Tunelurile din Anzi

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Tunelurile din Anzi

Mesaj  mm la data de Vin Sept 23, 2011 10:39 pm

. Pentru inceput mi-a atras atentia acest film cu machetele din aur ale unor aparate de zbor:


Care este superb. In legatura cu aceste artefacte am gasit de cuviinta sa reproduc un articol despre tuneluri, pescuit de mine din revista brasoveana Astra [nr. 6, 1984].


TUNELURILE (MISTERIOASE)


. Sub continentul sud-american se intinde o retea de mai multe mii de km lungime, o retea de tuneluri enigmatice. In Peru si Ecuador, pe sute de km, acest sistem de tuneluri a fost calcat si masurat, in cursul investigatiei.
La 21 iulie 1969, argentinianul JUAN MORICZ a depus la notariatul GUSTAVO FALCONI din GUYANA-QUIL un document semnat de mai multi martori care il legitimeaza ca descoperitor al unui sistem de tuneluri. Sistemul de tuneluri a fost descoperit in regiunea vestica MORONA SANTIAGO, in Republica Ecuador.

. Acolo se afla obiecte de o mare valoare culturala si istorica pentru omenire: placi metalice scrise ce reprezinta urme ale unei inalte civilizatii pierdute despre care nu aveam nici cea mai mica banuiala. Au fost gasite doua tipuri de obiecte, unele metalice de culori si marimi diferite si altele, placi (folii) metalice cu semne gravate pe ele, (si) scrise. Asadar o adevarata biblioteca de folii metalice continand cunostinte despre civilizatia distrusa si apoi disparuta. [ultimele doua epitete sunt presupuneri]

. In timpul cercetarilor Moricz a fost ajutat de indienii peruvieni, priceputi chiar si la tratativele cu reprezentantii triburilor care aveau tunelurile in paza lor. Sceptic, Moricz (etnolog si lingvist) a tacut vreme de trei ani. De-abia dupa ce a parcurs mai multe tuneluri si a descoperit obiectele, el si-a facut cunoscute investigatiile dar numai in cercuri intime. In Morona-Santiago, in triunghiul alcatuit de localitatile GUALA QUIZA - SAN ANTONIO - YAUPI, regiune locuita de bastinasi dusmanosi fata de orice intrus, se gaseste -taiata intr-o stanca- intrarea principala in sistemul de tuneluri. Intunericul tunelului este populat de pasari enigmatice care trec nelinistite prin fata spoturilor luminoase ale lanternelor. Pana la prima platforma parcurgi 80 m spre centrul Pamantului [banuiesc ca se coboara un plan inclinat ce descende 8o m]. Dar, de aici mai urmeaza doua, de aceeasi dimensiune, ceea ce insumeaza patrundere in scoarta de 240 m.
. Tunelul e cand mai ingust, cand mai lat; peretii sunt netezi, polisati. Plafonul e plat si acoperit de o glazura. Se observa ca nu a fost confectionat cu unelte de piatra specifice varstei lui. Adesea tunelul face cate un cot de 90o, se deschide in hale incapatoare chiar si pentru un Jumbo-Jet. Ar fi fost, dupa unii, adevarate magazii de stocare.

. [Urmeaza aici desenele, frontal, lateral si de sus, ale unui avion-jucarie, gasit acolo, din aur, identic cu unul din cele prezentate in linkul de mai sus, copia dupa actul notarial prin care Moricz isi anunta descoperirea si apoi o harta cu triunghiul Guala Quiza - San Antonio - Yaupi]

. De la prima hala tunelul se bifurca. Intervine ceva f. curios: busola cu care te orientezi in aceasta hala refuza sa mai arate directia N-S. Moricz a descoperit in aceasta zona radiatii. La intrarea pe o ramura laterala a tunelului e culcat un schelet, pregatit parca pentru un anatomist, si poleit, ca printr-un spray, cu aur; straluceste in lumina reflectorului. Se sting lanternele si mersul continua in intuneric. Acomodarea se face repede desi bezna e de nepatruns. Moricz aprinde din nou lanterna. Ca la o comanda nevazuta, in fata noastra se deschide o hala uriasa: 110mx130m. Acestea sunt aproximativ si datele Piramidei Soarelui din Teotihuacan.
. In mijlocul halei se afla o masa. Dar este oare o masa? Si probabil ca intr-o latura a ei, aceea mai lunga, sunt sapte scaune?. Poate din piatra.... Nu, caci nu emana raceala caracteristica pietrei. La pipait pare a fi dintr-un material plastic autotemperat, dar sunt dure si grele ca otelul. In spatele scaunelor sunt asezate animale: saurieni, elefanti, lei, crocodili, jaguari, camile, ursi, maimute, bizoni, lupi, raci, melci. Se insira , turnati, dar in mod firesc, placut si armonios. Nu totusi cum ar dori un zoolog, dupa origine si rasa, si nici dupa cum ar dori biologul, in ordinea evolutiei naturale. E o gradina zoologica a nebuniei si animalele ei sunt din aur pur.
. Si tezaurul tezaurelor se gaseste aici, in aceasta hala: o biblioteca de foi de metal, vizavi de gradina zoologica si in stanga mesei "de conferinte". In parte placi, in parte folii de grosime milimetrica. Cele mai multe in marime 96cmx48cm. Ele stau ca filele intr-o carte. E greu de stabilit, pana la efectuarea unor analize precise, ce aliaje pot ramane rigide pana la aceasta dimensiune fara a se curba.
Fiecare folie este scrisa si stampilata uniform, parca de o masina tipografica. Moricz inca nu a reusit sa faca inventarul complet al bibliotecii si sa numere foliile. In orice caz, ar fi cateva mii....
. Peretii tunelurilor si ai ramurilor laterale sunt goi. Nu exista picturi murale, aidoma camerei Luxor si V. Regilor. Fara reliefuri, dar exista sculpturi in piatra mai la fiecare pas.

. Moricz poseda o amuleta de piatra, pe una din fete avand o figura cu corpul hexagonal [!] si cap rotund, gravata parca de o mana de copil. Figura tine in mana dreapta Luna si in stanga Soarele si sta cu picioarele pe globul pamantesc. Reversul amuletei ne arata o Luna si un Soare stralucitor. Fara indoiala amuleta e o proba ca tunelul a existat in mezolitic [iete sâc!] (9.000 - 4.000 i.e.n).
. Pe o placa de piatra, h29cmx53cm, e gravat un dinozaur....
O sculptura (in piatra?) a unui schelet uman. Are zece perechi de coaste si o anatomie precisa. Alt obiect e modelul unei cupole. Se stie ca prima cupola a fost descoperita de Schliemann in 1874-1876, in Micene....
. Pe un soclu de piatra e asezat un clown cu nas butucanos dar care isi poarta cu mandrie casca ce-i vine pana sub urechi. Casca are, in dreptul urechilor, alveole de felul castilor de radio iar pe frunte o rozeta ca pentru contacte electrice, in diametru de 5 cm, grosimea 1 cm, cu 15 orificii de contact. In jurul gatului are un lant de care atarna un disc cu orificii de felul discului de la un telefon de astazi [de ieri]. De remarcat si costumul cu care e prevazut "gnomul", foarte asemanator cu un costum de scafandru sau de cosmonaut. Manusile au patru degete.

. Dar un lucru este sigur: constructorii tunelelor nu au fost in acelasi timp si sculptorii. Am vazut ca peretii tunelurilor sunt nedecorati, denotand parca ostilitatea constructorului fata de orice fel de decoratii. Pana in prezent, cei care au acces in sistemul de tuneluri sunt foarte putini. Iar bastinasii au mare grija sa nu apara nimeni nepoftit: pandesc in tufisuri si sunt necrutatori cu nepoftitii.
. Moricz a fost privilegiat, primind incuviintarea sefului de trib si a celor trei sfetnici ai sai. Se presupune ca numai acestia pot intra in contact cu civilizatia noastra. Odata pe an, la 21 martie, la inceputul primaverii, capetenia coboara singur pana la prima platforma, avand pe obraji aceleasi semne ce sunt sculptate si pe stanca de la intrarea in tunel.
. Membrii tribului sculpteaza in lemn si azi niste oameni cu nasurile lungi (ca si cum ar purta masti de gaze). Ei relateaza anumite fapte eroice ale unor fiinte zburatoare sosite din cer. Dar nici cu vorba, nici momiti cu daruri ei nu pot fi convinsi sa coboare in tuneluri. Nu, au raspuns ei la incercarea lui Moricz, acolo jos salasluiesc spirite.
Interesant este ca seful tribului isi plateste datoriile fata de lumea civilizata sau unele servicii facute lor de catre prietenii tribului, cu lucrari in aur, din cultura lor de 500 ani.

. De mai multe ori Moricz a interzis fotografierea din felurite motive: ca sunt radiatii care pericliteaza filmul, ca fotografierea ar dauna continutului bibliotecii subterane, etc.
. Dupa mai multe ore de mers prin tunel, ii dai dreptate:ai senzatia ca tot timpul esti privit de cineva, ti-e teama ca intrarile s-ar putea inchide daca faci ceva necugetat. Numai cel care a fost jos poate intelege astfel de trairi si presentimente absurde. Doar un echipament modern, sofisticat ar izbuti sa demonstreze daca in acest sens exista, sau nu, pericole reale.

. In muzeul adapostit de biserica MARIA AUXILIADORE din Ecuador (cel mai mare tezaur de aur din intreaga tara), pe o stela, 52 cm inaltime, 14 cm latime si 4 cm grosime, sunt 56 de patrate egale in centrul carora apar semne din alfabetul cu care sunt scrise foliile din biblioteca subterana. Probabil ca autorul stelei a cunoscut codul de 56 de semne ce alcatuiesc o anumita scriere. De remarcat ca se sustine inca de catre diversi "specialisti" ca civilizatiile incasa sau mayasa nu au posedat alfabet si scriere...
. La Congresul International (al IX-lea) de Americanistica, organizat la Lima, prof. Thomas Berthel, din Tübingen, a comunicat ca a reusit sa separe 400 de semne dintr-o scriere incasa, dintre care el ar intelege 50 iar 24 poate chiar sa le citeasca. Fireste nu e vorba de o scriere alfabetica.
O bomba a explodat in ianuarie 1972 la Congresul de Arheologie din Lima, atunci cand Victoria De La Jara a dovedit, cu probe, dupa o truda de 10 ani, ca incasii au avut scriere: desenele geometrice, patrate, puncte, linii, etc., grafiate pe ceramice nu sunt decat semne ale acestei scrieri.
. Semnele scrise pe foliile din biblioteca subpamanteana reprezinta si ne dau indicatii despre cea mai veche scriere cunoscuta. Ele [semnele] transmit viitorului si unele mesaje tehnice. De pilda, trei modele preistorice de avioane de cea mai sofisticata constructie (ele se gasesc la Banca de Stat din Bogota). Specialistii in aeronautica au luat aceste modele si le-au introdus intr-un tunel aerodinamic. Partea din fata a unuia din modele este masiva ca la B-52. Fuzelajul umflat, flancat de aripi rotunjite de tip delta. "Avionul" aduce destul de mult cu tipul "Concorde".

. Alta curiozitate, tot de la Maria Auxiliadore: s-a gasit si un glob de aur masiv cu o bordura lata, care provine din tunelurile respective. Dar forma in care a fost, pare-se, turnat s-a gasit in Turcia, la 12.000 km de Ecuador. [!] Forma aceasta e sculptata in piatra si se afla la muzeul din Istambul; este negativul sferei din Ecuador.

. Acestea sunt -intre altele- faptele. Celor care doresc sa le cunoasca mai indeaproape, avocatul lui Juan Moricz le sta la dispozitie. Cartea lui de vizita e urmatoarea:
GERARDO PANA MATHEUS, doctor en jurisprudencia, ABOGADO, 9 DE OCTUBRE 12750 piso.,
CASILLE 67 GUAYAQUIL ECUADOR
tel. 5-13707
. El le va putea spune daca e cazul sa nadajduiasca la participarea intr-o expeditie impreuna cu Juan Moricz. ERICH VON DÄNIKEN a izbutit! El a fost invitat. Asa cum ne marturiseste el insusi in cartea sa:
AUSSAT UND COSMOS, Deutscher Bücherbund, Stuttgart
(care ne-a folosit si noua la relatarile de mai sus [spune Toni Gheorghe, autorul articolului])

. In revista "Der Spiegel" din 03.04.1972, e prezentat un utilaj de forat roca. A fost patentat de Lab. Cercet. Atomice din Los Alamos, SUA. Aparatul are un varf din aliaj special, cu wolfram, incalzit de un element de grafit. La sapaturile cu acest aparat nu va mai fi nevoie de dizlocarea pamantului si de transportul acestuia in alta parte. Sfredelul topeste pur si simplu roca prin care trece, facand in acest fel un tunel cu pereti laterali si tavan. Prototipul a fost testat la topirea unor stanci de 4 m grosime intr-un mod foarte silentios.
. A inceput fabricarea in serie a acestui mancator de roci, alimentat de un minireactor atomic: acum seamana cu un vehicul blindat. (Avem la dispozitie patentul US3693731, din sept. 26, 1972, pe care l-am pescuit de pe Net.] El a fost conceput pentru strapungerea celor 40 km ai crustei Pamantului si pentru obtinerea unor esantioane din magma nucleului.
. Se poate crede (cu putina fantezie) ca tunelele din Peru si Ecuador au fost sapate cu aparate de acest gen, pentru ca urmele lasate de ele sunt identice cu cele din tunelele amintite.

. Un alt aparat creat de firma Westinghouse, initial pentru sudura extraterestra, functioneaza ca o trioda (lampa radio). Jetul de electroni ce pleaca de la catodul fierbinte este focalizat printr-un camp electromagnetic si este astfel accelerat incat materia ce sufera actiunea sa se transforma in aburi. Pentru acest aparat, duritatea rocilor nu constituie un impediment, roca spargandu-se si destramandu-se la tensiunea termica foarte mare. Glazura de pe pereti si plafon nu se putea forma decat la temperaturi foarte inalte, produse doar de jeturi electronice. Intrarea in sistemul de tunele, ca si unghiurile de 90o, nu ne permit decat astfel de supozitii.
. Cu ce minutiozitate a fost proiectat acest sistem subteran, reiese si din existenta aici a unor orificii de ventilatie de 3,1x0,8 m, [?] care se repeta din 1.100 in 1.100 de metri.

. In iulie 1981 arheologul CI PEN LAO, prof. universitar din Beijing, sapand in Valea Pietrelor [probabil cu pickhamerul] a dat peste un sistem de tunele. La vest de YOYAN, pe malul sudic al lacului TUNG-TING, acest sistem de tunele este un adevarat labirint, la o adancime de 32 m.Coridoarele lui trec, fara indoiala, pe sub lac. Peretii lor sunt netezi si cu glazura, aidoma cu tunelele sud-americane. Numai peretii unei spatioase hale si niste coridoare, legate intre ele in cruce si care ar reprezenta centrul sistemului, sunt abundent pictate: vedem animale fugarite de oameni cu tevi de suflat in maini. Dar e probabil ca ele [animalele] sa nu fuga din pricina oamenilor cu tevi ci din cauza unui scut zburand pe deasupra lor si pe care se vad alti oameni in picioare: acestia tintesc animalele cu un fel de arme asemanatoare armelor noastre de foc. Profesorul Ci Pen Lao atrage atentia ca vanatorii de pe scut poarta jachete moderne si pantaloni lungi. Reprezentarile picturale ne trimit la scheletul de bizon din Muzeul de Paleontologie din Moscova, a carui teasta e perforata, parca, de glontul unei arme de foc. Patria bizonului e Asia rusesca. Varsta bizonului fosil este neoliticul (8.000 - 2.700 ien).

. In arhipelagul Micronesiei cu peste 500 de insule si cu o suprafata [totala] de 1.340 km2, cea mai mare grupa de insule e formata de insulele CAROLINE. Cu o suprafata de 504 km2, 1.800 locuitori, cea mai mare din Caroline, este insula PONAPE.
. Una din insulite, mare cat Vaticanul (0,44 km2) se numeste TEMUEN. Pe ea se odihnesc uriasele ruine ale NAN MADOL(ului). (Urmeaza vreo doua pagini cu istoricul, numarul de aprox. 400.000 coloane de bazalt, etc., in genere binecunoscute, pe care nu le mai reproduc.]
......
. Terase late de bazalt duc spre centrul insulitei/orasului, spre un put. Acesta nu e o fantana: e intrarea sau iesirea unui tunel.
HERBERT RITTLINGER a scris in cartea sa, "Oceanul fara margini", un lucru foarte curios. El a cercetat locurile din Marea de Sud si a aflat ca Ponape a fost centrul stralucit al unui mare imperiu. Aceasta veste a atras comercianti chinezi care au cercetat in secret si fundul marii din jurul insulitei.Scufundatorii au iesit din adanc cu vesti incredibile. Pe fundul acoperit de corali si sumedenie de scoici se intind sosele remarcabil intretinute, cladiri din coloane de bazalt, monoliti scrisi sau pictati, pe o suprafata imensa.

. Ceea ce nu au gasit pescuitorii de perle, au gasit mai tarziu japonezii. Ei au pregatit scafandri cu aparatura moderna si au cercetat amanuntit locul. Au dovedit ca legendele despre Ponape sunt adevarate. Marea bogatie de metale nobile, perle, lingouri de argint, este reala. Scafandrii au comunicat ca mortii din asezarea subacvatica sunt depusi in sicrie de platina ermetic inchise. Ei au adus zi de zi bucati de platina la suprafata.
. Produsele obisnuite ale insulei erau socotite doar mirodeniile. Dar japonezii au inlocuit deodata exportul de mirodenii cu exportul de platina. Acest export a decurs, spune Rittlinger, pana intr-o zi, cand doi dintre scafandrii japonezi, f. bine echipati, nu s-au mai intors. Apoi a izbucnit razboiul si japonezii au parasit insula. Intre 1919 - 1939, cat timp au administrat insula, japonezii n-au facut decat sa exploateze informatiile din legendele locale ce vorbeau mereu de sicriele de platina.
. E demonstrat ca edificiile subacvatice nu s-au scufundat ca urmare a unei catastrofe, ele au fost construite intentionat acolo: asezarea Nan Madol se continua cu orasul de sub apa. Pe tarm, de altfel, cladirile sunt mai ingramadite decat in centrul insulitei. In orasul subacvatic se cobora prin putul din piata si nu direct de pe plaja. De ce? Iar din orasul subacvatic duceau tunele pe insulele inconjuratoare. ...


. Comentariul meu poate fi destul de lung dar ma limitez sa spun ca lasand la o parte o buna parte din deductiile lui Daniken sau formele de exprimare literar-artistica ce trebuiau sa vanda cartea, existenta tunelurilor nu poate fi pusa la indoiala.
. Apar si tot felul de intrebari precum: La cat aur e acolo, nu cumva niste curiosi bogati s-or fi "ocupat" deja de amanunte?
Probabil ca s-au mai facut cercetari in tunelele respective si ar trebui sa mai existe relatari, altele decat cele ale lui Daniken, dar pe care eu nu le stiu. Daca cineva cunoaste asa ceva e rugat sa aduca completarile/linkurile respective.

mm

Mesaje : 157
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum