatice a aparut. Datorita straniei aparitii (imediat dupa declinul de Luna Noua) cainele a primit numele de Lunahod (Moon-buggy). Acest Lunahod a fost pus inauntrul aparatului. In timpul imbarcarii a tremurat cu frica si a fost nelinistit pe tot parcursul experimentului. N-a avut rabdare pentru cele doua ore de planificate [cu el] in cabina si s-a eliberat [singur?] si a parasit aparatul la minutul 108 al experimentului.

 Neluand in calcul stresul nervos, [noi] nu am gasit nici o deviatie in sanatatea cainelui, la fel ca si in cazul sanatatii ultimului grup de soareci de laborator. La ora 7 p.m. in August 26, 2001, dupa examinarea medicala finala a dormindului caine Lunahod, am decis sa incepem experimentele pe om.

  3.3. Experientele cu om
 Selectia primilor candidati pentru grupul experimental s-a facut din cativa zeci de voluntari. Nu cunosteam exact marimea stresului fizic si psihologic care urma sa solicite omul pe durata calatoriei in timp. De aceea am avut pretentii marite de la candidati. Astfel, dupa cateva articole si carti publicate despre aceste experimente, centrul nostru de cercetare "Kosmopoisk" a primit cateva zeci de scrisori cu cererea de-a lua parte la experimente si chiar de "a calatori in trecut pentru a face cateva corectii acolo", [asa ca noi] am decis sa nu lucram cu voluntari, care n-aveau antrenament/pregatire [training]. Numai membrii "Kosmopoisk" au luat parte la aceasta selectie. Acesti membri au fost testati in expeditii reale in (foarte) extreme conditii.

 Primul barbat [propus] sa intre in experiment a fost Ivan Konov. Poate acest nume va ramane in istorie ca primul temporonaut. Asta va depinde cum vor fi evaluate aceste experimente de catre alti oameni de stiinta, dar acum putem fi absolut siguri ca aceasta a fost prima incercare de calatorie a omului in timp prin intermediul unor aparate tehnice, si asta e un fapt real [adevarul adevarat].

 Primul zbor in timp a unui om a avut loc de la 7.30 p.m. pana la 8.00 p.m. (August 26, 2001). Deccelerarea timpului fizic a fost inregistrata pe parcursul a unei jumatati de ora, timp de referinta. Maxima descarestere de viteza a timpului a fost de 3% din timpul de referinta terestru. Dr. V. Chernobrov, sef al experimentelor, a efectuat masuratorile si controlul MT din afara.  

 Dupa zborul lui Konov, in acea zi si urmatoarele, mai multi au luat parte la experientele de deccelerare a timpului inauntrul MT. Ei au fost: dr. V. Chernobrov, V. Fokeev, A. Gavritchenko, D. Kurkov, M. Lorenz, L. Kuleshova, E. Golovina si altii.

 Ce au simtit oamenii pe timpul calatoriei in timp? Desigur, aceasta intrebare era cea mai interesanta. Nu s-au facut experimente cu echipament de masurare sau animale in MT, care sa poata da un raspuns. Numai un om din noua nu a simtit nimic. Cinci oameni din 6 au simtit ca pulsul lor a devenit mai rapid, usoare ameteli, o mica mancarime de piele si alte usoare senzatii. Toate cele trei femei au simtit o mai mare gama de emotii. Ele au fost: aparitia de "cer luminos" [instelat?], "vortex/vartej luminos", "puncte/pete colorate" in campul lor vizual, rasuciri in corp, parasirea astrala a corpului, "racirea extremitatilor", etc.

 Nu au fost senzatii neobisnuite printre oamenii aflati in afara aparatului, cu exceptia durerilor de cap. Putem doar sa adaugam, ca [noi] am avut cele mai surprinzatoare senzatii inainte de pornire dar nu dupa pornire[a aparatului]. Iata o mica lista cu observatii: o semnificativa cantitate de ozon in aer (se simtea [si] la cateva sute de metri de MT), aparitia brusca si la fel disparitia radiatiei (a fost inregistrata de aparate), efecte luminoase bizare (inclusiv repetate fenomene luminoase pe cerul de deasupra aparatului), sunete ciudate ce se auzeau dinauntru si alte senzatii obiective si subiective. Trebuie sa subliniem ca aceste senzatii au fost observate inainte de primul start, adica in momentul in care nu era nimic inauntrul MT care sa produca mirosuri stranii, radiatie speciala.

  3.4. Concluzii din experiment

Aceste concluzii coincid partial cu finalul traducerii precedente: 2. Experimente de schimbare a directiei si ritmului/vitezei Timpului, incepand de la blocul care incepe cu: "Prin experiment s-a stabilit ca procesele..."


 Dupa cum am putut constata citind povestirea lui Chernobrov, putem afla de la domnia sa multe lucruri interesante despre comportamentul pisicilor si cainilor, constatand o sensibilitate sufleteasca la acest cercetator si o exprimare verbala foarte buna dar nu aflam nimic despre inventie, amanunte tehnice, tehnologie, etc. In privinta rezultatelor aflam putine informatii: ca se produc fenomene luminoase in aer in jurul aparatului, ca se produce ozon pana la distanta mare de aparat, faptul important de producere a "peretilor despartitori" (de eter) intre volumele cu ritmuri diferite de timp, o anume inertie la pornire, aparitia in salturi a efectelor, si alte cateva informatii. Putem spune ca unele informatii sunt destul de generale si despre care se poate afla si din alte surse (in special din relatarile martorilor de OZN-uri) iar altele noi, cel putin pentru mine.
 E clar ca grupul de cercetatori a simtit nevoia sa-si asigure prin publicitate prioritatea sau unele finantari dar pastrand tacere absoluta asupra proiectului si tehnologiei. Cred ca si-au atins scopul si, in ce ma priveste, sunt convins ca experimentele lor sunt reale, cu rezultate reale.

[Am gresit in cele spuse mai sus, lucru evidentiat in postarile ulterioare unde apar si scheme de principiu, principiul insusi de functionare si realizare; scuze!]

 Sa vedem ce spun alti cercetatori, mai titrati, in problema timpului. Unul din ei este profesorul universitar Dr. Albert I. Veinik, de la Institutul de Fizica si Tehnica al Academiei de Stiinte din Belarus, specialist in Termodinamica (una din cele mai greu de patruns stiinte tehnice). Preiau din articolul sau doar partea referitoare la timp.

  4. Despre proprietatile fizice ale timpului si spatiului
Despre cateva proprietati ale Timpului
Prof. Dr. Albert I. Veinik


 Fenomenele chronale (notiune legata de timp) si fenomenele metrice (notiune legata de spatiu) sunt niste noi fenomene simple si exotice, care explica [dau raspuns la] o multime de intrebari. Dupa Newton timpul este "masura duratei", de ex. durata unor procese sau evenimente. Toate fenomenele simple trebuie sa corespunda cu cele sapte principii ale GT [Teoria Generala a lui Veinik], astfel ca prin mijlocirea de fenomene simple e posibil sa se tina sub control timpul (si spatiul) in acelasi fel utilizat pentru a controla alte fenomene simple: rotationale, vibrationale, termice, electrice si magnetice, luand in considerare specificul fiecarui fenomen.

 E important sa notam: timpul fizic real "υ", care e definit de fenomenul chronal si timpul nostru obisnuit, "t", anuntat la radio, sunt in principiu diferite.

 Durata lui "t" este o descriere simbolica, care nu e prezenta in natura. Omul, din ratiuni de organizare a societatii, l-a inventat. Timpul symbolic "t" "curge" sau "se misca", chiar exact, cu VITEZA CONSTANTA din trecut spre viitor si sunt cateva servicii speciale care il masoara.

 Timpul "υ" exista realmente in natura ca si proprietate chronala a unor obiecte date (corpuri), de la bacillus pana la stele; el poate "curge" sau sa "mearga" cu orice viteza alternativa, de la zero la infinit.

 Astfel, in principiu este imposibil sa controlezi "miscarea" unui timp simboloic inexistent "t". Pentru a controla viteza de "miscare" a timpului real "υ" e suficient sa selectam corect valorile din ecuatii. E necesara substituirea valorii "τ" [tau] in ecuatii. "τ" este intensitatea chronala (sau chronal); ea este invers proportionala cu valoarea "υ". Daca chronalul "τ" creste, viteza[ritmul] tuturor proceselor din corp creste de asemenea.

 E interesant de notat: unele legi fizice cunoscute includ timpul real "υ", dar alte legi folosesc timpul simbolic "t" ceea ce conduce la greseli serioase. In legea a doua a lui Newton denominatorul [numitorul] din formula acceleratiei foloseste patratul timpului real (dυ2). Astfel, pentru cazul a doua corpuri intr-un experiment de coliziune, atunci cand exista o diferenta de viteza a timpului de 10 ori, fortele de actiune sunt de 100 ori mai mari decat cele de reactiune. In felul acesta, a treia lege a lui Newton -conservarea miscarii (si a momentului)- este violata in ac. situatie. Se creaza o forta necompensata care permite miscarea "miscarea pe baza fortelor interioare" (asa-numita miscare fara reactiune). Conform cu principiul al treilea din GT (legea de stare), acest proces poate fi creat prin mai multe metode: de ex. o bila miscandu-se prin interiorul suprafetei unui inel isi schimba viteza. Alt exemplu e un volant, care se roteste, iar viteza jantei la un capat [latura] se aduna cu viteza de miscare in acest punct a suprafetei planetei, dar in partea cealalta a volantului viteza jantei se scade din viteza de rotatie a planetei. Din cauza vitezelor diferite bila si partile jantei au valori chronale diferite, asa ca bila preseaza asupra inelului altcum; la fel, janta apasa pe axa altfel. In felul acesta apar niste forte necompensate. Sa ne amintim de experientele lui Kozyrev, care includeau giroscoape in rotatie, (1,p.444). Conform principiului al treilea din GT, au fost produse mai mult de 30 de dispozitive care dovedesc concluziile teoretice (1, p.413,428).

 Existenta diferentelor chronale la aceste tipuri de dispozitive conduce la curgerea de substanta chronala (al cincilea principiu din GT) ceea ce ne permite sa folosim dispozitivele ca pe niste reale generatoare de radiatie chronala. Cu asemenea generatoare se poate stimula sau reprima activitatea vitala a organismelor, se poate accelera transformarea [reactia] zahar-spirt ori imbatranirea vinului, se poate creste puterea de germinare a semintelor, sa se creasca viteza de crestere a plantelor de 2-3 ori, sa se mareasca productivitatea plantelor de 1,5 ori. Intr-un experiment de calire [turnare?] a aluminiului, care a fost iradiat in timpul procesului de calire, acesta a dovedit o crestere a limitei de coeziune [prob. rezistenta la rupere] cu 11% [?desi, prin calire aluminiul se inmoaie si putini cunosc acest lucru], randamentul cu 46% si alungirea a scazut cu 6%. A se vedea monografia [7] despre proprietatile chronale ale substantei.

 Alt exemplu: Toate legile fizice cunoscute ale transferului de energie: conductivitatea termica a lui Fourier, difuzia Fick, electroconductivitatea lui Ohm, ecuatiile lui Maxwell si altele, includ timpul simbolic t, ceea ce ne permite sa comparam productivitatea diverselor dispozitive in practica. Acest punct de vedere este considerentul ce dovedeste eroarea de principiu a relativitatii lui Einstein. Dupa aceasta teorie, concluzia despre variabilitatea vitezei timpului a fost facuta pe baza analizei ecuatiilor lui Maxwell si a binecunoscutei transformari Lorenz, acestea incluzand [ambele] timpul simbolic t "care se misca" cu viteza constanta
[ceea ce e un nonsens absolut, vrea sa spuna profesorul].

Din cate putem constata, profesorul are niste carti/manuale destul de extinse, continand teorii proprii. Pozitia (1.), la care face adesea referiri in text, este:
Veinik A. I. Thermodynamics of real processes. Minsk: Science and techniques, 1991 - 576 p.
 E bine sa ne ferim de teoretizarile prea inalte, pastrand o relatie cat mai stransa cu masuratorile, cu experimentele. O alta teoretizare, aparent mai concreta, gasim in articolul:

5. Experimentand cu timpul
Prof. Velimir Abramovich
Time Institute, Rotterdam


 1. Toate sistemele fizice si biologice sunt niste "masini de timp" conduse natural cu timpul intern intrinsec [lor].

 2. Sunt trei nivele de timp:

 a) "Timpul General" este infinit si in mod esential diferit si independent de Spatiu si Materie; este real, identic cu Existenta si exista dincolo de perceptia noastra senzoriala ca non-spatial, entitate adimensionala. El genereaza, sustine si guverneaza toate fenomenele universale aparand de nicaieri direct ca si cauza aparenta a schimbarii si poate fi trait/simtit numai prin intermediul evenimentelor consecutive. Mai mult, -si nu-i nimic nou in asta- "Timpul General" functioneaza ca si orice alta Lege Naturala, existand ca pur "Principiu de Timp"[?]. El apartine de taramul metafizicii si definitia sa ontologica este "Continuitatea". Cu toate astea, cel mai important de inteles si de recunoscut este rangul sau: "Principiul Timp" este cea mai fundamentala "Lege Naturala". Intrucat este adimensional, conceptul de "cuanta" nu este aplicabil la interpretarea sa.

 b) "Timpul intern" este "timpul cod" care structureaza sistemul fizic si ii regleaza functionarea, adica schimbarea reactiei [sistemului], reactie provocata de influentele externe;

 c) "Timpul local" este "timpul operator" sau timpul conditie externa Sistemului Fizic care aplicat peste debitul [lui?] e o noua stare fizica. In cazul unei rearanjari totale a "timpului cod intern", "timpul operator local" da nastere unui cu totul nou Sistem Fizic. Ambele timpuri, intern si local, sunt date si determinate de blocuri/unitati?/ de benzi de frecvente  ale Spectrului Electromagnetic si exact de aceea este posibila ingineria-de-timp si face din controlul timpului un obiectiv realizabil.

 3. De ce campurile electromagnetice afecteaza (si ajusteaza) viteza/ritmul curgerii-de-timp in obiectele materiale solide? Poate fi asa din cauza ca Materia insasi in ultima instanta e compusa din aceleasi feluri de campuri ([de ex.] racind profund materia solida, experimentul ne conduce in final la o structura ondulatorie/unda/, care se comporta ca Lumina si poate fi manevrata in acelasi fel). De ce se asociaza cu timpul [expresii precum]: particule "grele" sau unda "moale"? Odata ce timpurile specifice sunt date de frecvente, de fapt nu avem "dualismul" Materiei ci numai efecte relative datorate aranjamentului-de-timp al frecventelor implicate. Calculul frecventei naturale dintre "timpul cod" intern al Sistemului Fizic si "timpul operator" aplicat [peste el]creaza proprietatea de "moliciune" si "duritate". Probabil ca fiecare element chimic al sistemului periodic are propriul sau "cod de timp intern" specific si interactiunile lor sunt "timpuri-operatoare" de baza. Rezonanta e o sincronicitate a structurilor. Filozoful antic Democrit concepea "atomii" ca fiind de orice dimensiune, in care sunt lumi, construite din atomi asa de mari incat noua ne apar ca spatiu "gol" si noi trecem prin ei fara sa stim. Astazi poate avem nevoie de o viziune mai buna asupra a ceea ce este atomul adevarat. Atomul poate fi o entitate elementara, indivizibila in orice imprejurare. Asta pare sa fie principala proprietate a blocurilor/units/ din Spectrul Electromagnetic; nu conteaza cat de lung e, mm sau km, entitatea EM nu poate fi taiata in bucati. Modulatia este tot un efect de "timp-modificare". Emisia de EM modulate exista ca intreg dar nu poate fi perceput in noul "prezent" produs de modularea campului.

 4. Sageata de timp din Spectrul Electromagnetic: "Prezentul" e stabilit de campul de la care incepe experimentul (poate fi folosita orice frecventa din spectru); frecventele mai inalte sunt "trecutul"; frecventele mai joase sunt "viitorul". Astfel, orientarea data natural a timpului trecut-viitor, in spectrul EM e reprezentata de traversarea de la frecventele inalte spre cele mai joase (desigur, aceleasi holds pentru "perioada" si "lungime de unda"). Practic, nu e nici o limitare in privinta directiei sau vitezei timpului. De cate ori campul EM este comutat de catre om, o noua conditie initiala de timp e creata; timpul-local "Prezent". Setul celor trei campuri EM e cel mai eficient, acoperirind toate cele trei moduri de timp: trecut, prezent si viitor. Dar chiar si mai bune rezultate se vor obtine daca experimentatorul isi izoleaza experimentul de inevitabilele influente spontane ale campurilor EM - prin aditie, un al patrulea camp cu caracteristici speciale. Daca experimentatorul aplica [niste] campuri EM de inalta frecventa, sistemul va "calatori" in viitor; daca se aplica campuri de frecventa mai joasa, sistemul va fi transferat/mutat in trecut; daca campurile EM sunt de frecvente mai inalte decat acelea care structureaza sistemul insusi, va fi complect mutat in viitor [sistemul], va dispare din fata ochilor celor supusi "timpului prezent" de referinta; daca sistemul e expus unor frecvente joase (conform cu Legea matematica exacta [!??], care regleaza toate evenimentele de transfer/mutare in timp), sistemul va incepe sa se deplaseze in salturi, sarind in campuri sau disparand in trecut. "Sarind" este exact macro-efectul ce demonstreaza adevarata natura a miscarii in general: este exclusiv discontinuu (cuantificarea spatiului e singura solutie fizica la paradoxurile lui Zenon). Trebuie subliniat aici ca Electromagnetica lui Maxwell nu cuprinde/acopera aceste cazuri, [care] neglijeaza inseparabilele [inerente, intrinseci] proprietati-de-timp ale Spectrului EM si e f. departe de orice considerare a rolului activ al timpului in evenimentele electromagnetice (N. Tesla nu a folosit niciodata ecuatiile lui Maxwell, numindu-le "poetice").

 5. Daca luam cele mai vechi [si] radical realiste abordari fata de matematica, vom da peste un tablou profund nou care ne va permite sa intelegem puterea sa enorma dar inca nefolosita. Luata ca intreg, matematica nu e altceva decat o ascunsa stiinta a timpului (nu numai algebra e asa cum a indicat Hamilton). Reprezentarea "Timpului General" a dimensional in Geometrie este un "punct"; in Aritmetica este "Zero". "Punctul" este imaginea "Timpului General"; "Zero" este numarul "Timpului General". Operatiile matematice insesi sunt de asemenea non-spatiale si adimensionale, ele sunt de [au] natura timpului si "Principiul Timpului" lucreaza prin ele, ele fiind time-tools uneltele timpului.

 6. Obiectele geometrice si aritmetice ce au dimensiuni si cantitati corespund Spatiului si Materiei. Din moment ce infinitii nu pot coexista (Melissus din Samos), daca timpul e infinit, Spatiul si Materia trebuie sa fie finite. Spatiul (sau "continuumul" - definitia ontologica a spatiului ca dimensional si finit) e structurat de quante indivizibile de orice lungime, aranjate (rarefiate) de timp. Registrul de cuante de spatiu coincide cu registrul Spectrului EM, de fapt, Spatiul si Spectrul EM sunt unul si acelasi lucru. "Unu" e cuanta aritmetica de spatiu si poate fi interpretata ca [niste] o "frecventa prezent" a Spectrului EM - frcventa aleasa ca sa incepem experimentul-timp. "Unu" poate fi o lungime (any) ca in Aritmetica Euclidiana - "unu" este o "linie". Kronecker a fost inspirat atunci cand a statuat ca noi ar trebui sa folosim numai numere naturale ("create de Dumnezeu"). Intr-adevar, folosind [pe post de] "unu" o "linie", putem exprima matematic intreg spatiul fizic. 'Lungimea' nu are directie preferentiala sau pozitie si de aici [rezulta] ca "legea sferica" va genera spontan o sfera. Pentru a construi intreg spatiul , numai o singura dimensiune - lungimea (Diametru) si "legea sferica" sunt necesare; celelalte si proprietatile spatiului apar [odata] cu ele. Numerele naturale (cu exceptia lui "zero" - "Timpul General" si "unu" - "linia" sau "cuanta de spatiu") corespund timpului intern si celui local. Dar, daca examinam mai amanuntit, vom constata ca cele doua timpuri, local si intern, sunt operatori contrari (reciproc dependenti), care genereaza si poarta Spatiul si Timpul printr-un constant transfer-de-timp/mutare in timp . Timpul este de asemenea cauza "miscarii eterne" din Univers; miscarea este asincronicitate precum e [si] schimbarea insasi.

Materia este un Numar...

 7. Materia e un Numar. Sistemul fizic este un caz special al configuratiei-spatiu, supusa numai unui (si) intrinsec armonios "cod de timp" intern; el [sistemul?] este condus (pus in miscare) de catre "operatorul de timp" local, sau de catre campurile EM exterioare. (N. Tesla nota ca nu e energie in sistem in afara celei primite din mediu - "Nu exista energie in materie cu exceptia celei absorbite din mediu.")

 Globurile de lumina ("Globuri de Foc" [Fire Balls]) sunt sintetizate din campuri EM prin intermediul "matematicii-de-timp" si pot fi structuri stabile in anumite conditii EM. Materialul corpurilor se formeaza in acelasi fel; diferenta consta doar in complexitate (numarul de frecvente de timp-organizate??). Legea (Timpul) si forma initiala (sferica) sunt unul si acelasi lucru; varietatile de dimensiuni provin din frecventele constitutive iar varietatile de forma (deformari ale sferei) provin din "operatorii de timp local" (campuri EM externe).

 8. In intreaga istorie a stiintei, Kozyrev a fost primul care a aratat clar [catre] cea mai importanta problema din Fizica, cerand ca notiunea de Forta (si energie de asemenea) sa fie substituite prin "Timp", cu formularea "Legea Timpului". Pentru el Timpul era Forta. (Chiar si Arhimede credea ca notiunile de "Timp" si "Forta" sufera de suprapunerea continuturilor lor si de aceea nu se disting una de alta; el credea de asemenea ca parghia avea proprietati "mistice": o parghie fizica mai lunga plus greutatea e mai grea decat o parghie mai scurta plus aceeasi greutate, dar necesita o forta mai mica pentru a opera. Pentru Arhimede asta dovedea existenta unei legaturi nedezvaluite/nevazute intre Spatiu si Forta.) Totusi, hai sa consideram "parghia matematica": "bratele" sale sunt dimensionale -au lungime, dar ce-i cu (al sau) "punct-de-sprijin"? Este oare adimensionalul "punct-de-sprijin" al parghiei matematice un Spatiu, spatial? Nu pare a fi asa. Newton in "Principia" spunea: "Timpul Absolut Curge..." Cum vine aceasta "miscare a timpului" si care e relatia ei cu Forta? Newton cauta "cauza fortei".

 9. In concluzie: cercetarile teoretice contemporane din Fizica, si in mod special cele din Cosmologie, sunt profund desprinse de realitatea fizica. Criteriul "limitarilor naturale din matematica" (Rene Thom) trebuie sa fie reintrodus ca si stricta interpretare fizica a fiecarui simbol si formula, folosite in experientele fizice. Rolul timpului este absolut complet necunoscut. Timpul e considerat inactiv in experiente; aicea nici macar ipoteze nu avem, nici vorba sa se mentioneze lipsa oricarui fel de definitii [de timp]. Teoria Relativitatii nu ne poate ajuta prea mult odata ce Einstein porneste de la presupunerea ca "timpul nu exista in realitate". Dar conform cu extrem de importanta lucrare a lui Vadim Chernobrov, pionier al experimentarii intense de "schimbarea vitezei de curgere a timpului", produsa si controlata prin campuri EM, a fost gasita calea spre intreaga cunoastere si conducere/subjugare a Timpului. In curand va deveni evident ca toate experimentele fizice sunt in ultima instanta explicabile pe baza timpului. Timpul genereaza Spatiu si apoi Materie; asta e cauza si dirijorul a tuturor schimbarilor cosmice. Experimentele reusite cu timpul, folosind campuri EM ne descopera intregul fundament al Fizicii. Rezultatele initiale, valide, repetabile si usor masurabile in obtinerea "controlului timpului" nu se discuta, sunt mai multe de acest fel decat putem recunoaste la acest moment [??]. De altfel o noua mentalitate stiintifica (potrivita, normala] necesita deblocarea ideilor ce sustin noul, as indrazni sa spun ca "Tehnologiile Transferului in Timp" sunt pe punctul sa apara.


 De la inceput am avut impresia unei teoretizari cam aleatorii (scopul articolului profesorului Abramovici fiind unul de teoretizare, in esenta), pe parcurs am constatat ca ideile promovate sunt extrem de interesante si -evident- noi. Ramanand cu impresia initiala, respectiv teoretizarea riscata odata cu indepartarea de strict masuratorile, consider ca examinarea ideilor ar putea fi totusi utila.
Desigur, responsibilitatea definirii celor trei feluri/nivele de timp ii revine profesorului. Nu cred ca experientele au dovedit tocmai identitatea cu forma teoretica prezentata aici dar este cert ca ele au pus in evidenta existenta timpului tridimensional. Profesorul a lansat o dezvoltare-interpretare a celor trei dimensiuni de timp bazandu-se probabil si pe lucrarile lui Mishin (posibil si ale altor cercetatori; sa nu uitam ca in Rusia are loc anual un congres pe subiectul Timp si Spatiu).

 Foarte buna mi s-a parut observatia facuta privitor la materia alcatuita din unde. Cam toata lumea stie acest lucru dar toata lumea uita acest lucru atunci cand face experiente de fizica. De aici si concluzia logica asupra absurditatii intrebarii: "Unda sau corpuscul?" care apare ca o falsa intrebare intrucat toata materia e facuta din unde, corpusculii fiind doar niste registre de frecvente din spectru, adica tot unde.

 Interesante sunt si propunerile autorului legate de operarea cu cele trei categorii de timp definite de el. Aici intra aditia (inclusiv aditia repetata= produsul) si impartirea (daca asimilam evolutia in salturi de la unele din experiente cu impartirea, divizarea), acestea putand fi viitoare subiecte de meditatie/studiu.

In esenta, a legat fiecare din cele trei nivele de timp de cate un ... loc. General, local si interior. In rest, de retinut unele din ideile acestui autor dar cu conditia, sub rezerva, verificarii lor ulterioare.


Ultima editare efectuata de catre mm in Mier Sept 04, 2013 1:58 am, editata de 4 ori

mm

Mesaje : 162
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Timpul, Timpul

Mesaj  mm la data de Vin Iun 03, 2011 1:18 pm

E clar ca s-au scris in revista NET mai multe articole de teoretizare decat cele "de experimentare" (Chernobrov), cu scopul asigurarii prioritatilor de publicare, si doar viitorul ne va arata in ce masura ipotezele teoretice se vor confirma.
 Deocamdata, pe baza informatiilor tehnice de la martorii fenomenelor OZN si pe baza lucrarilor despre Timp ale profesorului Kozyrev, se poate constata o redundanta intre efectele aparute in cadrul celor trei surse: experientele lui Chernobrov, martorii fenomenelor OZN si lucrarile lui Kozyrev. Bazandu-ma pe aceasta redundanta am siguranta adevarului unor informatii.

 Diversi alti cercetatori, nu numai echipele rusesti, au desfasurat experimente de transfer in timp. Sa vedem ce spune Thomas Bearden, un binecunoscut autor de dispozitive de free energy, referitor la timpul fizic:

 Teoria cuantica a timpului recunoaste patru polarizari pentru foton:
- De energie dupa axele x, y, z si t;
- Polarizat dupa axa x (sau y), fotonul este un foton transversal;
- Polarizat dupa axa z (in lungul liniei sale de miscare in spatiul tridimensional), fotonul este un foton longitudinal;
- Polarizat dupa axa timpului, fotonul este un foton timp-polarizat sau foton scalar.
* Fotonul individual longitudinal sau fotonul scalar nu este observabil.
* Combinarea unui foton longitudinal cu a unui foton scalar e observabila sub forma unui potential scalar instantaneu.
 Ultimele doua afirmatii sunt preluate din: F. Mandl si G. Shaw, Quantum Field Theory, 1984.
Gasim la Bearden si o schema de transfer temporal al unei mase:


 

F"0"

Schema in sine nu spune mare lucru dar in principiu redundeaza cu experientele lui Chernobrov, respectiv se supune iradierii cu fotoni (unde longitudinale) o masa si aceasta sufera un transfer temporal. In continuare, Bearden arata cum poate fi folosit transferul temporal de masa in tratamentele medicale ale unor afectiuni grele (cancer, HIV, etc.). In acest sens el da exemplul metodei de tratament Priore, experientele cu fracturi osoase ale lui Becker, s.a., ca aplicatii ale transferului in timp.  

 Sa mai examinam niste articole din revista NET, in care gasim si datele constructive ale electromagnetilor folositi la MT (imi retrag criticile anterioare) si acelea in care autorii s-au straduit sa faca o matematizare.

Metoda si aparat pentru controlul parametrilor temporali ai proceselor fizice prin intermediul Schimbarii Densitatii de Energie a Spatiului
Alexander V. Frolov


 Aceasta inventie tine de metodele si aparatele de asigurare a controlului vitezei proceselor fizice (inclusiv procesul existentei materiei in spatiu-timp) prin cresterea si descresterea densitatii de energie a spatiului (adica densitatea de energie a vidului fizic sau densitatii de eter).

 Sa rememoram istoria inventiei:

 Au [mai] fost propuse niste metode si aparate in scopul influentarii vitezelor reactiilor fizice si chimice, proceselor biologice sau a perioadei de oscilatie a unui sistem. In lucrarile lui N.A. Kozyrev [1] se afla o descriere a influentei unor procese (de ex., procesul de evaporare sau de cristalizare a materiei) asupra perioadei [de oscilatie] a unei alte substante, care serveste ca detector, detector ce poate fi comparat cu perioada unui oscilator de referinta. Intr-un caz, ritmul oscilatiilor detectorului descreste in apropierea unui proces de evaporare a unei substante. In alt caz, ritmul oscilatiilor detectorului creste in apropierea unui proces de cristalizare (de materie). Daca folosim termenul "entropie", putem spune ca procesul care este insotit de cresterea entropiei (de ex. topirea unui solid in lichid), influenteaza asupra materiei (proceselor inconjuratoare) in asa fel ca entropia sistemelor descreste. In celalalt caz, langa procesul de cristalizare, entropia sistemelor creste in zona inconjuratoare apropiata de procesul de cristalizare. Kozyrev foloseste termenul de "unda de densitate de timp" [eu nu tin minte sa fi zis cuvantul "unda"!] si a tras concluzia ca in plus fata de "directivitatea" timpului (cursul timpului) mai sunt si niste proprietati active ale timpului, ca de ex, "densitatea timpului".

 Pentru a dezvolta aceasta abordare in scopuri aplicative e necesara o analiza in profunzime a sensului fizic al notiunii de "densitate de timp". Legatura dintre notiunile "directivitatea timpului" si "entropia sistemului" a fost demonstrata in lucrarea "Introducere in termodinamica proceselor ireversibile", 1964, de Ilya Prigogine [2]. In cartea "Fluctuatii cuantice ale vidului in spatiul curb si teoria gravitatiei" de A.D. Sakharov [3], a fost sugerat conceptul de structura a vidului. Lucrarea americana, "Can the vacuum be engineered for space flight applications?" de H.E. Puthoff [4] e binecunoscuta. Autorul a luat in considerare aspecte aplicate pentru studiul structurii vidului si a descris o metoda si aparat pentru obtinerea fortei propulsive prin schimbarea proprietatilor vacuumului.

 O conceptie substantiala despre timp si metode pentru crearea undelor de densitate energetica au fost de asemenea luate in considerare de prof. K.P. Butusov in lucrarea "Timpul este o substanta fizica?" [5]. In cartea "Ce este timpul?" a lui Yu. G. Belostotsky [6] legatura intre notiunea de timp si cea de eter a fost demonstrata. Legatura aceasta a fost examinata aici din pdv al astrofizicii.

 Putem spune de asemenea ca conceptia moderna de eter a fost dezvoltata de V.A. Atsukovsky in lucrarile sale [7].

 In articolele mele, de ex., "Principiile fizice ale Masinii Timpului" [8], s-a demonstrat ca pentru a dezvolta lucrarile experimentale la  tema e necesar sa se clarifice terminologia si sa se considere "undele de densitate a timpului" ca fiind unde longitudinale de densitate de energie in spatiu. In acest caz notiunea de "densitate a timpului" are un sens fizic de densitate de energie (densitate de eter).

 Aceasta abordare poate fi realizata practic prin metode ingineresti clasice electrotehnice si radio si e o dezvoltare a conceptiei eterodinamice asupra naturii electricitatii si magnetismului a lui M. Faraday; "Cercetari experimentale de electricitate", vol 3, [9].

 Sa consideram un magnet bipolar obisnuit din pdv al eterodinamicii. Putem sa spunem apoi ca are loc o intrare si o iesire de flux de eter, adica e un sistem energetic echilibrat care nu schimba densitatea de energie din spatiu. In acest caz este evident ca crearea unui monopol magnetic sau modelarea unui quasi-monopol prin metodele electro-dinamice e o tehnica de baza pentru producerea unei schimbari locale a densitatii de energie din spatiu.

Pot fi utilizate de asemenea procese electrice alaturi de fenomenele magnetice. De ex., in alta carte, "Simetrizarea ecuatiei Maxwell-Lorenz" a prof. Butusov [10], a fost luata in considerare de asemenea si crearea unei unde longitudinale. S-a demonstrat ca o sfera incarcata electric poate radia unde longitudinale atunci cand raza sferei variaza, adica atunci cand suprafata ei se schimba in timp ce valoarea sarcinii electrice ramane constanta.

Inca o data binecunoscuta metoda e descrisa in cartea "Gravitronica experimentala" de Polyakov [11]. Aici e analizata generarea undelor gravitationale la inalta-frecventa de magnetizare si demagnetizare a unui material feromagnetic, adica la un volum puternic [?] de magnetostrictiune. Intrucat la acest fenomen au loc si schimbari ale densitatii materiei (adica schimbari ale densitatii de energie din spatiul ocupat de materie), ca urmare magnetostrictia unui volum e un caz special al schimbarilor de densitate a energiei.

 Mai inainte, Vadim A. Chernobrov a descris o metoda si aparat pentru controlul caracteristicilor temporale ale proceselor fizice si chimice prin crearea [unui] monopol magnetic (quasi-monopol). In acest monopol magnetic se afla o unda convergenta, creata de cateva surse pozitionate pe un schelet sferic. Conform acestei metode, in structura sferica multistratificata in care fiecare invelis (asa-numita "suprafata de lucru electromagnetica" EWS) este un ansamblu de electromagneti, unda e creata prin conexiunea in serie a invelisurilor/straturilor, care [unda] converge catre centrul aparatului. In afara, aparatul are acelasi fel poli magnetici ai electromagnetilor (si acelasi [fel] de poli inauntru), astfel fiind creat un model macroscopic de monopol magnetic.

 Credem ca la functionarea in-faza a tuturor surselor de unde, interferenta undelor longitudinale produce schimbarea densitatii de energie a spatiului in focarul sistemului.

 Faptele experimentale dovedesc ca detectorii din centrul aparatului (de ex. oscilatori mecanici sau electromagnetici) manifesta schimbarea perioadei propriilor lor oscilatii. Detectorii au fost protejati prin ecranare fata de radiatiile de caldura ca si fata de alte feluri de influente electromagnetice. In felul acesta putem afirma ca detectorii isi deccelereaza sau isi accelereaza perioadele lor de oscilatie in functie de densitatea de energie, generata in centrul aparatului.

 Totusi, pentru experientele facute cu acest gen de aparate este necesara o ajustare precisa a tuturor surselor de unda pentru a asigura functionarea lor in faza. In acelasi timp, stabilitatea functionarii sistemului depinde de stabilitatea in functionare a fiecarei surse de unda. Cresterea frecventei impulsului produce cresterea efectului; totusi, e limitata [cresterea] de parametrii electromagnetilor si a generatorului de impulsuri. Mai mult, pentru marirea efectului sunt necesare surse de energie de putere mai mare intrucat curentul din infasurarile electromagnetilor determina si valoarea campului magnetic a creatului quasi-monopol.

 Intrucat eficienta acestor sisteme depinde direct de frecventa si de valoarea schimbarilor densitatii de energie in spatiu[l resp.], la urmatoarea versiune de realizare a acestei tehnologii sugeram folosirea unor carcase/scoici de plasma in locul suprafetelor de lucru electromagnetice [EWS]. Asta ar permite o imbunatatire semnificativa a parametrilor aparatului.

 Sa vedem care sunt principiile tehnologice generale de functionare si sa schitam caile de dezvoltare a metodei. Fig. 1 ne prezinta un emiter electromagnetic triplustraficat.


Fig. 1MT
Acest emitter electromagnetic e desenat conform inventiei in care directia de radiatie a undei de densitate de energie e creata in lungul axei acestui dispozitiv.

 Dispozitivul e desenat conform ideii lui Vadim A. Chernobrov de a crea o unda directionata de densitate de energie prin defazarea fronturilor de impuls din trei ramuri de curent, si anume i1,  i2,  i3. Aceste ramuri sunt dispuse in lungul axei electromagnetului la o distanta d [una de alta].

 Dispozitivul lucreaza in felul urmator:
Cand generatorul de puls este activat, in intrarea 4 [output?= iesire] apare un front de puls de curent io. Frontul impulsului pe ramura unu merge inaintea frontului de impuls din ramura 2 si acest avans e cauzat de pozitionarea (spatiala) a ramurilor de curent, 1, 2, 3, una fata de alta [spatierea dintre ele], in lungul axei electromagnetului, cu distanta d. Frontul de impuls [de unda?] din ramura doi, la randul sau este in avans fata de frontul de impuls din ramura 3, cu un timp oarecare, T. A doua iesire a electromagnetului 5 e astfel pozitionata incat frontul de impuls de pe ramura 1 sa fie in intarziere de faza, in urma frontului de impuls de pe ramura 2 (care la randul sau va fi in intarziere de faza, in urma frontului de impuls din ramura 3) cu aceeasi perioada de timp T. Ca urmare, in ramura 5 se genereaza din nou un front de impuls unit[ar].

 Timpul T poate fi calculat astfel:

 T= d/c (sec)   (1)

unde c este o constanta a propagarii frontului de impuls. Aceasta constanta [mai] este cunoscuta ca viteza luminii.

 La fiecare impuls, T (adica valoarea intarzierii relative a frontului de impuls) e o valoare constanta. Astfel, la fiecare impuls apar excitari consecutive de inalta frecventa a straturilor electromagnetului. Frecventa de excitatie se calculeaza astfel:

 f= 1/T    (2)

 unde T este intarzierea relativa a frontului de impuls, in secunde.

 Iata un exemplu de calcul al frecventei: pentru o spatiere d= 7 mm, gasim o intarziere T= (7/2,997924)x10-11= 2,335x10-11 [sec] si frecventa f= 1/T revine la 4,28x1010[Herz].

 Prin urmare acest desen de emitator electromagnetic triplustratificat permite producerea de unde din banda de frecvente superinalta (de ex., din gama milimetrica) fara a folosi semiconductori sau alte componente radio[Geniala simplitate!].

 Foarte expeditiv e sa se foloseasca electromagneti (proiectati) cu miezuri de material magnetostrictiv, caci se mareste semnificativ densitatea de energie a undei longitudinale, generata de electromagnetul multistratificat. In Fig. 2 e un emitator cu miez.


Fig. 2MT

Fig. 3
In cazul materialelor feromagnetice magnetostrictive de inalta-frcventa 6, eficienta functionarii emitatorului creste semnificativ.
 Fig. 3 prezinta distributia sferica a emitatorilor 7 si a semisferelor scheletului care poate fi deschis pentru a plasa detectorii si alte obiecte inauntru. Constructia permite sa se stabileasca in ce fel schimbarile de densitate a energiei spatiului influenteaza proprietatile diverselor materiale, viteza proceselor fizice si biologice ca si a reactiilor chimice. Instalarea detectorilor 10 inauntrul dispozitivului e reprezentata in Fig. 4.


Fig. 4


Fig. 5
 O alta versiune a proiectului e prezentata in Fig. 5, unde metoda sugerata e realizata prin folosirea unui capacitor sferic cu trei invelisuri , 11, 12, 13. Fiecare invelis de capacitor/condensator e conectat la priza unui generator de pulsuri trifazic 14.
 In acest caz unda de densitate de energie e creata fara emitatori electromagnetici si acest principiu nu are legatura cu modelarea unui quasi-monopol magnetic. Dispozitivul lucreaza datorita unei unitati de control, care furnizeaza schimbarile/variatiile de inalta-frecventa ale potentialului electric la fiecare invelis astfel incat este creata o unda de densitate de energie, de inalta frecventa, convergenta sau divergenta. De fapt, acesta este un generator trifazic standard dar care nu produce rotatia rotorului vreunui electromotor ci "compresia" sau "decompresia" eterului. Eterul este "pompat" in centrul dispozitivului sau este "scos" din centru[l dispozitivului].

 In acest caz nu este necesara armonizarea/reglarea surselor de unda separate pentru a face dispozitivul sa mearga in modul in-fazat[?]. Aceasta asigura siguranta/fiabilitatea functionarii dispozitivului [mai fiabil] comparativ cu quasi-monopolul. In plus, e nevoie de energie mai putina pentru procesul de incarcare si descarcare la condensatorul electric sferic multistrat decat la producerea campului magnetic prin curenti de conductivitate.

 Intrucat eficienta unor astfel de sisteme depinde direct de frecventa si de valoarea modificarilor de densitate de energie din spatiu, sugeram utilizarea scoicilor[?] de plasma in locul suprafetelor de lucru electromagnetice [EWS] pentru viitoarea versiune a aparatului. Asta va permite imbunatatirea semnificativa a parametrilor specifici ai aparatului. In acest scop, e suficienta plasarea electrozilor condensatorului multistratificat intr-o incinta cu gaz la joasa presiune si acesti electrozi ar trebui sa fie facuti [in forma de] electrozi-grila. La acesta unda e creata in plasma, care e excitata in forma de straturi de cativa electrozi-grila plasati intre corpurile sferice, exterior si interior, ale aparatului. Prin urmare, aceasta versiune de proiect de aparat poate fi considerat ca si metoda de manuire a plasmei.


Fig. 6


Fig. 7

 Fig. 6 e schita a inca unei versiuni. E alcatuita din din doua carcase, una exterioara 16 si alta interioara 15, spatiul dintre ele fiind umplut cu un gaz 17. Trei electrozi 18, 19 si 20 sunt conectati la un generator trifazic pulsatoriu 21. Excitatarea succesiva a straturilor de plasma de catre electrozii 18, 19 si 20 produce unda de densitate de energie. Popagarea acestei unde poate fi indreptata atat inspre cat si dinspre centrul aparatului.
 In Fig. 7 se da schema electrica a desenului.
 
 Sa concluzionam. Lucrarile cu controlul timpului de-abia au inceput. Am stabilit clar principipalele principii fizice de operare/functionare cu astfel de aparate, care pot modifica densitatea eterului intr-un anumit volum de spatiu si sa influenteze astfel parametrii temporali ai oricarui proces fizic. Micile rezultate experimentale ne permit sa tragem concluzia real pozitiva asupra valabilitatii acestei metode si asupra posibilitatii folosirii ei practice in diverse aplicatii. Prima aplicatie este tehnologia propulsiei antigravitationale si noi am dezvoltat metodele de detectare a schimbarii de masa (greutate) in experientele de control a timpului pentru a demonstra aceasta posibilitate de aplicare. Alt domeniu il constituie aplicatiile medicale de schimbari de densitate a eterului.

 Cererea de brevet in Federatia Rusa #2003110067 a fost completat [depus?] la 9 Aprilie 2003. In prezent suntem interesati in comercializarea acestei tehnologii ca si in cercetari de investitii aditionale si cu parteneri.

Bibliografie...

New Energy Technologies, Issue #3 May- June 2003


 Da, cercetatorii rusi au publicat principiul de functionare, ceea ce ar trebui sa fie suficient pentru cineva care ar dori sa refaca experientele. Proiectele de executie si le face fiecare...
 Nu am nici cea mai mica indoiala in privinta veridicitatii experientelor si a reusitei lor, atat cat a fost. Au reusit transferul in timp. Sau, pentru critici, daca nu a fost timpul a fost eterul sau densitatea de timp (demonstrata cu brio de Kozyrev) sau densitatea de energie; aceste denumiri date unui fenomen care se intampla experimental mai pot fi comentate si analizate. Important este ca diversi cercetatori au masurat incetiniri si accelerari ale timpului (ca sa fim corecti - ale ceasurilor) in cadrul experimentelor descrise!

 Din prezentarea tehnica a lui Frolov, electronistii pot intelege f. bine principiul constructiv (si de functionare).

 S-au adunat deja suficiente informatii din aceste traduceri. Deoarece e destul de incomod sa le cauti prin textele intregi e nevoie de o rezumare cat mai simpla, o lista, o insiruire a ideilor respective.

 

    LISTA1. Electromagneti, operand pulsatoriu, unda convergenta sferica;2. Fragmente de si filme cu OZN-uri folosite ca baza documentara pentru MT;3. Campul EM influenteaza spatiu-timpul;4. Detectorii de tot felul au demonstrat accelerarea si deccelerarea timpului;5. Deccelerarea apare fina, lina;6. Accelerarea apare in salturi bruste;7. Influente, chiar mici, din mediul inconjurator pot modifica drastic mersul experientelor;8. De asemeni, prezenta operatorului influenteaza mult experientele (omul e o masina de timp?);9. Efecte nocive: provin din diferentele de viteza de timp intre diversele parti ale corpului (sistemului biologic)'10. Apare o inertie la schimbarea ritmului timpului;11. Frontiere vagi la limita domeniilor volumice supuse unor ritmuri de timp diferite; ceata alba;12. Fara indoiala s-a demonstrat tridimensionalitatea timpului;13. Unda convergenta - un izvor "invers"; sorb;14. Glisarile in timp ale platformei Grebennikov dau informatie asupra efectului de forma;15. Dupa 14 ani de experimente cercetatorii ajung la concluzia ca ei modifica curgerea timpului;16. Accidentele de la inceput (moartea soarecilor), se pare ca se dat. cond. ext.;17. Pisicile fug de fenomenul + sau - de modificare a timpului;Senzatii umane: "cer luminos", "vartej luminos", ozon in jurul aparatului, pana la distante insemnate;18. Veinik: se poate controla viteza timpului cu diverse mijloace, a) rotationale, b) vibratii, c) termice, d) electrice, e) magnetice;19. Timpul conventional (si din relatiile tehnice) nu exista ca si fenomen fizic, nu are corespondenta fizica, e o abstractie;20. Timp cronal niu si timp tau;21. ?Ce forma au emisiile de unde convergente;22. Forte necompensate apar din diferentele cronale ale partilor diferite ale unui mecanism (ex. bila-janta);23. Cu generatoare cronale s-a stimulat sau reprimat activitatea organismelor, imbatranirea vinului, germinarea semintelor, transformarea zahar-spirt, etc;24. Eroare de principiu in relativitatea  einsteiniana, bazata pe ec. Maxwell si Lorenz, ambele incluzand "t" de curgere constanta;25. Timp general, local si intern - cere verificare;26. Corpurile sunt formate din unde, de aici si posibilitatea influentarii lor cu campuri de unde EM;27. Spatiul si Spectrul EM sunt acelasi lucru?28. Matematica - o stiinta a timpului!29. Foton polarizat: a) energetic (x, y, z), b) transversal, c) longitudinal, d) scalar (polarizat dupa axa timpului);30. Potential scalar = foton longitudinal + foton scalar??31. Undele de densitate a timpului = unde longitudinale de densitate de energie in spatiu;32. densit. de timp = densit. de energie = densit. de eter; ?33. Crearea densitatii de timp: a) Monopol magnetic, b) Sfera incarcata electric, c) Magnetostrictiune;34. Principiul de lucru al "el-mag. Chernobrov";35. Compresia sau decompresia eterului;Si mai sunt...


 O parte din informatiile din lista, in special cele rezultate din experiente, sunt clare si sigure. Altele, mai "teoretice", necesita mult timp pentru verificarea (utilitatii) lor.
 Timpul in care "ne aflam" (timpul general ii spune unul din autori) este o curgere de "ceva" (fie eter, fie altceva) cu viteze variabile dar aceste variatii -ca si timpul insusi- scapa perceptiei noastre. Ipoteza curgerii se impune de la sine dar ea poate fi inlocuita cu ipoteza alimentarii fiecarei entitati fizice submicroscopice (entitati fizice ce compun materia) si sa presupunem ca prin intermediul undelor EM convergente create intr-un mic volum se regleaza aceasta alimentare asemenea folosirii unui "robinet". De asemenea se poate folosi ipoteza presiunii in locul curgerii sau o alta. Deocamdata nu am gasit dovezi in sprijinul vreuneia din aceste ipoteze, decat afirmatii. De ex. afirmatia presiunii (eterului) o avem de la teozofi.

Densitatea timpului, in care se afla mai multi observatori si mai multe procese, (definita astfel de Kozyrev) acea densitate de timp care variaza simultan pentru toti observatorii si toate procesele, nu afecteaza sincronicitatea acestor obiecte (vii, fizice sau chimice) si de aceea scapa perceptiei observatorilor ca densitatea timpului general variaza -si inca destul de mult- sub actiunea Lunii, ritmului diurn si altor cauze "mai mari". In plan local, adica f. aproape de un proces (viu, fizic, chimic, etc.) cu niste spirt pe o bucata de vata, cu dizolvarea zaharului in apa, s.a. se poate modifica densitatea locala a timpului si implicit procesul (ritm, proprietati, etc.).

 Curgerea timpului (generala) nu poate fi modificata pe volume prea mari, respectiv suprafete sau distante prea mari (hectare, km) deoarece e nevoie de energii mari. Dar pe volume mici, ca acela din experimentul Chernobrov, acest lucru e posibil iar consideratiile si clasificarea respectiva (cu t. general, local si intern) pare sa fie inspirata tocmai din aceste considerente de volum.

 Ca si mod de producere a translatiei in timp, prin modificarea densitatii de timp, modificarea curgerii timpului, practic se foloseste un singur principiu de baza: "sorbul" de timp (respectiv "izvorul invers" de timp, absorbant de timp).

mm

Mesaje : 162
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Timpul, Timpul

Mesaj  fiulploii la data de Joi Iul 09, 2015 7:36 pm

Eu as avea o alta viziune . Densitatea timpului ar corespunde cu timpul subiectiv atunci cand fie ai senzația ca trece prea repede fie ca trece prea încet . As mai adauga si elasticitatea timpului variind si ea de la zero egal rigiditate sau fixitate si pana la o anumită valoare iar ca sa înțelegeți mai bine aceasta proprietate as face analogia cu un film care poate fi văzut cu diferite viteze de redare .
Ceea ce mi se pare interesant e ca pentru oameni exista o singura viteza normala cu care "merge" timpul pt ca sa ni se para totul Ok. Din câte îmi dau seama, aceasta frecventa "normala antropocentrica" este codata undeva adânc in ființa umană si ar fi parte din ceea ce unii numesc "ancora spațio-temporala" materializată in momentul conceperii embrionului. Dar asta ar fi o alta discuție pe alt subiect.

Una peste alta, pt a va da seama de barierele mentale pe care le avem propun o experiența teoretica : Descrieți un univers sau o ființa cu 3 dimensiuni temporale si 1 spațială .

avatar
fiulploii

Mesaje : 5
Data de inscriere : 17/11/2012

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Timpul, Timpul

Mesaj  fiulploii la data de Vin Iul 10, 2015 7:54 pm

Completare
http://www.kronos-projekt.de/index-start-pict.html

Unul din vagoanele de metrou a fost modificat ca sa devina un fel de cusca Faraday . Ferestrele au fost eliminate si sigilate cu panouri , vagonul a fost acoperit cu un strat absorbant de lumina . A fost practicata o trapa cu deschidere doar din exterior , rotile au fost inlocuite cu zbaturi excentrice pentru a asigura centrului de greutate o miscare sinusoidala , centru continand un rezonator cu cca 105 kg mercur .
In interior a fost amenajat un sistem de inregistrare sonora pe banda magnetica , un comutator de urgenta, o masa , un dulap cu bauturi si o magazie pe post de toaleta.
Participantii voluntari au fost/sunt barbati singuri pana in 40 ani . Lista si fotografiile lor pot fi vazute pe site-ul mai sus mentionat.
Inainte de a experimenta pe oameni s-a experimentat pe animale si totul a decurs bine . Nu se stie ce s-a intamplat insa experimentul cu oameni nu a decurs conform planului si aparatul nu a mai putut fi gasit .
Exista 3 explicatii posibile:
-1 . aparatul are un factor de intarziere ( amanunte despre asta pe site-ul mentionat ) de 112.000 si astfel are o lungime de doar 0.05mm
-2 . la factorul de intarziere se adauga simultan si un factor de diluare optica astfel incat aparatul are o lungime de 1.200Km substanta fiind atat de diluata incat a devenit aproape eterica
-3 . se presupune ca aparatul este intr-o bucla spatio-temporala, dincolo de spatiu-timp perceptibil si deci nu mai este vizibil

Acum , de ce nu se intrerupe alimentarea exterioara , inca nu am habar . S-ar putea sa nu aiba nici o influenta intreruperea, aparatul fiind dotat cu propriul generator iar timpul scurs acolo fiind de doar 7 ore ....
ideea e ca nu poate fi localizat si inca circula , detalii pe www.kronos-projekt.de


Impresia mea e ca a intervenit observatorul conștient iar din mecanica cuantica știm ca observatorul influentează procesele cuantice . Cumva este o legătura si cu timpul aici .
avatar
fiulploii

Mesaje : 5
Data de inscriere : 17/11/2012

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Timpul, Timpul

Mesaj  meteor la data de Vin Iul 10, 2015 10:15 pm

"Observator constient"- asa notiune eu cred ca face parte din cartile cu povesti.

Imi spui ce inseamna notiunea de constiinta?! Da cred ca nu mai inseamna nimic, ceva de genul a te privi in oglinda si minuna ca ai inteles ca te vezi pe tine, unii neavind asa capacitate. Ei si ce daca?!

Asa numita "Constiinta" apare la masinile peste un anumit grad minim de inteligenta. Nimic minunat. Un cazan mai mare cu apa clocotita ar fi echivalent cu informatia ce se produce la un inteligent. Informatie = perturmatie a mediului.

meteor

Mesaje : 40
Data de inscriere : 11/04/2015

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Timpul, Timpul

Mesaj  fiulploii la data de Sam Iul 11, 2015 12:25 pm

meteor a scris:"Observator constient"- asa notiune eu cred ca face parte din cartile cu povesti.

Imi spui ce inseamna notiunea de constiinta?! Da cred ca nu mai inseamna nimic, ceva de genul a te privi in oglinda si minuna ca ai inteles ca te vezi pe tine, unii neavind asa capacitate. Ei si ce daca?!

Asa numita "Constiinta" apare la masinile peste un anumit grad minim de inteligenta. Nimic minunat. Un cazan mai mare cu apa clocotita ar fi echivalent cu informatia ce se produce la un inteligent. Informatie = perturmatie a mediului.

Doar atat ai găsit de comentat , stimate coleg ? Smile))
Văd ca ți-ai răspuns singur la complicata întrebare din atat de complicata viata de cazan clocotind ...de zeflemea .

Succesuri pe mai departe !

Total off-topic însă necesar . Explicații la cerere .
avatar
fiulploii

Mesaje : 5
Data de inscriere : 17/11/2012

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Timpul, Timpul

Mesaj  meteor la data de Sam Iul 11, 2015 2:05 pm

Daca corect am inteles vinovat de toate pațaniile din experimente este observatorul constient + ceva alte peripetii de interpretare mai corecta a timpului.

Are rol important in ceea ce ai vrut sa spui notiunea de "observator constient" sau nu? Eu recunosc ca la fizica pura (adica nu biologie,chimie,geografie,..) is codas deaceea nu ma arunc in explicatii.

Daca are rol important aceasta notiune aici atunci cred caci trebue mai bine detaliata si explicata tuturor.

Parerea mea e simpla: nu este nici o diferenta in evenimente daca participa observator constient sau unul inconstient.

meteor

Mesaje : 40
Data de inscriere : 11/04/2015

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Timpul, Timpul

Mesaj  fiulploii la data de Sam Iul 11, 2015 11:29 pm

Nu e nimeni vinovat, dom' profesor Smile nici măcar pisica lui Schrodinger daca ar urmări experimentul fantei duble .
Evident ca in toate manualele este doar conceptul de observator si se presupune ca el are un nivel de inteligenta mediu si este conștient iar mai presus de toate , observatorul este uman sau urmărește conștient niste Detectoare - in cazul experimentului dublei fante. Dar aceste lucruri le Cunoști la fel de bine . Daca aveai curiozitatea sa citești pe la linkul nemțesc - deși am pus in rezumat experimentul - sunt convins ca ți-ai fi dat seama la ce ma refer cand am zis observator conștient .

Apoi zici ca constiinta apare la mașinile cu un grad minim de inteligenta Smile)))) da-mi te rog un asemenea exemplu dupa ce definim ce înseamnă inteligenta - asta ca sa ma leg si eu de niste cuvinte .
Important cred ca e totuși altceva la acest subiect si nu o polemica pe concepte conexe fiindca nu suntem aici la întrecere cine știe mai multe ci încercam sa punem cap la cap cunoștințele individuale pentru a încerca sa vedem dincolo de norii dogmatici ai științei oficiale .
Părerea mea ....si nu sunt aici ca sa am dreptate dupa cum bine zicea un amic cu alta ocazie .
avatar
fiulploii

Mesaje : 5
Data de inscriere : 17/11/2012

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Timpul, Timpul

Mesaj  meteor la data de Dum Iul 12, 2015 12:08 am

Fa ce vrei. Incearca de exemplu sa explici ce este aceasta informatia. Apoi incearca sa explici ce este aceasta inteligenta. Apoi incearca sa explici ce este aceasta constiinta.

Pai nu te inteleg (eu nu is poet de aea cam greu de tot ma prind la poeziile- metaforele voastre) din ce ai spus deci joaca rol important sau nu observatorul constient, daca da si e la radacina o notiune abstracta atunci trebue tot ceea ce ai citit sa fie revazut fie el scris in nemteste fie in chineza sau uzbeca.

meteor

Mesaje : 40
Data de inscriere : 11/04/2015

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Timpul, Timpul

Mesaj  mm la data de Dum Iul 12, 2015 1:03 am

.  Nu am observat decat acum, cu oarecare intarziere, discutia voastra despre experimentul german Kronos. Eu am impresia ca s-au emis foarte multe ipoteze privind disparitia vagonului cu personal uman in el. Ele raman sub forma de ipoteze caci nu pot fi dovedite cumva. Cea mai banala ipoteza ar fi ca personalul existent in vagon, nimerind intr-un "alt timp" - si probabil o alta lume - au luat hotararea sa ramana acolo. O greseala de manevra gresita - alta explicatie. Am citit o carte in care fiinte superioare din alta civilizatie (evoluata) ii aratau subiectului/autorul cartii niste primitivi pierduti intr-un timp etern, fara curgere. Practic erau izolati de "lumea" cu curgere, cam ca intr-o diorama. Presupunerea ca vagonul ar circula si in prezent are ceva sanse de a reprezenta realitatea (imperceptibila noua) dar sansa mai mari o au si celelalte posibile explicatii.

.  Totusi, pentru a emite niste judecati cat de cat pertinente ar trebui sa cunoastem in amanunt cercetarile respective iar eu nu le cunosc. Fara indoiala cercetatorii germani au reusit cumva, in mod foarte complicat cu sursa radioactiva si oscilatorul de cesiu, sa modifice timpul local al vagonului. Am impresia ca Chernobrov stia f. bine despre exp. Kronos pentru ca el a trimis, tot asa, la inceput niste animale apoi au intrat si ei cercetatorii in Masina Timpului dar intensitatea modificarii temporale era cu totul neinsemnata asa ca ei nu au simtit mare lucru. Dupa aia nu ne-a mai spus ce experimente temporale a facut cu finantare serioasa (probabil in army). Certitudinea mea provine din considerentul ca entomologul Grebennikov "zbura" si el cu gravitoplanul dar nu numai in spatiu ci si -adesea- si in timp. Deci gravitatia invinsa prin efect cavitar (morfogenetic) se insotea si de efectul "deplasarii" in timp.

.  @fiulploii, va trebui sa tii cont ca @meteor nu locuieste in Romania (pe mine ma uimeste ca stie lb. romana) si trebuie inteles ca are conceptiile ce i s-au servit in societatea respectiva. Sper ca @meteor sa nu se supere ca-i tin partea si ca dau aceasta informatie despre el. Calitatea deosebita pe care o are el e in domeniul matematicii. Conceptia lui este ca constiinta nu exista si ca masina inteligenta e echivalenta cu ea. Daca stam sa ne gandim bine, colegul Xanadron are aceeasi parere in mesajele sale privind IA si AI. Am incercat sa mediez eventualele neintelegeri dintre voi.

mm

Mesaje : 162
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Timpul, Timpul

Mesaj  meteor la data de Dum Iul 12, 2015 4:31 pm

ok m-am afirmat si eu cam prea taius, macar ca nu am treaba cu fizica + ca subiectul face parte din capitolul "Studii teoretice, ipoteze, idei".

Totusi eu cred caci a ne gasi fiecare neajunsurile in anumite ipoteze sau teorie ar face ca teoria sa fie mai tare mai nedemontata sau sa se anuleze complet si sa se mearga pe cale corecta, dar ce e drept trebue de studiat bine cele afirmate de utilizator intii de toate.. Smile

meteor

Mesaje : 40
Data de inscriere : 11/04/2015

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Timpul, Timpul

Mesaj  mm la data de Mier Iul 29, 2015 8:29 pm

@fiulploii,
.  Mi-am facut ceva timp si am urmarit datele din linkul Kronos. Nu stiam aceste amanunte tehnice si incerc sa-mi dau cu parerea, asa cum mi-ai cerut.

.  Avand in vedere ca nu sunt fizician, chiar daca simpatizez cu fizica, nu stau chiar asa de bine ca sa inteleg care a fost adevaratul scop al sursei radioactive, al mercurului si al altor "amanunte" ciudate. Aici e vorba de ceva elemente-materiale, ca si componente ale povestii asteia, insa banuiesc ca "partea vorbita" poate fi usor/bine diversionata, tinand cont ca intregul internet este o mare sursa de stiri-diversiuni. S-o iau pe rand;

.  1)  Se spune ca experimentele au avut la baza TR einsteiniana (de-abia lansata). Eu nu cred ca TR este cu adevarat aplicabila in practica, nici vorba ca sa reduca/dilate timpul si spatiul. Ceva, acolo e posibil sa fi facut nemtii, ce anume -altceva decat TR- nu stim dar putem banui ca au avut o idee/inventie care a functionat cu iepurele, idee de la care au pornit si, probabil, zic eu, au modificat fizic ceva pe acolo, sa-i zicem "mediul" din jurul vagonului. Certitudinea ca au modificat timpul poate fi luata in considerare pentru ca stim f. bine de experimentele facute de rusii de care am vorbit la acest topic. Cum au procedat nemtii? Doar presupuneri putem face.
.  2)  Deplasarea extrem de lenta a vagonului nu vad ce efecte putea sa dea, 10 mm/zi, ce miscare sinusoidal-oscilatorie poate fi asta? Timpul si spatiul relativiste numai la viteze apropiate de a luminii se dilata/contracta (pasa-mi-te)! Cantitatea mare de mercur sigur a avut un rol important dar nu de ingreuiere (caci daca era vorba de ingreuierea vagonului foloseau plumb sau altceva) dar nu reiese din text ce fel de rol. Presupun ca mercurul putea fi parte dintr-un device care ar fi putut sa creeze "deplasarea in timp" dar despre care "device" nu gasim date in linkul german Kronos, pe care-l discutam aici.
.  3)  Nu vad de ce americanii (macar dupa 20 de ani) nu au facut disparute urmele experimentului, n-au blocat stirea pe net si nu si-au insusit ei desenele de executie. Poate ca au facut-o si noua ne-au "livrat" o poveste faina. Enumerarea o fac dupa cum imi vin elementele in minte.
.  4)  Ca si dovezi -de or fi fiind adevarate- eu m-as baza pe relatarile pasagerilor de metrou care -pare-se- au observat aura albastra cam in zona in care vagonul ar trebui sa se afle acum (in acelasi loc, conf. gen. iezuit Boshkovich, doua "puncta" pot ocupa acelasi loc in spatiu fara sa se deranjeze una pe alta). Si de asemeni m-as baza pe penele electrice din zona aceea. Daca experimentul a reusit (si probabil ca a reusit), e posibil ca in zona in care vagonul ar fi pozitionat dar in timp paralel, sa se inregistreze ceva "deranjamente" constatabile.
5)  Nu pot sa-mi imaginez cum primea energie electrica vagonul de la retea, mai ales dupa ce vagonul "disparea". Ei zic acolo de ceva inductie, nu stiu ce dispozitive au nemtii de la metrou, dar si asa, cu puterea transmisa de la distanta, fara contact, intre doua lumi diferite ce si cum sa mai transmiti?

Voi reveni.

.  6)  Principiul de lucru: o oscilatie (pe verticala) a unei mase semnificative de 105 k de mercur, aflat intr-un cilindru de cupru, etanseizat cu osmium. De ce osmiu si nu orice alt metal/material? De ce mercur si nu plumb sau aur ca erau mai usor de gasit? Ca masa in miscare pe verticala (o sinusoida, de fapt, extrem de "compresata" pe directia axei orizontale) - mercur, dar cu masa de fier a vagonului ce facem? Sau numai masa de mercur ramanea pe loc atunci cand vagonul evolua pe verticala? Si, ... dece mercur? Densitatea mercurului - 13,5; a plumbului - 11,3; a aurului - 19,3 si a osmiului (cel mai greu metal) - 22,6 kg/dm3. O alta explicatie (o prefer in engl.):
"This effect,... ,leads within the moving entity quasi to slow the passage of time up to the time arrest." Sau: " In addition, the local mass of the moving objects is reduced to close to zero, because the inertia particles have no friction losses. "
sunt explicatii pe care nu le tin minte de la fizica universitara, nu le cunosc. Or fi niste efecte ce nu s-au predat pe la scoala. Nu stiu ce sa zic.
.  Revenind la materiale, exista formularea "mare cantitate de mercur si de cupru de inalta puritate". Deci se pune intrebarea la ce folosea cantitatea mare de cupru de inalta puritate? Cuprul folosit in tehnica de multa vreme, este in mod curent unul electrolitic, deci de peste 99,5%, si cred ca si in 1926 era tot electrolitic. Referirea expresa de inalta puritate ma duce cu gandul ca nu le-a fost suficient electroliticul si l-au mai rafinat in plus. De ce? Pentru ca sa fie supus vibratiei si miscarii f. lente nu pare sa fie un scop in sine deci folosea altui scop neprecizat in text.
.  Tot la capitolul materiale, mai apar si cuiele de litiu-beriliu, numerotate caci au continut diferit de litiu (asa am inteles). Cica pentru "ecranarea fotonica" ???!!! Chiar nu inteleg nimic de aici.

.  Pe aceasta baza insa, se deduc mai apoi tot felul de presupuse consecinte: ca s-ar fi scurtat obiectul la 0,05 mm (adica 5 sutimi, care totusi ar fi fost vizibile), ca s-ar fi dilatat la 1200 m si si-ar fi pierdut consistenta (da, dar s-ar fi vazut ca un norisor, ca o ceata, etc.) Repet, nu am vazut pe undeva ca TR sa descrie astfel de efecte - numai la viteza luminii ar putea fi observate astfel de efecte, zice TR iar la viteze f. mici (oricat de mici), NU.

.  7)  Un pasaj ce imi atrage atentia:
"Object of the tests was among others the construction slowly moving vibrating objects with which a long-term influence should be allowed on the course of physical timeline."
.  Aici, "slowly moving vibrating objects" pare sa spuna ca obiectul in miscare inceata era supus si unei vibratii. E posibil ca in regim de vibratie sa apara tot felul de fenomene neasteptate, inclusiv "disparitia" (in timp) a obiectului supus vibratiei. Nu cred ca cuvantul vibratie se refera la curba sinusoidala pe care o parcurgea vagonul in miscare f. lenta. Desi, cam asa reiese. Nu sunt sigur deoarece traducerea din germana nu mi-e accesibila decat cu google.
Pe scurt, un regim vibratoriu ar putea naste diverse "ciudatenii" si as accepta ideea insa din descrierea inventiei nu reiese ca ar mai fi fost pe acolo si un vibrator.

.  8]  Printre piesele (banuiesc ca recuperate) redate in fotografii, o piesa de girocompas! Ce cauta girocompasul "ca piesa centrala in conducerea interioara" a vagonului (tabloul de comanda)? In alta sectiune ni se spune ca din interior nu puteau conduce nimic, doar un buton de alarma/avarie aveau. Girocompasul e la obiecte zburatoare necesar.
.  Oscilator cu cesiu - nu am inteles deloc cum puteau doua asemenea ceasuri, in fata si spate, sa reduca nustiuce dilatare torsiune.

.  9)  De ce le-au blocat ferestrele la vagon? Cu materiale speciale? Nu puteau sa sudeze niste tabla obisnuita (aceeasi din care era facut restul vagonului) peste gaurile ferestrelor? Sau sa le fi lasat pasagerilor o gaura mica prin care sa vada afara. Nu am reusit sa ma lamuresc daca vagonul era etansat si daca da, atunci aveau ceva butelii cu oxigen la ei?


.  Nu mai continui cu enumerarea. Nici nu am studiat chiar toate textele (cu google e cam greu). In primul rand am mai mult semne de intrebare decat concluzii. @fiulploii, imi pare rau ca nu pot spune prea multe. Ce parere am?
- Primo: principiul de functionare. Ori TR are si niste variante de care nu s-a scris prin cartile de fizica si deci eu nu am stire, ori e doar o presupunere de-a celor ce au scris textele (mult ulterior experimentului). Eu nu cred in TR, deci nu merg pe explicatia asta oricum si si din plurimotive.
-  Nu prea stiu nivelul tehnologiei din 1926, ce-au facut nemtii era "de varf" pe atunci, dar nu putea fi prea grozav. Totusi, cumva, au reusit o deplasare in timp (ca asta au si urmarit) dar nu cred ca pe baza TR ci pe o alta baza. Ca sa foloseasca TR nu aveau nevoie de materiale super scumpe si rare. Deci materialele iesite din comun folosite confirma ipoteza unei tehnologii speciale de iesit din timpul pamantean. Cu iepurii a mers, cu pasageri umani nu a mai functionat. Poate au dat de o lume mai buna sau stau aninati pe undeva in afara timpului.
-  Nu am incredere nici in sursele de informare existente, care pot fi f. bine virusate, de fapt e sigur ca sunt. Totusi, experimentul e f. probabil ca a avut loc, ramanand multe urme (cred ca s-a intamplat in partea sovietica de Berlin) si nu s-a mai putut musamaliza complect si atunci "s-a dat publicului" varianta (confectionata) la care ne referim.
- "Amanuntele" de genul: dilatare de 1200 m, vagonul a "parcurs" (cum ca-i in alt timp si spatiu?) 317 m liniari din 1926 incoace, ca e contractie de 0,05 mm grosime si alte povesti frumoase, etc. sunt doar presupuneri. Daca nu citesti cu atentie textele respective, de unde reiese cumva ca sunt ipoteze/presupuneri, te trezesti ca le iei de informatii bune.

-  Nu cred ca as putea sa avansez in cercetarea acestui caz decat dupa studii mari mancatoare de timp si ca atare raman la parerea deja exprimata, chiar daca e cam saraca.

mm

Mesaje : 162
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Timpul, Timpul

Mesaj  mm la data de Sam Mai 06, 2017 9:22 pm

. Intrucat linkurile din primul mesaj al topicului nu mai sunt valabile, adaug studiul mentionat, in cele ce urmeaza:

pag.1.
TIMPUL – UN FENOMEN CARE NU EXISTA


§ 1 . INTRODUCERE

.  Toata lumea stie ce este timpul . E un fenomen atat de prezent in viata fiecaruia dintre
noi ! Si atat de precis masurat ! E prezent atat in formulele fizicii , mecanicii si a altor
stiinte exacte cat si in istorie , biologie sau viata de zi cu zi . Si totusi , afirmatia din titlu -
aparent o aberatie – e fireasca .
.  Prin anii ’70 apareau in publicatiile romanesti relatari despre lucrarile stiintifice ale
unui astronom rus ce bulversau cunostintele noastre despre gravitatie sit imp , punandu-le
sub semnul intrebarii . Numele sau , Nicolai Alecsandrovici KOZẦREV , suficient de
cunoscut ca sa fie prezentat intr-un almanah (1982) astfel : “ . . . astronom sovietic ,
profesor universitar la Leningrad . Contributii la studiul fizic al Lunii , la teoria
atmosferelor solare si in cosmogonie . A descoperit linii de emisie in craterul Alphonsus
de pe Luna si aurore boreale pe Venus . . . “ . De fapt a fost astrofizician .
.  Amanunte privitoare la viata si lucrarile acestui astrofizician se gasesc pe site-ul
Kozyrev@timashev.ru.
.  Fiind solicitat printr-o scrisoare , de catre un obscur inginer roman din Aiud , profesorul
ii trimite acestuia doua dintre articolele sale , [ 1 ] , [ 2 ] si cota bibliografica a unei
comunicari stiintifice despre timp publicata de Academia de Stiinte Cehoslovaca , [ 3 ] .
Aceste trei lucrari stau la baza tuturor referirilor facute in paginile de fata la lucrarile
profesorului Kozârev .
.  In aceste lucrari sunt prezentate experiente , masuratori , rezultate , efectuate in
laborator si chiar in turnul telescopului de profesor cu ajutorul unor instrumente de
masura nascocite de el . Totul a pornit de la un giroscop cu uzura in lagarele sale care ,
datorita vibratiilor proprii , in conditii experimentale , sfida gravitatia . Se poate afirma ca
prin tenacitate , bazandu-se pe experiente , profesorul a descoperit un nou fenomen fizic .
.  Straduindu-se sa-l integreze stiintelor exacte pe care le stapanea si in special mecanicii ,
il identifica cu timpul , ajungand sa afirme ca timpul nu este doar un cadru , un suport al
desfasurarii fenomenelor lumii fizice ci el , timpul , chiar si participa la ele accelerandu-le
sau franandu-le evolutia . Aceasta este interpretarea data de profesor experimentelor sale
desfasurate de-a lungul a zeci de ani .
.  Faptele experimentale nu pot fi negate deci fenomenul exista pur si simplu . Conform
nenumaratelor experiente efectuate acest fenomen e cauzator al organizarii materiei
provocand nu doar miscare mecanica ci si miscarea in intelesul ei mult mai general de
crestere , dezvoltare , respectiv descrestere , descompunere a sistemelor naturale .
.  Conditia necesara si suficienta pentru ca o miscare , o transformare , un fenomen , sa se
desfasoare este sa aiba o cauza . Se pare ca profesorul Kozârev a pus-o in evidenta . In
aceste circumstante timpul nu mai e necesar (ca teatru de desfasurare al fenomenelor) .
.  Intr-adevar , notiunea (newtoniana) de timp e pur teoretica , si nu a fost niciodata pusa
in evidenta ca fenomen . Problema aceasta si implicatiile ei vor face obiectul paginilor ce
urmeaza.

pag.2.
.  REZ. 1. : Un astronom , profesor universitar , descopera un nou fenomen fizic pe care-l
studiaza prin experimente mecanice , fizice , astronomice . In efortul sau de-a integra
acest fenomen stiintelor exacte , sesizand natura sa cauzatoare a transformarii , a miscarii
materiei , il identifica cu notiunea de timp . Dar timpul e o notiune abstracta , nu exista ca
fenomen fizic . Se impune o analiza amanuntita a faptelor si notiunilor implicate.

§ 2 . ANALIZA NOTIUNII DE TIMP

.  E normal ca analiza sa porneasca de la definitia timpului . Dictionarul limbii romane ,
[ 4 ] , da urmatoarea definitie :
“ I . Forma obiectiva de existenta a materiei in continua dezvoltare ;
.  II . 1 . Durata , perioada masurata in ore , zile , etc. , care corespunde unei actiuni sau
unui eveniment ; scurgere succesiva de momente ; interval , rastimp , ragaz ;
.  II . 2 . Perioada istorica , epoca . . . “
.  Definitia I e foarte generala , are o exprimare tautologica – timp/existenta - si contine
inexactitatea ca timpul ar fi o forma a materiei desi se stie ca timpul nu are forma ci e
imaterial . In plus , nu se stie daca nu cumva e o notiune subiectiva .
.  Definitia II.1. , fara sa defineasca timpul , face legatura intre proprietatile timpului si
actiune (miscare) . Desi se merge pe ideea ca o miscare are nevoie de timp ca sa se poata
desfasura , totusi , nimeni nu poate nega posibilitatea de miscare in afara timpului daca
miscarea e sustinuta cauzal . Dupa cum foarte bine a demonstrat mecanica , miscarea are
totdeauna o cauza dar ea nu e timpul . Scurgerea succesiva de momente din definitia II . 1
e o scurgere a unor elemente imateriale . E destul de confuz sa atribui unor notiuni
imateriale (momentele-care sunt doar aspecte ale timpului) insusirea de scurgere ,
specifica fluidelor care au volum , densitate , si alte proprietati masurabile , adica
etalonabile .
.  Definitia III , data de astronomi , [ 5 ] , e mai precisa , mai tehnica , si subliniaza lipsa
etalonului :
.  “ III . Timp – forma fundamentala de existenta a materiei in miscare , exprimand
simultaneitatea si coordonarea succesiv legica a evenimentelor obiective . Se deosebeste
de celelalte marimi fundamentale ( ex. masa , lungime ) prin caracterul sau ireversibil si
prin faptul ca nu se poate realiza un etalon material de timp . “
.  Aceeasi critica se poate aduce primei parti a definitiei III care o repeta pe I . Ambele
dictionare enumera trei calitati ale timpului , evidente pentru toti oamenii : durata ,
simultaneitatea ( succesiunea ) si ireversibilitatea . Practic , aceste trei calitati ( lipsite de
substanta ) sunt propuse , date ca substitut , definitiei timpului , care e abstract . Se
defineste ceva abstract prin calitatile sale ( imateriale ) !?
.  Este important ca in ambele dictionare notiunea de timp este legata de miscare si astfel ,
cumva , indirect de cauzalitate . Intelegerea cauzei miscarii materiei nu le este accesibila
stiintelor exacte nici la ora actuala . Omul percepe miscarea dar nu si cauza miscarii .
Newton a spus clar – cauza miscarii e divinitatea – descriind foarte exact miscarea
mecanica prin formule dar neputand totusi sa cuprinda decat partial cauzalitatea (prin
impuls) . De altfel , Newton a definit din punct de vedere stiintific masa , spatiul , timpul,
inventandu-le odata cu cele trei legi fundamentale ale mecanicii pe care , altfel nu le-ar fi

pag.3.
putut descrie calitativ . Spatiul si timpul nu au fost dovedite (ca existenta materiala) de
Newton ci doar presupuse (matematic) si considerate absolute , abstracte , omogene ,
izotrope , imuabile , pastrand definitiile lor si in consens cu simturile si convingerile
societatii de atunci , pe care le-a folosit in mod firesc . Newton stia foarte bine ca
Absolut e doar Unul Dumnezeu iar prin atribuirea calitatii de absolut timpului si spatiului
nu facea decat sa atraga atentia , in mod elegant , ca ele nu exista aevea .
.  “ Ceea ce masoara ceasul este timpul “ . O asemenea afirmatie desi uzuala pentru noi
toti, nu e adevarata stiintific . Stiintific inseamna constatabil . Ori , singurul lucru care se
poate spune despre ceasuri si masurare este ca se compara o miscare mecanica a unui
pendul care oscileaza , cu alte miscari ale materiei din jur . Materie aflata in miscare
mecanica sau biologica , de exemplu . Prin urmare , se compara doua miscari dintre care
una e considerata etalon dar nu se masoara timp . Notiunea de timp exista doar
conventional , abstract .
.  Ce spun fizicienii ? In cartile de fizica notiunile de spatiu si timp sunt tratate cu maxima
atentie trecandu-se de regula sub tacere contradictiile , neajunsurile . Astfel , se
recunoaste , [ 6 ] , etalonul de lungime si a . . . ceasurilor pentru masurarea intervalelor
de timp dar e ocolit cu grija cuvantul etalon (de timp) . Definirea ceasului ca
masuratoare e ambigua .
.  Profesorii universitari americani de fizica , [ 7 ] , acorda aceeasi deosebita atentie
definirii marimilor fizice remarcand faptul ca intelesul cuvintelor timp , forta ,
temperatura , din vocabularul nostru de toate zilele , poate fi foarte vag sau diferit de
semnificatia lor stiintifica . Ei par sa fie partizanii definirii unei marimi fizice prin
operatia facuta in timpul masurarii : “ . . . definitia unei marimi fizice este formulata daca
se da procedeul de masurare al acelei marimi . Acesta se numeste punctul de vedere
operational
, deoarece definitia este , de la radacina , o succesiune de operatii de
laborator care conduc la un numar cu o unitate de masura .” Ei clasifica marimile fizice
in fundamentale (masa , lungimea , timpul) si derivate (viteza , acceleratia , volumul )
subliniind ca aceasta impartire e arbitrara . Definitia operationala implica doua aspecte ,
stabilirea etalonului si a procedeului de comparare a lui cu marimea de masurat :
.  “. . . Definitiile lor operationale ( ale lungimii si timpului n.a. ) implica doua trepte : intai
alegerea unui etalon ( standard ) si , al doilea , stabilirea procedeului de comparare a
etalonului cu marimea ce trebuie masurata , . . . “ , dupa cum ne spun cei doi profesori .
.  Introducand procedura de masurare ca parte componenta a definitiei timpului , ei
afirma in continuare ca : “ . . . Ceasornicul cu cristal de cuart . . . serveste foarte bine ca
etalon secundar de timp “ . Prin urmare nu este etalon ci doar serveste ca etalon . Si nu
etalon ci unul secundar (?) . Cu toate acestea , ulterior , in text , ei vorbesc de utilizarea
etalonului de timp ca si cand l-ar fi definit deja anterior . Ori acest lucru nu s-a facut si
se creaza confuzie .
.  De altfel , profesorii Halliday si Resnick specifica : “ Orice fenomen care se repeta
poate fi folosit pentru masurarea timpului ; masurarea consta in numararea repetitiilor”

.  Acest lucru poate fi important in legatura cu elucidarea notiunii de timp . Perioada
unei oscilatii este etalonu
l , chiar daca perioada nu are consistenta fizica , materiala .
Important este ca autorii au nominalizat oscilatia - ca forma de miscare reprezentativa -
pentru masurarea timpului . De fapt , e vorba de compararea unor miscari cu ajutorul
altor miscari , in speta , oscilatorii , considerate etalon . Ceasornicul ( ca obiect ) , doar

pag.4.
intermediaza o miscare etalon – in fapt o oscilatie - dar el , obiectul , nu e etalonul
propriuzis . Despre parerile altor oameni de stiinta , in ultima parte , § 7 .
.  REZ. 2. : Timpul e o marime fizica fundamentala adica nedemonstrabila si ca atare nu
poate avea definitii valabile , in plus , nu are etalon fizic ; in definitie newtoniana timpul
absolut e o abstractiune , negata ulterior de mecanica relativista iar cu ceasornicele se
masoara (compara) miscari si nu timpi .

§ 3 . CONCEPTIA KOZÂREV DESPRE TIMP

.  Pentru profesorul Kozârev , cauzalitatea a fost un important subiect de meditatie . Iata
ce scria despre aceasta , [ 3 ] :
.  “ Datorita caracterului scalar al timpului , in ecuatiile mecanicii teoretice viitorul nu
difera de trecut iar cauzele nu difera de efecte . Datorita acestui fapt mecanica clasica
se refera la o lume strict determinata ( determinismul ) dar fara cauzalitate . Totusi ,
cauzalitatea este cea mai importanta proprietate a lumii . “

.  Urmand firul logicii si postuland ca efectele si cauzele sunt despartite totdeauna in
spatiu (printr-o distanta infinit mica , δx>0) si ca , de asemenea , cauzele si efectele sunt
despartite in timp (printr-o diferenta infinit mica , δx>0) , el defineste raportul C2=δx/δt.
C2 are dimensiunea de viteza si da viteza de trecere de la cauza la efect . In felul acesta
introduce cauzalitatea in mecanica , raspunzand criticii , tot de el formulate : “ Cand
dorim sa transpunem principiul cauzalitatii din stiintele naturii in mecanica , ne ciocnim
de o dificultate si de aceea ideea de cauzalitate nu a fost niciodata formulata in stiintele
naturale
. “ , [ 3 ] .
.  A inceput experientele cu giroscopul care isi modifica greutatea sub “ actiunea directa
a timpului “
. Actiune constatata apoi si asupra balantelor de torsiune , a puntilor
Wheastone modificate si a altor instrumente de masura confectionate de el . A masurat si
inregistrat fenomene reale , foarte fine , dar incontestabile , din domeniile mecanicii ,
chimiei , astronomiei si din natura .
.  Cu ajutorul masuratorilor astronomice , [ 2 ] , reuseste sa dovedeasca propagarea
instantanee a fenomenului descoperit de el . Pentru prima data in istoria stiintelor e
descoperit un fenomen fizic cu propagare instantanee ! (Consecinte ? Nici un ecou din
partea “ consacratilor ” acelor stiinte .)
.  Intrucat noul fenomen era cauzator de miscare (miscare si in sensul mai general de
dezvoltare , crestere) iar mecanica clasica avea nevoie de cauzalitate si intrucat fiecare
forma de miscare are timpul inclus in ecuatiile de miscare respective , in mod logic ,
profesorul a considerat ca a pus in evidenta natura fizica a timpului .
.  El a detectat , cu siguranta , un fenomen real pe care l-a masurat in diferite moduri insa
e greu de spus in ce masura poate fi identificat cu notiunea teoretica de timp , postulata de
Newton sau cu notiunea de timp asa cum a aparut ea in mintea lui Homo Sapiens si pe
care noi am mostenit-o intacta .
.  In conceptia Kozârev , timpul cauzeaza , sustine , miscarea si cresterea sau descresterea
cristalelor , se transmite instantaneu chiar si la distante astronomice , se absoarbe sau se
emite de catre diverse fenomene fizice , produce rotirea mecanica a balantei de torsiune ,

mm

Mesaje : 162
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Timpul, Timpul

Mesaj  mm la data de Mar Mai 09, 2017 7:22 pm

pag. 5
spre dreapta sau stanga si se impregneaza in corpuri , prezentand si aspectul de
“densitate “ .
.  Oricum , daca timpul nu exista ca fenomen fizic , el poate fi identificat cu orice
fenomen gen miscare a materiei . Formatia stiintifica si tehnica serioasa pe care o avea
profesorul Kozârev , nu-i permitea sa renunte la notiunea de timp , notiune incastrata de
altfel in mintea oricarui inginer sau om de stiinta .
.  Masuratorile sale sunt de necontestat dar interpretarea sa e afectata de caracterul
ipotetic al oricarei interpretari stiintifice . Deoarece orice ipoteza este valabila doar ca
ipoteza de lucru , nu atat calitatea , numarul sau felul ipotezelor conteaza cat fertilitatea
lor caci in final numai dovezile experimentale vor fi adevarurile acceptate .
.  REZ. 3 . : Cauzalitatea lipseste din stiintele naturale , observa profesorul Kozârev si
propune ca fenomenul dovedit experimental de el , sa fie identificat cu cauzalitatea
fenomenelor naturale si cu timpul din ecuatiile miscarilor mecanice . Daca fenomenul
evidentiat si masurat de el este real si necontestabil , interpretarea si identificarea lui cu
timpul e totusi o ipoteza . Nu poate fi negat caracterul cauzal al fenomenului si este
absolut epocala descoperirea transmiterii sale instantanee la scara astronomica .

§ 4 . TIMPUL NU EXISTA CA FENOMEN FIZIC – ARGUMENTE CRITICE

.  In general , argumentele pot fi de tip critic (analitic distructiv) si constructiv . Cele
critice – realizate prin analiza notiunilor deja existente si acceptate , cele de tip
constructiv - realizate prin interpretarea experientelor noi .
.  Am analizat critic definitiile timpului (date in dictionare) constatand caracterul
tautologic si confuz al acestora . Argument critic important : lipsa etalonului de timp .
Desi exista o metoda operationala pentru definirea timpului , ea presupune existenta unui
etalon si ca atare e confuza .
.  Alte argumente critice rezida in contradictiile introduse de teoria relativitatii care
deduce , pornind de la experimente fizice , ca timpul si spatiul (definite newtonian ca
imuabile) sunt comprimabile sau extensibile . Desigur ca se pot face orice fel de
afirmatii , chiar contadictorii si totusi simultan adevarate despre spatiu si timp , daca
acestea nu exista aevea , fizic . Sa incercam o privire asupra acestor contradictii .
.  Teoria relativitatii restranse se bazeaza pe cele doua postulate ale lui Einstein . In
primul se enunta invariabilitatea legilor fizicii fata de sistemele inertiale iar in al doilea se
recunoaste un fenomen obiectiv , dovedit de experientele Michelson – Morley , ca viteza
luminii (in vid) e o constanta , aceeasi pentru orice observator inertial .
.  Pe baza acestor doua postulate , Einstein arata ca formulele de transformare ale lui
Galilei (denumite si relatiile newtoniene de transformare) trebuie inlocuite cu altele noi ,
ale lui Lorenz . Binecunoscute fizicienilor . In formulele lui Lorenz coordonatele x si t
(distanta si timpul) sunt afectate prin impartirea cu un cosinus , [ ( 1 - β2 )1⁄2 = cosα ];
alfa este un arcsin de (v/c) . De aici provine variabilitatea coordonatelor x si t . In acest
fel, mecanica microcosmosului se punea in acord cu cea newtoniana dar cu sacrificarea
caracterului absolut , imuabil , al timpului si al spatiului in favoarea variabilitatii lor .

pag. 6
.  Aceasta contradictie apare (in postulatul al doilea) , fie din cauza identifcarii vitezei
newtoniene (definite pentru macrocosmos) cu viteza luminii care e un fenomen
electromagnetic mult prea putin asemanator cu miscarea corpurilor din mecanica
newtoniana , fie din considerarea luminii ca fenomen constant , acelasi pentru orice
observator inertial . In §5 se va arata ca lumina nu e constanta fata de observatori diferiti .
.  Asimilarea notiunii de viteza , definita macroscopic de Newton , si ca viteza a luminii
fara a tine cont ca lumina nu este un fenomen macroscopic conduce obligatoriu la
necesitatea ca spatiul si timpul , care defineau viteza pana atunci , sa fie facute variabile
pentru ca realitatea experimentala sa coincida totusi cu formulele . Ori , in definitiile lui
Newton timpul se scurge intotdeauna uniform , nu poate fi influentat fizic , neputand fi
dilatat sau comprimat – formulare foarte clara la Newton , [ 8 ] .
.  Specialisti in probleme de fizica , [ 7 ] , fac aceeasi observatie , referitor la viteza
luminii : “ Pentru lumina totusi , in opozitie cu sunetul , s-a dovedit a fi imposibil sa se
gaseasca mediul prin care lumina se propaga , . . . “ Substratul acestei observatii este
acelasi : se poate pune semnul identitatii intre viteza sunetului , care e o oscilatie
mecanica , si viteza luminii care e o oscilatie electromagnetica ? Este foarte posibil ca
viteza sunetului sa fie diferita de viteza luminii in mod fundamental . Cele doua viteze
sunt identice doar teoretic , pe baza definirii vitezei ca raport intre spatiu si timp care sunt
teoretice , ideale , inventate , mai exact – insuficient precizate . In realitatea fizica , cele
doua viteze ar putea fi diferite .
.  Aceste neajunsuri pot fi evitate daca se formuleaza altfel rezultatele masuratorilor
folosind , de exemplu , in locul notiunii de viteza a luminii pe aceea de oscilatie a
luminii
. Notiunea de oscilatie e mai apropiata de realitatea fizica a fenomenului luminos
si in cadrul experientelor de masurare (de tip Michelson – Morley de exemplu) unde se
compara frecvente (prin interferenta) si nu viteze . Frecventa e principalul parametru al
unei oscilatii si nu al unei viteze , viteza care ne apare astfel , ... “ lipsita de culoare “.
.  In urma unei scurte analize se constata ca niste notiuni precum spatiul si timpul
absolute , continue , imuabile , uniforme , omogene si nelegate de materie asa cum le-a
definit Newton , ajungand sa fie presupuse ulterior real existente de adeptii sai , treptat
s-au impamantenit ca aspecte fizice reale ba chiar ca fenomene fizice reale in mintea
tuturor . Utilitatea practica de necontestat a acestor notiuni imaginare se intinde pana la o
limita pe care o definesc doar masuratorile experimentale . Ar trebui sa existe in literatura
de specialitate o permanenta diferentiere intre notiunile teoretice si corespondenta lor
reala precum si o delimitare clara a domeniului lor de existenta .
. REZ. 4 . Cateva argumente critice : a) modificarea definitiei newtoniene a timpului
absolut si inlocuirea ei cu a timpului dilatabil-comprimabil ; b) viteza derivata din spatiul
si timpul absolut , definita in macrocosmos , e aplicata fara vreo fundamentare undei
electromagnetice reprezentate de lumina ; c) nu se poate preciza suportul propagarii
luminii ; d) in literatura de specialitate nu exista preocupare suficienta pntru precizarea
limitelor de definitie si de aplicatie ale notiunilor conventionale de timp si spatiu .

pag. 7
§ 5 . ARGUMENTE CONSTRUCTIVE
.  Paradoxal , in studiul acesta despre neexistenta timpului , cel mai bine servesc
rezultatele experientelor profesorului Kozârev asupra carora revenim cu amanunte
pentru a le folosi ca argumente constructive .
.  A efectuat primele masuratori probabil prin 1950. Cu giroscopul . Ceea ce masura era
un fenomen mai greu perceptibil caci se manifesta la intensitati foarte scazute . Pentru
edificare , la o greutate a giroscopului de 90 grame , aflat in miscare de rotatie cu o viteza
periferica de 25 m/s , balanta arata un deficit de greutate de 8 miligrame . Initial ,
miscarea vibratorie din giroscop aparuse din pricina lagarelor sale uzate si era cauza
comportamentului ciudat al acestuia . Ulterior vibratia a fost provocata in piciorul
balantei . Apoi profesorul a renuntat la giroscop folosind instrumente de masura mai
comode precum : pendule , balante de torsiune , punti Wheastone modificate , etc . Si-a
desfasurat mare parte din experiente in laborator , la Observatorul Astronomic Pulkovo
dar si la alte observatoare precum cel din Crimeea .
.  Incercand sa-si explice ce anume descoperise , a interpretat forta ce actiona asupra
aparatelor sale ca fiind actiunea directa a timpului . Astfel , a ajuns sa considere ca in
preajma unor procese (de ex. procesul de dizolvare a zaharului in apa) densitatea locala a
timpului
crestea . Toate au fost prezentate pe larg , in maniera stiintifica , in [ 3 ] :
“ Actiunea timpului difera in principiu de aceea a campului de forte . Actiunea polului
cauza asupra unui instrument (pendul) determina pe loc aparitia a doua forte identice si
de sens opus , legate de corpul pendulului si de punctul sau de agatare . Un transfer de
energie apare fara un moment si de aceea fara un recul . “
.  In urma numeroaselor experimente si masuratori a descoperit proprietati noi ale
substantelor , cum ar fi imprimarea timpului in corpuri , carora le era necesar un ragaz de
relaxare pentru a reveni la normal dupa incetarea actiunii cauzale a timpului . Pentru
plumb erau necesare 14 secunde , aluminiu 20 , lemn 70 , etc.
.  In articolul [ 2 ] , Kozârev spune : “ A fost observata radiatia de timp , dupa actiunea ei
asupra rezistorului (puntii Wheastone , n.a.) , de la planete , stele , galaxii si alte obiecte
cosmice . A FOST DOVEDITA INSTANTANEITATEA TRANSMISIEI
ACESTOR ACTIUNI
si dovedita existenta spatiului Minkowski ca realitate . . . “
(sublinierea din citat e n.a.) . Aceasta afirmatie e bazata pe indelungate si multiple
masuratori astronomice facute de Kozârev asupra actiunii directe exercitate de stele ,
planete , nebuloase , galaxii , pitice albe ,etc , asupra balantei de torsiune depuse in
focarul kude (Coudé) al telescopului (MTM-500 din Crimeea ) . Devieri insemnate , [ 1 ],
ale acului balantei de torsiune au produs αCanis Major , αLeo , ηCasiopeea , pitice albe
precum Cygnus X–1, centrul galactic si eclipsele .
.  E suficient sa redam cateva propozitii sintetizatoare , [ 2 ] , spuse de profesor : “ In
spatiu , densitatea timpului nu este uniforma , ci depinde de locul unde se desfasoara
procesele . Este de asteptat ca unele procese sa slabeasca densitatea timpului si sa-l
absoarba , altele insa dimpotriva - sa maresca densitatea lui si prin urmare vor iradia
timp . Termenii iradiere si absorbire sunt justificati de caracterul actiunii asupra
substantei – detector . Astfel , actiunea densitatii sporite a timpului scade dupa legea
inverselor patratelor distantelor , se ecraneaza prin substanta dura cu grosimi de ordinul
centimetrilor si se reflecta in oglinda (anumita) dupa legile obisnuite ale opticii .
Densitatea in scadere a timpului langa procesul respectiv este produsa de atragerea intr-

pag. 8
acolo a timpului din ambianta inconjuratoare . Actiunea acestui fenomen asupra unui
detector se poate ecrana dar nu se reflecta in oglinda . Experienta a aratat ca procesele
care produc cresterea entropiei , iradiaza timp . “
.  Rezultatele cercetarilor profesorului Kozârev pot primi si alta interpretare : ceea ce a
masurat profesorul , fara indoiala , este un fenomen cu propagare instantanee care
modifica miscarea , dezvoltarea , evolutia materiei . In cele ce urmeaza , acest nou
fenomen va fi numit conventional , TAU , (tau) , ( τ ) .In principal retinem ca TAU
modifica desfasurarea proceselor fizice in sensul accelerarii lor in prezenta unei densitati
crescute de TAU sau le modifica in sensul incetinirii lor daca procesul fizic respectiv e
inconjurat de o densitate scazuta de TAU . Trebuie admis ca densitatea crescuta sau
scazuta de TAU trebuie raportata la nivelul de TAU inconjurator , despre care
presupunem ca se afla la un nivel de echilibru rezultat din jocul emitatorilor si
absorbantilor de TAU .
.  Fenomenul , conventional denumit τ , poate fi apreciat obiectiv doar pe baza efectelor
sale asupra materiei . Cauzalitatea fenomenelor fizice , pe care Kozârev a cautat-o
permanent si a facut referire la ea , ba chiar a gasit si viteza ei de desfasurare (C2=350
Km/s) este , in mod evident , legata de fenomenul τ .
.  In mod normal , un fenomen se poate dezvolta daca este intretinut ; nu are nevoie de
timp si spatiu . In acest caz , o oscilatie fizica , chimica sau biologica intretinuta de o
forma oarecare , cauzala , va avea o frecventa de oscilatie mai mare sau mai mica dupa
cum este si aportul cauzal , mai rarefiat sau mai dens . In legatura cu acest aspect
profesorul a facut legatura intre cresterea sau descompunerea unor cristale concomitant
cu absorbirea sau iradierea de tau . De asemenea a facut referiri , [ 2 ] , la viteza reactiilor
de polimerizare dependente de densitatea timpului .
.  Cum poate servi de argument constructiv inlocuirea notiunii de viteza a luminii cu
aceea de oscilatie ?
.  Presupunem o racheta cosmica , O1 , aflata in miscare uniform rectilinie fata de un
observator fix , O . In situatia initiala , luata in considerare , in O si O1 se pornesc
simultan o raza de lumina II de pe peretele rachetei (aliniat cu O1 care e si centrul
sistemului de coordinate mobil) si o raza I de la observatorul fix , O , ambele paralele cu
/ si in / sensul de miscare a rachetei . Initial , O si O1 sunt aliniati .


Ultima editare efectuata de catre mm in Sam Mai 13, 2017 12:37 am, editata de 2 ori

mm

Mesaje : 162
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Timpul, Timpul

Mesaj  mm la data de Joi Mai 11, 2017 6:40 pm

pag. 9
Fig. 1


.  Presupunand ca racheta are jumatate din viteza luminii , cand ea ajunge in A , cele
doua raze de lumina ajung in B . Observatorul fix nu va remarca vreo diferenta intre cele
doua raze care vor parcurge distanta OB la fel , simultan . Dar calatorul , observatorul
mobil , constata altceva : in timp ce raza I parcurge distanta OB , raza II , (care pentru el
are aspectul III ; II si III au acelasi numar de oscilatii) , parcurge doar jumatate din
aceasta distanta , respectiv O1B . De aici si paradoxul cu spatiul compresibil .
.  Dar daca cei doi observatori nu masoara timpi si distante ci doar numara oscilatiile
efectuate de cele doua raze , vor ajunge la aceleasi rezultate , concordante . Prin urmare ,
nu mai e nevoie de un artificiu matematic cu spatiu-timp variabil . In loc sa spunem ca :
“Lumina are aceeasi viteza fata de toate sistemele de referinta “ adaugand apoi ca trebuie
sa modificam spatiul si timpul (care definesc viteza) , putem spune : Lumina are acelasi
numar de oscilatii fata de toate sistemele de referinta.
Ceea ce e usor de inteles si de
constatat . De altfel , Michelson chiar aceste oscilatii ale luminii le-a masurat cu
interferometrul , in expresia matematica a inverselor lor – frecventele . Trebuie facuta si
observatia ca lumina nu este viteza limita in univers odata ce Kozârev a masurat un
fenomen care se propaga instantaneu pe distante astronomice .
.  Daca sunt obiectiuni de ordin practic privitor la “numararea oscilatiilor“ luminii ,
trebuie spus ca acest lucru se face prin masurarea frecventei sale si este una dintre cele
mai precise masuratori . De altfel , cel mai precis etalon de lungime – metrul – se
defineste actualmente pe baza frecventei unei raze de lumina (KR86) . In practica zilnica
compararea oscilatiilor se va face simplu , ca si pana acum , pe baza ceasornicului –
oscilatorul etalon de buzunar . Noul concept pare sa aiba aplicare , deocamdata , doar in
munca de cercetare .
REZ. 5 . Vreme de secole s-a acceptat , prin consens general , o notiune teoretica de
timp ca suport pentru desfasurarea fenomenelor fizice , de fapt un substitut al cauzalitatii
miscarii ; Kozârev i-a acordat timpului o consistenta fizica , identificandu-l cu fenomenul
nou descoperit de el si a carui transmisie instantanee a dovedit-o . Daca acceptam ca
fenomenul nou descoperit e cauza a miscarii , rezulta firesc ca nu mai e nevoie de un
suport spatio-temporal al miscarii , suportul ei fiind cauza insasi . Paradoxal , dovedind

pag. 10
un fenomen-cauza a miscarii , profesorul Kozârev ne faciliteaza renuntarea la notiunea de
timp . Renuntarea la timp face necesara revenirea la realitatea numararii oscilatiilor .
Constatare : Lumina are acelasi numar de oscilatii fata de toate sistemele de referinta .

§ 6 . INTERACTIUNEA INTRE VIITOR SI TRECUT

.  Odata contestata notiunea de timp , se pune problema duratei si succesiunii.Acestea nu
sunt contestate direct . Pentru a vedea ce se intampla cu ele le vom defini pornind de la
oscilatii . La compararea a doua miscari ,( in forma lor cea mai simpla) , a doua oscilatii ,
se numara ciclurile efectuate de fiecare oscilator si se compara cele doua numere iar cu
acest prilej se evidentiaza notiunile de durata si succesiune .
Fig. 2


.  In Fig. 2 sunt reprezentate doua fenomene oscilatorii , A si B .Cum se procedeaza
pentru compararea lor ? Unul dintre oscilatori , A , se considera etalon . In mod aleatoriu
se considera ca unitate de masura un ciclu (o sinusoida completa) . Diferenta dintre doua
cicluri consecutive , al n-lea si al (n+1) –lea , la etalon , este practic diferenta dintre
doua numere din sirul numaratorii care incepe in sectiunea O-O , egala cu unu (unitatea
in abstract matematic) si corespunde unui ciclu (in concret fizic) . Aceasta diferenta a
fost identificata cu TIMPUL , cu perioada . Iata cum perioada unui oscilator da
“substanta “ notiunii de durata . In felul acesta perioada unui ciclu de oscilator , adoptat
conventional ca etalon , a devenit unitatea de timp desi e o unitate de miscare periodica .
Cele doua , timpul = un numar , si ciclul = o miscare , nu pot fi identice ci doar

pag. 11
corespondente caci primul e in plan abstract matematic , al doilea e in plan fizic . Si alti
autori fac referiri similare , [ 10 ] .
.  Inversul perioadei a fost numit frecventa si este numarul ciclurilor oscilatorului B
cuprinse intre sectiunile n-n si (n+1)-(n+1) . Frecventa oscilatorului etalon , A , este 1 .
O observatie : daca frecventa oscilatorului B e subunitara , si luam in considerare toate
valorile ei posibile situate intre 0 si 1 , constatam o jumatate de cosinusoida in aceasta
zona daca ne referim la situatia masei relativiste care face parte si ea dintr-un fenomen
oscilator , fiind o functie de cosinus , m = m۪ / cosα ; α=arcsin(v/c) .
.  Practic , la compararea celor doua oscilatii se numara ciclurile efectuate de A si B de la
o prima interactiune intre A si B la inceputul masurarii (sectiunea 0-0) , pana la o a
doua interactiune la sfarsitul masurarii (sectiunea 1-1) . Intre cele doua interactiuni
numaram 5,5 cicluri la oscilatorul etalon si doua cicluri la oscilatorul B . Oricare dintre
cele doua numere reprezinta durata . Simultaneitatea e data chiar de sectiunile O-O , 1-1 ,
2-2 , n-n , etc. Punctele ao si bo sunt simultane . Sectiunea , care desemneaza grafic
interactiunea , se realizeaza usor din punct de vedere tehnic printr-un mijloc oarecare .
.  Notiunile de durata si succesiune , proprietati-calitati ale timpului , sunt legate de
numararea ciclurilor unor oscilatii , cicluri care sunt fie o realitate trecuta , consumata
deja , aflata sub forma de memorie , fie o realitate virtuala inca neconsumata .
.  Succesiunea e definita de sensul de numarare si nu se refera neaparat la timp ci mai
degraba la cea de ordonare matematica sau , mai concret , la succesiunea cauza-efect .
Prin urmare , renuntarea la notiunea de timp nu afecteaza durata si succesiunea . Dar cu
specificarea faptului ca durata e doar o redenumire suplimentara data ciclului etalon care
se afla (in trecut) in memorie sau (in viitor) in virtual . De fapt durata este “t” -ul din
formulele miscarilor mecanice . Doar acest aspect al timpului e folosit in tehnica .
.  Prezentul este chiar interactiunea , simultaneitatea , sectiunea , singurul palpabil
pentru noi si pentru simturile noastre . Prezentul e instantaneu , reprezentat ca sectiune in
Fig. 2 , si are “grosimea” probabila infinit mica sau chiar zero . Realitatea se afla in
intregime in prezent si este definita de interactiunea partilor sale .
.  Presupunand ca cele doua cosinusoide-oscilatii din Fig. 2 reprezinta doua fenomene
(vii) de crestere-dezvoltare , de exemplu procesele de crestere (sau dizolvare) ale unor
cristale , sensul lor de crestere e sinonim cu parcurgerea cosinusoidelor de la O spre
dreapta , si e concomitent cu sensul de crestere a organizarii structurii lor , [ 2 ] . Evident
, parcurgerea cosinusoidelor spre stanga reprezinta scaderea organizarii sistemelor
cristalelor .
.  Se poate constata astfel ca a1 si b-1 pot fi simultane desi in reprezentarea “clasica” din
Fig. 2 , a1 este in “viitorul” originii O iar b-1 se afla in trecutul lui O . ( Succesiunea
este relativa de data aceasta ) . Aceasta situatie se poate realiza simplu prin modificarea
densitatii de tau in apropierea lui A si/sau B . Astfel , daca B e supus unei densitati
suficient de scazute de tau , va parcurge cosinusoida spre stanga indreptandu-se astfel
spre un punct anterior cresterii sale . In conceptia actuala a timpului absolut intalnirea
intre trecut si viitor e paradoxala desi banal existenta in realitatea fizica . Exemplul de
mai sus o confirma . Renuntand insa la notiunea de timp , inlocuind durata cu un numar
(de cicluri) , simultaneitatea cu interactiunea , si succesiunea (directia timpului zisa) cu
dezvoltarea (cresterea) , interactiunea trecutului cu viitorul e perfect posibila naturala si
usor de inteles .

pag. 12
.  Experientele lui Kozârev au aratat ca exista un fenomen (tau) care poate accelera sau
deccelera procese naturale . Si astfel , emisia (iradierea) de tau produce sau accelereaza
procesul de organizare a materiei unui cristal , [ 1 ] , care parcurge niste etape in sensul
cresterii sale , in timp ce absorbtia (scaderea densitatii) de tau produce descompunerea
structurii cristalului care parcurge astfel in sens invers dezvoltarii sale aceleasi etape .
Aceste experimente s-au desfasurat exclusiv in domeniul mecanicii atat din nevoia
studiului pe sisteme cat mai simple cat si datorita tributului platit pregatirii sale tehnico-
stiintifice (mecanica) . Colateral insa , si el a facut legatura intre variabilitatea rezultatelor
sale experimentale de laborator care depindeau de starea naturii sau chiar de gandurile
experimentatorului . Astfel , primavara cand natura vie se dezvolta , crescand , [ 2 ] , el
observa o scadere a densitatii de tau iar toamna cand plantele se uscau , el inregistra o
crestere a densitatii de tau . In mod independent, [ 11 ] , [ 12 ] , alti cercetatori remarca
aceeasi dependenta de anotimp a curentului de intuneric al fotoamplificatorului , a
unghiurilor de trecere prin prismele incrucisate Nicol si a reactiilor de polimerizare . S-au
publicat si in massmedia relatari ale unor experiente cu grupuri de copii , aflati in stari
psihice de asteptare nerabdatoare care au influentat viteza de desfasurare a reactiilor
dintr-un accelerator de particule , in preajma caruia se aflau .
.  Experientele sunt certe . In ce masura un oscilator mecanic e dispus sa parcurga in sens
invers sinusoida care il descrie ? Poate ca la aceasta intrebare dau raspuns experientele cu
balanta de torsiune care se roteste intr-un sens , fiind supusa unei “iradieri” de tau , sau in
sens opus daca e supusa unei “absorbtii” de tau .
.  Pe aceasta baza sprijinindu-ne , am facut afirmatia ca a1 nu este simultan cu b1 (cum ar
fi fost de asteptat) ci cu b-1 in situatia in care in mediul de laborator lui B i se aplica un
absorbant de tau . Daca lui B i s-ar fi aplicat o iradiere de tau , a1 ar fi fost simultan cu b2,
adica ar fi intrat in interactiune cu “viitorul” lui B . Fata de aceasta noua situatie vechea
conceptie de timp (utilizata in Fig. 2 ) devine imposibila , paradoxala caci in realitatea
experimentala relatata aici , a1 chiar se constata a fi simultan cu b-1 sau cu b2 , dupa
cum e cazul . E de subliniat ca doar fata de conceptia timpului absolut sau a miscarii
absolute , inertiale , lipsite de cauza , din mecanica clasica , oscilatorii A si B par sa
interactioneze defazat , amestecand trecutul cu viitorul . In realitate ei se afla permanent
in interactiune si asta se constata experimental . Ceea ce nu corespunde aici e timpul
absolut , acelasi pentru toti oscilatorii .
.  Acceptand ca fiecare fenomen (asimilat simplificat ca oscilator) are o cauza proprie ,
rezulta , eventual , un “trecut” sau “viitor” relative la propria sa dezvoltare , el putand
evolua in sensul cresterii sau descresterii sale , notiuni asimilate ca viitor sau trecut .
.  Putem concluziona ca o vietate , B , supusa unei IRADIERI de TAU , isi accelereaza
propriile cicluri , “imbatranind” mai repede . Daca e supusa unei ABSORBTII de TAU ,
isi incetineste oscilatiile putand ajunge chiar la parcurgerea lor inversa , “intinerind” .
Imbatranirea sau intinerirea se apreciaza comparativ cu un oscilator etalon sau chiar
comparativ cu propria sa oscilatie etalonata anterior .
REZ. 6. Durata , Simultaneitate , Succesiune , identificate intr-un sistem fara timp cu
Ciclu , Interactiune , Crestere . Trecutul apare doar in memoria prezentului (sinonim cu
interactiunea ) , viitorul e doar virtual . Interactiunea intre “trecutul” unui oscilator si


Ultima editare efectuata de catre mm in Sam Mai 13, 2017 12:34 am, editata de 1 ori

mm

Mesaje : 162
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Timpul, Timpul

Mesaj  mm la data de Joi Mai 11, 2017 8:05 pm

pag. 13
“viitorul” altui oscilator etalon prin folosirea densitatii scazute de tau . Imbatranire
accelerata si intinerire .

§ 7 . COMENTARII , DIVERSE

.  Desi mai putin cunoscute , exista multe obiectiuni critice din partea a numerosi oameni
de stiinta recunoscuti , privitoare la problemele luate in considerare si analizate aici .
Savantul roman Octav Onicescu , critica notiunile existente de timp , spatiu , forta .
Astfel , el spune : “Spatiul , ca si punctele , sunt niste abstractii care nici nu se dilata ,
nici nu se contracta.“
, [ 14 , p. 291 ] . Profesor universitar , el a fost unul dintre cei
mai conformisti si traditionalisti mecanicieni . Fidel urmas al scolii italiene de mecanica ,
excelent matematician , el a creat o mecanica intreaga (invariantiva) folosind un singur
operator diferential pe o functie impuls-energie . “ Masa e proportionala cu potentialul
elastic ν*r . . . Asa-zisa lege a lui Hubble apare ca o simpla teorema mecanica .“ , spune
el [ 14 , p. 338 ] . “ S-a incetatenit prezentarea fenomenului Hubble drept o dilatare a
universului spatial care este o abstractie . “
.  Onicescu a fost foarte preocupat de notiunea de spatiu folosita in mecanica . Iata ,
definitia lui , [ 14 , p. 439 ] : “ Singura definitie pe care i-o putem da este urmatoarea :
spatiul constituie sistemul locurilor pe care le ocupa corpurile materiale in necontenita lor
miscare . “ Prin urmare , spatiul nu e doar ceva imuabil legat de lungime ci este , dupa
parerea sa , un sistem .
.  Referitor la notiunea de timp , in mod surprinzator , Onicescu are aceeasi parere cu
Kozârev , [ 14 , p. 445 ] : “ Timpul nu este doar un parametru care ne mijloceste calculul
vitezelor , al acceleratiilor ci un factor direct in orice proces , in expresia caruia el trebuie
sa intervina tocmai pentru a-i da sens , cel al vietii sistemului . “
.  Profesorii americani David Holliday si Robert Resnick pragmatici si fara inclinatii
critice remarca totusi ca pentru lumina nu s-a gasit suportul pe care se propaga . In ceea
ce priveste etalonul de timp au definit riguros metoda operationala pe care , apoi au
incalcat-o .
.  Un fizician de pestigiu , George C. Moisil s-a aplecat cu atentie asupra masurarii pe
care , numind-o relatie de echivalenta , a matematizat-o . El a stabilit niste conditii pentru
ca o masuratoare sa fie posibila : conditia de echivalenta biunivoca , simetria ,
reflexivitatea , tranzitivitatea , existenta unei clase de echivalenta , conditia de ordonare ,
existenta unei relatii de ordine si a procedeului de masurare .
.  “ Atragem atentia ca pentru acele insusiri pentru care nu exista posibilitatea stabilirii
relatiilor de echivalenta si de ordine nu este cu putinta nici gasirea unui procedeu de
masurare , asa incat astfel de insusiri nu pot fi masurate . “ Cand spunea aceste lucruri se
referea mai mult la insusiri de genul lungimii . Apoi subliniaza din nou : “. . . nu orice
marime e susceptibila de a fi masurata , ci numai acelea care indeplinesc conditiile mai
sus aratate . “
.  George Moisil era un partizan convins al teoriei relativitatii . Iata ce scria : “ Atat teoria
relativitatii restranse cat si teoria gravitatiei sunt astazi teorii exceptional confirmate de
experienta . Forta acestei teorii consta in primul rand in faptul ca nici o experienta nu a

pag. 14
pus in evidenta existenta unor interactiuni care sa se propage INSTANTANEU la
distanta
. ” (Sublinierea e n.a.) . Comentariile sunt de prisos caci Kozârev a descoperit
aceste interactiuni . De altfel , se recunoaste ca lumea stiintifica e impartita in doua tabere
de partizani si adversari ai teoriei relativitatii (vezi de ex. [ 10 ] ) .
Un alt fizician , Emanuel Vasiliu , scrie , [ 8 , p. 149 ] : “. . . masa electronului variaza
cu viteza dupa legea Lorenz-Einstein , concluzie care a reprezentat una din primele
verificari ale teoriei relativitatii . “ Da , cu certitudine , s-a demonstrat variatia masei
(prin masurari precise ale frecventei) electronilor dar nu si variatia timpului . Acelasi
autor spune [ 8 , p. 221 ] : “. . . viteza de faza poate sa fie mai mare decat viteza luminii
in vid, fara ca prin aceasta sa apara vreo contradictie cu teoria relativitatii . “
.  Ion Popescu , autor al unei carti si a unei teorii noi a gravitatiei , [ 16 , p. 51 ] , spune :
“ Avand ca model lucrarea clasica a lui Euclid , Newton foloseste in expunerea
Principiilor sale metoda deductiva , desi modul in care a ajuns la rezultatele sale a fost in
primul rand cel inductiv . Pentru a expune teoria sa dupa o astfel de metoda deductiva , el
postuleaza , ab initio , in axiome si definitii toate absoluturile sale (spatiul absolut
independent de existenta si miscarea corpurilor , repausul absolut , miscarea absoluta ,
etc.) necesare justificarii intrinseci aposteriori a artificiului sau matematic . . . Schema de
prezentare a teoriei gravitatiei utilizata de Newton , a fost preluata ad literam de epigonii
sai ; prin simpla repetare axiomele si definitiile newtoniene , au capatat cu timpul ,
semnificatia unor adevaruri directe , intuitive , semnificatie pe care Newton insusi nu le-o
acorda . Mai mult , Newton pune explicit in garda impotriva tentatiei de a acorda o
semnificatie fizica artificiului sau matematic scriind textual in Definitia VIII din cartea L :
« De asemenea , folosesc in mod indiferent si amestecat numirile de atractie , impuls sau
impingere spre un centru oarecare , considerand aceste forte nu in sensul fizic , ci numai
matematic
. » “ Mult prea limpede spus pentru a mai adauga ceva .
.  Inginer la INMT , posesor al unei “ indemanari” matematice de invidiat , are o tratare
pe 65 de pagini a teoriei relativitatii pe care o analizeaza competent si critic . A
complectat expresia fortei de atractie universale cu un termen suplimentar , proportional
cu inversul puterii a treia a distantei .
.  “ In vid pentru toate sistemele inertiale viteza luminii are aceeasi valoare , c . . . Este
suficient ca observatorul din punctul P sa faca o cat de mica schimbare de directie sau sa-
si accelereze cat de putin miscarea , pentru ca acest principiu sa nu mai fie teoretic
valabil . “ , spune el in [ 16 , p. 103 ] .
.  “. . . miscarea circulara , [ 16 , p. 258 ] , intr-un vartej se conserva indefinit in absenta
oricaror forte imprimate si ca intr-o astfel de miscare nu exista forte centrifuge , . . . “
spune autorul gravito-vortexului demonstrand ca fortele centrifuge dintr-un vartej sunt
anulate de o forta , Fc = ∂Uc/∂r = m*c2/r3 si demonstrand ca vartejul e inertial . Reuseste
sa unifice legile newtoniene cu teoria relativitatii aratand ca ele sunt doar niste consecinte
ale unei formule a gravito-vortexului , [ 16 p. 282 ] , :
.  [d/dt(1/r)]2 = - γ/r2 + 2θn/rC2 + 2E/C2 , (7.236) - ecuatia diferentiala a miscarii in
gravito-vortex .
.  Se poate continua lista autorilor specialisti sau nespecialisti , care s-au referit la
notiunea de timp . Unul dintre cei mai neasteptati a fost Sf. Augustin care a afirmat ca
timpul nu exista .
.  In prezentul studiu s-a analizat doar notiunea de timp desi spatiul sau masa sunt pasibile
de o analiza cu rezultate similare . Si spatiul a avut , ca notiune , o evolutie , o definitie

pag. 15
in continua schimbare . Timpul si spatiul sunt proprietati ale Viului percepute de
simturile omului iar aceasta perceptie a fost si prima lor definitie ! Incompleta , imprecisa
dar perfect utilizabila in relatiile interumane (cel putin pana la aparitia mecanicii) . Apoi
spatiul a intrat in formule sub forma lungimii .Constatam o continua evolutie a lungimii
care in zorii civilizatiei antice era definita prin deget , cot , picior , apoi , in epoca
masinilor , definitia a evoluat in sensul cresterii preciziei catre metrul etalon din platina-
iridiu iar in prezent a ajuns la “ consistenta “ de “lungime de unda“ ! Metrul are
1650763,73 lungimi de unda din radiatia emisa de Kr86 . Si iata-ne revenind la oscilatii .
Daca din antichitate pana in epoca mecanica fiecare individ putea fi posesorul unui etalon
de lungime , (de lemn , piatra sau metal) , in secolul XX doar unele intreprinderi mai
serioase puteau avea etaloane de lungime (cale) la serviciile lor metrologice , iar la ora
actuala nimeni nu mai poate avea unul caci s-a “ volatilizat “ . Chiar daca a existat un
etalon de lungime fizic , material , acesta a devenit o notiune relativa ce se exprima prin
numarul de cicluri al unei oscilatii.
.  Se aduna tot mai multe probe , si date , rezultate ale experientelor stiintifice , care atesta
caracterul iluzoriu al lumii materiale . Cea mai “materiala” notiune este cea de masa . Ea
constituie esenta “greutatii” a “corporalitatii” . Cresterea masei relative a corpului ,
considerata proportionala cu energia acumulata (indiferent cum, mecanic , termic , etc.) e
conforma cu formula lui Lorenz , m = mo/(1 - β2)1⁄2 = mo/cosα , unde β = v/c = sinα .
Prin urmare , inversul masei , 1/m , este functia de cosinus amplificata cu 1/mo relativista
.
BIBLIOGRAFIE

[ 1 ] N. A. Kozârev
.  Observatii astronomice cu ajutorul proprietatilor fizice ale
timpului ; “Stele explozive” , Erevan 1977 , Ed. Academiei
de stiinte a RSS Armenia

[ 2 ] N. A. Kozârev
.  Despre actiunea timpului asupra substantei ; 1979

[ 3 ] N. A. Kozârev
.  Despre posibilitatea cercetarii experimentale prin interme-
diul proprietatilor timpului ; Academia URSS , Observato-
rul astronomic Pulkovo [ Timpul in stiinta si filozofie ;
Praga , 1971 ]

[ 4 ] ***
.  Dictionarul limbii romane , 1955

pag. 16
[ 5 ] ***
.  Dictionar de astronomie si astronautica ; Rb. 34483 Brasov

[ 6 ] Ioan Inta , Spiridon Dumitru
.  Complemente de fizica ; Bucuresti , 1982

[ 7 ] David Halliday , Robert Resnick
.  Fizica ; Bucuresti , 1975

[ 8 ] Emanuel Vasiliu
.  Electronul – corpuscul sau unda ? ; Bucuresti , 1977

[ 9 ] N. A. Kozârev
.  Probleme ale cercetarii Universului ; 9 , 1979 , sub tipar

[10] ***
.  A IX-a conferinta stiintifica internationala «Spatiu , Timp ,
Gravitatie» aug. 7-11 2006 Sankt-Peterburg , Rusia

[ 11] A. Sapovalov
.  “Tehnika molodeji” , 6 , 1973

[ 12 ] V. Jvirblis
.  “Chimia si viata” , 12 , 42 , 1977

[ 13] Octav Onicescu
.  Mecanica invariantiva ,

[ 14 ] Octav Onicescu
.  Pe drumurile vietii , Bucuresti , 1981

[ 15 ] George C. Moisil
.  Cui i-e frica de fizica moderna ? : Bucuresti , 1981

[ 16 ] Ioan N. Popescu
.  Gravitatia ; Bucuresti , 1982
.

mm

Mesaje : 162
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Timpul, Timpul

Mesaj  Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum