Baraj Hidrotehnic sau "Scălduşul Uriaşilor"?

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Baraj Hidrotehnic sau "Scălduşul Uriaşilor"?

Mesaj  mm la data de Dum Oct 02, 2011 4:19 pm

.


. In urma cu vreo opt ani am scris un articol -din categoria amator- cu titlul de mai jos, pentru o publicatie studenteasca a unei catedre de geologie, de la o universitate. Am trimis articolul, am asteptat un raspuns oarecare dar neprimindu-l am dedus ca articolul meu a luat calea "cos de gunoi". Nu am mai putut continua studiul -pe baza caruia am indraznit articolul- din pricina unei probleme de sanatate si studiul a ramas la stadiul acela.
. Intrucat cele scrise in articol se bazeaza pe observatiile si masuratorile mele din teren, "la fata locului", consider totusi ca articolul merită sa fie publicat in "format electronic", aici pe forum, in ideea ca datele continute si observatiile mele ar putea fi de folos cuiva, cumva.
. Pentru eventualii neincrezatori in observatiile si masuratorile mele, ma simt obligat sa spun ca am lucrat in proiectare si detin oarecare indemanare la executarea de masuratori exacte (chiar si cu instrumente banale).
. In cele ce urmeaza voi incerca sa "recuperez" articolul din manuscrisul si din pozele ce mi-au mai ramas.


PIATRA CORBULUI - MONUMENT GEOLOGIC SAU SCĂLDUŞUL URIAŞILOR ?

. Urcand soseaua pe firul vaii AMPOIULUI pe DN 74, la 12 km de Alba Iulia pe teritoriul satului TĂUŢI, calatorul vede ridicandu-se deasupra soselei - in dreapta - un "ZID" care ii atrage atentia obligandu-l sa-si puna intrebarea la ce a folosit acea constructie, si cand. E prima reactie a privitorului.
. PIATRA CORBULUI este denumirea data de localnici acestei reliefari a peisajului (Foto 1). In vremea copilariei mele, Piatra Corbului cobora (ca un zid) pana-n sosea dar a fost mai apoi partial dinamitata de constructorii soselei, exploatata ca material calcaros si dimensiunile ei s-au redus mult.




 Foto 1. Piatra Corbului; vedere dinspre est

. Dupa parerea localnicilor, Piatra Corbului de pe versantul stang al vaii Ampoiului si PIATRA COLŢULUI de pe versantul drept (denumita si LA COLŢ; Foto 2 si 2b) au facut parte - candva in vremuri stravechi - dintr-un baraj ce oprea apa Ampoiului in acest loc. Interesanta este formularea localnicilor pentru fostul (ipoteticul) baraj  - SCĂLDUŞ al uriasilor. In relatarile populatiei (legendele locale) se mai afirma ca in vremurile din urma (ulterioare plecarii/disparitiei uriasilor) barajul era folosit la nevoie pentru inundarea zonei din aval in cazul navalirii dusmanilor, ceea ce presupune existenta in acea vreme a unor zagazuri mobile, aflate probabil in zona centrala a constructiei. Nu exista nici un fel de indoieli in randul populatiei locale ca lucrurile ar putea sta si altfel.



Foto 2. Piatra Colţului, perete vestic

 

 Foto 2b. Piatra Colţului  

. Studiind locul, geologii au conchis ca Piatra Corbului este un strat de calcar cu sedimentare normala, de 2 m grosime, flancat spre vest (de fapt peretele de N-V, inspre amontele văii) de un strat de brecie iar in est (S-E mai exact; inspre avalul văii) de strate cu sedimentatie haotica (conglomerate, şisturi, argile) [1;2]. Toate stratele au o pozitie verticala, inclusiv argilele aflate la cativa metri la est de Piatra Corbului si paralele cu ea. Remarcabil este faptul ca toate aceste strate de sedimentatie (acum) se afla in plane verticale, perpendiculare pe firul vaii (atat stratele apartinand Pietrei Corbului cat si stratele apartinand Pietrei Coltului).
. [Voi folosi aceeasi aproximare a orientarii cardinale si in continurea expunerii deoarece cursul apei este cel mai convenabil reper de orientare. Cursul Ampoiului intre Zlatna si Alba Iulia este in ansamblul său, in general, de la vest spre est si e usor de retinut aceasta orientare. Chiar daca in dreptul "Pietrelor" cursul apei este de la N-V spre S-E, aproximarea nu afecteaza prezentarea de fata. Asta inseamna ca atunci cand spun Vest, e N-V iar cand spun Est, e vorba de S-E.]
. In ziua de azi nu mai crede nimeni in sursele de informare populare, folclorice, precum basmele, legendele, povestile. Insusi ideea de baraj -evidenta pentru orice privitor- este doar o ipoteza pentru oamenii de stiinta actuali si am ajuns in situatia ca aceasta evidenţă vizuala, chiar si dublata de legendele locale, trebuie totusi dovedita! Prin urmare a aparut oarecumva o "disputa" intre doua variante, a geologilor si cea populara.
. Examinand elementele variantei vechi, transmise oral, in mod surprinzator se poate constata existenta unei serii de argumente in favoarea ei si pe care le vom enumera, analizandu-le cate putin, in cele ce urmeaza.
. A1. Dupa cum nu era de asteptat, pe tot parcursul Ampoiului de la ZLATNA pana la varsarea lui in Mures, tocmai in dreptul Tautiului se inregistreaza cea mai mica distanta de ~300 m intre versantii vaii (reprezentati de doi pinteni). Daca era de asteptat ca un baraj sa se construiasca in locul cel mai ingust, unde versantii sa fie cei mai apropiati, acesta e locul cel mai nimerit. Urmele ipoteticului baraj se vad sub forma de "ZIDURI" pe ambii versanti ai vaii, exact in locul pe care si un constructor modern de baraje l-ar alege azi.


 

Foto 1b. Vedere generala cu Piatra Corbului vazuta de pe Piatra Colţului

. A2. Localitatea Tauti se afla in zona de intalnire a pantelor muntoase cu campia Muresului. Efectele temperaturilor mai ridicate ale campiei Muresului se simt pana la Tauti, fapt dovedit de vita de vie ce poate rodi si in acest loc. Avantajele duble, ale campiei roditoare si ale resurselor muntelui, au atras aici locuirea din cele mai vechi timpuri. Pentru grupurile mici de oameni din vremurile antice un amanunt important pentru supravietuire era posibilitatea retragerii rapide in munte din fata dusmanilor.
. Prin urmare nu este nici o surpriza sa gasesti in acest loc constructii stravechi, lasate de populatii anterioare celei umane actuale (s-au gasit oase de uriasi la Tauti), precum nu ne surprind nici descoperirile arheologice apartinand culturii COŢOFENI (~ 4500 ani in urma) dar nu e o surpriza nici cetatea dacica de la Tauti si nici aductiunile romane de pe D. Dumbravii. Obiectele apartinand culturii Cotofeni au fost gasite in toate localitatile vaii Ampoiului. La 4 km in aval de Tauti, in satul Şard, s-au gasit unelte de piatra (~ 8.000 de ani in urma). Un topor de piatra slefuita se gaseste in muzeul taranului Emilian Achim din ALMAŞU MARE (Zlatna). Adaugand si resursele metalifere ale zonei (cupru, aur, argint) putem accepta ideea ca si o populatie de URIAŞI (JIDOVI), ce ar fi precedat-o pe cea umana de azi, putea fi interesata de locuire in vatra actualului Tauti.
. A3. Urmele ipoteticului baraj, atat cele proeminente, vizibile de la distanta (Piatra Corbului si Piatra Coltului), cat si urmele vizibile doar de aproape (cu structuri diferite de primele, pe care le si flancheaza), urca pe ambii versanti pana la aceeasi inaltime fata de albia raului (dupa cum era de asteptat in cazul unui baraj dar mai putin in cazul unor formatiuni naturale). Am verificat la fata locului acest lucru si am masurat cotele respective (cu mijloace proprii).
. A4. Un alt aspect, alta "coincidenta", il constituie faptul ca cele doua "pietre" coboara pe liniile de panta maxima ale celor doi pinteni, perpendicular pe axa vaii. Capetele barajelor contemporane coboara in acelasi fel.
. A5. Partea vizibila, proeminenta, a Pietrei Corbului are aproximativ 2 m grosime, 9 m inaltime si 13 m lungime, avand o structura dura, compacta, cu granulatie fina. Dupa cum se prezinta, ar fi ideala (si in caz ca ar fi o formatiune geologica naturala) pentru a juca rolul de "inima" de rezistenta pentru un baraj care sa o inglobeze in structura sa. Pana nu demult, Piatra Corbului cobora pana in sosea si avea lungimea mai mare, poate de ~30 m (cu inaltimea maxima vizibila si azi). Jos spre sosea erau si portiuni "de zid" mai mici ca inaltime. Eu nu imi mai amintesc (din tinerete) decat de portiunea mare de sus.

. De cealalta parte, pe malul/versantul drept al vaii, Piatra Coltului (mai) e clar vizibila pe o lungime de ~10 m, are grosimea de ~2 m si inaltimea -dar numai pe peretele de vest- de ~2 m. Pe vremuri, inaltimea ei totala era de ~4 m deoarece piatra avea in plus si o "fata de est" (se ridica si peste nivelul terenului din estul ei cu ~ 2 m; terenul de la est de piatra este mai sus cu ~2 m fata de terenul din vest de ea si se vede clar acest lucru in Foto 2bb). In tineretea mea am trecut adesea cu mocanita pe langa ea si inca avea cotele de mai sus; in 1996 cand am masurat-o, am fost surprins sa constat ca lipseau acei 2 m din inaltimea "zidului". Intre timp si Piatra Coltului a fost exploatata ca piatra de constructie si in prezent mai are 2 m inaltime (totala) doar pe flancul de vest (Foto 2) caci pe flancul de est este la acelasi nivel cu terenul (Foto 2b).

. Structura miezului Pietrei Coltului este la fel cu cel al Pietrei Corbului.



http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img689/3680/foto4bqf.jpg#

Foto 4. Piatra Corbului; peretele vestic

. De o parte si de alta a "inimii" compacte si dure, atat la Piatra Corbului cat si la Piatra Coltului, am putut vedea urmele unor straturi de latime/grosime 3...10 m, paralele cu ea (cu inima). Ca si cand miezul dur al barajului ar fi fost "placat" (imbracat spre avalul si spre amontele vaii) de o parte si de alta cu (doua) straturi/pereti, de alta consistenta decat miezul. Astfel, urmele stratului de la vest de Piatra Corbului, puternic erodat, au consistenta unui beton sau mortar (Foto 4) de culoare gri-cenusie, diferita de culoarea alba a "inimii". Pare a fi un fel de "pietris" legat cu un "ciment" gri. Stratul ce flancheaza Piatra Corbului spre est (spre avalul vaii) este mai putin vizibil, fiind foarte erodat (pana la "fundamentul" natural al dealului, faţa dealului), urmele sale slabe au tot intre 3 si 10 m latime (functie de altitudinea barajului) si se disting inca bucati de consistenta unor conglomerate "lipite" de fundamentul dealului, pe aceasta latime de la Piatra spre est. In general, cele doua straturi de sprijin par a fi CONSTRUITE dintr-un material de baza -pietris si chiar pietre mai mari (Foto 5)- legate cu ajutorul unui "ciment" pe baza de calcar.
. Aceste urme par sa confirme existenta in vechime a inca doua straturi mai groase asezate fiecare de o parte si de alta a "miezului" barajului (singur miezul ramas pana acum in picioare), ce au avut rol de intarire si sprijin pentru acesta. E probabil ca straturile de sprijin, mai putin dure, sa se fi erodat pana la fundament, respectiv pana la "faţa curata" a dealului.
. In ipoteza confectionarii miezului cu o tehnologie adecvata, din materiale mai bune dar la un "pret de cost" mai ridicat, apare logica si avantajoasa sprijinirea miezului, inglobarea lui intre alte doua straturi, mai groase, mai putin rezistente mecanic dar mai "ieftine".
. In ziua de azi exista baraje hidrotehnice construite, tot asa, din trei straturi, un miez acoperit/(sprijinit) inspre aval si amonte cu alte doua straturi groase. (Exemplu: barajul de anrocamente cu 168 m inaltime de pe Raul Mare, Retezat. Cu diferenta ca aici anrocamentele acopera o inima de argila.) Deci principiul de constructie exista si azi.
. A6. Foarte interesant arata peretele vertical estic al Pietrei Corbului (Foto 1 ,Foto 6, Foto 15) care pare sa confirme ipoteza "construirii" sale (in locul ipotezei provenientei naturale, sustinuta de geologi). Astfel, privita dinspre (est) avalul vaii, suprafata laterala a Pietrei Corbului este alcatuita din suprafete de 1...2 mp separate de linii mai adanci de eroziune, ceea ce sugereaza privitorului posibilitatea ca aceasta "piatra" a fost "construita" de posesorii unei tehnologii adecvate, (uriasii), prin asezarea/turnarea unor "GUGULOAIE" (volume) de materiale calcaroase unele peste altele, in genul unor betoane. Prin eroziune ulterioara poate sa apara acest aspect de fragmentare al suprafetei, "cimentul" dintre volume fiind de alta omogenitate decat interiorul volumelor. La Piatra Coltului acest aspect nu mai poate fi constatat, ea nemaiavand faţă estică.
. A7. Exista un drum de car, paralel cu soseaua (dar pe coama dealului), ce incepe ceva mai sus de GURA AMPOITEI, din DN 74 de la locul numit BARAŢA, care urcand apoi (in sensul amonte al vaii Ampoi) pe DEALUL DUMBRĂVII, trecand pe deasupra Pietrei Corbului, deci a presupusului baraj, urmandu-si traseul pe sub PIATRA BOULUI, coboara apoi de pe deal inapoi in DN 74 in dreptul primariei METEŞ sau, coboara pe versantul celalalt al Dealului Dumbravii in AMPOIŢA. Acest drum, numit de localnici CALEA HINTULUI (sau HINTEULUI) este considerat chiar si de localnici ca avand rolul de drum ocolitor al (pe deasupra) barajului. (Fig. 1).



Fig. 1. Schita orientativa cu vedere dinspre Sud

. Neluand in seama aceasta informatie privitoare la utilitatea Caii Hintului, este mai greu de explicat existenta si rolul sau.
. A8 TĂUŢ, denumirea locului, a localitatii, inseamna un Tău mai mic, lac mic, balta, acumulare de apa (ce nu putea fi realizata aici in zona decat pe firul apei). Forma scrisa actuala, de Tăuţi, nu afecteaza intelesul cuvantului.
. Denumirea este mai mult decat sugestiva si nu poate fi considerata o coincidenta sau o intamplare.
. A9. Legendele cu uriasii constructori de "scaldusuri" par greu de invocat ca si argumente doveditoare. Totusi, se poate constata o mare persistenta a legendelor cu uriasi in zona Tautiului, ca si in tot bazinul vaii Ampoiului.
. Astfel, exista o legenda cu fiica de urias care ia in poala un plugar cu boi cu tot. Tatal ei, uriasul, o mustra si-i cere sa elibereze "gângăniile" caci acesti pamanteni urmau sa mosteneasca locurile. In acelasi timp, razbate si din aceasta legenda dar si din altele, informatia ca uriasii puteau fi atinsi de un blestem in cazul ca le faceau rau pamantenilor. O alta legenda, culeasa in Almasul Mare, relateaza lupta dintre doi uriasi ce aruncau cu stanci, unul de pe Jidovul si celalalt de pe Breaza, ambele varfuri fiind niste neckuri vulcanice (si depozitare de zacaminte metalifere neferoase bogate in cupru, aur si argint), varfuri aflate nu departe de Tauti.
. Din aceste legende strabate informatia importanta a unui contact preistoric pasnic intre oameni si uriasi cat si atitudinea neagresiva a uriasilor fata de micutii oameni. Tot uriasilor le este atribuita si saparea, excavarea, in stanca a spatiilor (camerelor) mari de sub cetatea dacica de la Tauti si a tunelurilor. De-a lungul timpului au fost tot felul de cautatori de comori (mai sunt si azi) care sapa prin zona dupa comorile uriasilor, apreciate de localnici ca FABULOASE. E drept, comorile uriasilor nu au fost gasite pana acum (sau nu au fost declarate din motive lesne de inteles) dar schelete umanoide de 2,5 ... 3 m au fost descoperite in multe locuri in tara noastra si in lume. Chiar si in Tauti, in cimitirul vechi, dupa relatarile celor ce au sapat acolo, s-au gasit oseminte (cranii) "mai mari decat ale oamenilor".
. Analizand fara prejudecati varianta "scaldusului" ridicat de uriasi, constatam ca nu exista vreun argument care sa o conteste. Nu poate fi luata in considerare credinta (prejudecata) unora ca noi oamenii suntem singurele fiinte inteligente din Univers. Memoria ancestrala a stramosilor nostri s-a dovedit de prea multe ori pana acum ca este o memorie CURATA, pozitiva, continand numai informatii NEVIRUSATE, pe care noi le-am primit ca mostenire si trebuie sa le luam ca atare, VALORIFICANDU-LE.
. Legendele locale mai spun ca barajul a continuat sa fie folosit in vremurile mai recente de catre oameni pentru oprirea apei si pentru "potopirea" dusmanilor care ar fi avansat in sus pe firul vaii. Dupa plecarea/disparitia uriasilor e posibil ca "instalatiile hidraulice", pe care doar le banuim, sa fi fost preluate din mers de catre localnici; cel putin asa reiese din aceste legende. Aceiasi dusmani/navalitori sunt pomeniti cu pregnanta si in alte legende locale (precum cea a Jidovului, care circula in Zlatna) in legatura cu semnalizarea cu focuri de pe varfurile intarite cu cetati (sau prevazute doar cu posturi de observare) sau in legatura cu folosirea "GUVERNELOR" (cavernelor) aflate in zona Pietrei Corbului.
. A10. Admitand ca structura celor doi pinteni a prezentat un strat de calcar dur, proeminent, in peisajul locului inca din vremuri geologice, aceasta situatie a putut fi exploatata de presupusii constructori preistorici ai unui baraj prin inglobarea stratelor native de calcar dur, ca miez, in peretele barajului. De aici rezulta ca cele doua variante (explicative) ale formatiunilor Piatra Corbului si Piatra Coltului, cea morfogeologica si cea construita, nu se exclud reciproc.

. Un aspect aparte este faptul ca prelungind imaginar cele doua "ziduri" constatam ca ele nu se intalnesc in albia raului. Presupunand ca in urma cu ~ 8.000 de ani cele doua "Pietre" erau una in prelungirea celeilalte, se poate explica distanta de 150 m dintre planele lor printr-o posibila deplasare relativa pe directia est-vest intre cei doi versanti, cu viteza de 2 cm pe an, ceea ce din pdv geologic este acceptabil dar deocamdata nedemonstrat prin masuratori. Pe hartile geologice ale zonei exista linii/falii de alunecare (Fig. 2). Prin ce am spus aici am presupus ca falia, care se vede in Fig 2 ca trece prin Tauti pe directia est-vest, este o decroşare. Aceasta alunecare ar trebui dovedita; prin masurare cu GPS-ul in ziua de azi.



Fig 2. Harta geologica la Tauti

. Pe de alta parte, putem presupune ca tocmai in portiunea centrala a presupusului baraj ar fi putut exista acele zagazuri mobile care, conform relatarilor locale, ar fi permis inundarea la nevoie a portiunii din aval, in cazul navalirii dusmanilor.

. Concluzie: Chiar daca multe din argumentele si aspectele prezentate mai sus au un caracter ipotetic sau par simple coincidente, luate in ansamblu, simultan, cele zece argumente formeaza mai degraba o certitudine ca in vechime Piatra Corbului si Piatra Coltului au facut parte integranta dintr-un "SCALDUS al URIASILOR", adica o CONSTRUCTIE hidrotehnica.
. "Disputa" - monument geologic sau scaldus - nu poate fi totusi transata decat printr-un studiu mai amanuntit, folosind metode magnetice, structurale, cristalografice, masuratori in situ, etc., ce ar putea indeparta semnul de intrebare din titlul articolului.

Brasov, 05.12.03

BIBLIOGRAFIE

1. Gherman I. - Cercetari geologice in coltul de sud-vest al Depresiunii Transilvaniei, Rev. Muz. Geol.-Mineral., Univ. Cluj, Vol II, pag 1-110, 1943
2. Bleahu M. si colab. - Rezervatii naturale geologice din Romania, Ed. Tehn., 1976
3. Luduşan N. - Zacaminte si poluare pe valea Ampoiului, Ed. Aeternitas, Alba Iulia, 2002


.  Cam acesta e continutul articolului, cu unele mici modificari fata de "original" si, din cate se vede, e mai mult o pledoarie sub forma unei argumentatii in 10 puncte. Am pastrat chiar si cuvintele scrise cu litere mari (pe atunci nu aveam posibilitatile de subliniere mai elegante de acum). Pozele initiale din text inca nu le-am recuperat si am pus in locul lor, deocamdata, cateva din pozele cu defecte pentru ca totusi cititorul sa-si poata face o idee. Urmeaza sa recuperez si pozele mai bune ce le-am avut si voi profita de ocazie pentru a face si o expunere suplimentara mai detaliata.
.  Deocamdata, din pozele prezentate se poate observa diferenta intre structurile straturilor de care am vorbit, se vede chiar si focarul unei explozii de dinamita in Foto 4. Marturisesc ca am avut intentia sa fac niste şlifuri la servici pentru vizualizarea structurilor cristaline dar nu am mai apucat atunci.
.   Mai adaug niste fotografii,


Ultima editare efectuata de catre mm in Lun Sept 01, 2014 4:07 am, editata de 31 ori

mm

Mesaje : 157
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Baraj Hidrotehnic sau "Scălduşul Uriaşilor"?

Mesaj  mm la data de Mier Oct 05, 2011 3:02 pm

.  In articolul propus de mine spre publicare revistei de geologie, mai ales pentru ca nu sunt de specialitate, am cautat sa fiu cat mai "scurt" si sa prezint doar o lista de argumente in favoarea variantei unui baraj construit la Piatra Corbului, Tăuţi.
.  In realitate, lucrurile arata totdeauna mai complicate si argumentele (pro si contra) se pot intinde neasteptat de mult.
.  Data fiind limitarea ce mi-am autoimpus-o in articol, nu am prezentat si punctele de vedere ale geologilor, am prezentat doar tangential cadrul mai larg in care exista aceasta "constructie" si nu am deschis subiecte "colaterale" importante. In cele ce urmeaza voi face complectarile necesare si voi face si comentariile ce-mi par firesti.

.  Punctul de vedere al geologilor
.  In cartea: "Rezervatii si monumente ale naturii din Romania"; autori Gh. Mohan, A. Ardelean si M. Georgescu; Ed. Scaiul, Bucuresti, 1993, gasim la capitolul "Rezervatii geomorfologice" si rezervatia "Piatra Corbului",


.  unde exista urmatorul comentariu:
.  C1: "Rezervatie geologica cu o suprafata de 1 ha, formata de o stanca calcaroasa situata pe versantul stang al Vaii Ampoiului intre localitatile Tăuţi si Meteş.
.  Aceasta stanca calcaroasa cu aspectul unui "zid de cetate" (M. Bleahu si colab.) face parte din "Formaţiunea de Meteş", considerata ca una din cele mai interesante formatiuni geologice ale Muntilor Metaliferi.
.  Printr-o analiza geologica atenta se constata ca ea e formata dintr-o alternanta de strate cu sedimentatie normala (sisturi argiloase grezoase violacee si verzui, gresii si bancuri de calcarenite fine) si straturi cu sedimentatie haotica.
.  Analizand cu atentie straturile de calcar bine sudate intre ele vom observa mici granule de cuart si de roci eruptive bazice.
.  In cimentul breciei s-au identificat numeroase exemplare de orbitoline (Orbitolina discoidea si Orbitolina conica) si pe baza lor acestor calcare li s-a atribuit varsta albiana.
.  Datorita importantei sale geologice, formatiunile albiene de la Piatra Corbului au fost puse sub protectie si declarate monument al naturii."


.  Versantul celalalt (nordic) al Dealului Dumbravii coboara in valea Ampoitei. Aici, f. aproape de barajul nostru (2,5 km spre N-E), Pietrele de la Ampoiţa au fost declarate,  
. C2: "Rezervatie geologica (cu) trei masive (stanci) izolate de calcar, dintre care, cea mai mare are o inaltime de 25 m si un diametru de 200 m. Ele se gasec amplasate pe versantul stang al Vaii Ampoiţa, din Muntii Trascăului si Metaliferi, in comuna Meteş.
.  Studiile geologice efectuate in aceasta zona de M. Bleahu si M. Dimian au relevat faptul ca ele sunt formate dintr-o brecie constituita  din calcare tithonice si calcare urgoniene, dovedite prin identificarea a numeroase resturi fosile.
.  Cimentul, de asemenea calcaros, inglobeaza numeroase orbitoline, fapt ce ne indica varsta aptiana a breciei."
; cităm din aceeasi carte de mai sus, cu observatia ca, masurate pe G. Earth, cea mai mare dintre ele de-abia depaseste 100 m diametru.


.  O "Piatra" de la Ampoiţa (Earth G.)


.  Ceea ce nu zic geologii este ca aceste calcare, stanci (inclusiv cele de la Ampoiţa, de domensiuni considerabile), nu se potrivesc deloc in "peisajul geologic" si prezenta lor prin zona este chiar cu totul inexplicabila (din pdv geologic). Probabil de aceea si sunt tinute ca "rezervatii" caci problema urmeaza s-o mai studieze si alti geologi in viitor si am vazut deja cu ce viteza sunt in stare sa exploateze taranii aceste surse de piatra de calcar.
.  Marcian Bleahu este o autoritate incontestabila in domeniu si doar niste amatori ca mine sunt in stare sa puna sub semnul indoielii (cu scuzele de rigoare, unele din) consecintele afirmatiilor sale . Brasovean, activitatea lui este incredibila, el insusi e un adevarat "monument" de geologie. De fapt, nu stiu ce a /daca a/ declarat in problema aceasta, daca s-a referit la uriasi si la constructiile lor sau nu (probabil ca oficial nu), imi lipseste documentarea.
. [Afirmatiile cele mai greu de combatut sunt subintelesurile. In cazul de fata, cineva care citeste concluzia geologica poate deduce, poate crede sau isi imagineaza ca un strat geologic nu poate fi un fost baraj, desi geologul nu a infirmat, dovedit sau negat ideea barajului. Dar negarea apare aici ca subliminala.]
.  Sper sa nu fiu gresit inteles dar atunci cand incerci sa demonstrezi ceva, esti nevoit sa anulezi -pe timpul investigatiei, argumentatiei- parerile tuturor, inclusiv acelea ale "autoritatilor" in domeniu.

.  De fapt problemele de geologie ce ne intereseaza in acest topic se limiteaza doar la Piatra Corbului care "creste", brusc si subtire de 2 m, din  ... sisturi argiloase (faramicioase, friabile, cu rezistenta mecanica f. redusa). Chiar in conditiile unei eroziuni pe mii de ani, tinand cont ca pe acolo e cam padure si solul de sub padure nu se spala, nu se erodeaza, e greu de explicat inaltimea considerabila a acestui "zid" atat de subtire totusi (pe care si romanii l-au spart ca sa faca drumul roman, pe care actuala sosea il urmeaza aproape neabatut).
. E o intrebare fireasca sa ma intreb: Cat timp a putut sa aloce M. Bleahu acestei "Pietre"? In conditiile in care avea de facut harta intregilor Munti Apuseni.  
.  Mai mizez si pe pacatele gandirii "specialistilor" (nu e un peiorativ aici!), de care suferim cu totii. Gresala este umana. Exista greseli de tot felul, unele rezultate din incompleta luare in considerare a tuturor factorilor.  

.  La adresa:
http://www.albamont.ro/perpedes/Arii%20protejate%20Trascau.pdf
in: "Arii protejate in munţii Trascău si imprejurimi Judeţul Alba"; 2002
gasim urmatoarele citate cu "Pietre":

.  Piatra Bulbuci (46°05'50" N; 23°17'01"E
.  C3: "Geologie. Reprezintă o klippă de calcare jurasice sub formă de olistolite, ce domină formaţiunile sedimentare constituite din conglomerate şi gresii cretacice puternic erodate.
Relieful. Piatra Bulbuci împreună cu Piatra Varului, Piatra Boului, Pietrele Ampoiţei etc sunt blocuri izolate de mari dimensiuni, desprinse dintr-o faleză calcaroasă, alunecate pe taluzul continental din partea de sud a Munţilor Trascăului şi însedimentate în formaţiunile cretacice de fliş, detaşându-se în relief prin eroziune selectivă."
; pag. 21/75
.  Aceasta ipoteza a desprinderii din faleza calcaroasa" am mai auzit-o si e o explicatie disperata -dupa parerea mea- a prezentei acestor calcare izolate intr-un loc nepotrivit. Intrebare: cat de departe se afla faleza aceea masiva din care s-au desprins blocurile? Normal trebuia sa fie pe aproape... Geologii or fi stiind mai exact; putem masura pe harta si gasim Pietrele Caprei de la Feneş pe la vreo 5 km distanta (calcare cenusii de varsta jurasica) si cam departisoare.
.  Din acelasi grup cu P. Bulubuci par sa faca parte si calcarele de la Valea Mica (1,5 km distanta). Textele citate aici spun ca toate aceste "Pietre" s-au desprins din faleza din partea de sud a M. Trascăului. Destul de imprecisa (si incerta) aceasta localizare.


.  Piatra Bulbuci (Earth G.)

.  Aceeasi localizare a falezei este repetata si la Piatra Varului:
.  C4:  "Geologia. Reprezintă o klippă de calcare jurasice sub formă de olistolite ce domină formaţiunile sedimentare alcătuite din conglomerate, gresii, argilite (wildflisch) cretacice inferioare, puternic erodate.
Relieful. Piatra Varului împreună cu Piatra Bulbuci, Piatra Boului, Pietrele Ampoiţei etc sunt blocuri izolate de mari dimensiuni desprinse dintr-o faleză calcaroasă, alunecate pe taluzul continental din partea de sud a Munţilor Trascăului şi însedimentate în formaţiunile cretacice de fliş, detaşându-se în relief prin eroziune selectivă. Ele se găsesc atât pe culmile şi versanţii suprafeţei de nivelare inferioare, cunoscută în Munţii Apuseni sub numele de Feneş-Deva, cuprinsă între 500-650 m, cât şi în cuprinsul depresiunilor intramontane."

.  Si aici e vorba de "taluzul continental din partea de sud a Muntilor Trascăului". Asa o fi dar si in cazul acesta e o distanta cam mare pe care sa se fi rostogolit aceste calcare (cea mai apropiata - P. Craivii).  
.  Compozitia Pietrei Varului este aceeasi ca si la majoritatea celorlalte "Pietre" izolate.  

.  Ajungem la Piatra Boului (46°06'25" N; 23°27'40" E) despre care constatam ca are aceeasi compozitie cu Piatra Varului:
. C5: "Geologia. Reprezintă o klippă de calcare jurasice sub formă de olistolite ce domină formaţiunile sedimentare alcătuite din conglomerate, gresii, argilite (wildflisch) cretacice inferioare, puternic erodate.
Relieful. Piatra Boului, împreună cu Piatra Bulbuci, Piatra Varului, Pietrele Ampoiţei etc sunt blocuri izolate de mari dimensiuni desprinse dintr-o faleză calcaroasă, alunecate pe taluzul continental din partea de sud a Munţilor Trascăului şi însedimentate în formaţiunile cretacice de fliş, detaşându-se în relief prin eroziune selectivă. Ele se găsesc atât pe culmile şi versanţii suprafeţei de nivelare inferioare, cunoscută în Munţii Apuseni sub numele de Feneş-Deva, cuprinsă între 500-650m, cât şi în cuprinsul depresiunilor intramontane"
Partea a doua a textului o stim deja.

.  Piatra Corbului, aflata la o "aruncatura de băţ" de Piatra Boului (46°05'55" N; 23°27'30"E; pe acelasi Deal al Dumbravii, acelasi versant chiar, ~ 900 m intre ele), ma asteptam sa fie identica cu ea (si cu celelalte). Citim insa:
. C6: "Geologia. Reprezintă un strat de calcar fosilifer prins în mijlocul unei formaţiuni tipice de wildfliş, depusă haotic în condiţii de instabilitate de sedimentare. Stratul a fost sedimentat în marea cretacicului mediu, mişcările tectonice redresându-l la verticală, iar eroziunea dezgolindu-l şi detaşându-l în relief.
Relieful. Piatra Corbului de la Meteş este un martor de eroziune calcaros, puternic diaclazat în toate direcţiile, cu precădere pe aliniamente orizontale şi cvasiverticale. Poalele versantului sub blocul calcaros sunt încărcate de materialul desprins selectiv, dar nefixat."




.  Piatra Corbului; (Earth G.)



.  Olistolit, Serbia

.  Mie, ca nespecialist, mi se pare chiar de neinteles ca celelalte "bolovane" de calcare sunt "jurasice cu forma de olistolite" si aceasta (Piatra Corbului), apropiata de celelalte calcare (dar care arata ca o lama in peisaj) are compozitie diferita, de "calcar fosilifer" !? Insa PC e la fel cu pietrele de la Ampoiţa?... Aici e necesara o informare mai buna la compozitie/varsta; nu stiu daca pot sa ma mai documentez.
.  Cred ca la C6 e o greseala, "stratul de calcar fosilifer" nu s-a sedimentat in mare in cretacic ci in jurasic (tithonic) odata cu calcarele de Stramberg -devenite ulterior "faleza" (adica in cretacic, albian)- si de pe care faleza "au cazut bucati" intre stratele mult mai tarzii din albian.
.  Intre citatul C6 si citatul C7 apare o mare discrepanta: in C6 ni se spune despre P. Corbului ca "Stratul a fost sedimentat în marea cretacicului mediu" (si se subintelege de aici ca si miezul de calcar dur) iar in C7 ni se spune ca P. Corbului e la fel cu celelalte olistolite de pe valea Ampoiului, adica din jurasic. De acord cu a doua varianta.

.  In ce priveste aparitia acestor pietroaie in peisajul de flis cretacic (si prin M. Metaliferi), adevarul este ca si pentru un privitor obisnuit ele par "cazute din cer". Exprimarea din lucrare e cam pe aproape, reproduc in spiritul ei:  "s-au desprins si au cazut de sus dupa ce s-au rostogolit pe taluzul continental". Pai cat puteau sa se rostogoleasca de departe? Asemenea pietroaie de mii de tone daca se "desprind" dintr-o faleza cam raman jos langa ea. Desigur, putem presupune si niste miscari tectonice apocaliptice, brutale gen ridicari de teren dar si cu o "panta" suficient de lungă si dură pe care sa se "rostogoleasca", alunece, etc. (caci altfel pietroaiele se împlântau in panta moale de la bun inceput, la piciorul falezei).

.  S-a folosit cuvantul (magic) olistolit. Ne lamurim din dictionare ca olistolitul e un "bolovan" (zeci de metri gabarit, pana la o suta poate) de sediment alcatuit din mase eterogene, format submarin dar neconsolidat, ce ar fi alunecat pe panta submarina. Deci intr-un singur cuvant -olistolitul- e o intreaga istorie. Orice amator, citind cuvantul asta, se gandeste la un pietroi dar geologii au ascuns in acest cuvant o istorie geologica intreaga, presupusa! Fotografia cu olistolitul din Serbia este extrem de sugestiva caci au sapat pe sub el (tot asa cum as fi vrut sa sap si eu pe sub Piatra Corbului) si se vede ca si cum ar fi "aterizat" peste acele strate, de alta consistenta si epoca geologica.  

.  Ce vreau sa subliniez eu aici - in afara nestiintei mele in ale geologiei, probabil evidenta - este subtirimea explicatiilor geologilor in problema de fata.  

.  Ce am aflat in esenta pana acum de la geologi?
- Piatra Corbului e un strat vertical de calcar (jurasic) care impreuna cu stratele adiacente de argile si brecii stă pe "Formatiunea de Meteş" (in loc sa stea sub stratele de Meteş, cum era normal, jurasicul fiind sedimentat cu cateva zeci de milioane de ani inaintea aptian-albianului).
- Formatiunea de Meteş (varsta apţian superior-albian), probabil totuna cu "Stratele de Meteş" (formatiunea Wieldflysch), face parte din "Unitatea de Feneş" (litologic = formatiuni sedimentare+ magmatite bazice). Unitatea de Feneş mai contine, pe langa Formatiunea de Meteş, inca trei strate: Stratele de Feneş inferioare (neocomian), Stratele de Feneş superioare (barremian-aptian; grosime 2000 m) si Stratele de Valea lui Paul (vraconian-cenomanian; grosime 200 m; flancul lor sudic se suprapune peste magmatitele bazice si depozitele cretacice ale Unitaţii Căpâlnaş-Techereu).
.  Aceste strate (de Meteş) sunt dispuse discordant atat peste stratele de Feneş inferioare cat si peste cele superioare. Alcatuirea litologica a Stratelor de Meteş fiind data de d-l Bleahu.
. Initial (stratelor de Meteş) li s-a acordat varsta albiana (M. Ilie, 1950), caracterul de wildflis fiind remarcat de Bleahu (1963). Varsta Apţian superior-Albian a fost determinata, pe langa exemplarele de Orbitolina conica si pe baza microfaunei.
- "Faleza calcaroasa" din care s-au desprins "bolovanii" este reprezentata, foarte probabil, de calcarele de Stramberg (700 m grosime) de varsta Berriasian (cretacic inferior aflat chiar la limita cu Jurasic) ce fac parte din Panza Bedeleu. Iata ce zice d-l Bleahu et. colab., 1976:
.  C7. "La sfarsitul Jurasicului, calcarele de Stramberg formau o faleza calcaroasa din care s-au desprins blocuri de diferite dimensiuni si care au alunecat pe taluzul continental, fiind insedimentate in formatiunile in curs de depunere, respectiv in formatiunile de flis cretacic."
.  Practic in acest pasaj am gasit sursa tuturor surselor referitoare la problema de fata si pe care surse le-am citat anterior (C1 ... C6). Sursa - M. Bleahu, pe care il citeaza toti.
. Cred ca N. Luduşan (sau tot Bleahu) spune: "O parte din aceste blocuri apar la zi, "strapungand" formatiunile flişoide ale Unitaţii de Feneş, pe tot parcursul mediu al vaii Ampoiului, cele mai cunoscute fiind calcarele de la  Ampoiţa si cele de la Valea Mica, declarate monumente ale naturii, la care se adauga o serie de alte aparitii de dimensiuni mai mici, cunoscute indeobste sub numele de pietre (Piatra Corbului de la Tăuţi, Piatra Bulbuci de la Feneş, Piatra Boului si Piatra Varului de la Meteş s. a.)."
.  Dar, ca sa ne incurcam si mai mult, Piatra Corbului face parte (dupa unele harti) si din "Unitatea Capâlnaş-Techereu". Aici avem de-a face cu depozite neojurasice de calcare oxfordiene (alb-roscate sau rosii) urmate de calcarele masive de tip Stramberg, considerate de varsta Kimmeridgiana.

.  Ce am inteles pana acum? Ca "Pietrele" ce ne intereseaza (vedem ca sunt mai multe) provin de la panza Bedeleu (de varsta Jurasic sup.) "din apropiere" si s-au rostogolit, deplasat, cumva. Poate au fost niste miscari tectonice mai deosebite, nu numai de ridicare a flisului cretacic.
.  Problema, semnalata deja, e distanta cam maricica pe care s-au deplasat acesti bolovani (klippe) si cam imprastiate, de la Zlatna pana la Tăuţi. Deci varianta "rostogolirii" sau "alunecarii" pe o panta e cam improbabila.
.  Mai apare o problema de logica: Klippele imprastiate in zona vaii Ampoiului sunt de forma unor "bolovani" dar Piatra Corbului este de forma radical diferita, e un strat (zic geologii) calcaros de 2 m grosime, pe care il regasim si peste vale, la Piatra Colţului, deci nu se putea desprinde din "faleza Stramberg" si nu se putea "rostogoli", "aluneca", etc. Am verificat vizual in situ ca nu e vorba numai de bucata (fosta) de ~ 50 m de pe malul stang ci si de una la fel de lunga (a carei parte aeriana a fost exploatata in intregime de localnici) pe malul stang al vaii Ampoiului. Cam greu sa "rostogolesti" asa ceva. Geologii au doua categorii, de shelf si de flish (fr. flysch). Cele de shelf, neconsolidate, ar putea sa alunece, totusi, pe panta submarina la vreun cutremur dar asta depinde de unghiul pantei (coeficient de frecare, greutatea obiectului, etc).  

.  Nu am lamurit problema orbitolinelor. Ele dau varste de cretacic mijlociu si Pietrele trebuie sa fie de varsta jurasica. E o confuzie pe aici. Confuzia apare din faptul ca era vorba de cimentul din brecie! "Miezul" este jurasic iar brecia (lipita de acest miez, vizibila pe peretele vestic, Foto 4) este databila cretacic mediu (aptian, albian, etc.). Asta inseamna ca stratele aflate (acum, verticale) la vest de miezul Pietrei Corbului, s-au depus, s-au sedimentat in mod normal peste acest miez (care s-a desprins din faleza si a "cazut" in mare cam in pozitie orizontala! - da, orizontala caci si celelalte strate ce-l flancheaza sunt paralele cu el. Dupa care s-au ridicat (exact) vertical.
Sau mai logic ar fi ca miezul P. Corbului sa fi cazut peste brecie iar stratele de argila, mai recente, sa se fi depus peste placa de miez jurasic. Dupa care s-au ridicat vertical.  
.  Pe fata estica a pietrei nu mai e nici o brecie (poate s-a erodat mai repede decat cea vestica ori poate n-a fost deloc) dar in terenul "de baza" din partea aceasta se vad stratele de sisturi/argile colorate, aranjate in teancuri.

.   La C1 apare cuvantul brecie. Aceasta roca e sedimentara si as numi-o "conglomerat cu sfaramaturi ascutite" pentru a o deosebi de roca conglomerat propriuzisa care este tot o roca sedimentara formata insa din pietre rotunjite legate cu calcar, argila etc. La Piatra Corbului nu am remarcat "sfaramaturile ascutite". Brecia la care se referea d-l Bleahu, cred ca este cea din Foto 4 si sfaramaturile par destul de rotunjie. Cat de rotunjite? Adevarul e ca sunt amestecate, atat din acelea cu muchii cat si din acelea rotunjite (de râu). Daca ma iau dupa astia, nici eu nu mai cred ca a fost un baraj.

.  Mai spun geologii cuvintele magice, "eroziune selectiva", fiind evident ca un calcar dur si compact se va macina mult mai incet decat rocile argiloase sau gresiile din jur. Da, dar ar fi trebuit dovedita prin calcule (estimari macar) cumva, afirmatia eroziunii selective. (Daca nu, se pot folosi formulari de genul: "probabila eroziune selectiva"). Asa, fara a dovedi, macar printr-un calcul estimativ, se poate formula orice afirmatie.

.  Sa rezumam. Bolovanii jurasici s-au rupt din faleza lor (ori din sedimentul de shelf), au cazut pe fundul marii (eu opinez ca nu, mai probabil era sa se opreasca langa faleza, la piciorul ei) care era poate la 4 km adancime si acolo au fost acoperiti de sutele (miile) de metri de sediment cretacic. (Dar argilele sunt din cretacic?) Dupa care, fundul marii ridicandu-se, (si indepartandu-se cativa km, eventual, de faleza) a urmat binecunoscuta eroziune a factorilor meteo si stratele de flis cretacic s-au erodat mai repede decat calcarul jurasic. Perfect! Dar asta numai daca bolovanii cadeau in/pe stratul de deasupra al sedimentului (apţian) caci eroziunea nu putea fi de 1000 m (de ex.).  
.  Suna rau, pentru explicatia geologilor, caci nu puteau sa cada bolovanii pe la mijlocul sedimentului cretacic si apoi sa fie acoperiti de inca 1000 m de acelasi sediment (care, probabil nu s-ar mai fi putut eroda.

.  Un semn de intrebare ar fi si: De ce aceste "Pietre" (klippe, olistolite de jurasic) sunt insotite de brecii de cretacic, pe un strat de cretacic (stratul de Meteş, de ex.) si in jurul lor nu gasesti acest calcar de cretacic?? Daca tot stratul pe care stau olistolitele e din cretacic, unde este calcarul respectiv? Caci el se gaseste doar in (brecia) ce s-a "lipit" de klippe, nu si in tot mediul inconjurator, cum ar fi normal.

.  Geologii au ramas datori cu niste cacule:
- Pe ce adancime s-a erodat flisul de pe (din jurul) bolovanilor jurasici (estimativ)?
- Care a fost viteza de erodare (estimativa)?
- Care a fost viteza de erodare a calcarului jurasic (kimeridgian)?
- Evaluarea distantei de la "Pietrele" (klippele) izolate pana la fosta faleza (probabil panza de Bedeleu, Stramberg) si eventual precizarea zonei de desprindere din faleza.
.  Adevarul este ca aceste klippe le dau mari batai de cap geologilor care recunosc in scrierile lor ca Stratele de Meteş nu sunt clare pentru geologi, punandu-le mari probleme si in prezent.  

.  Am criticat destul, cu scopul declarat de a subrezi pozitia oficiala a geologilor. Cu siguranta am dovedit astfel si destula-mi necunoastere dar sper ca am reusit totusi sa sugerez ca "sentinţele" date de geologi nu sunt chiar asa de solide.
.  Deocamdata pare suficienta parerea geologilor in problema din topic. Daca vor apare date interesante vor fi adaugate aici.

.   Fotografii suplimentare

   

...

 
 
 
 

sau:

In ordine, legenda:
Foto 15. P. Corbului vazuta din est
Foto 16. P. Colţului (vazuta de la P. Corbului) si Cetatea Tăuţi (varful din fundal)
Foto 17. "Brecie" mai jos de P. Corbului, in prelungirea ei
Foto 18. Strat vertical de argile (flancand spre est stratul calcaros al "prelungirii" P. Coltului, la deal de ea si) zona lor de contact
Foto 19.  P. Colţului vazuta din capatul ei superior (atat cat mai e)
Foto 20. Repetarea precedentei
Foto 21. P. Colţului; peretele vestic
Foto 22. P. Colţului; peretele vestic de la distanta (~ 10 m)


...

 
 
.  Foto 23. Intrarea in tunel

 
 
.  Foto 24. "Holul" de intrare si cotitura la stanga, in sus, in tunelul de care in istoria cunoscuta a locurilor nu se stie sa-l fi sapat cineva

.  
Lungimea ruletei din fig. 17

.  Comentariu la argumentul A1
.  Poate nimeni nu isi pune problema cat de actuala este denumirea de Piatra Corbului. S-o fi mostenit din batrani, te gandesti. In 1996 mi-am instalat cortul chiar langa sosea, la 100 m in amonte de piatra. Desi ma aflam la cinci metri de sosea, cateva tufisuri imi ofereau un camuflaj. Seara, am observat doi corbi mari asezandu-se pe Piatra ce le purta numele. Dimineata erau tot acolo. De-abia pe la 9,30 cand m-am dus la Piatra sa fac masuratori s-au ridicat si au zburat. Atunci am inteles ca Piatra Corbului, oricat de veche ar fi fost, purta o denumire cat se poate de actuala.
.  Redau, "in original", o parte din masuratorile efectuate de mine (cer scuze pentru grafica):




. Foto 25. Piatra Corbului; Schita

 
 
. Foto 26. Piatra Corbului; Schita, vedere dinspre nord (de mai sus de ea, de pe panta)



http://imageshack.us/photo/my-images/850/foto27bs.jpg/
 
.  Foto 27. Piatra Corbului; Schita resturilor ramase pe panta mai jos de ea


 
.  Foto 28. Piatra Colţului, "La Colţ"; Schita, vedere dinspre vest

 

.  Foto 29. Piatra Colţului; Schita intregii pante

.  Instrumentul cu care am facut masuratorile a fost un băţ de 1,8 m lungime (nu aveam la mine ruleta asa ca am folosit drept etalon propria-mi inaltime). De aceea, 7,5 x 1,8 da lungimea Pietrei Corbului de 13,5 m intrucat avea 7 lungimi si jumatate de-ale batului meu. Cred ca va trebui sa refac calculele acum pentru a verifica ce-am masurat si ce-a iesit, ca sa nu dau informatii gresite. Oricum nu am terminat aranjarea intregului material.

.  Cunosc relativ bine valea Ampoiului si verificand, am constatat cu surprindere ca exact inainte de intrarea in Tăuţi versantii vaii se afla la cea mai mica distanta unul de celalalt (~ 300 m), pe tot parcursul de la Zlatna si pana la varsare in Mures. Adica in loc sa fie o asemenea stramtoare pe undeva in amonte, pe cursul mijlociu, ea se gaseste exact in locul care marcheaza sfarsitul curgerii printre munti, adica locul de unde valea se largeste de tot, in campia Mureşului.
.  Este de banuit ca aceasta apropiere maxima dintre versanti se datoreaza unui strat mai dur, aflat in cei doi pinteni (si probabil ca subtraverseaza si albia dar nu am putut verifica acest lucru) care strat de calcar tithonic dur a rezistat mult mai bine la eroziunea naturala intinsa pe milioane de ani decat stratele de argile si gresii, ce-l flancheaza de o parte si de alta. Ochiul format al geologului poate ca stabileste "dintr-o privire" si amanuntele ce confirma prima impresie dar un necunoscator/amator nu "vede" aceste amanunte.

.  Pe de alta parte, tot ca prima impresie, situatia semana cu un baraj hidro, o instalatie hidro. E firesc ca o asemenea particularitete geologica sa fi fost o ocazie buna, de a construi acolo un (eventual) baraj, pentru fiintele umane traitoare in acel loc din cele mai vechi vremuri. De altfel, in urma cu 100 de ani numai, activitatea construirii barajelor pe toate raurile cu cadere era extrem de intensa in vederea obtinerii avantajelor: mori, piue de apa (sau vâltori), darste, etc. Bunicul meu, nascut la cativa km de P. Corbului, era morar -meserie mostenita din familie. Nu exista nici un motiv sa presupunem ca o populatie, anterioara celei actuale -in speta uriasii- n-ar fi fi fost interesata sa urmareasca obtinerea de avantaje tehnice similare.

.  In sprijinul ipotezei barajului stau si tunelurile din amonte de baraj, sapate in piatra, aparent fara motiv. Astfel, mergand ~ 500 m in sus pe DN 74, pornind din dreptul Pietrei Corbului dai, pe partea cu piatra, de intrarea (Foto 23.) intr-un tunel. Localnicii le spun "guverne", intr-un limbaj vechi romanesc. Am facut cateva poze in tunel. In Foto 24. se vede prima cotitura a tunelului, imediat dupa intrarea din sosea. Tunelul urca pe sub deal vreo 30 m cam paralel cu suprafata exterioara a dealului, dupa care iese afara; destul de inexplicabil ca rost, utilitate. Din acel loc de iesire al tunelului, in capatul superior, localnicii exploatau o gresie f. buna pentru pietrele de moara.
.  E posibil ca in cazul bazinului de acumulare plin cu apa, acest tunel sa fi condus spre fundul bazinului pentru scopuri deocamdata neelucidate. Stim insa ca si la barajele hidro moderne exista tot felul de tuneluri (de aductiune, de fuga, de acces, etc.) si putem intelege astfel ipoteticul rol al unui asemenea tunel.
.  Ca poveste, as putea aminti aici relatarea auzita pe mocaniţă, de la un avocat din Zlatna care in copilaria lui, aflandu-se in calatorie la Alba cu caruta in care se aflau mai multi oameni, a trait intens atacul talharilor exact in acea zona. Dupa zeci de ani mi-am amintit ca spunea cu uimire cum le-au iesit in fata "ca din pamant" niste talhari cu armele in timp ce altii ii fugareau din urma. Acum stiu ca acel avocat intalnit intamplator pe mocanita mi-era unchi si ca talharii au iesit tocmai din acest tunel a carui intrare se afla la marginea asfaltului. Pe vremuri, o calatorie pe DN 74 se facea cu caruta si haiducii din Meteş si Tăuţi erau binecunoscuti. Si azi daca te interesezi de haiducii din Tăuţi vei fi uimit ce vei afla. Haiducia, care a fost inventata de principele Bethlen Gabriel prin corpul de armata (numit) de haiduci, a avut un istoric bine definit in Ardeal (chiar pana in timpul comunistilor timpurii, care l-au impuscat pe haiducul Beliga, zis si Honvizălu, si al carui mormant se afla in Zlatna in cimitirul ortodox). In legatura cu haiducul Beliga si faptele lui am o legenda extrem de instructiva, pentru cei ce obisnuiesc -fara sa-i cunoasca- sa-i vorbeasca pe altii de rau, dar nu cred ca e locul ei aici.

.  Un inginer hidrotehnician de azi ar spune ca zona nu e buna pentru un baraj deoarece argilele din pinteni nu fac priza cu betonul. Chiar au fost niste specialisti pe la Tăuţi pentru a cerceta aceasta posibilitate (de construire de baraj) si au conchis -dupa spusele localnicilor- ca nu se preteaza.
.  Adevarul este ca barajele de azi sunt cam mari, ar trebui sa mute niste sate de pe acolo, zona e locuita intens si ar afecta tot felul de interese (precum transportul pe firul vaii, micile loturi agricole, etc.). Opinez ca pentru un baraj de mica inaltime locul e totusi bun.
.  La mijloacele tehnice de azi se pot sapa in pinteni santuri adanci in care sa se incastreze capetele barajului. Argila se foloseste ca miez de baraje (am dat deja exemplul barajului de la Gura Zlata, de pe Râul Mare) tocmai pentru ca e un bun impermeabil pentru apa. Pe urma, chiar in conditii improprii se gasesc totdeuna solutii tehnice; in cazul de fata prin supradimensionare sau aceeasi solutie a barajului de anrocamente cu inima de argila, etc. [Inima de calcar dur flancata de argile, in cazul acesta.] Dar sa-i lasam pe hidrotehnicieni sa-si faca treaba (si sa nu-i credem chiar 100%).
.  Argumentul A1 "sta in picioare" dupa opinia mea.

.   Comentariu la A2
.  Nu am insistat prea mult pe ideea locuirii permanente a acestui loc din cele mai vechi timpuri. Revin. Tăuţiul a fost locuit de uriasi, candva in vechime. Dovada o constituie cimitirul vechi (la ora actuala nefolosit decat in cazuri "speciale") unde localnicii au gasit oase de uriasi. Cimitirul acesta pare sa fi fost utilizat ca atare si de catre uriasi. Am vorbit cu martorii oculari ce au deshumat oase de uriasi si au confirmat. Am masurat cimitirul cu scopul sa fac o schita a locurilor unde s-au deshumat aceste oase. Nu sapa nimeni in acest cimitir vechi decat in cazurile speciale de persoane decedate ce nu beneficiaza de acceptul bisericii de inhumare in cimitirul sfintit al parohiei. E vorba de cazuri mai speciale, spanzurati, necrestini (pokăiţi), etc.
.  Martorii oculari ce au dat peste oasele de uriasi sustin cu totii ca un craniu scos cu o asemenea ocazie "era mai mare decat al unui om" obisnuit. Chiar daca nu l-au masurat, am o incredere nestirbita in onestitatea si capacitatea acestor tarani de a aprecia corect.
.  Majoritatea oamenilor din sat, atatia cati am intalnit, erau mai mici decat mine. Cu toate astea am aflat ca nu e deloc o raritate sa gasesti oameni de 2 m inaltime, si peste, intr-un sat nu prea mare (600 locuitori). De ex., Varvara Gh. avea 2m 04 cm inaltime si a murit la 83 ani. In 2003 am vorbit cu nevasta lui, Varvara Ana de 90 ani. Un alt tautean, zis "naltul", decedat cu 4-5 ani inainte de 2003, de asemenea avea (peste) 2 m inaltime. De la Ana am aflat ca Piatra Corbului a fost construita de uriasii care ar fi locuit la camarile de sub stanca cetatii (si in tunelurile numite de batrana guverne, dar care sunt numite si găurile cătanei) si se fereau de oameni. Deoarece uriasii se pricepeau la prelucrarea metalelor (informatie pretioasa), dupa plecarea lor, oamenii au tot sapat (unii sapa si azi) in cautarea caldarilor cu aur. Evident, aceste informatii spuse de Ana fac parte din memoria colectiva. Pentru tauteni nu e nevoie sa vina niste oameni de stiinta care sa le spuna despre calcarul jurasic si ce cauta el acolo din moment ce ei sunt siguri in privinta constructorilor uriasi care au facut baraje si gauri de tot felul in stancile din jur.

.  Parerea mea, formata pe baza examinarii informatiilor, este ca uriasii au convietuit cu oamenii. Inaltimea uriasilor acestora se situa pe la 2,5 m (pana in 3 m). Am adunat ceva materiale pentru a scrie un articol despre uriasi, tot in acea perioada cand am investigat locurile, dar din cauzele amintite a trebuit sa intrerup documentarea care s-a dovedit bogata inca de la inceput (numai in Romania). Intentionez sa dezvolt totusi acest subiect intr-un topic separat. Aceasta convietuire rezulta ca informatie structurala din legendele din bazinul Ampoiului. Uriasii sunt prezentati, aproape fara exceptie, ca fiind blanzi (nu niste capcauni ingrozitori). Nu avem motive sa ne miram daca Biblia insasi ii prezinta in compania oamenilor. In ultimii zeci de ani s-au facut mereu descoperiri de oase de uriasi, cele de la Scaieni fiind celebre. Faptul ca autoritatile ascund aceste oase, evitand cu orice pret popularizarea, nu e de natura sa ne incurce in judecata noastra, ci din contra, ne sugereaza niste idei mai "neortodoxe".

.  Ideea pe care am subliniat-o, respectiv locuirea neintrerupta la Tăuţi de catre tot felul de populatii, are dovezi incontestabile. Pe langa oasele de uriasi, cultura Coţofeni, cetatea dacica si urmele romane aflate toate la un loc pe aceasta suprafata redusa sunt graitoare. In astfel de conditii ne asteptam si la o activitate antropica pe masura (soldata cu urme importante, inclusiv barajul).

.  Ca o completare nenecesara dar interesanta, trebuie sa spunem ca in afara locuitorilor "istorici" ai locului, enumerati deja, mai putem adauga si altii, din epoca feudala mai recenta (sursa probabila, "Fortificatii medievale din piatra sec. XII - XVI", Gh. Anghel, 1986):  
.  Prima mentiune documentara dateaza din anul 1276 si apare intr-un act emis de episcopul Petru al Transilvaniei, act prin care acesta cere capit(u)lului din Alba Iulia sa i se dea un deal din padurea satului Fileşti (azi disparut) pentru a-si construi o cetate.
La 1299 cetatea apare in documente cu numele de Piatra Sfantului Mihail (Lapis Sancti Michaelis) primind denumirea hramului catedralei din Alba Iulia.
In anul 1379 episcopul Goblinus aseaza in vatra satului Tăuţi, langa malul Ampoiului, calugari din ordinul paulinilor care si-au intemeiat aici o manastire. Cercetatorii cred ca deja in anii 1386 - 1389 calugarii au ridicat manastirea, care se compunea dintr-o biserica, chiliile calugarilor si o fortificatie de forma dreptunghiulara cu turnuri. Locul pe care s-a aflat manastirea este denumit de localnici Coştei (de la castellum, castel). Aici se mai pot vedea astazi urme de ziduri, caramizi si alte materiale. De acum apar mentionate in documente atat cetatea cat si manastirea.
In anul 1551 Cetatea de la Tăuţi este ocupata de trupele austriecilor, iar in 1553 nu mai prezinta interes si este abandonata de Habsburgi. Cetatea a fost distrusa intre anii 1553 - 1556, in timpul retragerii austriecilor din Transilvania, cand au fost nimicite si alte cetati. La distrugerea ei contribuind, in egala masura, natura si oamenii.
Pana catre 1570 la Tăuţi a mai existat manastirea de sub cetate. Insa dupa ce si manastirea a fost desfiintata, meleagurile acestea au devenit mosie princiara.

.  O fila de istorie adaugata acestei localitati, care in ciuda dimensiunii ei modeste dovedeste o putere de viata vie, puternica si fara indoiala ca baza o constituie conditiile naturale excelente oferite de Tăuţi.

.   Comentariu la A3
.  Din schitele cu masuratorile mele la "Pietre" si redate mai sus, se poate calcula distanta -pe panta- pe care se intindeau cele doua "ziduri" (am mai spus ca pe vremuri si P. Colţului arata ca un zid). Aici trebuie sa precizez ca la 18 m mai sus de P.Corbului am identificat inca o iesitura calcaroasa pe care am apreciat-o ca fiind capatul cel mai de sus pana la care ajungea candva constructia. In mod similar am urmarit sa gasesc si la P. Colţului acest "capat cel mai de sus" si care apare in schita din Foto 29 notat cu P (punct) si consider ca l-am gasit (si fotografiat). Schita cu acelasi detaliu, de la P. Corbului, cu cel mai inalt punct al barajului de la P. Corbului, nu am mai reprodus-o.
.  Astfel, pentru P. Corbului se obtine o distanta, masurata pe linia pantei de la cel mai inalt punct al barajului si pana in sosea, de 53,5 x 1,8= 96,3 m= ~96 m;
.  Similar, pentru P. Colţului, se obtine 55 x 1,8= 99 m. Masurarile le-am facut singur folosind "unitatea de lungime" pe care mi-o confectionasem, de 1,8 m. Pecizia de masurare a lungimilor celor doua pante (cu urme calcaroase) este de ordinul catorva zeci de centimetri, cel mult. In mod normal, aceste doua distante trebuiau sa fie egale.
.  La cota de la P. Corbului nu am adaugat cota din sosea si pana in albia Ampoiului, adica vreo 3-4 m (o spun din memorie dar ar trebui sa o verific si pe Earth G.). Cu aceasta, lungimea pantei pana in albie ar fi ~ 99+ 4...6= 100...102 m .
.  Prin urmare, cele doua distante sunt sensibil egale, cu o aproximare f. acceptabila.
Consider ca sunt egale, cu aproximatie de 2...3 %. Aceasta precizie de masurare se intalnea si la aparatele de masura tehnice precum ampermetrele si voltmetrele de laborator (de pe vremuri).
.  Inaltimea barajului, tinand cont ca cele doua pante sunt de 30 grade  amandoua/fiecare, inaltimea maxima a barajului ar fi putut fi de ~ 50 m. Inclinatiile celor doi versanti/pinteni le-am masurat cu acelasi băţ, apreciind cateta verticala (1,8] si ducand orizontala am obtinut ipotenuza care era dublul inaltimii, ceea ce da un unghi al pantei de 30 grade. Evident, o masuratoare precisa se poate face cu aparate specializate dar mie imi era suficient acest unghi aproximativ. Masurand pe Earth G. aceeasi inaltime de baraj nu am gasit decat ~ 35 m. Poate ca unghiul pantelor e mai mic de 30 grade. Nici cota albiei nu e precis considerata de mine, cele doua baze de plecare a masurarilor mele s-au aflat si ele la cote diferite, poate 2-3 m diferenta intre ele.

.   Comentariu la A4
.  Desi pare normal ca cele doua "Pietre" sa coboare -ca formatie naturala- perpendicular pe firul vaii, mie imi pare cel putin improbabil ca acest lucru sa se intample asa de exact, adica pe linia de panta maxima.  

.   Comentariu la A5
.  Acest argument m-a facut sa nu dezarmez in fata sentintelor geologilor. Chiar daca natura a asezat acest strat dur de calcar, de numai 2 m latime (!), in pozitie verticala, in prelungire pe ambele maluri, exista toate motivele sa credem ca niste fiinte inteligente precum uriasii au folosit acest "accident de relief" in avantajul lor, ca miez de baraj, pe care l-au intarit cu alte straturi de sprijin de o parte si de alta, cu ce materiale isi permiteau, la nivelul tehnic si tehnologic la care se aflau. Din legende razbate clar informatia ca prelucrau metalele, vedem chiar ca au sapat prin stanci tuneluri si "camere", deci putem accepta si ideea de buni constructori.

.  In mod special am cautat urmele acestor straturi de sprijin de o parte si de alta a P. Corbului si afirm ce am vazut, adica am gasit aceste urme, foarte erodate. In partea de vest a pietrei urmele unui fel de mortar de culoare gri (brecia de care vorbesc geologii) se vad foarte bine. In partea de sus a pietrei aceste urme avand cam 3 m latime si 10 m latime in partea de jos a pietrei (pana la sosea, daca nu ma insel).  Aceasta grosime de strat de sprijin, mai mica sus si din ce in ce mai groasa spre baza unui baraj, este absolut normala pentru un baraj deoarece presiunea apei crescand cu adancimea produce o crestere proportionala cu adancimea si a eforturilor ce solicita barajul. De aceea nici un baraj nu are aceeasi grosime de sus pana jos ci are sectiune triunghiulara, cu baza groasa jos pe firul apei si creasta subtire (unul din varfurile triunghiului) in partea de sus a barajului, scopul fiind egalizarea rezistentei barajului pe inaltime.

.  In acelasi timp nu trebuie sa ne grabim si sa afirmam ca barajul uriasilor era facut dupa stiinta hidrotehnicii din zilele noastre ci sa lasam si o marja de incertitudine. E posibil ca acea constructie hidrotehnica sa fi aratat altfel, poate chiar sa fi avut zagazuri pe centru sau chiar sa nu putem sa ne imaginam scopul pentru care uriasii au construit-o. Urmele "straturilor de sprijin" -cum le-am numit eu- se pot vedea in teren.

.  Impresia ca au fost straturi de sprijin, pereti de sprijin, mi-a fost confirmata si de urmele -mai slabe- din partea de est a P. Corbului, unde, sustin ca am vazut niste portiuni mici din acelasi material (asemanator cu "brecia" lipita de peretele de vest) si usor de considerat ca "mortar cu umplutura de pietre" (conglomerat in denumirea geologilor), aflate la cativa metri de Piatra si lipite de fundamentul dealului, fundament constituit din straturi de argile rosii, mov, etc. (nu mai stiu culoarea). Am avut impresia clara ca acel "mortar" a fost turnat direct pe fundamentul de straturi geologice de argile! Poate ca asta nu conteaza ca dovada stiintifica. Adevarul este ca ar fi trebuit sa mai examinez odata aceste aspecte dar din pricinia aratata dintru inceput nu am mai reusit sa fac acest lucru. As fi vrut sa verific mai amanuntit si acele urme ale "capetelor cele mai de sus" ale barajului, in speta sa constat daca ele continua/sau nu/ si mai sus de nivelele semnalate si marcate de mine. O verificare in plus nu strica.

.   Comentariu la A6
.  Formele rotunjite, vizibile pe fata de est (mai erodata) a P. Corbului, sugereaza ipoteza "construita" a ei. Evident, nu avem cum sa stim ce tehnologie aveau uriasii cu mai bine de 8000 ani inainte (perioada estimata mai mult pe baza legendelor).
.  In privinta ipotezei "construite" a pietrei vine si inclinatia ei inspre amonte, de aproximativ 10 grade, pe care o are, inclinatie vizibila atat in fotografia (Earth G.) cat si in schita din Foto 26. Aceasta inclinatie, ca si coincidenta, se potriveste cu efectul pozitiv pe care o asemenea inclinare ar avea-o asupra rezistentei barajului. Aici ar fi necesara o schita explicativa despre cum se descompune forta de presiune perpendiculara pe suprafata respectiva.



http://imageshack.us/photo/my-images/821/foto30b.jpg/
   
.  Foto 30. Schita

.  In schita, pe suprafata ds actioneaza perpendicular forta F (data de presiunea p, considerata uniform distribuita pe ds). In cazul barajului inclinat, forta F se descompune si apare o componenta verticala, Fv care "usureaza" portiunea de baraj, de suprafata ds, ridicand-o in sus (ceea ce micsoreaza eforturile unitare din baraj). La piciorul barajului, in O, solicitarea de incovoiere, data de F*d, este maxima. La barajul inclinat, forta de greutate a peretelui barajului inmultita cu bratul d*sinα da un mic moment de incovoiere contrar solicitarii, pe care o reduce in acest fel. In schita s-a strecurat si o mica inexactitate.

.  Odata cu avansarea ipotezei construirii trebuie raspuns la intrebarea: "Cum?" Geologii au gasit niste structuri, le-au datat cu ajutorul resturilor calcaroase (sau silicioase) de fauna marina, in rest ramanand destule probleme: cu stratele de unde pana unde, cu incluziunile straine din strate, etc. Se pune intrebarea daca se putea amesteca niste pietris cu ceva calcar, cu un liant, in genul mortarurilor si betoanelor de astazi.
- Intrebare: Brecia de pe peretele vestic al P. Corbului, cu orbitoline, ca si conglomeratul de la est de P. Corbului, puteau fi confectionate din sfaramaturi de pietre (si pietre de rau) cu un liant de calcar cu orbitoline (din cretacic)?
.  Raspuns: Da, daca presupusii constructori ar fi avut o sursa apropiata de calcar cretacic si o tehnologie care sa nu distruga acele orbitoline (dupa care s-a facut datarea) si celelalte schelete. Cea mai apropiata sursa de calcar ar fi fost cea de la Piatra Boului, situata mai sus de P. Corbului. Dar si aceea e tot jurasic. Poate ca se gaseste vreo sursa de calcar cretacic pe aproape, nu cunosc.
- In legatura cu aceeasi brecie, trebuie sa spun ca departandu-ne putin de peretele Pietrei Corbului, spre vest, nu se mai vad pietre incluse (in ea) ci doar un fel de "mortar cu nisip" desi urmele "stratului de sprijin" sunt destul de late, de cativa metri (dupa cum am aratat). Aceasta situatie, observata de mine "in trecere", face loc ideii ca stratul cretacic de brecie lipit de miezul dur jurasic fiind subtire, a fost (acoperit de) inglobat in "stratul de sprijin" adaugat de constructori.  
- Daca niste calcar ar mai fi gasit ei, problema tehnologiei nu o putem dezlega cu ajutorul cunostintelor noastre in domeniu dar nici nu putem exclude apriori posibilitatea ca uriasii sa fi avut tehnologii -altele decat ale noastre- de care sa nu avem idee.

.   Comentariu la A7
.  Privitor la drumul Hinteului, evident ca mai exista si posibilitatea interpretarii banale - ca drum de creasta, fiindca drumurile de creasta dacice erau absolut uzuale. De altfel, sus pe saua dintre Meteş si Ampoiţa arheologii au descoperit morminte si alte urme din cultura Coţofeni si a 2-a epoca a fierului (V. Moga, H. Ciugudean - Repertoriul arheologic al judetului Alba, 1995).
.  Am batut cu piciorul aceste drumuri in muntii Orastiei, unele dintre ele sunt folosite si de traseele drumurilor actuale, cu exceptia poate a portiunilor de urcus abrupt din vai pana la creste, care, desi erau folosite in urma cu 70 de ani la fel ca pe vremea lui Burebista pentru ca si carele cu boi folosite erau neschimbate, la ora aceasta sunt parasite caci masinile cu "cai putere" nu pot sa faca ce faceau "boii putere".  

.   Comentariu la A8
.  Numele locului, localitatii. Acest "amanunt" poate cantari foarte mult in judecatile noastre -desi nu e o dovada palpabila- pentru ca in zona nu exista nici un tău care sa poata da denumirea localitatii. Dar trebuie sa fi fost odata. Din cate am inteles de la localnici, dar nu am verificat vreo redundanta a informatiei, mai demult exista si un tău mai sus de baraj. Intre timp s-au facut tot felul de modificari constructive ale vaii, in special cu ocazia construirii digului contra inundatiilor. Ar trebui investigata mai atent si memoria colectiva.

 .   Concluzii
.  1. Geologii s-au referit strict la natura "Pietrelor" (jurasica) si au constatat localizarea neasteptata a acestora in strate geologice mult mai tarzii, de cretacic. Ei nu au intrat in dispute cu legendele privitoare la barajul construit de uriasi. Nu am intalnit, de altfel, vreo referire stiintifica geologica in care sa "apara" si uriasii. Nici nu cred ca geologii au negat, direct, varianta "baraj construit de uriasi". Daca descoperirile lor contravin tangential legendelor cu uriasi, nu este "cu intentie".
.  Disputa de care vorbeam mai sus este poate numai in mintea mea. Dar nu puteam sa sustin ca o "Piatra" este un rest de baraj construit de uriasii de la Tăuţi fara sa iau in considerare si analizele geologilor.
.  Am constatat ca sunt argumente si de o parte si de alta (a acestei ipotetice dispute teoretice) fara ca vreunele sa fie coplesitor de hotaratoare. Ar fi fost necesar ca sa se mai faca investigatii in teren pentru a confirma unele constatari neasteptate si chiar pentru gasirea altora. Ar fi buna o documentare mai amanuntita insotita de o dezvoltare a investigatiilor pe cateva directii noi, schitate in cadrul acestui studiu.

.  2. Dupa mine, explicatiile geologilor nu sunt tocmai clare si suficiente in problema aceasta (a barajului). Posibil sa existe carti dedicate subiectului, de care nu am stire. Documentarea (geologica) pe care am folosit-o aici este destul de subtire dar suficienta pentru subiectul limitat (la P. Corbului si P. Colţului), in schimb ar fi fost bune niste analize (ale structurilor geologice) "pe metru' patrat" sau chiar mai amanuntite, cu slifuri prelevate de pe tot terenul acesta limitat.  

.  3. Impresia lasata asupra privitorului aflat "in situ" este coplesitor de puternica si privitorul (neavizat) pleaca de acolo cu convingerea ferma ca a vazut un (fost) baraj construit de cineva, candva demult, in negura vremurilor. Concluziile in favoarea variantei "construite" le-am sintetizat destul de bine la sfarsitul articolului.


Ultima editare efectuata de catre mm in Sam Sept 06, 2014 9:32 pm, editata de 20 ori

mm

Mesaje : 157
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Baraj Hidrotehnic sau "Scălduşul Uriaşilor"?

Mesaj  Admin la data de Mar Oct 18, 2011 8:52 pm

Foarte interesant. Poate ca aceasta cercetare va fi continuata de altii.

N-ar fi fost utila indicarea titlurilor surselor documentare cu uriasi, in special acelea in care apar referiri la constructii? Un alt argument ajutator in pledoaria ta, mm?

Admin
Admin

Mesaje : 33
Data de inscriere : 12/01/2011
Localizare : Brasov

Vezi profilul utilizatorului http://cercetareromaneasca.forumgratuit.ro

Sus In jos

Re: Baraj Hidrotehnic sau "Scălduşul Uriaşilor"?

Mesaj  mm la data de Dum Oct 23, 2011 1:18 pm

. Poate ca ar fi fost utila o lista cu titluri dar -am spus deja- nu am apucat decat sa incep documentarea cu privire la uriasi si chiar ma intreb cum am reusit sa conspectez si de unde, cate ceva deoarece nu-mi mai amintesc.

. Iata totusi cativa autori:

- 1. O. Densusianu; "Traditii si legende populare";
- 2. Nicoleta Coatu; "Legende populare geografice"; Buc. 1986;
- 3. I. Mirea; "Legendele";
- 4. V. Lazar; "Legende istorice de pe pamantul Romaniei";
- 5. N. Filipescu Dubău; "Dictionarul geografic al judetului Dorohoi";
- 6. C. Radulescu-Codin; "Legende, traditii si amintiri istorice, adunate din Oltenia si Muscel";
- 7. ?

. De la Densusianu avem legenda Detunatei in care apare informatia (structurala de precizare a) epocii: "Foarte de mult, cand pentru stapanire se luptau uriasii cu zanele..." E aici o "datare" istorica. Dupa mine trebuie analizata; nici nu stiam ca a fost o vreme cand zanele traiau pe pamant.

. De la Nicoleta Coatu aflam o legenda a Retezatului:
"Pe aceste meleaguri traiau uriasi. Un urias avea doua fete. Ele s-au apucat sa-si zideasca fiecare cate un palat. Cea mica sporea, la cea mare constructia se tot surpa ... Cea mare arunca un fier de plug care insa nu nimeri palatul sora-sii ci reteza varful muntelui vecin."

. de la N. Filipescu, cred, e si urmatoarea legenda:
"Mormantul uriesului. Traia aici vaduva unui uries cu un copil al sau. Copilul a gasit 2 oameni arand cu un plug cu patru boi. I-a luat in poala pe oameni cu plug cu tot si ducandu-i la mama sa ii zise:
- Uite, mama, am gasit aceste ganganii scurmand pamantul.
- Lasa-i, caci acestia sunt oamenii ce au sa traiasca dupa noi, ii raspunse mama sa.
La varsta de 7 ani acel copil de uries a murit si mama sa l-a ingropat in locul ce azi se numeste Mormantul Uriesului [se afla pe drumul de la Herţa la Săreni, pe teritoriul satului Ibanesti, plasa Prutu de Sus.] si pentru ca sa-l acopere a carat ţelina de la un kilometru. Locul sapat s-a umplut de apa si se numeste DRAGULEA."


. De la C. Radulescu, cred, am notat despre Movilele din campia BURCILOR. Numarul de movile -tot atatea morminte de uriesi- e explicat de localnici prin faptul ca "a dat o buba neagra in uriesi si au murit multi". Uriesii se ingropau cu comorile lor si de aceea se vedeau focuri de comori pe acele movile. In dictionare intalnim mai ales intelesul cuvantul burca din ucraineana - cojoc. Dar cuvantul aburca insemna a sui, a se catara. Ab-urca e mai aproape de spiritul limbii noastre si de aici deduc ca burca e un (alt) sinonim cu movila.

. Eu am retinut informatii "structurale", precum ca uriasii erau atinsi de boli daca le faceau rau oamenilor (ori ii atingeau - se molipseau?), repetabila la nesfarsit informatie ca aveau "comori", numarul mic de uriasi - nu formau comunitati ci mereu sunt intalniti izolati, un tata cu fiica; o mama cu baiatul; un tata cu 2 fete/sau 2 baieti; doi uriesi vecini (Jidovu si Breaza), am retinut desigur chiar si hiperbolizarile inevitabile in privinta dimensiunilor uriasilor.
. Intrucat in timpul vietii noastre s-au descoperit numeroase schelete de uriasi pe teritoriul Romaniei, inaltimea lor estimata e de 2,5...3 m.
. Pentru un inceput de documentare apreciez ca am dat peste mai multe surse documentare decat ar fi fost de asteptat.


mm

Mesaje : 157
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Alte relatari cu Uriasi

Mesaj  JaMyung la data de Dum Feb 26, 2012 11:51 am

Cautand pe internet, am gasit foarte multe relatari cu Uriasi, poze, si diverse informatiii, cele mai multe legate de Bucegi.
Iata aici una din numeroasele site-uri : http://x3mzone.wordpress.com/2009/05/27/misterele-bucegilor-viitor-cu-cap-de-mort/

JaMyung

Mesaje : 1
Data de inscriere : 16/10/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Baraj Hidrotehnic sau "Scălduşul Uriaşilor"?

Mesaj  mm la data de Dum Feb 26, 2012 1:29 pm

Este bun linkul pe care l-ai dat, JaMyung.
.  Trebuie totusi specificat ca aceste povesti extrem de credibile despre tunelurile si campurile de forta din Bucegi nu au in suport niste dovezi. Macar niste dovezi modeste precum fotografiile pe care eu, un pieton amator, le-am facut la barajul uriasilor din Tauţi.
.  Jumate din romani cred cu tarie in existenta acelor tuneluri, descrise cu exces de amanunte in cartea "Viitor cu cap de mort" a autorului (pseudonim) Radu Cinamar. E o carte de "science fiction" pura dar foarte bine scrisa si antrenanta, pe care insa toata lumea o crede "adevarata". [Ti-o pot furniza ca o am in biblioteca.] Autorul real este -dupa cate se stie pe aici- Vasile Rudan, persoana aparuta pe la televiziunile romanesti, cu reale capacitati paranormale (dupa cate se stie/banuieste). Pot sa recomand niste linkuri, in care e dezbatuta problema de care vorbim aici, si a persoanei reale Vasile Rudan, precum acelea intalnite pe forumul romanesc "rufon", alegand unul la intamplare:
http://www.rufon.org/forum/index.php/topic,2856.60.html

.  In acelasi timp, e foarte posibil ca tunelurile din Bucegi sa fie reale. Un fost prieten de pe net imi spunea ca stie intrarea intr-unul din aceste tuneluri "de Bucegi" (dar nu a vrut sa imi indice locul). In acelasi timp, tuneluri din astea se gasesc cu duiumul si pe sub Brasov (cred ca am dat amanunte chiar pe "rufon", daca imi amintesc bine).
.  Multimea de date despre uriasi, vorbim de urme fizice, oase, etc. dovedesc fara indoiala ca uriasii au trait inaintea noastra, a "oamenilor", pe Pamant si toata lumea inteligenta se intreaba ca de ce acest lucru ne este (oficial) ascuns in permanenta. Fara indoiala ca au existat multe alte civilizatii pe pamant, inaintea noastra. Urmele lor ies la iveala din cand in cand. "Piese tehnice" cu vechimi de zeci de mii sau sute de mii de ani se dezgroapa mereu de prin diverse strate geologice.
.  Tot pe acest sait de OZN-uri, www.rufon.org, s-au dat deja si explicatii probabile ale acestor "secrete" dar cine nu are timp sa citeasca miile de pagini (in contradictoriu) e suficient sa aprofundeze Biblia si mai ales informatiile clare de acolo: ca exista un Dumnezeu care ne comanda, ne stabileste limitele existentei noastre, caruia trebuie sa ne supunem si care este Atotputernic, ceea ce poate vedea fiecare ca asa se si intampla pe aici "prin jurul nostru". Printre altele, in Biblie exista si capitolul Apocalipsei in care ni se explica si cum o omenire intreaga este eradicata, "curatata". Probabil tot asa cum gradinarul da foc tuturor resturilor unei perioade de vegetatie si pregateste terenul pentru o noua cultura.

.  Deci intrebarile abunda, mai putin raspunsurile clare. Parerea mea este ca o dovada face mai mult ca o tona de carti/teorii. De aceea am prezentat -atat cat am putut- Piatra Corbului de la Tauţi si dovezile existentei uriasilor in zona, strans legate de ea. Se simte lipsa interventiei unui specialist in acest topic. Va trebui sa solicit si interventia unui geolog.
.


Ultima editare efectuata de catre mm in Joi Sept 11, 2014 10:20 pm, editata de 2 ori

mm

Mesaje : 157
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Baraj Hidrotehnic sau "Scălduşul Uriaşilor"?

Mesaj  mm la data de Vin Iun 15, 2012 7:57 pm

.  

.  Cu mare intarziere am descoperit ca aveam un dosar cu o documentare destul de buna, pregatit tocmai in vederea unei preconizate abordari a subiectului "Uriaşii si Piatra Corbului". Atunci cand am deschis acest topic nu am dat peste acest dosar, de care am si uitat. Redescoperindu-l, revin cu niste date suplimentare. In speta, e vorba de un fragment din cartea "Rezervatii naturale geologice", Marcian Bleahu, 1986.

 
4. Calcarele cu orbitoline
de la Piatra Corbului


.  Obiectul ocrotirii. Piatra Corbului face parte din formatiunea de Meteş, una din cele mai interesante formatiuni geologice ale Munţilor Metaliferi. [?] Ea este alcatuita dintr-o alternanta de strate cu sedimentatie normala, ritmica (sisturi argiloase-grezoase violacee si verzui, gresii si bancuri de calcarenite fine) si strate cu sedimentatie haotica. Cele din urma sunt constituite din nivele de blocuri rulate de roci foarte variate (gresii, calcare, sisturi cristaline, dar mai ales roci eruptive bazice), prinse intr-o matrice argiloasa. Uneori sunt prezente, ca blocuri, strate intregi de gresii si sisturi argiloase din secventele cu stratificatie linistita. Aceasta intreaga masa haotica este o formatiune de Wildflysch, adica o formatiune depusa in conditii de instabilitate, rezultata dintr-o alunecare, pe panta taluzului continental, a materialelor deja depuse sau desprinse dintr-o faleza. O formatiune de Wildflysch tradeaza iminenta unor evenimente tectonice, fiind premergatoare unei faze de cutare.


 
http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img217/52/pcorbuluifigb.jpg#

 
http://imageshack.us/photo/my-images/856/4b32.jpg/

.  Piatra Corbului este un strat de calcirudite (conglomerate cu elemente si ciment calcaros), prinse in mijlocul unei secvente haotice, de Wildflysch tipic. In acest loc stratele sunt redresate la verticala, ceea ce face ca stratul de calcar, ramas in urma indepartarii prin eroziune a breciilor haotice care il flancheaza, sa para un adevarat zid artificial. O examinare mai atenta releva natura brecioasa si a calcarului, constituit de fapt din fragmente si blocuri de calcare bine sudate, dar printre care se afla si mici granule de cuart si de roci eruptive bazice. In cimentul breciei se gasesc exemplare de orbitoline (Orbitolina conica si Orbitolina discoidea) pe baza carora a fost atribuita calcarenitelor varsta albiana. Cercetari mai noi micropaleontologice efectuate asupra ansamblului stratelor de Meteş au precizat ca acestea au fost depuse in intervalul Apţian superior-Albian inferior.
.  Ocrotirea Pietrei Corbului este justificata de interesul geologic al formatiunii si de aspectul cu totul original al acestui strat de calcarenite.


Bibliografie.
.  Gherman I. (1943): Cercetari geologice in coltul de SV al Depresiunii Transilvaniei, Rev. Muz. Geol.-Mineral., Univ. Cluj, Vol. II. pp. 1-110.
.  Bleahu M., Dimian M. (1967): Studii stratigrafice si tectonice in regiunea Feneş-Ighiel-Intregalde (Muntii Metaliferi), D.d.S. Inst. Geol., Vol. LIII/1, pp. 293-297, Bucuresti.

.  Urmeaza apoi 5. Pietrele Ampoiţei si 6. Calcarele de la Valea Mica.

.  O observatie: P. Ampoitei si Calcarele de la Valea Mica sunt numite clar, de la inceput, de d-l Bleahu, ca olistolite! In acelasi timp, despre P. Corbului autorul se fereste sa foloseasca o asemenea formulare. Nici nu era posibil deoarece P. Corbului este un strat prea intins, transversal pe firul vaii Ampoiului, de pe un mal pe altul (deci nu se putea rostogoli asemenea unui olistolit (= bolovan mare, urias) pe "panta taluzului continental").
.  Schita este preluata dupa I. Gherman. O alta observatie importanta pe care trebuie sa o fac aici, in legatura cu stratul 4, este ca la prima mea examinare a P. Corbului am gasit in spartura facuta de dinamita o piatra rosie incastrata perfect in stratul 4. Piatra fusese perfect sectionata deodata cu stanca de calcar dens, alb, si avea o forma ovala a sectiunii. Nu exista nici o discontinuitate intre marginea pietrei rosii si calcar, exact ca si cand ai pune un bolovan rotunjit intr-o masa de ciment iar cimentul s-ar intari in jurul bolovanului. La a doua mea venire, dupa cativa ani, nu am mai gasit piatra rosie care fusese in mod evident scoasa (sapata, excavata, indepartata de cineva) din calcarul compact si ramasese doar adancitura. Includerea acelui bolovan rosu (de cca 150mm diametru) in calcarul extrem de compact si omogen al stratului 4 parea neverosimil, neasteptat, nenatural.
.  Stratul 2, la fel de dur si compact ca si stratul 4, figurat de I. Gherman, ar fi trebuit sa se erodeze la fel de incet ca si acesta. De ce nu se observa acest lucru?
.  O mare lipsa din referirea d-lui Bleahu la P. Corbului este inexplicabila lipsa a mentionarii Pietrei "La Colţ" (formatie geologica perfect vizibila in urma cu vreo 40 de ani, si ea tot ca un "zid"), aflata pe malul drept al vaii Ampoiului, ca o continuare a P. Corbului (si a stratului geologic calcaros, pe care cele doua "Pietre" il reprezinta amandoua). E vorba aici de un strat vertical de calcar, asemenea unui zid, de cateva sute de metri lungime! Dupa cum am aratat in schita din Fig. 1, undeva pe firul vaii apare o fractura si o insemnata alunecare, de cca. 150 m, intre stratele fracturate.
.

mm

Mesaje : 157
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Baraj Hidrotehnic sau "Scălduşul Uriaşilor"?

Mesaj  Continut sponsorizat Astazi la 3:35 pm


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum