O Noua Fizica (R. Forgaci)

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

O Noua Fizica (R. Forgaci)

Mesaj  mm la data de Sam Ian 15, 2011 1:49 pm

STRUCTURA - micro si macro - CURENTILOR ELECTRICI

. Prin asemanare cu fenomenele fizice la scara macroscopica, adica la scara fenomenelor inconjuratoare obisnuite, se poate accepta ca miscarea circulara-transversala, cu o viteza vt, a unui microcamp - cauzal - de natura magnetica, in jurul unei axe, genereaza un microcamp electric, dirijat axial si care este stationar, adica fara miscare de avans axial.
. Deoarece un microcurent electric este un rezultat (un efect) al miscarii axiale a unui microcamp electric, in cazul deplasarii axiale a subansamblului de microcampuri, susmentionat, traseul microcampului magnetic [µcm] cauzal, din circular, devine elicoidal.
. Microcampul electric [µce] efect, care initial avea un amplasament si o directie axiala, pe masura cresterii vitezei de inaintare longitudinale (vl), acest µce se indeparteaza treptat de axa - longitudinala - de inaintare, in partea diametral opusa fata de µcm cauzal, pana cand, in cazul limita : vl = vt, traseul µce efect devine si el elicoidal, intocmai ca si traseul µcm cauzal, fata de care este decalat - din punct de vedere rotational - cu 180o, si - din punct de vedere longitudinal - cu λ/2, λ fiind lungimea de "unda", respectiv pasul oricareia din cele doua trasee elicoidale, trasee denumite : "unda asociata" primara (cauzala) si "unda asociata" secundara (efect).
. In cazul limita, cand : vl = vt, traseele elicoidale respective sunt caracterizate prin relatia: λ = 2πad, unde: a este amplitudinea transversala a oricareia din cele doua trasee elicoidale, iar d este un factor de corectie datorat neomogenitatii si neizotropiei mediului parcurs de microcampurile respective.
. Cele doua trasee elicoidale, in lungul carora se deplaseaza tangential, fiecare din cele doua µc (m si e), sant - punct cu punct - simetrice din punct de vedere transversal, si permanent perpendiculare unul pe altul, ceea ce este si normal la acest microansamblu - elementar - de natura electromagnetica, rezultantele celor doua µc constituente, desi in miscare, trebuind sa fie permanent perpendiculare una pe alta, conform principiului inductiei.
. Se constata ca fenomenul de -micro- inductie, din univoc cauza→efect, atunci cand vl = 0, devine biunivoc cauza←/→efect, atunci cand vl = vt, deoarece microcampurile respective se rotesc unul in jurul celuilalt (la o distanta transversala 2a unul de altul) si inainteaza simultan in directia longitudinala, din care cauza se produce o amplificare reciproca a acestora, ca urmare a unui fenomen de autoinductie de natura electromagnetica, crestere care este insa limitata asimptotic, in genul unei curbe de magnetizare, datorita mai multor cauze: rezistenta crescanda la inaintare datorita consistentei mediului strabatut, un efect de saturare a microcampurilor respective (analog magnetizarii), dar si faptului ca viteza orbitala, transversala (vt) a µcm din faza initiala (cand vl = 0) este apreciabil mai mare decat cea din cazul limita final, cand aceasta viteza transversala (vt) scade - asimptotic - spre cea finala (cand vl = vt), pe masura ce creste - asimptotic - viteza de inaintare longitudinala vl, spre cea limita finala: vl = vt, adica cele doua viteze tind - asimptotic - spre o valoare comuna, dupa schema : vl←/→vt.
. Ca urmare a fenomenului de autoinductie electromagnetica ce se petrece in cazul microansamblului aflat in miscare (fenomen care constituie doar un caz particular al unor fenomene similare mult mai generale) are loc o crestere - asimptotica - si a electrizarii (adica a "sarcinei electrice" a) microparticulei respective, fenomen care se petrece concomitent si proportional cu cresterea - asimptotica - si a masei inerte respective, deoarece intre ceea ce este cunoscut sub denumirea de "sarcina" electrica si cea de masa inerta nu este o deosebire de fond fizic, ci doar una de nume, ambele avand o aceeasi natura electromagnetica, masa inerta (m) avand un specific variabil in functie de viteza, de autoinductie de tip biunivoc: cauza←/→efect, intocmai ca si "sarcina" electrica, in schimb ceea ce este cunoscut sub denumirea de masa grea (mg) aceasta are o natura - similara - electromagnetica, practic stationara, de inductie (nu autoinductie!) de tip univoc: cauza→efect (deci mg≠ m).
. Asadar in cazul inaintarii longitudinale a unui µce izolat (singular), care circula de la polul pozitiv (+) al sursei de curent spre cel negativ (-), cele doua microcampuri in miscare se deplaseaza coaxial, efectuand un traseu bielicoidal, asemanator cu aspectul unei duble elici gen ARN-ADN, de tip "pe dreapta" (tip D).
. In cazul unui macrocurent electric, care este constituit din foarte multi µc-ti electrici, care circula in acelasi sens, de la polul pozitiv (+) spre cel negativ (-), se produce un fenomen de coaxializare a µc-lor, adica un fenomen de deplasare elicoidala, de tip dreapta, in jurul unei aceleiasi axe longitudinale comune pentru toti µc-tii respectivi, care circula sub forma unor straturi ("pături") concentrice, inaintand si rotindu-se simultan in lungul si in jurul axei - longitudinale - comune, cu densitati transversale mai mari spre partile exterioare ale conductorului, unele microcampuri depasind chiar suprafata conductorului respectiv.
. Daca ne-am referi la traseele microcampurilor de natura magnetica ale unui macrocurent, stiut fiind ca la distante relativ mari de conductor acestea au - practic - forma unor cercuri concentrice cu conductorul, rezulta ca intre forma elicoidala a liniilor respective din apropierea conductorului si cele mai indepartate exista o tranzitie continua - si rapida - de forma, de la cea elicoidala la cea de cercuri, aspect care se poate verifica experimental.
. Principalele cauze care conduc la producerea fenomenului de coaxializare a microcurentilor electrici, componenti ai unui macrocurent, sunt urmatoarele :
* atractia reciproca a µc-lor electrici care circula in paralel, care se produce pentru motive similare ca si in cazul atractiei macrocurentilor electrici paraleli;
* faptului ca µc-tii, care sunt - toti - de tip dreapta, atunci cand sunt apropiati unii de altii, au componentele lor rotationale din partile lor contingente cu sensuri opuse de miscare, deci au tendinta de anulare reciproca in aceste parti, precum si altor cauze.

. Pe langa explicatiile si concluziile de mai sus, rezulta si - numeroase - altele, dintre care sunt de mentionat:
* propagarea "curentului electric" se face - in oarecare masura - si prin mediul din jurul conductorilor, chiar izolati, inclusiv in cazul curentilor continui;
* viteza longitudinala (vl) a µc-lor dinspre interiorul unui macrocurent, este mai mica decat a celor dinspre exeriorul conductorului, repartitia transversala a vitezelor avand o forma cu concavitatea dirijata inspre directia de inaintare;
* "turatiile" µc-lor din interiorul unui macrocurent, sunt apreciabil mai mari decat cele corespunzatoare µc-lor dinspre suprafata conductorului, din care cauza si energiile sunt proportional mai mari la µc-tii din interior;
* curentii electrici au o inertie mecanica, deoarece purtatorii respectivi de "sarcini" electrice sant concomitent - si proportional - si purtatori de masa inerta;
* masele inerte si masele grele au un specific vectorial, si nu unul scalar, in plus, acestea nu sant egale ;
* mecanismul transformarii energiei in masa - si invers - se face prin includerea sau eliberarea de elemente micromateriale din (sau in) mediul parcurs;
* posibilitatea de explicare electromagnetica - micro , macro si astro - mecanicei, fapt care - pe langa altele - constituie un pas important spre unificarea fizicii;
* constatarea acestor importante lipsuri ale conceptiilor fizicii cuantice, care trebuie pusa pe alte baze;
* lipsa principiala de valabilitate a conceptiilor relativiste (restranse si generalizate) care nu se bazeaza pe fenomene fizice reale, precum si altele, care depasesc cadrul acestei expuneri rezumative.

. Cateva experiente, care pot confirma conceptiile si afirmatiile facute, complecteaza lucrarea, dintre care sant de mentionat:
* verificarea practica a elicitatii campului magnetic din jurul unui conductor parcurs de un curent electric continuu sau alternativ;
* verificarea afirmatiei ca elicitatea e de tip dreapta, atat la curenti continui cat si la cei alternativi;
* verificarea cresterii asimptotice a "sarcinei" electrice in functie de viteza;
* verificarea transportului energiei electromagnetice si prin spatiul din jurul unui conductor chiar in cazul curentilor continui;
* verificarea elicitatii de tip D sau S a particulelor elementare care se deplaseaza prin camere cu ceata, sau cu bule:
* explicarea miscarilor bielicoidale ale unor sateliti din inelele lui Saturn, si altele.
(ing. Radu I. Forgaci)
[semnat,] mm


. Desi acest articol l-am mai publicat pe un alt sait, il reproduc din nou aici intrucat doresc sa adaug si unele analize/comentarii la ideile cuprinse in articol.
. Afirmatia lui RF e clara: sarcina electrica e totuna cu masa. Am constatat ca exista multi creatori de teorii fizice, pe internet, care la randul lor cred acelasi lucru. Trebuie adaugat -ca si specialist- si ing. Ioan Popescu.
. Desi elicitatea curentului electric -explicata de RF- a fost dovedita experimental, cu totul de neinteles, constatam ca in cartile/manualele romanesti aceasta nu este macar pomenita, pe cand -in mod normal- ar fi trebuit sa fie promovata ca descoperire stiintifica romaneasca.
. Si RF a constatat lipsa bazelor experimentale (fizice reale) pentru TR einsteiniena.
.

mm

Mesaje : 157
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: O Noua Fizica (R. Forgaci)

Mesaj  mm la data de Sam Aug 08, 2015 4:01 am

.

.  Articolul de mai sus trebuie complectat cu lucrarile experimentale ale lui Nicolae N. Vlad. Peste descrierea uneia din ele am dat pe internet. Incerc reproducerea ei (este criptata).



Observatii experimentale asupra fenomenului inductiei electromagnetice.
Existenta unei componente axiale a campului magnetic.


Nicolae N. Vlad - inginer, Combinatul Fibre Sintetice, Iasi


The the existence of an axial magnetic field component

.  One presents the experiment of electromagnetism dealing with the electromotive voltages induced by an alternating current which passes through a conductor coaxial with a cylindrical surface, on which are layng two coils which differ by winding sens (left or right).
By the measurement of the small electric voltages induced in the two coils by the coaxial current, it results that in the space arround the conductor there is also an axial component of the magnetic field, owing to this alternating current.


1. Introducere

.  Evolutia cunostintelor referitoare la campul magnetic scoate in evidenta anumite proprietati mai putin cunoscute astazi. Este remarcabila prima ipoteza a lui Oersted, care considera propagarea campului magnetic pe o elice in jurul firului conductor [1].
.  Redam in continuare consideratiile lui Oersted din finalul articolului sau:  
"Din observatii, se poate conchide ca acest conflict actioneaza de jur-imprejurul firului: caci fara aceasta presupunere nu s-ar intelege cum aceeasi portiune a firului plasata dedesubtul acului magnetic il orienteaza spre Est, in timp ce atunci cand atunci cand este plasat deasupra il orienteaza spre Vest. Dar aceasta este natura unei actiuni circulare, caci miscarile pe care le produce au loc in directii exact contrare la doua extremitati ale aceluiasi diametru. Se pare ca miscarea circulara, combinata cu inaintarea progresiva in lungul firului conductor, trebuie sa formeze un gen de actiune ce se exercita in elice in jurul firului ca axa. Aceasta observtie nu contribuie numai la explicarea fenomenelor observate. Toate efectele expuse relativ la polul nord al acului se vor explica usor presupunand ca forta sau substanta negativa din pdv electric parcurge o spirala curbata de la stanga spre dreapta; ca ea va respinge polul Nord si ca nu va actiona asupra polului Sud. De asemenea se vor explica efectele asupra acestuia din urma, acordand acestei forte sau acestei materii negative electrice o miscare in directie contrara si facultatea de a actiona asupra polului Sud si nu asupra polului Nord. Se va intelege mai bine acordul acestei legi cu efectele observate, repetand experientele decat a cauta mai mult timp sa dezvolti o explicatie."
.  La descoperirea efectului Procopiu in 1930 [2], este foarte probabil ca explicarea fenomenului s-a oprit la magnetizarea ortogonala in firul conductor feromagnetic, din cauza lipsei, la acea data, a unui instrument forte sensibil pentru tensiuni alternative.
.  In 1981, a aparut ipoteza lui R. I. Forgaci de la OSIM Bucuresti asupra faptului ca intr-un conductor particulele microscopice se deplaseaza pe o traiectorie elicoidala [3]. Se poate face o conexiune intre aceasta ipoteza si efectul Procopiu, in sensul ca, daca ipoteza lui Forgaci este corecta, atunci efectul Procopiu ar trebui sa se produca si cand se inlocuieste conductorul feromagnetic cu un conductor din cupru sau aluminiu.

2. Cecetari experimentale

.  Pentru eliminarea influentei pozitiei firelor conductoare care alimenteaza in curent alternativ conductorul coaxial cu bobina, s-a realizat configuratia cilindrica a experimentului TUBIS (Fig. 1).
.  Au fost asezate doua bobine spiral-cilindrice DC (pe dreapta) si SC (pe stanga), coaxiale si situate intre doua tuburi metalice, care sunt conectate electric intre ele la un capat. La celalalt capat, marginile tuburilor sunt conectate la firele conductoare (izolate si rasucite intre ele), prin care se alimenteaza de la sursa de curent alternativ. Cele doua bobine, DC si SC, sunt realizate ca doua spirale din conductor izolat (de ex. cupru emailat de 0,3 mm), asezate in cele doua canale practicate la strung pe exteriorul unui cilindru izolant, cu acelasi pas, pe aceeasi lungime, deci cu acelasi numar de spire, care se intretaie de-a lungul a doua generatoare ale cilindrului suport.
.  Inceputurile celor doua bobine se pot conecta electric la un capat al unui fir conductor izolat, asezat pe generatoarea geometrica a suportului cilindric, pana in apropierea sfarsiturilor bobinelor, de unde pleaca impreuna cu prelungirile sfarsiturilor, cu care se rasucesc pe o lungime necesara pana la milivoltmetrul de c.a.
.  Pentru primele incercari s-a utilizat o sursa de c.a. de laborator, de tip Siemens (0-50A), la 50 Hz, iar ca instrument de masurare un multimetru sensibil Rhode-Schwartz (cu alimentare inclusa), pe domeniul 0- 3 mV c.a. S-a repetat experimentul si la curenti de ordinul 5- 10 A, avand semnalul de masurat aplicat la intrarea unui amplificator de tensiune cu factorul de amplificare 1.000, iar milivoltmetrul conectat la iesirea amplificatorului, care este ecranat si cu alimentare proprie inclusa (de ex. 2x2 pile galvanice R6, pentru un amplificator operational de tip MAX 412).
.  Bobinele DC si SC s-au realizat cu cate 60 de spire, situate pe un tub cilindric de polietilena, avand diametrul exterior de 45 mm, cu pasul spirelor de 4 mm, iar tubul metalic interior este cupru industrial, de lungime 330 mm si diametre 6 mm ext. si 4 mm int., in timp ce tubul exterior este din otel ordinar (magnetic moale), de lungime 270 mm si diametrele de 59 mm ext. si 53 mm int.; alimentarea tuburilor metalice s-a facut cu ajutorul unui disc de otel gros de 10 mm, perpendicular pe axul comun. Pentru un curent absorbit de la sursa de 50 Hz, de 9,7 A, tensiunile electromotoare induse in SC si DC au fost de 31 microvolti  si respectiv 23 microvolti, iar intre sfarsiturile bobinelor tensiunea masurata a fost de 53 microvolti.

3.  Interpretare rezultate

.  Existenta celor doua tensiuni electromotoare induse de curentul alternativ axial in bobinele DC si SC nu se poate pune pe seama componentei cunoscute a campului magnetic perpendicular pe directia axiala a curentului alternativ, deoarece aceasta componenta este tangenta la suprafata cilindrica, pe care se afla cele doua bobine, ca si firul conductor de legatura dintre inceputurile bobinelor si milivoltmetru, astfel ca nu produce flux magnetic prin bobine, componenta fiind si perpendiculara pe raza cilindrului in orice punct considerat; altfel exprimat, componenta campului magnetic perpendiculara pe axul cilindrului conductor interior nu intersecteaza nici un plan perpendicular pe ax, plan care cuprinde proiectia conturului inchis prin care se calculeaza fluxul magnetic inductor. Se observa importanta locului unde este asezat firul (sau firele) de la inceputurile bobinelor pana in apropierea sfarsiturilor acestora, de unde firele conductoare izolate intre ele se rasucesc si se prelungesc spre milivoltmetru.
.  Daca se admite existenta unei componente axiale a campului magnetic, aceasta s-ar putea pune in evidenta prin aparitia unei tensiuni induse in spirele celor doua bobine.
.  Se impune apoi sa admitem existenta componentei circulare a curentului, adica perpendiculara pe axa tuburilor conductoare ale curentului electric, concluzia aceasta rezultand din ortogonalitatea componentei axiale a campului magnetic fata de directia curentului electric (legea Biot-Savart).
.  Inegalitatea valorilor t.e.m. din cele doua bobine DC si SC, in conditiile unei simetrii perfecte de realizare a acestora, constituie de asemenea un prilej de reflectie, tinand seama ca diferenta masurata iese din marja de eroare.



Fig. 1. Experimentul TUBIS

.  Se observa ca in bobina SC integrala componentei axiale are semn contrar cu integrala componentei circulare, iar in bobina DC integrala respectiva are acelasi semn cu integrala componentei circulare.

4.  Concluzii
.  Prin rezultatele obtinute in experimentul TUBIS, se propune o analiza a modului de realizare a instalatiei, precum si a aparitiei tensiunii electromotoare in cele doua bobinaje.
.  Sunt puse in discutie ipotezele Oersted, Forgaci, etc., care fac posibila existenta efectului Procopiu si in cazul inlocuirii conductorului feromagnetic cu unul din cupru sau aluminiu, prin admiterea existentei unei componente axiale a campului magnetic.
.  In plus, se poate spune ca acceptarea ipotezei - ca liniile de curent ale purtatorilor de sarcini electrice din conductor sunt linii spirale - nu contrazice legile electrotehnicii.

Bibliografie

[1]  J. Chr. Oersted - Experimenta circa effectum conflictus electrici in acum magneticum, Anales de Chimie et de Physique, tom xIV, pag. 417-425, Paris, 1820.

[2]  St. Procopiu - Influence d'un champ alternativ circulaire sur les discontinuites d'aimantation du fer, Journal de Physique, I (1930), pag. 306.

[3] R. I. Forgaci - Structura micro- si macro- curentilor electrici, lucrare OSIM Bucuresti, 1981.

[4]  Nic. N. Vlad - Dispozitiv electromagnetic de masurare, OSIM Bucuresti 1981, inreg. 104773.

[5]  Nic. N. Vlad - Observatie experimentala asupra asimetriei electromagnetice intre bobinaje toroidale, Centrul de Fizica Tehnica Iasi, a 3-a Conferinta Nationala de Magnetism, 16-17 dec. 1983, Iasi.

mm

Mesaje : 157
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum