Wilhelm Reich

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Wilhelm Reich

Mesaj  mm la data de Mier Feb 02, 2011 12:37 am

Articol din Saptamana, 1971

Fara a acorda credit teoriilor stiintifice care au ca obiect energia orgonica si punand in dubiu asa-zisele "contacte" cu nave spatiale extraterestre, raman elemente greu de clarificat in povestea doctorului Reich. Cu toate rezervele, Wilhelm Reich este singurul savant condamnat la inchisoare pentru delictul de "reclama mincinoasa" si, in acelasi timp, singurul savant care a pretins ca a avut contacte cu o civilizatie extraterestra. Simpla coincidenta...?

ANIHILAREA LUI WILHELM REICH

Dr. Wilhelm Reich a murit la 3 nov. 1957 in inchisoare. Savantul a fost adesea acuzat ca descoperea "prea mult"....
A existat oare o conspiratie menita sa opreasca cercetarile lui Reich si sa-l distruga, fiindca descoperirile lui erau considerate periculoase? Inainte de a muri, Reich a declarat: "Planeta noastra trece printr-o mare dificultate". Dupa 14 ani unii savanti au inceput sa inteleaga semnificatia cuvintelor sale. La 12 mai 1954, prof. dr. Reich, medic si savant cunoscut pe plan international, a luat contact cu niste obiecte luminoase care rataceau pe deasupra laboratorului sau de la Rangerly, Maine. De mai multe ori, in prezenta unor martori demni de incredere, Reich a stabilit o legatura directa cu aceste "obiecte" cu ajutorul unui aparat inventat de el. De fiecare data cand folosea aparatul asupra "stelelor", acestea paleau si apoi se stingeau. Reich a ajuns la concluzia ca, de fapt, obiectele luminoase nu erau stele ci "nave spatiale". La 3 nov. 1957, dupa trei ani si jumatate de la acest contact cu navele spatiale, Reich a murit in penitenciarul federal din Lewisburg, Pensilvania. Cu opt luni mai inainte fusese inchis pentru ca refuzase sa se supuna unei puneri sub acuzatie, obtinuta de FDA (Administratia pentru Controlul Alimentelor si Medicamentelor) care combatea existenta energiei cosmice "orgonice", descoperita si folosita de Reich in experimentele sale cu OZN-uri.
Descoperirile, hartuielile, procesul si reducerea la tacere a lui Reich se intind pe o perioada de aproape trei decenii; mai multe din scrierile stiintifice ale lui Reich, inclusiv carti clasice de medicina, psihanaliza, sociologie si stiinte naturale au fost condamnate de FDA.
Wilhelm Reich s-a nascut la 24 martie 1897 in Austria. Inca din studentie a devenit membru al Societatii Psihanalitice din Viena, condusa de prof. Sigmund Freud si a fost curand recunoscut ca o noua "stea" a psihanalizei. Din 1939 pana in 1941, Reich a fost profesor de psihologie la New School for Social Research, New York si a tinut prelegeri despre energia biologica si cosmica, pe care el o numea "orgonica". Apoi, el infiinteaza la Rangerly, Maine, "Orgone Institute", un camin al noii stiinte a orgonomiei, denumit "Orgonon". In 1949 studentii si prietenii lui Reich au infiintat, tot in Maine, "Fundatia Wilhelm Reich", cu scopul de a apara si perpetua descoperirile sale din domeniul energiei orgonice, care, dupa cum a sustinut Reich, propulseaza OZN-urile sau navele extraspatiale care ne viziteaza planeta.
Persecutiile la care a fost supus acest savant, ca si moartea sa inutila, raman inexplicabile. Ca tanar psihanalist, Reich cauta sa descopere natura energiei care motiva reactiile si comportamentul pacientilor sai. "Ce anume -se intreba el- face un pacient sa simta si sa exprime o emotie?" Dupa mai multi ani de investigatii atente, Reich a reusit sa demonstreze, pe mai multe cai, existenta energiei orgonice dar si sa concentreze aceasta energie cu ajutorul inventiei sale: acumulatorul de energie orgonica (1940).
Toate experientele sale au fost facute cu cea mai mare seriozitate si publicate cu modestie in carti si periodice stiintifice. In perioada sa de maxima productivitate , o seama de somitati medicale si stiintifice si-au publicat rezultatele verificarilor facute asupra descoperirilor lui Reich in reviste de specialitate. Lista celor care au scris despre noua stiinta a orgonomiei arata ca un "Who's Who" al medicinei si al stiintei, printre care figureaza si Albert Einstein care a confirmat experientele lui Reich intr-o scrisoare datata 4 feb. 1941.
"Spargatorul de nori" inventat de Reich a devenit "tunul spatial" folosit in noaptea in care a luat contact cu navele spatiale ce rataceau pe deasupra laboratorului sau. Dar prin hotararea judecatoreasca din 19 martie 1954, John D. Clifford jr., judecatorul districtului Maine, si-a insusit punctul de vedere al FDA, care sustinea ca energia orgonica nu exista si ca lucrarile si literatura stiintifica a lui Reich, ca si acumulatorul sau de energie orgonica, constituiau delicte de "misbranding" (delictul de folosire a unor denumiri false). Reich a refuzat sa se supuna hotararii judecatoresti, calificand-o drept "ilegala" si considerand ca a fost obtinuta de FDA "prin inselaciune si amagire". El a afirmat ca cercetarile sale sunt mult prea importante pentru a fi oprite de proceduri care nu aveau nici o baza in drept si in fapt. In raspunsul sau din 22 feb. 1954, impotriva acestei hotarari judecatoresti, Reich scria:
"...Problemele stiintifice nu vor putea fi niciodata rezolvate de tribunale. Ele pot fi clarificate numai prin observatii indelungate si de buna credinta, prin schimburi de pareri amicale. Singurul scop al reclamantului (FDA) este de a stanjeni cercetarile prin proceduri costisitoare si interminabile, care nu vor aduce societatii umane absolut nimic rational sau folositor." FDA a perseverat si in cele din urma a castigat procesul in contumacie, Reich refuzand sa se prezinte in fata tribunalului ca "acuzat" in probleme despre care -sustinea el- FDA nu avea nici o competenta. Reich considera ca insasi hotararea judecatoreasca obtinuta de FDA demonstreaza lipsa de integritate si de responsabilitate a acelora care cautau sa-i opreasca cercetarile si sa-l reduca la tacere. El sustinea ca FDA nu avea niciun fel de jurisdictie in domeniul cercetarilor, cu atat mai mult cu cat energia orgonica, in momentul respectiv, nu fusese folosita in terapeutica medicala.
O investigatie atenta a procesului intentat lui Reich a scos la lumina o seama de elemente ciudate. Peter Mills, acuzatorul FDA-ului, a fost consilierul juridic al lui Reich pe vremea Fundatiei Reich. Astfel, conform marturisirii lui Mills, el era consilier al Fundatiei Reich si a actionat ca reprezentant al acesteia in anii 1949 si 1952. Mills avea acces la multe din documentele confidentiale ale Fundatiei Reich. In 1952 Mills a renuntat la colaborarea sa cu Fundatia Reich si a acceptat sa devina reprezentantul FDA. Reich a combatut cu mijloace legale acuzatiile ce i se aduceau. Totusi, Curtea Suprema a Statelor Unite a refuzat sa revizuiasca procesul. Citam in continuare fragmente din declaratiile lui Wilhelm Reich:
"Subsemnatul (W. R.) am luat contact, cu ajutorul spargatorului de nori, cu obiecte luminoase de pe cer la 1 mai 1954, intre orele 21:40 si 22:45. In timpul acestei ore oamenii au vazut, pentru prima oara in istoria omenirii si a stiintei, doua "stele" la vest, care si-au micsorat luminozitatea de mai multe ori atunci cand energia cosmica era extrasa din ele. Socul provocat de aceasta experienta a fost suficient de puternic pentru ca experienta sa nu mai poata fi repetata pana la 10 oct. 1954." ... "Dosarul Ruppelt (Fortele Aeriene) asupra OZN-urilor demonstreaza clar ineficacitatea metodelor actuale ale mecanicii de a rezolva problemele puse de aparitiile extraterestre. Energia cosmica orgonica pe care aceste "fiinte" o folosesc in tehnologia lor este dincolo de puterea de intelegere a mecanicii deoarece legile cosmice de functionare nu sunt pur mecanice. Nici teoria matematica ce ar formula aceste probleme pentru a le face utilizabile tehnologic, n-ar putea folosi vreuna din vechile metode ale mecanicii, niciuna nefacand fata realitatilor functionale."
Pozitia de cercetator a lui Reich si reputatia sa de savant integru au dat nastere la cateva intrebari. De ce un om de valoarea lui Reich a refuzat sa se supuna hotararii judecatoresti FDA? De ce a refuzat Reich in mod sistematic accesul agentilor FDA la arhivele si dosarele sale? Ar trebui subliniat ca Reich nu era nici nebun nici maniac. In publicatia sa, "Core", cap. 2, "Navele spatiale si extinderea deserturilor", Reich a facut cateva afirmatii uluitoare. El credea ca OZN-urile folosesc energie cosmica orgonica pentru propulsarea navelor lor si ca "fiintele spatiale" sunt temeinic familiarizate cu functiunile energiei orgonice. Reich a mai facut aceasta observatie:
"Nu este rational sa se afirme ca luptele se duc numai in felul cunoscut de noi ... Trebuie sa ne permitem sa ne gandim la lupta ca la o tacuta, neobservata, inceata si deliberata distrugere a vietii pe o planeta, un satelit sau chiar o stea.. Trebuie sa fim gata sa ne schimbam vechile convingeri in aceasta privinta, atata vreme cat ele vin in contradictie cu noile realitati si noile experiente. Confruntarea cu extraterestrii poate ca a si inceput, fara ca nimeni sa-si dea seama, victimele fiind oameni care se sting fara un diagnostic precis, copaci care se-ndoaie ca niste tuburi de cauciuc, pasuni verzi care se transforma in deserturi, in timp ce institutiile "academice" incearca sa justifice toate acestea." Reich a incheiat cu ceea ce el numea "esenta pericolului":
"Daca noi, aici pe Pamant, suntem amenintati de extinderea deserturilor, este obligatoriu sa ne concentram eforturile asupra masurilor care trebuie luate, daca acestea pot fi gasite, ca sa putem preintampina primejdia in mod inteligent."
Tribunalul a refuzat sa ia in serios avertismentul lui Reich. De asemenea, in ciuda faptului ca Reich a informat tribunalul ca sufera de inima si ca va muri in mod sigur daca va fi inchis, Reich a fost gasit vinovat si trimis la inchisoare. A murit 8 luni mai tarziu.

mm

Mesaje : 157
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Wilhelm Reich

Mesaj  mm la data de Mier Sept 14, 2011 12:51 am

. Una din cartile scrise de Wilhelm Reich a aparut si la noi, in traducere franceza:
"Les hommes dans l'Etat", ed. Payot, 1978 (People in trouble, var. engleza). Deoarece am reusit sa o imprumut (de la BCU) pentru scurta vreme, am conspectat cateva pagini, pe care le prezint aici asa cum le-am notat, deci nu mai stiu ordinea lor din carte.


CAP. IX


...... Amici si martori indepartati laudasera descoperirea bionilor ca fiind realizarea cea mai fundamentala de secole incoace.
...
. Descoperirea bionilor si a proceselor canceroase s-a facut, ca sa zicem asa, "intre ciocan si nicovala"....
...
. In decursul anilor mi-am invins intentia de a rezuma si de a relata in scris faimoasa "campanie de presa norvegiana" indreptata impotriva muncii mele. Pe vremea cand lucram la preparatele mele cu bioni si studiam energia orgonului, descopeream si sistematizam corelatiile [lor] cu functiile vitale sau locul ocupat de materia vie in interiorul naturii moarte, atunci, pe vremea aceea, "campania" tumultuoasa mi se parea ridicola. Raspunsul a fost dat univoc de evenimentele ce au urmat campaniei de presa, adica de descoperirea enigmei celulei canceroase (1938-1939), descoperirea orgonului atmosferic, diferenta de temperatura din acumulatorul orgonic (1940), efectele curative ale acumulatorului de orgon asupra sangelui si tesuturilor, etc. Cei care s-au ridicat in mod irational contra ....
...
. Atitudinea vietii ne-cuirasate in fata aberatiilor vietii, in fata actiunilor raufacatoare ale animalului uman cuirasat, denota indiferenta, lipsa de intelegere, un sentiment de instrainare sau uneori mila. Am observat aceasta atitudine fundamentala in fata monstruozitatilor vietii la baieti sanatosi:
. Un baietel de patru ani se juca linistit pe strada; cativa baieti de tip agresiv si turbulent se apropiara de el si-i cerura sa le aduca un pahar cu apa. Acesta o facu cu placere dar cand le-a intins paharul, ei i l-au aruncat in fata strigand, fara ca sa fi existat vreo provocare din partea sa. Unii dintre copii rasera cu rautate, altii fara sa zica nimic aveau un aer jenat. Baietelul ramase uimit o vreme, apoi pleca fara sa zica un cuvant, cu lacrimi in ochi, neintelegand nimic din asta. In alta zi, il vazui pe acelasi baietel infuriindu-se serios, atunci cand un un alt baiat -vizibil nervos si sadic- l-a molestat fara motiv. Baietelul -de data asta- l-a trantit la pamant pe persecutorul sau lovindu-l puternic, indepartandu-se apoi linistit. (Multumita cerului el a renuntat in sfarsit la toleranta si bunavointa sa deplasata; s-a apucat sa lupte. Intr-o zi, la maturitate, toti baietii draguti si pacifisti se vor apuca, peste tot, sa lupte din toate puterile lor impotriva "marilor" rai si lasi pe care ii vor obliga sa se salveze urland.)

. La data campaniei de presa nu eram decat un invitat intr-o tara straina. E drept ca am fost invitat in calitate de profesor la Universitate dar falsa simpatie, in care se amestecau gelozia si frica concurentei, se ascundea in permanenta in spatele cuvantului "refugiat", ce era lipit asemenea unei etichete fiecarui strain. Campania a intarit aceasta situatie penibila. Fugisem din Germania fascista ca sa ma refugiez in Scandinavia dar ma straduiam sa incomodez cat mai putin tara ce ma primise. In timpul sederii mele de cinci ani in Norvegia, n-am tinut decat doua conferinte in fata studentilor din Universitate. N-am scris niciodata pentru ziare desi mi se ceruse. N-am fundat nici un ziar de limba norvegiana, m-am multumit deliberat cu o publicatie de limba germana ce nu era citita deloc in Scandinavia, dat fiind faptul ca cea mai mare parte din populatie nu intelegea germana. Lucram. [C1]
...

. De-a lungul perioadei cuprinsa intre toamna anului 1934 si primavara anului 1937, deci timp de trei ani, munca mea a beneficiat de linistea necesara ca sa se dezvolte. Marea campanie [de presa] contra teoriei bionilor a debutat in mai 1937; ea a fost precedata de cateva incriminari pe motive nesemnificative care mi-au permis sa sesizez pericolele iminente, [intrebandu-ma] daca nu am fost [cumva] prea naiv cu increderea mea in obiectivitatea mediilor stiintifice. Eram constient teoretic de faptul ca stiinta mecanista ...

. Materia bionica a intregii materii vii si gonflate [umflate] a fost descoperita de asemenea in maniera ludica. Oricine, care nu s-a ocupat in serile [lui] solitare cu "descoperirea" bionilor, se va multumi sa clatine din cap. Si nici un om de stiinta "serios" nu mi-a acordat nici cea mai mica atentie . Efectele practice ale orgonului cosmic asupra tesuturilor, cresterii plantelor si animalelor, asupra putrefactiei biopatice canceroase, etc., sunt rezultatul acestor "genuri de joaca, din 1935. Iata in ce maniera ma jucam:

. In cursul anului 1935, cu ajutorul unui oscilograf, am putut sa confirm ipoteza, pe care o formulasem in cercetarile de economie sexuala, si anume ca functia vitala [a vietii] se deruleaza dupa un ritm in patru timpi, unde se succed:
- tensiune mecanica -
- incarcare -
- descarcare -
- detenta mecanica [explozie].
Aceasta inlantuire de functiuni mecanice si bioenergetice nu exista in domeniul neviu [NT: se insela, există. Exemplu banal: o multime de fenomene mecanice, electrice, termice, etc., incadrate sub denumirea generala de hysterezis]. Intelegerea problemei biogenezei trebuie sa se faca dupa aceasta formula vitala - presupunand ca ea e corecta. Gasirea unei asemenea intelegeri [abordari] pentru biogeneza ar confirma validitatea formulei mele referitoare la sexualitate si la functia vitala. In caz ca o asemenea asociere/abordare nu va putea fi gasita, formula ramane valabila dar va fi sterila cel putin un timp oarecare. In 1935 nu aveam decat un oscilograf pe care il plasasem pe mijlocul micului meu birou de lucru, lung de 15 picioare, in mijlocul unei gramezi de carti si manuscrise. Nu am ...

. Astfel se facu ca la sfarsitul lui 1935 am intrat in posesia unui magnific microscop binocular de cercetare, Leitz, si a unui echipament sumar de microfotografie. Din momentul primirii microscopului a trebuit mai intai sa-mi reimprospatez cunostintele mai vechi in domeniu, ce le primisem cu ocazia studiilor mele de medicina la Viena, in urma cu 16 ani. Microscopul permitea obtinerea unei mariri de pana la 1.500x. Chiar din ziua in care l-am primit am inceput sa-mi verific ipoteza. Inca imi amintesc de seara in care, gasindu-ma singur in apartamentul meu, ma gandeam cum sa-mi realizez experienta.
. Ocupat sa ma joc cu microscopul, punand sub obiectiv tot ce-mi cadea in mana, incercand si o anume descurajare, mi-a venit subit in minte ca organismul se hraneste cu materii organice, de fapt cu materii [organice] ce cu putin timp inainte fusesera vii. Daca organismul viu continua sa retina energie vitala din alimentele ce fusesera mai inainte si ele vii, atunci -m-am gandit eu cu o certitudine crescanda- trebuia sa fie o legatura. Alimentele contin "materii chimice" pe care organismul le asimileaza prin sucurile fiziologice. Acesta e un proces metabolic, chimic, despre care stiinta a luat deja [larga] cunostinta. Stiam ca chimia materiilor alimentare nu poate fi observata sub microscop dar ma intrebam cum e posibil ca materiile alimentare sa fie dirijate prin peretele intestinului in vasele limfatice ale organismului viu. Cum se intampla acest lucru? Nu ma gandeam atunci la enigma osmozei continutului intestinal prin peretele intestinal, pe care fiziologia (* conf. La biopathie du cancer, Payot) nu l-a rezolvat inca.
. Daca spiritul uman s-ar ocupa permanent de toate problemele stiintifice, in timpul experientelor pe care el le face ca in joaca, o gramada de probleme ar putea fi rezolvate mult mai usor.
. Cel mai simplu ar fi, ma gandeam eu, sa observ diferitele materii alimentare sub microscop. Din fericire nu aveam nici un fel de echipament biochimic sa-mi permita studiul alimentelor strict si curat separate in grasimi, hidrocarburi si proteine. Am zis bine: din fericire, caci de as fi procedat in mod "strict stiintific" si nu in mod naiv, ca si cand ar fi fost vorba de un joc, n-as fi descoperit niciodata natura bionica a intregii materii gonflate [hidratate]. Grasimile nu mi-ar fi aratat nimic caci ele sunt compuse exclusiv din particule grase; zaharul s-ar fi disociat in molecule si nici tesuturile musculare, nici albusurile de ou nu mi-ar fi revelat [aratat] prezenta bionilor. Am procedat intr-o maniera care excludea orice gandire excesiva dar eram in acelasi timp chinuit de intrebarea primordiala de a afla relatia existenta intre aliment si organism. Era "fara sens" [o nebunie].
. Am aruncat, la gramada, carne, cartofi, legume de tot felul, lapte si oua intr-o caserola, ce am umplut-o cu apa si am lasat-o sa fiarba o jumatate de ora. Pe urma am prelevat o mostra si m-am grabit la microscop cu ea. Ceea ce am vazut mi s-a parut la fel de lipsit de sens ca si actiunea mea. Ma asteptam sa pot distinge net diferite substante. Hazardul, pe care-l numim de obicei destin, permise ca actiunea mea sa faca pasi gigantici inainte. Preparatul nu continea nimic altceva decat niste vezicule de marimi diferite, desigur, dar totusi vezicule de acelasi tip in fond. Mai erau niste basici mari cu lichid (bule), forme pe care le-am recunoscut ca fiind fecule [amidon?]. Amestecul pe care il preparasem era deci in esenta o masa omogena. Individual, veziculele prezentau o licarire bleu sau bleu-verzuie.
. De la inceput am respins [existenta] femomenul[ui], dandu-mi singur "explicatia" c-ar fi o refractie luminoasa, asemeni cercetatorilor strict [rigid] stiintifici, care si in ziua de azi resping in acelasi fel lumina bleu sau bleu-verzuie a coloizilor biologici. [Care nu difuzeaza prin membrane] Prima mea concluzie in domeniul fizicii orgonului era corecta, si anume ca: materiile organice se dezintegreaza cu ocazia fierberii, adica se umfla [se umplu cu lichid - gonfler] pentru a forma apoi vezicule separate. Descoperisem amprenta/urma bionilor.
. [NT - Culmea este ca si procesele de imbolnavire din corp trec, la inceput, prin aceasta faza. Numita de obicei inflamatie. Ce este inflamatia? Pai, grosso modo vorbind, e chiar o "imbogatire" a tesutului in apa. ]

. Am reglat microscopul sa obtin cel mai mare grosisment [marire], adica pe cel de 1.500x. Am putut atunci sa disting clar, in continutul acestor vezicule, o miscare ce nu era totusi prea clara pentru a putea trage concluzii. M-am interesat atunci la [firma] Leitz ca sa aflu care era cel mai puternic obiectiv al lor si mi-au raspuns ca cel care permitea o marire de 150; l-am comandat de indata. Folosit cu un ocular de 16, sau chiar de 25, se putea obtine un grosisment de ~ 5.000x. Eram constient ca peste un grosisment de 2.000x nu se vor putea dezvalui clar structuri dar ce doream eu sa observ nu erau ministructurile ci miscarea interna a bionilor. Desi insistasem de nenumarate ori in articolele [publicatiile] mele asupra deosebirii ce trebuie facuta intre structura si miscare in judecarea/aprecierea preparatelor mele microscopice, s-a persistat in a mi se obiecta ca a-si fi incapabil sa ma folosesc de un microscop intrucat nu tineam cont ca exista o limita de observare microscopica la folosirea unei surse luminoase. Dar prejudecatile sunt tot atat de tenace ca si puricii din blana unui caine, in plus, cu cat nestiinta e mai mare, cu atat creste si aroganta. Un cercetator mecanicist, cu atentia indreptata exclusiv asupra structurilor moarte ale unei substante moarte, nu intelege deloc ca se poate decela o miscare si ca o miscare delicata nu va putea fi observata intr-o particula la marire de 2.000x dar ca o marire de 3.000x va permite acest lucru.

Datorez descoperirea energiei orgonice si -in consecinta- a energiei orgonului cosmic, [tocmai] acestei distinctii facute intre structura si miscare, distinctie ce li se parea ciudata si "nestiintifica" ganditorilor mecanicisti. Miscarea interna pe care am descoperit-o la bionii mei, aducea un raspuns [tocmai] problemei "miscarii browniene". Brown observase in cursul secolului trecut ca particule foarte fine de carbune se deplasau de colo-colo [la suprafata lichidului]. El a interpretat foarte just aceste miscari ca fiind semne ale fortelor vitale. Dar fizicienii mecanicisti pusera curand mana pe problema, distrugand teoria atat de fecunda a lui Brown si transformara continutul ei vital intr-o mecanica moarta. Ei argumentau ca miscarea acestor particule fine se datora ciocnirilor moleculelor lichidului. Si astfel, aceasta descoperire monumentala a fost anulata pentru decenii; calculele lor subtile privind distantele parcurse de particulele lui Brown nu puteau schimba nimic. De-abia in anii '40 [1940] am inteles eu ca procedand in felul acesta fizicienii scoteau in evidenta mecanismul distructiv al vietii cuirasate [sin. otel calit, durificat] si ca atitudinea lor arata clar ca ei eludau sistematic tot ceea ce atingea de aproape sau de departe energia orgonului.

. Cat despre bionii mei, nu miscarea [lor] externa ci aceea interna era determinanta. "Ciocnirea moleculelor" n-ar putea nicicum sa explice miscari interne de genul vibratiei, expansiunii, contractiei [pulsatorii], convulsiei, etc. [intalnite la bioni]. Din acelasi motiv pentru care interesul [lor existent] doar pentru materie mentinuse gandirea mecanicista in observatii microscopice la grosisment inferior celui de 1.500x, din acelasi motiv teoria ciocnirilor moleculare a barat accesul la descoperirea mobilitatii interne a materiei gonflate [umplute cu lichid] si de aici la bioenergie in general.

. Am descris mai inainte in mod detaliat dezvoltarea protozoarelor plecand de la bioni, apoi a bionilor pornind de la materie si a energiei orgonice eliberate, astfel ca am sa ma limtez aici la un scurt rezumat.
. Era logic sa continui sa adaug la amestecul meu din ce in ce mai multe materii -foarte diferite- si sa le fierb [coc]. In final nu obtinui [foloseste de regula perfectul simplu in text, "oltenism" pe care l-am inlocuit mereu cu perfectul compus] altceva decat o gramada (ingramadire) de vezicule ce prezentau o licarire albastruie si toate animate de o miscare interna. Ma apucai atunci sa umflu [fr. gonfler nu prea are un cuvant anume, corespondent, in romana; eventual, a hidrata] diverse materii [organice], introducandu-le usurel in apa, si asta la temperatura mediului ambiant. Am putut observa atunci aparitia bionilor, mai curand sau mai tarziu -functie de duritatea materiei- dupa zile sau dupa saptamani. Totusi, dezagregarea in bioni se producea intotdeauna, oricare ar fi fost materia [organica] supusa umflarii, gonflarii. Incet, incet a aparut tot mai clar ca motilitatea interna trebuia atribuita unei energii eliberate de catre materia formata cu ocazia gonflarii sau a fierberii. Am evitat intentionat sa determin natura acestei energii . Aveam timp destul dupa aceea sa ma ocup de aceasta problema. Numai un studiu minutios observational ar fi putut aduce noi lamuriri. Gonflarea muschiului [verde] si al ierbii a dezvaluit cum se formeaza protozoarele pornind de la bioni, si anume o organizare naturala in cadrul biogenezei. Observatiile mele si microfotografia n-au lasat nici o indoiala asupra acestui punct; dar, inainte de avea certitudinea, ma adresai Institutului Botanic din Oslo in vederea obtinerii de culturi de amibe. Asistentul de la Institut se arata foarte amabil si-mi spuse ca metoda cea mai simpla de a obtine aceste amibe consta in a face o infuzie din iarba. Il intrebai atunci, pe moment foarte naiv si inconstient adica fara vreun gand ascuns: "Cum apar protozoarele in infuzie?" "Din aer, bineinteles.", imi raspunse el cu o privire mirata. "Si cum ajung ele in aer?", il intrebai eu. "Nu stim."
. Nu mi-a zis ca nimeni n-a reusit inca sa cultive protozoare plecand de la aer. M-am vazut deci confruntat cu sarcina de a pregati o multime de preparate pe care le-am expus infectarii aeriene cu scopul de a ma convinge eu insumi ca nu sunt germeni de protozoare in aer. (In cursul anilor ce au urmat am incercat de sute de ori sa obtin protozoare, plecand de la aer, dar fara succes. Aceasta constatare apasatoare ii obliga pe teoreticienii "infectarii aeriene" sa dovedeasca convingerea lor ca protozoarele se dezvolta din "germeni aerieni".

. Astazi, inainte ca un student in biofizica orgonului si in biogeneza sa se angajeze in lucrari avansate in biogeneza, in Institut, el trebuie mai intai sa incerce sa demonstreze ca protozoarele, celulele conceroase, floconii plasmatici, bionii, bacilii T, "chisturile", etc. nu pot fi obtinute plecand de la "infectarea aeriana". Numai dupa ce el se convinge singur, in urma numeroaselor experiente pe culturile aeriene, ca nu exista protozoare in aer, va fi in masura sa reziste influentelor fara numar pe care le va exersa asupra lui mediul social si se va debarasa de angoasele sale privitoare la "impuritati" si sa poata studia natura asa cum functioneaza ea realmente. Doar atunci el [studentul] va putea aprecia cu inteligenta daca exista sau nu infectie aeriana. In astfel de cazuri va observa[?] cea mai stricta sterilizare. Dar el nu va mai interpreta eronat toate observatiile microscopice care demonstreaza clar ca biogeneza nu e decat "infectie aeriana".
. Intinderea si complicarea erorilor, devenite posibile atunci cand se neglijeaza ca trebuie dovedita infectarea aeriena, sunt de-a dreptul incredibile. Aceasta posibilitate de eroare trebuie sa fie complet suprimata atat la studenti cat si la profesorii de biologie, daca nu vrem sa cadem in panoul credintelor in "infectie aeriana".

. Problema e si mai complicata in cazul bacteriilor de putrefactie (fusiformis, subtilis, etc.). Este posibil sa se obtina aceste bacterii din aer. In acelasi timp, treaba nu e asa de simpla. Si chiar daca se intampla, se pune intrebarea logica: Cum ajung bacteriile in aer? Aceasta intrebare intemeiata provoaca un raspuns irational in locul unui raspuns pozitiv. Nimeni nu a incercat sa raspunda la aceasta [intrebare]. Orgonomia ofera urmatorul raspuns: "particulele" de praf din aer provin din tot felul de deseuri organice. Se [pot] obtin[e] bacterii de putrefactie aeriene -prin procesul hidratarii si descompunerii- din bioni de praf, in acelasi fel in care obtinem bioni din orice preparat [aflat in descompunere biologica].
---

. Teoreticianul "infectarii aeriene" refuza pur si simplu sa acorde cea mai mica atentie acestui argument si prefera, cea mai mare parte din timp, sa recurga la calomnie. Totusi, incepand de acum, aceasta intrebare va pune probleme oricarui biolog serios. Nu va mai fi ignorata prea mult timp.

. Toate acestea nu au nimic de-a face cu "generarea spontana". Nu mai e cazul sa demonstram ca teoria, dupa care viata provine din natura neinsufletita, este gresita. Nici Pasteur, nici altcineva n-a afirmat-o niciodata. Ceea ce sustinea Pasteur in disputa lui cu Bastien echivala cu comportarea unui om care afirma ca un cal oarecare, viu, miscator, nu este viu, contrar tuturor aparentelor. Cand proprietarul calului afirma ca este viu, celalalt ia o secure, crapa capul calului si zice atunci triumfator: Acum este evident pentru toata lumea ca [virgula] calul este mort! Aceasta anecdota este analoga functiei de sterilizare a materiei vii din domeniul cercetarii bioenergetice.
. Din fericire, biologia orgonica a rupt aceasta vraja [farmec, vrajeala], [a spulberat aceasta iluzie]. Se obtin bioni din materii complect sterilizate, dar supuse unei gonflari [umflare, hidratare], precum in Experienta XX [NT - doctorul Reich avea un set de experiente de acest gen prin intermediul carora ii convingea pe studentii sai de la Cursul de orgonomie; Da, se facea asa ceva in timpul lui WW II !], dupa congelarea apei bionilor galbui. S-ar putea sa fie nevoie de luni sau de ani inainte ca sa apara in [acele] preparate sterile protozoarele, insa ele apar.
. Descompunerea spontana in bioni, a tesuturilor vii, apoi in bacterii de putrefactie, poate fi observata la microscop si reprodusa experimental. Acest proces nu se opreste niciodata in natura si intr-un mare numar de boli. Neputinta teoriei bacteriologice in fata maladiilor, precum cancerul, va provoca, mai repede sau mai tarziu, infrangerea aderentilor la teoria infectarii aeriene. Germenii aerieni invizibili nu pot sa prevaleze in fata proceselor bionice clar vizibile. Ne putem intreba cate vieti umane vor fi pierdute inainte de a se pune capat acestor monstruoase excrocherii de probleme stiintifice.

. Pe vremea aceea, respectam stiinta mecanista si pe reprezentantii ei. Erau barbati sau femei respectabili/e/ si lucratori care isi realizau experientele cu multa grija. [nu ca azi] De-abia cativa ani mai tarziu am reusit sa ma debarasez de aceasta ipoteza eronata, periculoasa, la care tineam din motive irationale. Stiam ca am intalnit problema biogenezei [aparitiei/crearii/ vietii in laborator] si ca aceasta era problema de baza nu numai pentru toate stiintele biologice ci si pentru stiinta in general. Era evident ca nu eram suficient de inarmat pentru a infrunta aceasta problema, in ciuda formatiei mele in stiinta si filozofie, ce dura de mai mult de 15 ani. Sarcina era prea mare, mult prea mare pentru un singur om, in ciuda capacitatii mele de munca si a experientei mele. Nu stiam pe atunci ca problema aceasta imi inspira frica. Mi se parea ca trebuie sa obtin colaborarea institutelor stiintifice existente, daca voiam sa reusesc. Din toate partile apareau, cu o frecventa crescuta, fenomene pe care nu le intelegeam deloc. Nu stiam ca cercetatorii mecanicisti ei insisi nu aveau nici o explicatie de dat in privinta naturii acestor fenomene, ba chiar mergeau pana la ignorarea existentei lor. Urma sa constientizez toate astea la modul periculos.

. Din multimea imensa a acestor fapte noi, voiam sa scot un singur fapt, care sa-i permita cititorului sa se orienteze. Fenomenul pe care l-am ales va conduce mai tarziu la descoperirea cauzelor cancerului. Dupa cum stiu studentii in orgonomie, tumoarea canceroasa duce inapoi la biopatia atrofiilor canceroase in ansamblu, care la randul ei trimite inapoi la o tendinta spre putrefactie a sangelui si a tesuturilor. Examene chimice aprofundate aratau ca tendinta de putrefactie ducea la o scadere importanta a functiunilor pulsatorii si ca urmare, [la o scadere] a metabolismului energiei organismului. Astfel, cheia problemei afectiunilor canceroase era problema putrezirii, sau, exprimata in termeni "mai stiintifici", [era] problema degenerescentei si putrefactiei mortale a tesuturilor vii. Nu banuiam in acea perioada, pe cand faceam cunostinta cu bionii mei, ca putrezirea era considerata ca "foarte banala" si "nestiintifica" pentru a fi studiata de medicina, de bacteriologie, de biologie si de catre biofizica.

. Putrefactia [descompunerea] e un proces natural. Intreaga materie vie se dezvolta pana cand moartea urmeaza si cand intervine dezintegrarea tesutului prin putrefactie. In natura nu exista deloc sterilizare si "infectie aeriana". Dar biologul si bacteriologul mecanist nu se considera oameni de stiinta pana cand nu au sterilizat constiincios toate cele [instrumentele si materialele], cu care lucreaza. Eliminand astfel, cu constiinciozitate si curat toate posibilitatile de putrefactie sau de "infectie aeriana" din preparatele lor, si, procedand astfel cu cea mai stricta precizie (accesibila acelei epoci mecaniste), cea mai mare descoperire a biologiei le-a scapat printre degete, si anume simplul fapt ca procesul canceros se bazeaza in principal pe o putrefactie prematura a sangelui si a tesuturilor; altfel zis: organismul canceros e un fel de moarte intr-un corp viu. "Teoria germenilor aerieni", aplicata in mod rigid si mecanic, si formula "omnis cellula ex cellula" au facut ca cercetarea asupra cancerului si intreaga cercetare biogenetica in general sa devina sterila in cel mai strict sens al cuvantului. Vedem indata rolul imens pe care il joaca "banalul bastonas putrid" , nu numai in cercetarile asupra cancerului, dar mai ales campania pe care viata cuirasata o duce impotriva proceselor vietii necuirasate, si pe care stiinta mecanista o duce contra functionarii orgonomice.

. La inceput, am lucrat fara nici o sterilizare. Am observat tesuturile in starea lor naturala, fierte sau nefierte. Azi, realizez ca nu m-as fi confruntat niciodata cu problema cancerului daca m-as fi consacrat exclusiv observarii de preparate sterile, asa cum o cer legile biologiei rigide. Vazui aparitia bastonaselor in preparatele mele. La o marire importanta se putea urmari clar descompunerea tesutului in vezicule si, aproape imediat, se infatisau formele lungi avand aspect de bastonase. (Acest proces a fost filmat. Daca adversarii mei s-ar fi ostenit sa observe aceste procese la microscop, ar fi putut urmari formarea acestor bastonase in mod clar si distinct.) Observarea nu mai lasa nici o indoiala asupra acestui subiect. Ea rasturna dintr-o data o multime de conceptii biologice mecaniciste eronate. In scopul de a ma convinge experimental de buna fundamentare a afirmatiilor mele, sterilizai un albus de ou, il pastrai steril si descoperii atunci ca chiar cu cele mai stricte masuri de precautie se producea o autodezintegrare a proteinelor, in conditii interne determinate; aparura astfel bacterii in forma de bastonase. Badijonam ouale proaspete cu lac (firnais) sau cu gudron dar ouale putrezeau mai devreme sau mai tarziu. Toate materiile pe care le sterilizam degnerau, mai devreme sau mai tarziu, din motive interne iar nu externe. Am preparat un amestec steril de materii, preparatul 6C (*Comunicat Acad. Fr. de Stiinte, 1937), devenit celebru mai apoi. Bastonasele aparura dupa cateva minute. Am adus carbune incandescent, l-am supus unei gonflari [umflari, hidratari]; cinci minute mai tarziu putui observa, utilizand solutia Gram, corpusculi mici, denumiti mai tarziu bacili T. Prin urmare, originea interna a descompunerii nu putea fi pusa la indoiala; ramanea inca complect nelamurit carui tip de forte energetice trebuia sa le fie atribuita [descompunerea].

. Am comis atunci prima eroare "tactica", cedand sugestiilor presante ale dr. Odd Havrevold, de a ma adresa Institutului Bacteriologic din Oslo [NT. Reich locuia in acea perioada in Norvegia, unde fugise din Germania] pentru identificarea acestor microorganisme. Trebuie sa-l rog pe cititor sa inteleaga de ce consider eu aceasta decizie ca fiind o gresala. In ciuda unor cunostinte de baza in bacteriologie, nu eram totusi un specialist. Aparitia microorganismelor ce reactionau la colorantii biologici, cateva minute dupa pregatirea unui preparat de bioni, excludea in mod evident pretinsa infectare aeriana, caci ar fi fost necesare dupa aceasta [infectare aeriana] cel putin 24 de ore pana la aparitia bacteriilor.
. Eram la curent cu acest lucru dar nu puteam raspunde singur la intrebarea daca microorganismele astfel obtinute erau identice cu formele deja cunoscute sau reprezentau forme esentialmente noi. Daca pe vremea aceea as fi putut dispune de un laborator bine echipat si, inainte de toate, de mijloace financiare suficiente, as fi angajat un bacteriolog care sa faca testele necesare. Totusi, banii imi lipseau. Am preferat sa aman contactul cu "stiinta oficiala", tinand cont de cele cateva experiente [de viata] nenorocite, pe care tocmai voiam sa le relatez pe scurt aici.
. In cursul ultimelor luni ale anului 1936, cand am reusit sa obtin bioni pornind de la preparatul 6c, i-am rugat pe amicii din Copenhaga sa se adreseze Institutului de Biologie, condus de Albert Fischer, cu scopul de a-mi pune la dispozitie un echipament de microfotografie care sa-mi permita sa studiez -cu ajutorul unui accelerator [opusul incetinitorului/]- dezvoltarea bionilor in materia [organica] aflata in curs de umflare [gonflare]. Fischer raspunse cu amabilitate la aceasta cerere. Am plecat deci la Copenhaga, in scopul de a face demonstratia cu preparatul/experienta 6c. Cu putin inainte de a incepe, Fischer facu o remarca ironica - o atitudine fundamental tipica a biologiei clasice: El m-a intrebat ce fel de pateu intentionez sa prepar. Am fost tentat sa parasesc incaperea dar acceptai in final scuzele sale linistitoare si am continuat experienta. Materiile [organice] au fost amestecate si preparatul a fost supus fierberii. Dar au aparut difcultati caci microscopul lui Fischer nu putea atinge o marire mai mare de 1500x. In felul acesta se puteau observa structuri dar nu si mobilitatea lor interna; era nevoie de un grosisment de cel putin 2000x. Fischer deveni nervos si argumentă invocand inutilitatea unui asemenea grosisment. I-am replicat ca era vorba de a observa motilitati si nu de a identifica structuri. (Aceasta lipsa de distingere intre functional =miscare si mecanic/static/ si structura a predominat pe parcursul anilor [urmatori] in discutiile privitoare la micrografie.) Unul din asistentii lui Fischer sugeră o colorare cu Giemsa, ceea ce am facut imediat si s-au revelat forme care indicau o reactie pozitiva. Prin urmare, aceasta demonstratie a aratat ca prejudecatile in favoarea "teoriei infectarii aeriene" erau prea puternice. M-am intors la Oslo si i-am cerut Dr. Lennbach (medic danez si vechi amic al orgonomiei) sa mentina legatura cu Fischer. Putin dupa aceea, intr-o scrisoare, Lennbach m-a informat ca reactiile lui Fischer erau ciudate. El imi reprosa o "lipsa de gandire critica" si ca "ma dedam la fantezii". Eu am cerut, dupa spusele lui, grosismente absurde... Pentru a preveni zvonurile false, am infirmat -intr-o scrisoare catre Lennbach din 9 ian. 1937- toate afirmatiile lui Fischer, continuand sa cred cu naivitate in obiectivitatea oamenilor de stiinta. Eu ar fi trebuit sa reactionez cu fermitate, in defensiva. Fischer a negat pur si simplu toate faptele evidente. El a negat colorarea cu Giemsa si nu a acordat nici o atentie aparitiei cocilor si bastonaselor la [doar] cateva minute dupa prepararea amestecului, mai mult, a ridiculizat intreaga experienta. Din pacate, nu-mi imaginam cat de noua, de revolutionara si de clara era experienta mea.

. Frica pe care o atesta oamenii de stiinta mecanisti in fata Viului mi-a fost revelata in cursul unei experiente pe bioni "cărbunoşi", in prezenta cancerogului norvegian, Dr. Leif Kreyberg. Aceasta experienta a fost cauza directa a schimbarii radicale a atitudinii sale fata de mine, si anume de la o atitudine de cooperare a trecut [brusc] la o animozitate plina de ura. El mi-a adus un nou preparat canceros si l-am intrebat daca doreste sa vada celulele canceroase gratie unui grosisment important, de care el nu dispusese niciodata pana atunci. Am reglat microscopul asa fel ca sa se vada o celula fusiforma care se deplasa in camp, lent si sacadat. El privi in microscop, la un grosisment de 4.000x si nu a recunoscut aceste forme ca fiind celulele canceroase.

. Mi-a cerut sa-i arat bionii "cărbunoşi". Am adus la incandescenta un preparat de praf de carbune, i-am dat drumul intr-o solutie gonflanta si am prelevat cateva minute mai tarziu o mica proba pe care am supus-o unei mariri de 3.000x. Bionii erau extrem de mobili, contractili si degajau o lucire albastruie. (Aceste caracteristici sunt familiare la ora actuala pentru oricine a observat bionii "carbunosi".) Kreyberg s-a uitat la microscop si a fost vizibil speriat de ceea ce vedea. "As prefera sa va vad bulionul", imi zise el. Credea, deci, ca e vorba de o solutie contaminata. M-am mirat deoarece [tocmai] vazuse cu ochii lui solutia limpede, si de altfel, un bion de carbune nu poate fi confundat cu o materie oarecare, cunoscuta, obtinuta din aer. Totusi i-am satisfacut cererea si am pus la microscop, la acelasi grosisment, o picatura din aceasta solutie. Bineinteles, el n-a vazut nimic. Kreyberg, vizibil zguduit, a plecat, nu inainte de a-mi cere sa-i dau o cultura de bioni de carbune, ca sa-i studieze la el. Am ezitat un pic stiind ca nu va [...?] decat [?] dar i-am dat cu toate acestea un esantion din aceasta cultura, dezvoltata in agar. Aprecierile sale asupra acestei culturi pure a ilustrat clar vorbaria specifica bacteriologiei. In campania sa ulterioara, indreptata contra mea, el a afirmat ca [acea] cultura nu continea "decat stafilococi". Deci Kreyberg a trecut sub tacere descoperirea motilitatii celulelor canceroase, la un grosisment de 4.000x, ca si incidentul cu bionii cărbunoşi. El nu a facut nici o mentiune - procedeu nemaiauzit la un individ care se considera el insusi ca "obiectiv" si "stiintific". De altfel, el a omis sa comunice faptul ca "stafilococii" erau o "cultura pura" [curata, neinfectata], pe cand infectiile aeriene produc in mod normal culturi mixte. De altfel el nu stia ca in timpul procesului de distructie [descompunere], de uscare si de colorare, dispar din interiorul bionilor toate diferentele si ca nu subzista decat formele rotunde si albastre, care intr-adevar seamana cu stafilococii.
. Kreyberg si-a etalat in acest fel ignoranta - pe care mi-o atribuia, crezand ca intelege un fenomen daca ii da un nume. (El nu a inteles ca termenul de "stafilococi" nu spunea nimic despre originea formei sale.) El impartea aceasta eroare de baza impreuna cu grupul cercetatorilor mecanicisti. El a omis sa mentioneze public faptul ca e posibil sa fie observate la microscop formatiuni de vezicule, plecand de la material [organic], cu toate ca eu publicasem aceste descoperiri. Pe scurt, acest om s-a dovedit a fi un nevrozat obraznic care-si ascundea propria-i ignoranta si inclinatia pentru intrigi acuzandu-ma de sarlatanism. El se temea grozav ca as putea avea dreptate. (Ulterior, in eforturile sale de a ma discredita, a recurs chiar la minciuni gogonate.) Ceea ce ma surprinde nu este atat comportamentul sau ci al publicului, inclusiv unii din apropiatii mei, [public] care ii conferea acestui om o autoritate unica deoarece el ocupa o pozitie oficiala intr-un spital pentru cancerosi. (Si in astfel de maini statea destinul milioanelor de persoane suferinde de cancer.)

. In ciuda acestor doua experiente [de viata] derulate pe sfarsitul anului 1936, i-am dat acordul lui Havrevold sa trimita preparatele cu bioni bacteriologului Thjötta, cu scopul de a identifica formele.
(*In loc sa se limiteze la o simpla identificare a organismelor din preparat, el a neglijat acesta sarcina in sprijinul teoriei germenilor aerieni. Fara ca sa-i fi cerut, si fara autorizare [-a mea], el a publicat o declaratie conform careia el "controlase experientele lui Reich" si descoperise "nimic altceva decat comunii bacili". Declaratiile lui n-aveau nici o legatura cu cererea noastra de identificare a organismelor.) I-am trimis un preparat de bioni 6c, nefierti, in care bastonasele aparusera la cateva minute dupa ce am facut mixtura . La randul sau, Havrevold constata ca [preparatul] continea simple bastonase, si anume era vorba de subtilis si proteus care se gasesc in materia [organica aflata] in descompunere. Nu aveam -la acea data- nici cea mai mica idee asupra enormei semnificatii a acestor "simple bastonase putride" pentru ansamblul problemei cancerului. N-am facut altceva decat sa urmaresc dezvoltarea acestor fenomene si sa caut sa obtin un ajutor din partea acestor "specialisti" si asta ...
...

. Dupa cum ignoram complect si frica (mortala) pe care orgonul, energia vitala i-o inspira vietii cuirasate, caci nu se stia [pe atunci] nimic despre energia orgonului.

. Pretinsa infectare aeriana a preparatului 6c, de bioni nesterilizati, s-a dovedit a fi [mai tarziu] cheia problemei cancerului. Sa rezumam pe scurt argumentele care anuleaza pozitiile teoretice contradictorii. [Argumentele] au fost elaborate in volumul II al descoperirii orgonului: "La biopathie du cancer" (**Traducere franceza, PAYOT, Paris).

1. Cancerul este un lung proces de descompunere care are loc in organism si se datoreaza slabirii bioenergetice a sistemului vital. In cursul acestei degenerescente si descompunere a proteinelor vii, bacteriile de putrefactie se dezvolta si, ca urmare, se transforma lent in alti bacili T, care pot fi observati si cultivati in tesuturi, si desigur si in sangele tuturor cancerosilor. Celula canceroasa este ea insasi un protozoon [fiinta proteica] formata in tesutul animalelor tot asa precum protozoarele se formeaza din tesuturile vegetale aflate in descompunere.

2. Nici o celula canceroasa, niciun protozoar, de orice tip ar fi el, nu poate fi -si nici nu va fi- gasit in aer. Toate tentativele facute pentru a obtine protozoare din aer au esuat in laboratorul meu si nu exista vreo dovada in literatura biologiei clasice care sa demonstreze ca s-ar fi gasit vreodata protozoare in aer.
. Aceasta pretentie nu e decat o simpla inventie din partea savantilor de rea credinta. Ea serveste la perpetuarea unei conceptii de viata, depasita prin aceea ca a stabilit o diferenta neta intre organic si anorganic, la nivel de origine, ca functie. Orgonomia a dovedit, prin observatii microscopice si prin experiente de sterilizare, ca viata primordiala se dezvolta trecand prin numeroase faze, plecand de la bioni, adica de la vezicule de energie. Nu s-a putut dovedi contrariul niciodata. Nu a fost demonstrata niciodata existenta protozoarelor sau a celulelor canceroase in aer. Le ramane deci teoreticienilor infectarii aeriene sa aduca dovezile contrare. Daca nu pot sa o faca, vor trebui sa presupuna logic ca celulele canceroase sunt procreate, intr-un fel oarecare, de catre organismul insusi. Tocmai acesta e momentul in care irationalismul pervers intra in actiune pentru a dezbate observatiile orgonomice. Atata timp cat detractorii orgonomiei refuza sa se aplece asupra microscoapelor, nu e deloc posibil sa fie luati in serios.

. Acesti detractori vor trebui sa-si aminteasca faptul ca nu mai suntem la inceputul erei bacteriologice. Ne aflam la declinul ei. Teoria infectarii aeriene a dat tot ceea ce putea da. A devenit [de-acum] bariera care obstrueaza intelegerea si vindecarea maladiilor precum: cancerul, hipertensiunea arteriala, reumatismele articulare acute, etc. Suntem confruntati, de altfel, cu un ansamblu complet nou de probleme grupate in jurul functiunilor naturale de infectare [contaminare] si descompunere endogena. Aceste fenomene nu mai sunt de natura parazitara; ele sunt bioenergetice si emotionale, adica functionale [de functie]. Iata de ce suntem pe cale de a intra intr-o era noua , atat in medicina cat si in biologie.
. Linia de reper a acestor noi dezvoltari va trebui -in mod necesar- sa fie functiile energiei orgonice (ce raman sa fie elaborate), a energiei vitale, care e o energie concreta, vizibila, susceptibila sa fie inteleasa si masurata.

. Descoperirea, in 1940, in atmosfera, a unei energii dotate cu calitati specifice vietii (pulsatie, potential orgonomic, potential de caldura ridicata constant, etc.), nu numai ca a confirmat fenomenul microscopic de la bioni dar a pus [si] capat ereziilor verbale mioape referitoare la "microbii aerieni", nevazuti si nedovediti ca fiind sursa a vietii primordiale, cum ar fi amibele, trichomonas, colpidele, etc. Ea a eliminat un slogan lipsit de sens care a ascuns timp de zeci de ani fapte bine definite si a blocat orice progres spre mai buna intelegere a biogenezei.
. In 1945, cand Experienta XX a demonstrat cum se formeaza materia plasmatica pornind de la apa de bioni inghetata, autoclavata si sterilizata, a devenit clar ca intreaga viata organica provine din energia orgonica care a absorbit apa concentrata in bioni si prezinta miscari pulsatorii in interiorul membranelor flexibile. Viata provine din "aer si pamant", nu sub forma de germeni aerieni invizibili ci sub forma de energie vitala cosmica.

***

C1
... Peste tot unde viata cuirasata domina scena, gasim in centrul tuturor activitatilor:

. 1. O pletora de cuvinte si concepte care nu servesc decat pentru a deturna principiile simple de baza ale vietii.

. 2. Un entuziasm nemasurat acolo unde viata cuirasata intalneste legile existentiale simple ale vietii ne-cuirasate.

. 3. Incapacitatea totala a indivizilor cuirasati sa aplice in practica aceste legi simple, ceea ce se soldeaza cu deceptia si persecutia plina de ura la adresa a tot ce se refera, chiar si pe departe, la o viata ne-cuirasata.

. La aceste trei moduri de comportament tipic se rezuma notiunea de ciuma emotionala. Vom vedea ca legile naturale si simple de existenta nu beneficiaza in nici un fel de recunoasterea si protectia sociala, al caror adevar poate fi sustras prin tot felul de de ideologii biopatice, si [ca] legislatia secolului XX nu manifesta nici un interes si nici o intelegere pentru existenta ne-cuirasata. N-am inventat eu aceste mecanisme patologice ale vietii umane, dar le-am experimentat mai intai ca si victima uimita, printre altele. Responsabilitatea marii mele descoperiri ma obliga sa detectez caile obscure si sinuoase pe care le foloseste animalul uman biopat, cautand sa se [auto]denigreze si sa-si distruga propria-i viata si sanatate.

CAP III
. Intreaga conceptie socio-economica a lui Marx se sprijina pe natura vie a muncii umane. Munca este o activitate biologica de baza care le caracterizeaza chiar si pe organismele primitive. Omul, prin functiile sale de munca, nu se deosebeste de alte animale prin faptul ca el munceste; toate creaturile vii o fac, altfel ele n-ar putea exista. Omul se deosebeste de alte animale prin faptul ca el cauta sa-si amelioreze functiile de munca prin inventarea de unelte. Stim deja, de la Marx, ca prin aceasta diferentiere sociala de celelalte animale, omul a avut nenorocul sa devina sclavul propriilor unelte, pe care chiar el le-a creat. ....



. Cele doua functii biologice obiective care sunt la baza materiei vii, "munca" si "sexualitatea" sau "functia placere" erau studiate separat la inceputul secolului XX de catre doua sisteme stiintifice independente: in sociologia lui Marx pe de o parte [si] in psihologia lui Freud, pe de alta parte. In sistemul lui Marx, functia sexuala era redusa la partea corespunzatoare sub rubrica falsa: "istoria familiei". Procesul de munca, pe de alta parte, subzista similar in psihologia lui Freud sub rubricile "sublimare", "pulsiuni alimentare" sau "pulsiunile mele". Departe de-a fi fundamental opuse, din contra, cele doua sisteme stiintifice se intalneau la baza biologica a materiei vii, adica [la] energia biologica a tuturor organismelor vii, a caror activitate se scindeaza -dupa metoda noastra de gandire energetica functionala- intr-o parte de energie biologica si in alta parte de sexualitate. ...
...
. Legile energiei biologice, ale orgonului, imbratiseaza mecanismele de baza ale muncii cat si a sexualitatii, in plus [imbratiseaza si] fortele emotionale care actioneaza in interiorul si exteriorul oamenilor si intre ei. Aceste legi stau la baza eforturilor rationale ale oamenilor -cat si a eforturilor lor irationale- [stau si la baza] cercetarii stiintifice din domeniul necunoscutului, cum ar fi credinta mistica in existenta unui Atotputernic necunoscut. Mecanismele biologice fundamentale ale vietii nu sunt [totusi] simpla suma mecanica a functiei munca si functiei sexuale.
. Ele constituie [mecanismele?] mai curand un al treilea factor, in acelasi timp identic si diferit [?] dar de asemenea mai profund. Economia sexuala si biofizica orgonului nu sunt deci suma conceptiilor marxiste si freudiene. Sunt noi discipline fondate pe descoperirile sociologiei si psihologiei, a caror incompatibilitate conduce la descoperirea unui al treilea concept care le este comun ...

....


... Este concordanta dintre analiza marxista a fortei de munca vii, din procesul de productie al plus-valorii, si studiul orgonomic al activitatii umane. Dupa 1928, aproximativ, economia sexuala nu ignora ca ceea ce Marx numeste forta de munca vie este identica cu ceea ce biofizica orgonului numeste "functia de munca a energiei biologice". Voiam sa exprim aici profunda mea satisfactie, in plan uman si in plan stiintific, ca un cercetator de anvergura lui Karl Marx a facut din functia vitala specifica miezul "aridei" sale teorii economice. El a fost primul care a realizat aceasta sarcina si umanitatea trebuie sa ii fie recunoscatoare.
Orgonon, juillet, 1944



. Am si uitat ca Reich a facut parte din miscarea comunista din Germania. Acest comunist veritabil si-a dezvoltat in mod fertil cercetarea sa stiintifica tocmai in cea mai capitalista tara: SUA.
. Cartile lui contin o stiinta valoroasa, sortita uitarii se pare, despre viata insasi. E de-a dreptul incredibil cum subzista si in ziua de azi "teoria microbilor"! Dar cum ar putea fi altfel, odata ce microbiologia a ramas la conceptiile de acu 100 de ani? Acum imi pare rau ca nu am conspectat mai multe din cartea lui Reich...

mm

Mesaje : 157
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Wilhelm Reich

Mesaj  Admin la data de Vin Ian 18, 2013 10:20 pm

@mm,
In cartea lui W. Lyne, pe care o traduci, am vazut (cel putin) un pasaj referitor la W Reich. Poate ca ar fi potrivit sa apara aici, la acest topic...

Admin
Admin

Mesaje : 33
Data de inscriere : 12/01/2011
Localizare : Brasov

Vezi profilul utilizatorului http://cercetareromaneasca.forumgratuit.ro

Sus In jos

Re: Wilhelm Reich

Mesaj  mm la data de Sam Ian 19, 2013 12:23 pm

.

. Buna idee! Intr-adevar, un subcapitol din cartea lui Lyne aduce cateva informatii complementare la topic.

"Stele"

Cele mai evidente observari in ziua de azi se afla chiar sub nasul dumneavoastra, daca locuiti in anumite zone ale tarii[usa]. Timp de mai bine de 40 de ani farfuriile au fost «plasate» pe cer, blocate in pozitii stationare de catre sistemul lor inertial de navigatie utilizand Peiltochterkompass-ul, existent [candva] pe farfuriile naziste ca si pe rachetele purtatoare de bombe neutronice din timpul impasului[capitularii] din 1945. Sistemele acestea le permit farfuriilor sa se aseze asemenea «stelelor» ,(da) ca tot se ghideaza dupa constelatile de pe cerul noptii, testand noi echipamente si proceduri si indeplinind experimente si supraveghere pe noi. In timpul orelor de lumina[ale zilei], farfuriile sunt mai putin vizibile, fiind adesea ascunse de nori grei intunecati, pe care dr. Wilhelm Reich ii numea "DOR" ("Deadly ORgone Energy"). Astfel de stationari la punct fix [a farfuriilor] au fost dovedite in anii'50 de Reich, deasupra observatorului sau din Maine, folosind fotografiile cu expunere prelungita cu atata pricepere incat guvernul le-a etichetat ca "subversive" si "de spionaj". Fotografiile lui Reich, pe care le-am vazut, au dezvaluit miscarile haotice ale farfuriilor, in contrast cu fondul constelatiilor care produceau curbe paralele de stele normale si de planete, pe film, in timp ce pamantul se rotea. Intrucat pe vremea aceea, utilizarea sistemelor de ghidare pe farfurii era inca in curs de dezvoltare, si intrucat farfuriile erau atat de instabile electric, prezenta lor pe fotografiile cu expunere prelungita era brutal dezvaluita din cauza ca emiteu in spectru de lumina diferita[de cea a stelelor adevarate], si aveau aspectul patat, sinuos, intretaind urmele stelelor mai putin stralucitoare.
. Desi Reich - un evreu austriac[din n. Bucovinei] - avea vederi cam de stanga, comunistii rusi l-ar fi strangulat imediat, si in mod sigur [el] n-a lucrat pentru ei. Ca si psihiatru, el a considerat represiunea sexuala ca pe o cauza primara a fascismului.[?] Experimentele sale asupra ceea ce el numea Energie Orgonica, au fost baza abuzului guvernului in procesul in care nu numai ca a fost incarcerat sub acuzatiile de nebunie, dar a fost tinut sub acuzatia de conflict penal de nesupunere, deoarece a incalcat o interdictie federala pentru lucrarile lui, prin care ele erau considerate "practici medicale ilegale", conform normelor F.D.A.
. Reich a sustinut ca exista o "Energie Orgonica" ("ORGganic Energy"), care este de origine naturala, sustinatoare-a-vietii, o energie eterica ce impregneaza mediul inconjurator, legata de ionii negativi benefici, iar acest Orgon isi are antiteza[opusul] sa, "DOR" (Energie Orgonica Moarta= "Deadly ORgone energy") - una toxica, periculoasa pentru viata, substanta pozitiv ionizata, legata de «radicalii liberi» adesea asociati cu cancerul si alte boli, ce se manifesta in anumite tipuri de nori grei, intunecati. El a inventat un dispozitiv numit "spargatorul de nori", culisant asemenea unui trombon, unei antene variabile, care (prin inductie) impamanteaza norii DOR si ii "curata", conducand energia lor purtatoare-de-moarte intr-un container[rezervor] de apa conectat cu antena. Se spune ca apa era convertita in apa grea (deuteriu). Reich a descoperit de asemenea ca spargatorul sau de nori putea dezactiva [navele] UFO (o descoperire care in mod evident i-a adus sfarsitul).
. Reich a afirmat ca in prezenta unei mari cantitati de energie orgonica, instrumentele sale detectau nivele periculoase de DOR in jurul laboratorului sau, in ciuda «protectiei radioactive», atunci cand un gram de radiu a fost plasat acolo intr-un container gros de plumb. La inceput el a pus efectele periculoase pe seama radiului, pana cand a descoperit farfuriile zburatoare care stateau in permanenta deasupra laboratorului sau. Descoperirea sa a inflamt guvernul, si l-au marcat/condamnat la moarte pe Reich, poate din cauza ca daduse peste experimentele guvernului cu "raza mortii" asupra populatiei (inclusiv Reich).
. Reich a pretins ca DOR din farfurii era folosit pentru crearea desertificarii. In 10 oct., 1954, Reich a dezactivat doua UFO. In 15 oct. asociatul sau, William Moise, i-a prezentat rezultatele lui Reich, cu mandrie, colonelului Wertenbaker, comandantul adjunct al ATIC, Weight-Patterson AFB, Ohio. Desi Reich credea ca luase contact cu extraterestrii", el "luase contact cu Pentagonul", de fapt. El isi bagase capul tocmai in masina de tocat carne a Guvernului Secret.
. In 2 nov., 1954, Reich s-a angajat intr-o expeditie experimentala in Arizona, unde el a sustinut ca a demonstrat ca folosind "spargatorul-de-nori" a eliminat energia DOR instalata in zona desertului de catre UFO-uri, iarba a crescut 30 cm in solul deseertificat de pana atunci. La intoarcerea din Arizona, a fost arestat de FDA si inchis in Penitenciarul Lewisburg, pentru incalcarea interdictiei, si a fost gasit mort in celula lui pe 3 nov., 1957, cu o saptamana inainte de a fi eliberat. Cartile sale, publicatiile si literatura stiintifica au fost interzise si arse.[!!]
. In anii '50 am vazut un film realizat de Reich in afara laboratorului sau din Maine, cum a curatat[sters] un nor DOR [aflat] deasupra unei balti de apa cu cativa copaci, folosindu-si spargatorul de nori. Spre uimirea lui, odata cu stergerea norului, a aparut o farfurie zburatoare ce stationa in interiorul acestuia. Antena lui Reich a impamantat din cate se pare sistemul electric al farfuriei, aceasta a cazut la pamant, asa ca el si mica lui echipa lui au fugit spre farfuria doborata, au lovit camera in acest timp si filmarea s-a oprit. Dupa aceea guvernul i-a furat filmul. Tipul de farfurie din film a fost acelasi tip general de farfurie vazut de mine in 1953. Convingerea mea este ca fie o "arma cu radiatie de tip stealth" fie descarcarile corona ale farfuriilor produc efectele "DOR" observate de Reich.
. S-au scris multe despre Reich, multe din ele dezinformari. Desi a facut cateva descoperiri importante, Reich nu parea sa fi inteles prea clar ce se intampla, crezand ca ceea ce observa erau farfurii "extraterestre". Mi se pare ca Reich a descoperit un efect secundar periculos al farfuriilor zburatoare, sau a descoperit niste experimente secrete ce se faceau asupra populatiei si asupra mediului inconjurator. Inclin sa cred ca ultima varianta e adevarata, si nu mi-ar placea sa aflu ca farfuriile sunt inerent periculoase. Inclin sa cred ca DOR era produsul unor intentionate metode de "control al populatiei" si "arme stealth" au fost testate ori incercate pe populatia intreaga si asupra mediului de catre Guvernul Secret, si de aceea Reich a fost ucis pentru a reduce la tacere investigatiile lui.
. Farfuriile de la bazele Sandia si Manzano, de obicei, luau pozitii initiale pe timp de noapte de-a lungul orizontului meu sud-estic, cam la aceeasi ora in fiecare seara, in maniera militara, in ciuda faptului ca soarele apune mai repede iarna. Cea mai buna vizibilitate apare sezonier, ori de cate ori plimbarile de seara coincid cu amurgul ... acel moment intre zi si noapte. In stralucirea zilei, in mijlocul verii, o farfurie stralucitoare este invizibila, in timp ce in lumina injumatatita a amurgului, ea este nu numai evidenta ci de obicei imparte cerul cu stele (sau planete) invizibile, deci nu se poate confunda cu ele. Multi le vad pozitia chiar pe fondul unor bancuri de nori care sunt clar vizibili de-a lungul orizontului in spatele lor[al farfuriilor] in momentul acela al serii, inainte ca in intunericul noptii norii sa devina oarecum transparenti pentru stele. M-a uimit intotdeauna ca oamenii aceia vad, fara sa-si puna intrebari, «stele» - cu nori in spatele lor - fara sa realizeze ca norii nu se afla niciodata in spatele stelelor!
. Farfuriile din Los Alamos (care sunt primele angajate in cercetare stiintifica), isi luau pozitiile in continuare la nord-estul meu de-a lungul pantelor vestice ale Sangre de Cristos, adesea deasupra marginii Sata Fe-ului. Raze laser de comunicatie intre farfurii si laboratoarele din Los Alamos pot fi vazute uneori, in special cand exista ceata sau praf in aer. Acelea[farfurii] de deasupra zonei Pecos de la estul meu urmeaza de obicei constelatiile spre vest peste cerul noptii, unde, dupa aproximativ zece ore de zbor, din pozitiile [lor] imediat de deasupra orizontului vestic, ele sageteaza inapoi catre bazele lor chiar inaintea zorilor. Semnalmentele care ne previn ca sunt farfurii, sunt:
1) Culoarea neobisnuita (pozitiva[foto], ultravioleta) a spectrului luminos al carenelor lor;
2) Luminozitatea generala excesiva;
3) Peria coronala «păroasă» (negativa[foto], infrarosie) iesind in evantai din partile lor superioare;
4) Precesia, ce provoaca o excesiv de «foarte regulata» clipire;
5) Emisii electrice explozive, asemenea unor flashuri de stroboscop, de la un sistem de stabilizare «anti-precesie» (utilizat de regula atunci cand farfuriile se deplaseaza incet);
6) Culorile vii de rosu, verde, albastru si galben ale emisiilor laser ale dispozitivelor de comunicare.



. Pe o pagina ulterioara am gasit o referire scurta:

Wilhelm Reich a fost arestat, incarcerat intr-un azil si omorat acolo. Arestarea lui a survenit la numai doua zile dupa discutia pe care a avut-o la Princeton cu Einstein, despre investigatiile lui de la laboratorul sau din Maine, ce implicau descoperirirle privitoare la farfuriile zburatoare.


mm

Mesaje : 157
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Wilhelm Reich

Mesaj  sadang la data de Dum Apr 07, 2013 5:54 pm

Un mic sprijin din partea mea, pentru frumoasa ta munca Mircea, dedicata lui Wilhem Reich.

Extrase din scrisorile si jurnalul personal al lui Reich, despre comunicarile acestuia cu Einstein.

------===#===------

1 - 21 December 1940 - nota de jurnal

Cand cineva cerceteaza energia orgonica pentru multe ore in fiecare zi, lumea se indeparteaza, incepand sa nu mai fie importanta deoarece incet dar sigur apare intr-o alta lumina.

Am vrut sa-i scriu lui Einstein, sa-i fac o vizita, sa-i solicit ajutorul, dar m-am decis sa nu o fac. El nu va crede, sau va crede si nu va intelege, sau va intelege si va trimite un al doilea Lowenbach (nt.t - H. Lowenbach fiziolog Berlinez care a lucrat cu Reich in Norvegia la experimente bioelectrice) sa ma plictiseasca.

------===#===------

2 - 30 Decembrie 1940

Draga profesore Einstein,
Mi-ar placea foarte mult sa te intalnesc pentru a discuta un subiect stiintific urgent si dificil. Eu lucrez in domeniul bio-fizicii si al cercetarii psiho-somatice. Din 1922 pana in 1930 am fost asistentul lui Freud la Policlinica din Viena, iar acum predau bio-psihologie experimentala si clinica la "Noua Scoala pentru cercetari Sociale" din New York.

Acum cativa nai am descoperit o energie speciala, giologic activa, care in multe feluri se comporta diferit fata de orice este cunoscut despre energia electromagnetica. Subiectul este prea complicat si pare prea improbabil de a putea fi explicat clar printr-o scurta scrisoare. Eu pot doar indica ca am evidente ca aceasta energie, pe care eu am numit-o "orgon", exista nu doar in organismele vii ci de asemenea in Pamant si in atmosfera; este vizibila si poate fi concentrata si masurata, iar eu o folosesc cu succes in cercetarea asupra terapiei cancerului.

Acest subiect devine prea mult pentru mine, din motive practice si financiare, si este necesara o cooperare extinsa. Exista un anumit motiv pentru care cred ca ar fi de folos in lupta impotriva plagii fasciste. Inafara unui foarte scurt raport scris acum un an si jumatate, despre incarcarea izolatorilor cu radiatie de la corpuri (umane) si de la Soare, eu nu am publicat nimic despre acest subiect. In acest moment, doua piese ale aparatului sunt in proces de a fi brevetate. Subiectul este prea crucial pentru a fi expus pericolului distrugerii de catre munca irationalilor din comunitatea stiintifica, asa cum adesea se intampla. Ar fi bine si productiv in toate sensurile daca daca ti-as putea vorbi despre acest subiect, inainte de a-ti cere sa observi fenomenul in laboratorul meu. Am ezitat sa urmez calea normala de a trimite un raport la Academia de Fizica, si s-ar putea sa consideri grija mea ca fiind stranie, dar ea este bazata pe experiente extrrem de negative.

------===#===------

3. - 8 Ianuarie 1941

Draga Profesore Einstein,
Am primit scrisoarea ta pe 6 Ianuarie si as dori sa sugerea ziua de Luni, 13 Ianuarie, la aproximativ 4 p.m. Te rog anunta-ma daca aceasta data si ora nu-ti este convenabila. Eu pot pleca de la indatoririle mele oricand si sa fiu la dispozitia ta, cu exceptia zilei de Miercuri, cand imi expun prelegerile.

------===#===------

4. - 13 Ianuarie 1941 - nota de jurnal

1. Sunt renumit ca si psihiatru
2. sunt indoielnic ca si biolog
3. Ca si fizician, sunt considart a fi un nimic. Prin urmare ma intalnesc cu Einstein.

Practic
a. Utilizare medical-biologica
b. Utilizare meteorologica
c. Utilizare in fizica, matematica (productia de energie)
d. Biologie

Posibilitati
a. Acopera elemente din meteorolgie si fizica.
b. Munca si asistenta, posibil pentru orice.
c. Ramane tacuta.
d. Industria de razboi - sarcina biologica.

Orgonul constitue "campul" pe care il cauta Einstein. Electricitatea, magnetsimul, gravitatia, etc, depind de functiile acestuia.

------===#===------

5. - 13 Ianuarie 1941

Astazi am avut o discutie de patru ore cu Einstein la Princeton. El era pregatit sa analizeze experimentul cu acumulatorul orgonic si sa urmareasca diferenta de temperatura (n.t. - Reich a observat o diferenta constanta intre temperatura din interiorul acumulatorului si cea a aerului inconjurator acesteia. Temperatura ridicata din interiorul acumulatorului, in afara prezentei unei forme cunoscute de energie, indica existenta unei energii necunoscute). Cand iam spus ca vreau sa transfer intreaga munca altcuiva, sau sa obtin mijloacele adecvate pentru a-l putea realiza 100% corect, deoarece eu nu eram un fizician ci un bio-psihiatru, el ma intrebat, "Si ce altceva mai stii sa faci?"

El a vazut cu mare uimire scintilatiile din orgono-scop, dar nu a fost sigur daca nu cumva erau impresionari subiective ale ochiului.

Nu au fost mentionate oscilatiile pendulatorii ale Pamantului.

Prima discutie stiintifica originala si de succes in 10 ani!

Am uitat diagrama mea trigonometrica a rotatiei undelor in casa lui Einstein. Prosteasca greseala!

------===#===------

6. - 15 Ianuarie 1941

A. Einstein a inteles
Formula sarcina-tensiune*
Spargerea cristalelor in vezicule
Experienta mea cu bionii SAPA

B. Nu a inteles posibilitatea
Energiei libere din atmosfera
Diferenta de temperatura din acumulator

C. El a observat imediat scintilatiile din orgono-scop**, a zis "da", apoi - datorita uimirii - "acelea trebuie sa fie fenomene subiective ale luminii". I-am explicat faptul ca scintilatiile difera functie de obiect, si ca acestea nu pot fi observate cand capacul discoidal metalic este pus la locul lui.

* - Formula tensiune-sarcina sau formula orgasmului a fost descoperita de Reich in investigatiile acestuia asupra orgasmului: tensiune mecanica -> incarcare bioenergetica -> descarcare bioenergetica -> relaxare mecanica.
** - O schita a orgonoscopului este aratata in pozele introduse.

D. El initial a vrut sa trimita pe cineva la mine la laborator. Am refuzat. Apoi el a vrut sa accepte un aparat pentru a masura diferenta de temperatura si sa o verifice; daca descoperirle sunt corecte, el era dispus sa "sustina cercetarea".

El nu a inteles experimentul cu electroscopul, deoaece eu nu -am prezentat teoria mea despre descarcarea electroscopica. El a considerat ca daca electroscopul a fost deschis, miscarea aerului ar provoca descarcari puternice. Umiditatea nu ar juca nici un rol.

Aparatul pentru Einstein -> de construit
Principiile aparatului:
1. genereaza un camp energetic intre metal si materia organica.
2. Demarcheaza un anumit spatiu de aer din atmoesfera.
3. Materia organica preia orgonul atmosferic. Peretii metalici o reflecta inapoi, asa incat particulele energetice incep sa oscileze.
4. Energia cinetica a radiatiei este convertita in caldura, care poate fi masurata cel mai bine deasupra suprafetei superioare.

-----===#===------

6. - 15 Ianuarie 1941

Draga Profesore Einstein,
Astazi am comandat aparatul pentru observarea diferentei de temperatura creata de radiatia orgonica. Va fi mai mic decat aparatul pe care il utilizez eu aici - si anume 2/3 dintr-un picior cub, fata de 1 picior cub. Va fi echipat cu un disc din celuloza esterica in peretele frontal (si o lumina verde difuza poate fi aprinsa in interior) cu scopul de a face radiatia vizibila. Aparatul ar trebui sa fie gata in aproximativ 8 zile. Il voi examina aici pentru a fi sigur ca functioneaza si apoi ti-l voi trimite.
Inca odata as dori sa-ti mutumesc foarte mult pentru dorinta ta extrem de binevoitoare de a te apleca asupra acestui subiect. Asa cum deja ti-am spus verbal, nu vreau sa public nimic despre aecst intreg subiect, pana cand nu voi avea o sansa sa verific fenomenele observate intr-un mod care este 100% precis, utilizand mijloacele adecvate.
Discutia cu tine a insemnat o mare realizare pentru mine. Te vei bucura utilizand orgonoscopul pe care ti-l trimit, dupa ce te vei obisnui cu el. Vei fi capabil sa observi scintilatiile cu si fara discul de celuloza esterica. Totusi, discul le acceantueaza mult mai clar. Ecranul metalic trebuie intotdeauna pus la orgonoscop cand acesta nu este folosit, pentru a proteja discul de celuloza de lumina solara. Discul metalic a fost captusit pe interior cu calciu sulfurat. Totusi, poti de asemenea utiliza zinc sulfurat pentru acest scop, sau discul poate fi utilizat si netratat. Oricand cerul noptii este fara nori sau fara Luna, este suficient doar tubul pentru a putea observa radiatia.
Am uitat la tine acasa o schita si o rola cu ilustratii. Le voi lua cand voi aduce aparatul.

------===#===------

7. - 16 Ianuarie 1941

Cand l-am vizitat pe Einstein m-am simtit ca si cand as fi fost "acasa". Asta e, am avut contact direct cu el deoarece e simplu si clar. I-am simtit slabiciunile ("celebritatea" este una din ele) si am sesizat cand opiniile lui au fost incorecte, dar nu am simtit nici o urma de bucurie rautacioasa. Am fost mandru de mine insumi pentru asta. La sfarsit, dupa patru ore si jumatate de conversatie intensa, am fost amandoi aprinsi. Era o mare singuratate in acel om inafara Princeton-ului. A dost ca si cum el incepea sa invie cand iam demonstrat ca imporbabilul a fost intradevar probabil. Orice alt om s-ar fi poticnit la fiecare punct serios, decisiv. Cand iam spus, in incheiere, ca oamenii ma considerau nebun, raspunsul lui a fost "Eu pot crede asta."
Ne-am despartit cu o strangere de mana.

Respingerea argumentului avansat de Einstein ca rata de descarcare a electroscopului depinde de miscarea aerului.
Un electroscop instalat in interior si apoi afara, in aer deschis, cu si fara un ventilator, genereaza acelasi rezultat.
Am dormit patru ore - pe timpul zilei - depresie. Nu pot sa o fac de unul singur, fara bani si fara ajutor.

------===#===------

8. - 21 ianuarie 1941

Aparatul (acumulatorul orgonic) realizat pentru Einstein functioneaza deasemenea fara un invelsi organic, de asemenea in aer deschis la 4 grade Celsius (T0-T = 1 grad Celsius).*

Primul experiment pentru a determina forta campului orgonic dintre doua placi metalice (deflectia unui ac magnetic intr-o anumita pozitie de catre un metal nemagnetic) a fost o reusita - adica campul orgonic poate fi masurat.
Idee pentru un test care sa elimine gravitatia prin utilizarea unui camp orgonic actionand in directie opusa atractiei campului gravitational terestru.
Problema de baza: Daca forta gravitationala este atat de mica, cum este posibil ca stelele sa orbiteze una in jurul ceileilalte la asa o mare distanta? Forta gravitationala nu a fost inca descoperita.

Astazi am reusit sa dovedesc ca exista o forta care nu este de natura magnetica si care actioneaza in directia campului magnetic.

* - T0-T reprezinta diferenta intre temperatura din acumulator si cea din aerul inconjurator.

------===#===------

9. - 28 Ianuarie 1941

Draga Dl. Einstein,
Te rog sa-mi spui daca-ti este convenabilsa-ti aduc aparatul de masurare a temperaturii la sfarsitul acestei saptamani, Sambata sau Duminica la aproximativ ora 4 dupa amiaza, sau la mijlocul saptamanii urmatoare, Miercuri sau Joi la aceiasi ora, pentru a-ti arata cum il folosesc eu. A functionat bine aici, pentru opt zile, si presupun ca va functiona la fel in casa ta.

------===#===------

10. - 1 Februarie 1941

Am dus astazi aparatul la Einstein.
Primul test +++ dupa ce am inlocuit termometrele. 1,2 grade Celsius si dupa ce am inlocuit termometrele, o diferenta de 0.9 grade Celsius intre termometrul orgonului si cel de control.
Dubiile lui Einstein: Ar putea fi acoperit termometrul de control pentru a preveni efectul de racire al miscarii aerului?
Raspunsul meu: Da, atat timp cat asta nu creaza aceiasi considite de acumulare ca si in aparatul orgonic. Nu, daca acoperirea este capabila de a acumula radiatie orgonica.

Astazi, pentru prima data in 10 ani, ma bucur de o puternica senzatie de impacare profunda.
Am dus acumulatorul orgonic la Einstein. A functionat foarte bine. Einstein a vrut sa-l pastreze pentru doua sau trei saptamani, iar apoi sa trimita un raport la Academia de Fizica. Daca nu vor exista defecte ascunse intre timp, atunci eu am avut dreptate in toate aspectele, sexualitate, bioni, cercetarea cancerului...
Daca! Exista inca acel "daca". Dar Einstein este decent, o persoana foarte sincera si placuta. Am avut un contact asa bun si si strans cu el, incat nu-mi fac griji.
Acum, daca se intrevede o descoperire, treaba mea este sa gandesc in avans, sa-mi desfasor planul. Scopul este sa-l strivesc pe Hitler stiintific - sa-i dau o lovitura finala.
In cazul in care totul merge bine cu Einstein:
a. - Voi propune elaborarea teoriei mele a energie biologice cu ajutorul lui - adica sa devin elevul lui.
b. - Sa scriu un raport denumit "Descoperirea Orgonului".
c. - Sa desenez planurile generale pentru cercetare despre aranjamentele financiare si de locatie.
d. - Sa opresc traducerea in engleza (Wolfe) pana cand voi termina lucrul cu Einstein.
e. - Sa am grija de patent.*
f. - Sa imbunatatesc observabilitatea orgonului pentru a elimina dezbaterea despre subiectivitatea vederii.

------===#===------

11. - 6 Februarie 1941

Draga Dl. Einstein,

Am realizat o "verificare a termometrului de control" aici, prin utilizarea a doua termometre de control si acoperirea capatului umplut cu mercur al unuia dintre ele, cu diferite materiale; termometrele au fost inlocuite de cateva ori. Am descopeirt ca cele doua termometre indica aceiasi temperatura, atat timp cat respect regula de a le suspenda la cel putin un metru departare de orice perete, si nu apropaite de el. Acoperind capatul cu o minge de bumbac sau cu cupru, cauciuc, sau sticlanu produce nici o diferenta de temperatura, sau doar o diferenta neglijabila (0,05 grade Celsius). Conform observatiilor mele de pana acum, orice diferenta majora de temperatura in domeniul 0,5 la 2 grade Celsius, apare doar daca se creaza o cavitate metalica inchisa, iar masuratoarea se face deasupra aparatului. Diferenta de temperatura este uniforma si de asemenea mare, daca cavitatea metalica inchisa este inconjurata cu material organic si daca spatiul in care temperatura orgonica este masurata este separat fata de aerul inconjurator.
Cu cateva zile in urma ti-am urmat sfatul si am initiat incercari sistematice de a fotografia radiatia. Am obtinut deja rezultate pozitive. Iti voi trimite materialul cat de curand voi reusi sa obtin fotografii satisfacatoare ale radiatiei.
Trebuie sa-ti cer inca odata sa nu stai mai mult de o ora in camera care contine aparatul, si sa respiri aer curat pentru cateva minute dupa aceia.

------===#===------

12. - 8 Februarie 1941

Au existat necazuri aparute in relatia cu Einstein* - personificate de un "asistent" care a urmarit diferenta de temperatura aratata de orgonometru (electroscop) fata de "panoul orizontal" care separa aerul de pe podea fata de cel de la tavan. Nu a inteles sa plaseze termometrul de control pe acelasi panou sau sa monteze un panou deasupra aparatului. Am combatut argumentul printr-un experiment si ii voi scrie lui Einstein.

* - Reich a primit o scrisoare de la Einstein datata 7 Februarie 1941.

sadang

Mesaje : 10
Data de inscriere : 22/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Wilhelm Reich

Mesaj  sadang la data de Dum Apr 07, 2013 6:03 pm

13 - 20 Februarie 1941

Draga Dl. Einstein,
Mi-a luat foarte mult timp sa raspund scrisorii tale, deoarece am dorit sa evaluez experimental ce anume inseamna obiectiile asistentului tau, in termeni practici, pentru desfasurarea viitoare a muncii. Noi am fost de acord, desigur, sa realizam experimente pentru a investiga orice obiectii care pot aparea. Eu nu te-m abordat nechibzuit sau cu probleme banale. Modul cum munca mea a evolut prin intermediul experimentelor, m-a condus la accidente cum este cel cu "diferenta de temperatura la placa superioara" ca si cauza a fenomenului. NAtural, tu nu aveai de unde sa stii asta si a trebuit sa tratezi aceasta obectie in mod serios. Eu am fost doar foarte ingrijorat, deoarece ai fost dispus sa renunti sa repede.

A. Dovada experimentala a existentei diferentei de temperatura, care dezaproba obiectia.
Urmatoarele arata cum interpretarea fenomenului diferentei de temperatura confirmate (T0 - T) este dovedit gresit prin experimente:

Experimentul Nr.1 realizat in interior (conform diagramei)
Daca cutia orgonica in configuratia ei originala impreuna cu termometrul de control, sunt pozitionate la 3/4 metri deasupra panoului superior, cu toate acestea exista totusi o diferenta de temperatura intre termometrul din cutie si termometrul de control. Oricum, datorita radiatiei de la panoul superior, T0 - T este simplu putin mai mica decat atunci cand termometrul de control este suspendat liber. Pentru luni de zile, eu am utilizat un termometru de control care statea pe acelasi panou ca si aparatul, situat la o distanta de aproximativ 1/2 metri fata de acesta, pana cand am observat ca radiatia de la panoul superior s-a redus (diferenta de temperatura), in acest punct am schimbat situatia, atasand termometrul in asa fel incat acesta era suspendat liber in aer. Pe durata intregii perioade de timp, a predominat o diferenta medie de temperatura de aproximatic 0,6 grade Celsius (diferenta maxima de temperatura de pana la 1,5 grade Celsius a fost in cazul unui aparat cu un volum de 1 picir cubic).

Daca zona de test este acoperita cu o a doua placa de lemn, aranjata paralel la placa inferioara si aproximativ la 1 metru deasupra acesteia, care intrerupe ipotetica "convectie a caldurii de la tavan in jos catre panoul superior", diferenta de temperatura totusi inca exista.

Daca, in loc de panoul de lemn inferior, se utilizeaza o placa metalica, care egalizeaza diferenta de temperatura deasupra si dedesubt mai rapid (o diferenta de +/- 0,1 grade Celsius), diferenta de temperatura dintre aparat si aer continua de asemenea sa existe.

Diferenta de temperatura T0 - T persista chiar daca, in timp ce se pastreaza configuratia originala, cutia este liber atasata in asa fel incat in camera nu exista nici o masa sub ea, de exemplu intr-un cadru metalic.

Diferenta se mentine chiar daca cutia este invelita cu ceva ce protejeaza termometrul din cutie din toate partile. daca termometrul de control este invelit cu bumbac, cauciuc, metal sau sticla, rezultatul nu se reduce, sau doar la o valoare neglijabila. Toate cele de mai sus, presupune ca citirile nu se iau cat timp temperatura exterioara creste rapid.


Experimentul Nr.2 (masurat in aer liber)
Pentru cateva luni in 1940, eu am pastrat o mica cutie orgonica ingropata in Pamant in gradina mea si am observat o diferenta de temperatura constanta. Dar cu doar cateva zile in urma am descoperit cat de mare este aceasta diferenta fata de diferenta masurata in camera inchisa.

Pe 15 Februarie 1941, care a fost o zi insorita, dar rece si cu un vant puternic, eu am ingropat un aparat doua treimi in Pamant, in asa fel incat termometrul din cutie era inca deasupra nivelului Pamantului. Cutia, impreuna cu locasul termometrului superior, era inconjurat de o a doua cutie facuta din carton; am umplut spatiile laterale si superioare dintre cele doua boxe cu lana de bumbac si rumegus, si am acoperit totul cu o patura de bumbac. (Spatiul in care sunt efectuate masuratorile trebuie in mod natural protejat impotriva temperaturii scazute exterioare, pentru a retine caldura care era produsa). Am plasat un termometru de control printr-o gaura intr-un container de sticla, si l-am ingropat in Pamant la o adancime de 4 inchi, in asa fel incat verful termometrului era sub nivelul Pamantului. Am pus un al doilea termometru de control cu varful neprotejat la 1 inch adancime in Pamant. De asemenea am utiliat acest al doilea termometru pentru masurarea temperaturii aerului de deasupra nivelului Pamantului, cu si fara o protectie la vant. Cele trei termometre au fost schimbate constant. Diagrama Experimentului Nr.2 ilustreaza configuratia si rezultatele.

In aceasta configuratie, valoarea T0 - T este mult mai mare decat cea din camera inchisa, probabil datorita efectului radiatiei orgonice secundare a peretilor, a mesei, etc, care reduce diferenta din camera inchisa, au fost eliminate. T0 - T fluctueaza cu aproximativ +/- 2 grade Celsius.

Pentru a fi absolut sigur, am coninuat experimentul nr.2 pe durata noptii si a zilei urmatoare, din 16 in 17 Februarie, dupa cum urmeaza: am lasat aparatul in aer deschis exact asa cum era dar am luat patura de bumbac - cu alte cuvinte, l-am lasta sa fie complet racit de frigul noptii. La 9:30 a.m. pe 17 Februarie, temperatura aerului a fost de -1 grad Celsius iar temperatura Pamantului a fost 0 grade Celsius. Am luat patura de bumbac, care era acum racita, si am invelit cu ea aparatul din nou si am introdus termometrul, care abia inregistrase temperatura aerului de -1 grad Celsius, pe deasupra prin gaura in "hornul" cutiei. Coloana de mercur s-a ridicat si dupa o perioada indica 2,3 grade Celsius peste zero, in timp ce temperatura aerului inca arata -1 grade celsius si temperatura aerului la 0 grade Celsius. In acelasi timp, temperatura aerului in interiorul vasului ingropat in Pamant era de +0,9 grade Celsius.

Eu cred ca aceste dovezi reprezinta o declaratie clara.
a) Pamantul si aerul atmosferic contine o forma de energie care poate fi masurata in aparatul meu ca si caldura.
b) Sursa constanta de energiie termica atinge valori mari doar daca este utilizat un arangament particular. Acest aranjament al materialelor - organic pe din afara, metalic pe interior - este prin urmare esential pentru cresterea diferentei de temperatura T0 - T.

Acest test complementar de asemenea arata cat de important este aranjamentul materialelor in relatie cu radiatia emisa de Pamant si Soare. Dupa ce a fost eliminata influenta radiatiei solare prin formarea umbrelor, diferenta T0 - T comparata cu toate masuratorile de control, a scazut de la o temperatura medie de aproximativ +5 grade, la o mdie de aproximativ +2 grade Celsius. Termometrul de control, care este inconjurat de sticla si expus la foarte putina radiatie orgonica venind de la Pamant, arata o diferenta de doar aproximativ 1 grad Celsius. Aparatul orgonic, pe de alta parte, care are de departe cel mai complet set de echipament pentru capturarea si acumularea energiei, arata valori mult mai mari - si anume, mai mult de +2 grade Celsius.

Scaderea temperaturii in aerul deschis prin racire, atinge termomentrul din interiorul cutiei in ciuda protectie, si are un anumit efect. Diferenta (T0 - T) ramane cu toate acestea constanta intre anumite limite inferioare si superioare, in ciuda scaderii concomitente a T0 si T, pe o perioada de aproximativ 3 ore, dupa cum urmeaza:
T0 = 11,4 Taer = 4,6 T0 - T = 6,8
T0 = 9,5 Taer = 3,5 T0 - T = 6
T0 = 6,5 Taer = 0,6 T0 - T = 5,9

Intentionez sa ingrop aparatul complet, asa incat verful termometrului sa fie complet sub nivelul Pamantului si apoi sa incerc sa stabilesc prin intermediul experimentului, cat de mare sunt diferentele T0Pamant - Taer si T0Pamant - TPamant. Deoarece Pamantul este inghetat acum, va trebui sa realizez experimentul cand conditiile mult mai favorabile si am sa ti le raportez atunci. Fara nici un dubiu, exista inca multe intrebari de clarificat in legatura cu T0 - T.

Sunt necesare experimente pentru a explica fenomenul panoului superior. Pentru acum exista doar doua posibile interpretari ale acestui fapt:
a) Interpretarea avansata de asistentul tau - si anume, ca "convectia caldurii" apare cu adevarat in camera si este directionata de sus in jos dinspre tavan - sau, exprimat diferit, interpretarea ca "temperatura suprafetei superioare a panoului superior este apropiata de cea a tavanului camerei".
b) Interpretarea mea ca Pamantul si aerul atmosferic radiaza energie orgonica.

Faptul ca exista o radiatie orgonica la nivelul panoului superior ii-mi era cunoscuta si a fot motivul pentru care am suspendat termomentrul de control liber in camera, pentru a elimina efectul de reducere a temperaturii a acestei radiatii. Interpretarea asistentului tau, a fost dezaprobata de catre configuratia folosita in experiment, nr. 1 (placa metalica dedesubt, placa de lemn deasupra, termometruld e control deasupra placii de metal de jos). "Potentialul termic orizontal", fara o sursa de caldura care sa actioneze lateral, inca exista chiar si dupa ce convectia caldurii dinspre tavan spre placa de jos a fost intrerupta. Experimentul nr.2 respinge interpretarea chiar si mai concludent.

Rezultatele generale ale experimentelor:
1) Din configuratia originala a aparatelor, a rezultat sub toate circumstantele, o diferenta de temperatura intre termometrul din cutie si cel de control, in abesenta oricarui tip cunoscut de sursa constanta de caldura.
2) Experimentul nr.1 respinge argumentul ca convectia caldurii dinspre tavan catre panoul superior ar reprezenta cauza fenomenului, si demonstreaza existenta unui potential termic orizontal sub cea de-a doua placa superioara, fara nici o sursa laterala vizibila de caldura.
3) Masuratorile in are deschis dovedesc ca exista radiatie dinspre Pamant, care variaza in magnitudine, fiind dependenta de aranjamentul materialelor.

Daca presupunem pentru un moment ca interpretarea data de catre asistentul tau este corecta, ne confruntam cu cateva dovezi foarte stranii, care, conform configuratiei mele, ar contrazice principiile cunoscute ale teoriei caldurii: O placa superioara realizata din lemn, care este un slab conductor, pozitionata la o distanta de aproximativ 1m deasupra si paralela la placa metalica inferioara, aceasta intrerupand "convectia coboratoare a caldurii dinspre tavan spre placa metalica", fie nu arata nici o diferenta (de temperatura) intre deasupra si dedesubtul placii, sau diferentele erau neglijabil de mici. Pentru a explica fenomenul cutiei, ar fi o uriasa problema pentru ca caldura sa fie radiata dinspre tavanul camerei in jos printr-un slab conductor de caldura asa cum este aerul, si prin panoul de lemn superior catre placa metalica, si ca diferenta de temperatura dintre partea superioara si cea inferioara sa fie constant mentinuta la nivelul acestei placi, care este un bun conducator de caldura.

Deoarece nu poate exista un asemenea lucru ca si conventia orizontala de caldura, asa cum am demonstrat in experimntul nr.1, daca nu exista o sursa laterala constanta de caldura; deoarece de asemenea, pe durata experimentelor mele, diferenta de temperatura la nivelul placii inferioare metalice s-a ridicat la +/- 0,1 grade; si prin urmare, presupunerea asistentului tau nefiind valida, singura explicatie ramasa este cea care se potriveste in cadrul celorlate observatii ale mele despre radiatia orgonica. Pentru a intelege diferenta de temperatura la nivelul panoului de lemn, care a fost observat la tine acasa, trebuie sa presupunem urmatoarele:
a) panoul tau superior de lemn a fost influentat termic de deasupra de catre o radiatie omnidirectionala a aparatului.
b) radiatia dinspre Pamant inspre in sus este de asemenea incetinita de catre panpul de lemn, si se manifesta ca o crestere a temperaturii la nivelul placii de lemn, asemanator radiatiei acumulate in interiorul cutiei mele orgonice, care se manifesta ca o temperatura cu valoare ridicata deasupra cutiei.

Consider ca este imposibil in acest moment sa decid care din cele doua interpretari merita sa die favorizata.

Iti vei aminti fara indoiala ca la finalul primei noastre conversatii de 4 ore, ti-am spus foarte greu ca, in experimentele mele, temperatura din cutia orgonica (un din cutiile mele foarte mari utilizata pentru oameni) este in medie cu 1 la 3 grade mai mica decat temperatura deasupra (cutiei) in camera ecranata. Probabil ca de asemenea iti amintesti ca ai fost foarte surprins si nu ai vrut sa crezi aceasta informatie. Acum, daca interpretarea mea este corecta, acest fapt, pe care l-am divulgat foarte ezitant la acel timp, ar avea o mare importanta pe care eu initial nu i-am atribuit-o.

Nu am reusit sa inteleg adirmatia ta, ca "suprafata superioara a panoului superior a fost racita de dedesubt" iar din aceasta cauza temperatura cutiei a disparut, cand ai scos-o din carcasa exterioara. Mai mult, o cutie care a fost scoasa afara, suporta prea multe surse de eroare care nu pot fi controlate.

Acum cateva cuvinte despre relatia carcasei cu cutia metalica. Peste o perioada de timp, am tras urmatoarele concluzii, bazate pe onservatiile mele:
Cutia metalixa insasi de asmenea prezinta diferente de temperatura comparate cu aerul ambiant, dat ele sunt mici si este de inteles ca fluctueaza foarte puternic. Carcasa organica initial si cel mai mult are functia de a separa caldura generata de cutia metalica fata de caldura exterioara - cu alte cuvinte, sa o faca mult mai constanta. Carcasa de asemenea are functia (bazata pe dovezi stabilite electroscopic ca izolatorii neincarcati absorb energie atmosferica) de a transmite energia metalului din interior. Peretii metalici reflecta energia in interior cat si in exterior. Intre peretii metalici, energia este capabila sa oscileze liber fara a fi afectata de materia organica absorbanta. Aceasta poate fi vazuta clar cand sunt utilizate lumina interioara verde si lentila din panoul frontal. Energia radiata inspre exterior este absorbita de carcasa organica inconjuratoare si este partial eliberata ca si caldura in mediu si partial returnata metalului din interior. Acest proces, de asemenea, poate fi vazut in intuneric, in spatiul dintre carcasa metalica si cea organica, prin utilizarea unui tub si a unei lentile. Asadar, eu asa teoretizez despre cum apare concentratia de energie orgonica in interiorul aparatului, comparat cu tensiunea energetic din aer. este ca si cum reducerea energiei cinetice a radiatiei de catre panouri/placi formeaza baza fenomenului de caldura. Aceasta concentratie poate probabil fi considerabil crescuta prinyt-o proiectare mult mai complicata si viitoare intertesari de materiale organice si metalice.

Aceste presupuneri sunt sustinute de diferentele in rata de descarcare a electroscoapelor incarcate, in inteiorul si in exteriorul aparatului. Electroscoapele incarcate care comunica cu aerul, se descarca mult mai incet inauntru decat afara. S-a dovedit ca aceste descarcari electroscopice nu au nimic de a face cu umiditatea aerului, iar daca aerul din vecinatatea electroscopului este circulat, de exemplu cu ajutorul unui ventilator, ele apar la aproximativ aceiasi rata. Rata de descarcare depinde exclusiv de tensiuea orgonica a aerului ambiant. Cu cat este mai mare aceasta tensiune comparata cu sarcina electroscopului, cu atat mai incet se va putea descarca electroscopul; cu cat este mai mica tensiune , cu atat este mai rapida descarcarea.

Este de inteles ca eu nu sunt capabil la acest punct, sa explic toate fenomenele din acest nou domeniu. Prin urmare, sunt multe care au fost gresit intelese si acestea necesita recorectii. Dar, deoarece acumulatorul se bazeaza pe multe dovezi interconectate si pe concluziile derivate din ele, este de inteles de ce pun atat de mult accentul pe vizibilitatea si pe masuratoarea electroscopica a energiei orgonice in conexiune cu diferenta de temperatura.

B. Cadrul biofizic al fenomenului termic.
1. In atmosfera, in sol, si in organismele vii exista un tip de energie care actioneaza intr-un mod biologic specific pe care eu l-am denumit "orgon". Cu ajutorul orgonoscopului, aceasta energie devine vizibila ca si scintilatii in atmosfera si in sol, cat si in tufisuri (vara); ea poate fi masuta termic si electroscopic, si poate fi concentrata printr-un aranjament specific de materiale. Exista cateva dovezi fotografice, insa ele inca nu au fost separate fata de rezultatele ambigui ale rezultatelor de control. Fotografiile luate cu film Kodacrome arata culoarea albastra sau albastru-gri, iar acesta este culoarea radiatiei care apare de asemenea observatorului subiectiv.

2. In acest moment, unitatea cantitativa a energiei orgonice poate fi considerta a fi "org-ul", adica cantitatea de energie necesara pentru a mentine o diferenta de temperatura (T0 - T) - 1 grad Celsius pe ora.

3. Organismul animalelor vii este inconjurat de un camp energetic care fluctueaza intre limite extinse si restranse. Aceasta poate fi dovedita prin intermediul oscilografului. Fluctuatiile oscilografului pot fi produse la o distanta de pana la 4 metri, fara nici o conexiune prin conductor, de exemplu prin mutarea unei maini in fata unei foi de celuloza plasata vertical in fata unui electrod de argint.

4. Toate creaturile vii, inhaleaza incontinuu aceasta energie si o radiaza ianpoi. Astfel, un schimb energetic exista intre creaturile vii si energia orgonica atnosferica. In corpuri, celulele rosii din sange sunt principalii purtatori ai acestei energii atmosferice, ele transportand-o de la suprafata plamanilor la tesuturi. Productia inexplicabila si constanta de caldura de catre creaturile vii, reprezinta mult mai probabil caldura produsa de radiatia orgonica a organismului. Faptul ca sangele are un continut bogat de fier, are o mare importanta in acest context.

5. Soarele emite acelasi tip de energie nedescoperita pana acum. Aceasta poate fi dovedita cu un electroscop static, cand izolatori naincarcati (cauciuc, celuloza, lana de bumbac, lemn, etc.) sunt incarcati de radiatia solara straluctoare in conditiile aerului uscat (umiditatea relativa nedepasind 40 la 50 de procente).

6. Anumite rezultate experimentale (polul N al unui magnet bara lumineaza in intunericul unei camere orgonice; un varf metalic emite scantei la o distanta de 5cm fata de o foaie de celuloza care a fost electrizata) face sa apara foarte probabil ca fluctuatiile magnetismului terestru sunt conectate cu aceasta energie; situatia este similara in cazul aurorelor boreale (masive depozite de minereu de fier in nordul Suediei!) si a de departe neexplicatelor fenomene ale fulgerelor, care reprezinta descarcari uriase de energie atmosferica.

7. Cand cineva considera natura inerenta a energiei orgonice, care magnetizeaza izolatorii, campul magnetic al Pamantului are foarte putin sau chiar deloc de a face cu bine-cunoscutul fenomen al fero-magnetismului. Exista un aspect dovedit experimental in legatura cu intrebarea de ce liniile de forta magnetice sunt perpendiculare la directia curentului electric, insa nu a fost foarte clar explicata. (Rotatia unui ac magnetic fie catre N fie catre S intre doua placi metalice aflate in camera orgonica). Este posibil ca plecand de la aceasta premiza sa obtinem o noua si multumitoare intelegere chiar si asupra mai putin decat clarei probleme a "electricitatii statice".

8. Pentru luni de zile am observat un fenomen care arata clar ca fluctuatiile ciudate din tensiunea energiei atmosferice, influenteaza curentul galvanic constant din aparatele de masura foarte stabile (Siemens Pantostat, care sunt utilizate pentru scopuri medicale). Aceasta imi aminteste de perturbarile cauzate in aparatele electrice de catre "furtunile electromagnetice" din atmosfera, cum sunt cele aparute in vara lui 1940. In momentul cutremurului din New England de pe 24 decembrie 1940, configuratia mea de masura a afisat perturbatii de pana la +8 mA pe o durata de cateva zile in aparatul Siemens Pantostat (aparatul a fost setat la 1 mA curentul de repaus).

9. Acum doi ani am publicat descoperirea ca celulele canceroase se organizeaza din vezicule energetice in tesuturi degradate si tumefiate, asa cum fac protozoarele in muschii care formeaza vezicule atunci cand se descompun. (conform "Die Bion, 1938*" si "Bion Experiments on the Cancer problem, 1939").

In paralel cu faptul ca exista o diferenta de temperatura intre spatiul de deasupra si din interiorul cutiei, a fost descoperit un efect biologic al radiatiei, nu de catre mine ci independent de catre un asistent care este biolog.

Protozoarele se dezvolta intr-o perioada de 2 la 6 zile in infuziuni de muschi pastrati in orice tip de camera. Prin contrast, daca aceleasi preparate sunt pastrate in cutie, de la inceput, devvoltarea protozoarelor si a bacteriilor in infuziunea de muschi este puternic inhibata. Deasupra cutiei dezvoltarea protozoarelor pare sa fie favorizata. Schimbarea preparatelor confirma acest efect. Acest experiment biologic confirma astfel fenomenul fizic.

* Die Bone (Sexpolverlag, 1938). Publicata in engleza ca "The Bion experiments" (New York: Farrar, Straus and Giroux, 1979).

Efectul inhibator al radiatiei orgonice concentrate asupra dezvoltarii si miscarii protozoarelor si bacteriilor a fost folosit ani de zile in testele mele asupra terapiei cancerului asupra soarecilor: daca tesutul plantelor si animalelor este incarcate biologic, dezintegrarea lui in protozoare este prevenita, iar bacteriile existente si protozoarele, care sunt similare unor corpuri straine, sunt distruse. In acest moment, nu pot explica actuala natura contradictorie a acestui efect (incarcarea tesuturilor sanatoase, distrugerea produselor dezintegrarii tesuturilor animalelor si plantelor). La soarecii suferind de dezvoltarea spontana a tumorilor maligne, care cresc in marime si se dovedesc fatale in experimentele de control, cresterea tumorilor este inhibata, iar in multe cazuri tumoarea este distrusa, iar in cele mai multe cazuri durata de viata a soarecilor de test este lungita cand este comparata cu cea a soarecelui de control netratat. Soarecii de test sunt expusi la radiatie in interiorul acumulatorului orgonic pentru o jumatate de ora in fiecare zi. Doza corecta nu a fost inca aflata. Rezultatul de pana acum, care este preliminar, a fost obtinut utilizand aproximativ 200 de soareci cu cancer, dupa cum urmeaza:
a) raportul intre durata medie de viata a soarecilor tratati de cancer si durata de viata a celor netratati este de aproximativ 9:3.
b) cea mai lunga durata de viata a soarecilor tratati de cancer a fost de 8 luni. cea mai lunga durata de viata a soarecilor netratati a fost de doar 2 1/2 luni.

Din punct de vedere al tratarii cancerului, aceste rezultate sunt totusi nesatisfacatoare. Nu ve voi publica inca deloc, desi ele necesita sa fie publicate; nici nu voi sustine ca sunt capabil sa curat cancerul; dar cand se considera din punctul de vedere al existentei radiatiei orgonice, acest aspect biologic este un argument care are o greutate decisiva.

In acest timp, dovezile obtinute clinic si experimental pot fi condensate in urmatoarea opinie, care este desigur inca contradictorie si va necesita corectii:
Functia autonoma a vietii este dominata de un ritm in patru parti: "mecanica, tensiune-bioelectrica, sarcina-bioelectrica, descarcare relaxare mecanica." Aceasta functiune este astfel bazata pe o combinatie biologica specifica a functiunilor anorganice care exista separat in lumea fizica, fara a fi combinate in acest fel. Conform acesteia , viata nu este mai mult decat o suma de aranjamente specifice de functiuni fizice. Toate organele autonome ale organismului animal, cum sunt sistemul cardiac, intestinele, vezica biliara, etc., asemanator nevertebratelor cum este meduza, functioneaza conform aceluiasi ritm. Ca resultata al descoperirii energiei specifice biologice, viata nu mai exista in forma unei proteine foarte complicate, asa cum se crede, ci in schimb aceasta proteina este controlata de o forma speciala de energie, care rezulta spontan din materie care trece prin umflare si descompunere. Proteina nevie trebuie prin urmare sa fie o substabta organica foarte complicata care a incetat sau nu a mai reusit sa dezvolte ritmul de patru batai al tensiunii-incarcarii-descarcarii-relaxarii. Acum trei ani am publicat cateva observatii care au facut evident faptul ca orice materii care sunt facute sa se umfle sau au fost incalzite la incandenscenta iar apoi umflate, se dezintegreaza in vezicule incarcate cu energie, in marime de 1 la 5u, pe care eu le-an numit vezicule energetice sau "bioni". Aceste vezicule energetice sunt unitati de viata, provenind direct din materie anorganica, care au capacitatea de a se dezvolta in bacterii si forme de viata celulare protozoice. Ele exista imediat dupa ce a fost facuta prepararea, ceea ce inseamna ca posibilitatea de infectie cu germeni aerieni, care necesita cel putin 24 de ore pentru a se dezvolta, poate fi exclusa. Veziculele de energie de asemenea furnizeaza energia pe care noi o absorbim in organismul nostru sub forma de mancare (materie organiza descompusa in vezicule de energie). Inhalarea de aer si ingerarea de mancare sunt prin urmare cele doua doua cai principale pentru furnizarea energiei direct din lumea exterioara catre organism.

Aceste aspecte si opinii sunt in esenta apropriate interelationarii dintre materie si energie descoperite de tine. Relatia dintre energia orgonica si energia electromagnetica este foarte neclara. Conform observatiilor preliminare, se pare ca lucreaza in aceiasi directie ca si forta magnetica, al unghi drept fata de forta electrica.

A fost in special cunoasterea de catre mine a ideii tale de baza a fizicii, care m-a facut pe mine cu ani in urma sa refuz obiectia ca bionii sterili sunt spori sau germeni de provenienta aeriana; am facut asta prin incalzirea pana la incandescenta a prafului de carbune, a calaminei, a cristalelor, etc. Am obtinut "veziculele mele de energie" sau "bionii" prin experimente, prin expunerea materiei in acest fel, iar apoi facand-o sa se umfle. Acest rezultat a fost confirmat experimental in Franta, si a fost prezentat de colegi Academiei Franceze, la Sorbona si in alte locuri, unde se afla acum inregistrat.

Asa dupa cum ti-am spus si dupa cum am inregistrat in rpotocolul din momentul descoperirii rafiatia orgonica a fost descoperita veziculele energetice, care s-a dezvoltat dupa ce nisipul marin (energie solara petrificata) a fost incalzit la incandescenta iar apoi umflat. Structurile pe care tu le-ai vazut pe microfotografii nu au putut fi inca identificate. Acest test a fost efectuat de 16 ori, de 8 ori cu rezultate pozitive - adica bioni radianti de acelasi tip au fost obtinuti de fiecare data.

Eu stiu ca este o mare realizare sa accepti totul deodata, suna a "nebunie", iar eu nu ii pot face fata de unul singur. De fapt eapare de asemenea sa fie atat de noua, incat pentru ani am avut impresia ca avand un extrem de periculos fundament si am putina speranta sa penetreze rapid inelul de fier, adica pyternica bariera defensica pe care o intalneste tot ceea ce este nou. In domeniul psihiatriei mi-a luat 10 ani sa obtin acceptarea viziunii mele legate de energia biologica. Totusi, cursul logic al dezvoltarii problemei energie biologice pe o perioada de aproximativ 20 de ani, este el insusi un argument foarte greu - si o consolare. Aceasta dezvoltare m-a condus pe mine, fara preconceptii si logic la fenomenuld e incalzire pur fizic.

Cand te-am vizitat pentru prima data, ti-am adus idea mea asupra anumitor elemente obtinute prin experiment si experienta clinica, care sunt cu siguranta greu de acceptat si la care nu am ajuns cu usurinta. Am fost coplesit de bogatia acestor noi descoperiri si am sperat sa stabilesc cu tine sau prin tine diferite tipuri de cooperare in domeniul fizicii, pe care aceasta cauza o merita pe deplin. Va fi de neinteles daca, din lipsa de timp sau interes, tu insuti nu mai vrei sa ai de a face cu acest subiect. Dar daca eu acum nu am reusit sa pewzint interes in lumea fizicii cu aceasta descoperire biofizica, atunci nu am nici o speranta sa fiu capabil sa ajung la cercetarea aspectelor fizice ale acestui imens domeniu, repede si usor, in interesul studiului problemei cancerului. Suplimentar, orice afirmatie negativa din partea ta ii va asigura pe toti cei ce cred intr-o autoritate, si aici sunt inclusi majoritatea cercetatorilor, sa se intoarce nectritic impotriva mea. In acest caz va trebui sa merg la lupta de unul singur, expus barfelor malitioase care inlocuiesc argumentele, fara fonduri, bazandu-ma pe venitul meu modest de profesor universitar - din care am cheltuit pentru ani cate $300 la $500 lunar pe laborator - si sustinut de autoritatea mea considerabila in domeniul studiilor biopsihologice si de multele dovezi acumulate logic de-a lungul anilor. Nu va fi posibil prea cirand sa ma angajez in cercetare pe scara larga asupra efectului pe care nou descoperita energie biologica o are asupra diferitelor specii de microorganisme patologicel nici nu va fi posibil ca victimele razboiului sa beneficieze de pe urma acestui efect pe cat de curand posibil.

Presupunerea metafizica-mecanicista incorecta despre viata, mentinuta de biologia zilelor noastre va continua sa existe neprovocata - si anume, ca viata pluteste "in atmosfera" sub forma germenilor plasmatici de provenienta aeriana, cate un germene diferit pentru fiecare din milioanele de specii de forme de viata protozoice, ceva ce nu a fost niciodata dovedit si a fost negat de mine prin experimente; ca viata ajunge pe Pamant de la stele prin spatiul rece, ceva ce nu a fost dovedit de asemenea; ca "viata poate veni doar de la viata" iar "celula doar de la celula", ceea ce nu explica originea primei forme de viata, desi asta pare sa nu perturbe constiintele stiintifice; ca Pamantul nostru este singura planeta locuita de fiinte vii, etc., etc.

Accesul la intelegerea problemei cancerului a fost inchis de catre opiniile mecaniciste si metafizice predominante in biologie. Organizarea naturala a bacteriei si protozoa din veziculele de energie, care rezulta din descompunerea veziculara a amandoua materiilor, vii si nevii, deschide un acces simplu si fructuos la intelegerea bolilor endemice: celulele canceroase iau fiinta prin descompunerea bionica a organelor biologice defecte si prin organizarea celuleor canceroase din tesuturi care se descompun in vezicule. Cancerul este, ca sa spun asa, o autoinfectie a organsmului.

Asa dupa cum poti vedea, D-le Einstein, fundalul real al fenomenului caldurii este de un importanta devastatoare si plin de probleme. Va fi un rezultat amar daca o interpretare incorecta a unui singur fenomen, luat dintr-un mare numar de fapte noi si iluminatorii, ar putea impiedica posibilitatea de a face o valoroasa contributie la intelegerea unei epidemii. Acest domeniu al biofizicii este prea nou si cuprinzator pentru a fi acceptat sau respins pe baza unui singur punct. Va fi deprimant daca interesul pe care tu l-ai acordat mai devreme ar fi pierdut din aceasta cauza.

Desigur, fenomenul caldurii fizice prin el insusi nu poate factorul decisiv, fie intr-un sens pozitiv sau negativ, si sa controleze intregul domeniu al biologiei. A trebuit in sfarsit sa admit ca faptel;e individuale nu pot fi intelese sau urmate de straini care nu au cunostinta despre problema ca si intreg si despre dezvoltarea acesteia. Eu am decis de altfel sa adun impreuna si sa public desvoltarea descoperiri cat si a intregului material, atat cat este el disponibil. Se pare ca, pentru acest timp, va trebui sa uit idea de a elabora fenomenul intr-un mod cuprinzator si cooperativ, inainte de a fi publicat, daca tu inca nu esti convins de faptul ca diferenta de temperatura este atat de mare cand masuratoarea se face in aer liber.

Faptele individuale luate doar ele insele sunt imposibil de inteles - acesta este motivul dificultatilor cu care eu ma confrunt.

Cand am descoperit prin experimente bazate pe formula mea "tensiune-incarcare" (1930-1935) ca placerea si anxietatea corespund directiilor opuse ale curentilor bioelectrici din interiorul organismului (spre periferie: expansiune-placere; inspre centru: contractie-anxietate), un doctor a argumentat "obiectia" ca potentialul pielii nu era rezultatul emotiilor psihosomatice ale intregului organism, ci "doar potentialul de contact dintre electrod si membrana pielii". El nu a raspuns intrebarii de ce potentialele sunt masurate peste tot in organismul viu, daca sunt suficiente doar un electrod si o membrana.

Cand, in 1936, am descoperit "bionii" (veziculele de energie) prin functiunea tensiune-incarcare, care a fost confirmata prin experimente, a fost ridicata obiectiunea ca acestea erau "spori din aer". Am respins aceasta obiectie prin incalzirea materialelor pana la incandescenta, prin aceasta producand veziculele de energie intr-un mod incomparabil mai bun.

Cand am solicitta ca veziculele de energie ar trebui sa fie examinate incepand de la amplificare optica de 2000x, s-a obiectat ca la amplificare optica de peste 1000x, "structurile nu mai pot fi solutionate". Am respins acest argument aratand ca in cazul veziculelor de energie, aspectul important nu este sa fie solutionate structurile ci sa fie facute vizibile miscarile delicate de expansiune si contractie. Aceste miscari pot fi observate doar la o amplificare optica intre 2000x la 4000x si ele reprezinta un argument decisiv impotriva unei alte obiectii - si anume, ca bionii manifesta "miscare fizica Browniana". Oricine a vazut vreodata bioni rezultand din praf de carbune la acesti factori de amplificare optica, va intelege imediat contra argumentul meu ca miscarea veziculelor de energie provine din interior (si nu din exterior prin "ciocniri moleculare").

La inceputul anului 1937, profesorul Lapique, un psiholog la Academia Franceza, a refuzat sa publice orice despre caracterul biologic al miscarii veziculare (impulsul de miscare de provenienta interna) si despre faptul ca veziculele ar putea fi cultivate. El a admis doar existenta formei de miscare spontana bacteriana intr-un preparat steril. Am refuzat permisiunea de publicare a mesajului meu in buletimul Academiei, in ciuda faptului ca mi s-a cerut acest lucru, deoarece ceea ce eu am scris a fost arbitrar taiat. Deoarece miscarea veziculelor de energie se manifesta ele insele ca si contractie si expansiune, fenomenul este biofizic si nu mecanic in natura lui. Nici nu a facut nici o diferenta cand am dovedit ca aceste miscari sunt absente in preparatul de control care nu a fost incalzit la incandescenta, si ca dupa o anumita perioada de timp ele inceteaza in preparatul bionic. Subiectul a fost tratat cu tacere totala. Oamenii pur si simplu nu vor sa aiba nimic de a face cu el. Cu tacere totala au fost de asemenea tratate microfotografiile pe care le-am publicat si care au aratat fara indoiala ca organizarea protozoica a muschilor in procesul descompunerii in vezicule. Totusi, rapoartele primite din Franta indica ca aceasta parte a muncii mele incepe incet sa fie recunoscuta.

La inceputul anului 1937, cand am descoperit dezvoltarea celulelor conceroase din tesuturile animalelor in procesul de descompunere in vezicule, si cand am recunoscut analogia intre organizarea celulelor canceroase si organizarea protozoarelor in umflarea si descompunerea muschilor, am contactat cercetatorii oficiali ai cencerului din Norvegia. Rezultatul a fost o campanie turbata de presa impotriva mea pentru zece luni si care aproape m-a ruinat financiar. Sefii campaniei au fost un psihiatru genetician si un patolog, iar ei nu au venit cu nici un singur contra argument real. S-a descoperit ca patologul de cancer nu a vazut niciodata o celula canceroasa vie. Eu nu am reactionat la atacul irational si am inantat subiectul unui avocat. La acel timp, eu lucram la relatia dintre veziculele de energie albastre pe care eu le-am descoperit si cancer. Un am mai tarziu, in timp ce campania inamicilor mei inca reverbera, aceasta munca m-a condus la descoperirea fenomenului radiatiei si a caldurii.

Cand am cultivat microorganismele vii, in marime de aproximativ 0,25u, din tesuturi canceroase descompuse si am fost capabil sa induc tumori canceroase prin injectarea acestor microorganisme in soareci sanatosi, un biolog care mi-a respectat munca a obiectat ca a gasit bacterii in putrefactie in preparat. Deoarece eu inca nu publicasem subiectul, el nu a realizat ca remarca lui defapt a confirmat experimentul meu. Organismele injectate (bacilii-T) sunt intradevar un produs al proteibei organice degeneratem in putrefactie. Si asta este ceea ce eu a trebuit sa folosesc, in toate variantele posibile, pentru multi ani.

Iar acum, a venit asistentul tau, care nu poate avea nici cea mai mica idee despre intreaga munca, iar el obiecteaza ca fenomenul caldurii este un caz de "convectie a caldurii dinspre tavan catre panoul superior". La fel ca si in alte cazuri asemanatoare, aceasta obiectie, de asemenea, a dus la o intarire si imbunatatire a bazei reale - si anume, la descoperirea unei diferente de temperatura si mai mare in aerul liber.

Eu scriu toate acestea pentru a intelege, totusi neadecvata, despre derularea subiectului cu care acum tu ai venit in contact. Desigur, doar laboratorul meu echipat corespunzator poate da impresia corecta.

Eu stiu ca descoperirea mea distruge multe credinte iluzorii si elimina multe notiuni acceptate. Totusi, eu sunt de asemenea constient ca descoperirea mea explica in termeni simpli o multitudine de aspecte, in special in domeniul biologiei, care nu au fost intelese pana acum, si furnizeaza solutii care sunt de mult timp cautate. Deoarece ii lipseste un concept functional de baza, biologia moderna este inglodata in miseria unei cai complicate de gandire care este deodata si in acelasi timp mecanicista si metafizica. Biologia poate acum fi sprifinita de faptul ca exista o energie biologica efectiva, specifica si functionala, deoarece legatura intre materia nevie si cea vie a fost gasita. Dar asta este prea simpla, si de aici rezistenta asta.

Vorbind din perspectiva unei asemenea probleme enrome, ea ma obligat sa imi asum totala responsabilitate pentru acuratetea observatiilor mele, a experimentelor si a concluziilor; totusi, ea ma obligat de asemenea sa-mi pierd orice iluzie legata de reactiiile umane din interiorul su exteriorul domeniului stiintific. Motivul pentru care energia orgonica nu a fost descoperita mult mai devreme, rezida in structura irationala umana. incluzand-o si pe cea a cercetatorilor, fata de care noi toti cedam mult prea adesea. Patruzeci de ani in urma (si asta este inca valabil si astazi), oamenilor le era frica sa caute in abisul impulsurilor lor fizice inconstiente. Propria mea experienta clinica m-a invatat ca fiintele umane au o mare frica de a percepe viata manifesta in ei si in natura, ca o functie a lumii nevii. Este aproape ca si cum ar fi scarbiti de propria lor origine plasmatica primitiva din tinutul neviului. Oricine preocupat de problema inerenta a energiei biologice specifice, nu trebuie sa scape din vedere aceasta atitudine.

Astfel stiinta nu sta inafara sferei irationale a oamenilor, descoperirea initiala care leaga pentru totdeauna numele profesorului meu, Freud, cu dezvoltarea istorica a omenirii. Propria mea munca biologica este doar o continuare experimentala a cercetarii lui Freud despre energia psihica ("libidou") in fundamentarea biologica a aparatului psihic. In acest context eu am invatat un lucru, si condus de experienta manipularii internationala a maselor de catre irationalitatea fascista, am fost fortat sa o fac principiul meu de lupta care rezida (incluzandu-ma si pe mine) salbatic in propriul meu domeniu de munca, dar de asemenea sa apar la feld e salbatic adevarurile devedite; astfel pot spune. sa nu fiu intimidat de catre reactia normala a lumii la orice este nou.

Nu trebuie privita ca inganfare sau ca lipsa de modestie din partea mea, cand caut sprijinul tau in reprezentarea acestei mari si bune cauze. Cauza pur si simplu ar vrea sa atinga un progres si sa fie general cunoscuta si complet elaborata, si iar placea sa se intample asta acum, nu in 50 de ani, asa cum irationalismul stiintific ar prefera. Cauze este gata sa se explice pe ea insasi, sa ofere dovezi acolo unde ea exista si sa admita acolo unde este inca neclara si plina de dubii.

Nu conteaza ceea ce decizi tu dupa aceste explicatii, doresc sa-ti multumesc cel mai sincer pentru efortul pe care la-i facut pana acum, care a fost extraordinar. Inafara colegilor cu care am cooperat in Franta si Scandinavia, tu ai fost singurul cercetator strain dintre toti cei pe care iam intalnit in ultimii 12 ani, care a inteles bazele fizice ale teoriei mele biofizice despre dezvoltarea organica a veziculelor prin dezvoltarea energiei din materie. Acest aspect singur inseamna mult pentru mine personal si pentru cauza. Daca nu esti pregatit sa ajuti, un sprijin important va fi pierdut.

Daca, asa cum a fost intentia ta originala, vrei acum sa ajuti. D-le Einstein, iar aceasta cauza are legatura in atat de multe feluri cu munca ta, atunci multi oameni iti vor multumi - nu doar cercetatorii valorosi si doctorii dar in special nenumaratii pacienti cu cancer care pot fi ajutati cu siguranta de catre energia orgonica, odata ce aceasta a fost complet si temeinic cercetata. In ciuda tuturor invalmaselilor si agitatiilor irationale ale acestor vremuri, vechiul proverb medical care afirma ca vindecarea trebuie sa apartina naturii iar stiinta trebuie doar sa o sprijine este inca valid.

sadang

Mesaje : 10
Data de inscriere : 22/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Wilhelm Reich

Mesaj  sadang la data de Dum Apr 07, 2013 6:09 pm

14. - 24 Februarie 1941

Nu am absolut nici o speranta ca subiectul va fi acceptat. Este prea mult - pre nou - prea mre responsabilitate. Dar acest subiect, subiectul meu, este simplu, clar, rezolva enigme, este onest si spontan!! Chiar daca Einstein ar renunta, cauza nu este pierduta. Trebuie sa fiu atunci suficient de puternic sa o fac chiar eu.

------===#===------

15. - 5 Martie 1941

Inca nici un raspuns de la Einstein. Posibilitati:
a. Fenomenul observat in aer liber. Domeniul prea larg, prea "periculos", cauta argumente impotriva.
b. Fenomenul vazut, incearca sa verifice toate datele.
c. A aruncat totul la cosul de gunoi.
d. Posibil ca Einstein sa scrie raportul promis sau sa se consulte cu altii.
08.00 - 10.30 pm Conferinta la Union Settlement House, la ntersectia Strada East 104 si Second Avenue.

------===#===------

16. - 1 Mai 1941

Draga D-le Einstein,
Pe durata ultimelor 10 saptamani, de cand v-am trimis raportul, au avut loc evenimente care sunt de o ata de mare importanta incat cred ca trebuie sa vi le impartasesc.

Dupa aproximativ trei saptamani de cand v-am trimis raportul, omul care colecteaza taxele si care stia de testele mele despre cancer cu soareci, m-a intrebat daca sunt pregatit sa fac un experiment cu o sora a unui prieten de-al lui, care era foarte bolnava la pat, cu cancer de doia ni. Doctorii au renuntat sa o mai trateze, si se astepta sa moara in fiecare zi. Avea mari dureri, coloana vertebrala era distrusa in doua locuri, si cateva tumori in metastaza (provenind de la cancerul ei de san) au fost gasite in osul pelvian. Am decis sa realizez un experiment cu radiatie orgonca. Pentru o jumatate de ora pana la o ora (1-2 ore) in fiecare zi. Am expus pacientul la radiatie prin plasarea ei in acumulatorul orgonic , care a fost special construit pentru oameni. In decurs de aproximativ trei saptamani durerea a disparut, hemoglobina din sange a crescut de la 33 procente la un nivel normal de 85 de procente; rzele X au aratat ca tumorile din osul pelvian erau in proces de dizolvare si astfel osul care a fost distrus se regenera el insusi prin depunere de calciu. Astaz pacientul poate fi considerat ca temporar vindecat. Ea isi face munca, si-a luat copii inapoi pentru a trai cu ea dupa o separare de doi ani; se simte bine si nu o mai doare nimic. Desigur, nimeni nu poate prezice cat de mult aceasta stare va tine, deoarece pacienta era pe moarte cand a fost adusa la mine.

Cand am vazut prezultatele pe care doar ce le-am descris, am decis sa realizez experimentul pe alti trei pacienti cu cancer, care erau condamnati la moarte iminenta. In aceste alte trei cazuri, radiatia orgonica din nou s-a dovedit a fi extraordinar de productiva, in particular prin incarcarea biologica celulelor rosii din sange. In unul din xazuri, a fot posibil sa se observe direct cum s-a dizolvat tumoarea. In alt caz, in care esofagul a fost aproape in totalitate obturat incat pacientul nu mai putea manca nimic, capacitatea de a inghiti a fost restaurata dupa a doua sedinta. A disparut starea de soc, pacientul s-a ingrasat 3 Kg in 6 zile, se simtea puternic, si a fost din nou capabil sa doarma.

In toate aceste cazuri, fiecare pas din experiment a fost inregistrat in detaliu. Nu pot spune cat de mult timp va trai pacientul, sau daca vor aparea noi tumori. Un fapt este sigur, totusi, si anume ca experimentele care folosesc energie orgonica sunt mult mai precise la oameni decat la soareci. Asta deoarece, in primul rand, este mai usor de monitorizat un organism in cazul oamenilor, comparat cu al soarecilor, si in al doilea rand, deoarece tumorile oamenilor sunt mult mai mici raportate la marimea corpului decat cele ale soarecilor.

Stirle despre aceste rezultate s-au imprastiant repede; in fiecare caz rudele pacientilor sunt extrem de active si de ajutor. Astazi, fratele primului pacient a sosit cu mesajul ca ieri casa i-a fost invadata de membrii faliliilor a cinci pacienti cu cancer.

Concluzionez, pe baza observatiilor de pana acum, ca efectele experimentelor pe oameni sunt dupa cum urmeaza:
- eliminarea durerii acute
- dizolvarea tumorilor
- eliminarea anemiei
- incarcarea bologica a celulelor rosii din sange

Aceste rezultate preliminare asupra oamenilor nu sunt desigur in nici un caz proportionale cu gigantica problemele care se ridica cu fiecare pas trecut.
1. Este posibila distrugerea oricarui tip de tumoare?
2. Va fi posibila prevenirea reaparitiei tumorilor?
3. La cel stadiu al cancerului este inca posibila vindecarea?
4. Cum vor tolera diferiti pacienti distrugerea tumorii si elminarea ei din corp?
5. Cum vor reactiona tumorile creierului?
6. Cat de repede se pot dizolva tumorile, etc., etc.?

Se poate astepta ca utilizarea radiatiei orgonice asupra pacientilor cu cancer la un stadiu timpuri al bolii, imediat dupa ce tumoarea a fost descoperita (si nu doi sau trei ani mai tarziu, cand procesul metastazis s-a extins si a distrus organe importante), va avea un efect foarte favorabil asupra muncii in general si a prognozei terapiei. In acest moment, totusi, eu insumi tratez rezultatele cu amuzament si exitare. Nu am vorbit cu nimeni despre aceasta noua experienta. Este importanta asteptarea pana cand noi rezultate au fost ontinute, in special despre durata efectului. Ar trebui apoi, probabil sa trimit un raport la autoritatea centrala a organizatiilor de lupta impotriva cancerului.

Am inceput utilizarea unor tuburi realizate special pentru a conecta acumulatorii orgonici cu containere metalice ingropate in Pamant. Se pare ca energia orgonica, mentinand lina experimentelor pe care le-am realizat ca raspuns la scrisoarea ta din Februarie, poate fi cel mai bine colectata in sol izolat. Proeictul a fost simplificat, deoarece acum ingrop doar tuburile realizate din placa de metal care este de 60 la 90 cm lungime si au un diametru de de aproximativ 30cm, astfel incat spatiul cilindric este gol, iar solul inconjoara pe dinafara tuburile de metal.

Consider ca aceste rapoarte va vor incanta, si va transmit felicitarile mele.

------===#===------

17. - 17 Mai 1941

Draga D-le Einstein,
Ma intreb de ce nu am primit inca nici un raspuns la scrisorile mele din 20 Februarie si 1 Mai. De dragul subiectului, as fi incantat daca imi vei scrie si-mi vei spune clar daca rapoartele mele au fost investigate sau daca nu prezinta nici un interes. Nu te-as fi intrebat asta inca, daca nu ar fi faptul ca s-a dus vestea despre experimentele mele de tratare a pacientilor cu cancer, si in fiecare zi apar noi cereri.

------===#===------

18. - 12 Iunie 1941

Proprietarul. Dl. Lester Brion, ma informat ca trebue sa parasesc casa, (incepand cu 1 Noiembrie 1941). Un vecin s-a plans de soarecii din pivnita. Nu este un lucru usor sa mut laboratorul. Cum voi continua cu experimentele despre cancer? Orice proprietar ma va da afara.

Va fi curand evident care sunt cu adevarat celebritatile acestui secol. Inca nici un raspuns de la Einstein.

------===#===------

19. - 23 Septembrie 1941

Draga D-le Einstein,
Pe durata lunilor de vara am folosit climatul relativ uscat din Maine in scopul experimentelor mele. Din 5 Iulie pana in 20 August, intre ura 8 dimineata si miezul noptii, am realizat masuratori zilnice si ora de ora ale vitezei de descarcare ale electroscoapelor aflate in aer liber. Rezultatul acestor masuratori confirma suspiciunea mea ca energia orgonica atmosferica nu este acelasi lucru cu electricitatea ionica:

1. Pe durata zilei, descarcarile electroscopului (care comunica cu aerul) fluctueaza considerabil intr-o maniera mai mult sau mai putin regulata si total independent de vant si de umiditatea relativa din aer. Descarcarile sunt cele mai rapide dimineata devreme si seara tarziu; viteza de descarcare scade dupa o curba regulata pana la ora 3 pm sau ora 5 pm, iar apoi creste din nou. Astfel, viteza depinde evident de radiatia solara. Ea creste cand concentratia energiei atmoesferice este mica si scade la concentratii mari ale acestei energii. Daca viteza de descarcare a electroscopului reflecta extinderea ionizarii aerului cauzata de radiatia solara, atunc logic descarcarea ar trebui sa fie mai inceata dimineata si seara, decat pe durata orelor amiezii. Cu siguranta cazul este exact invers.

2. Inaintea perioadelor de ploi torentiale, curba de descarcare scade brusc - adica creau sa spun ca descarcarile apar foarte rapid; tensiunea energiei in atmosfera este foarte mica pe timpul ploii, dar creste din nou cand vremea devine senina.

3. Formarea norilor se manifesta ea insasi prin accelerarea descarcarilor electroscopice. Este ca si cum norii au fost formati nu doar priin indepartarea energiei orgonice atmosferice din zona apropiata suprafetei Pamantului, dar de asemenea ca si cum norii astfel formati actioneaza ca oun fel de umbrela, protejand impotriva radiatiei orgonice solare. Vremea schimbatoare, alternand intre insorita si innourata in aceiasi zi, se manifesta intr-o curba fluctuanta a reti de descarcare a electroscopului.

4. Simultan cu inceputul cresterii activitatii petelor solare, pe 5 Iulie, concentratia de energie atmosferica a cazut la o fractiune din valoarea ei medie - adica vreau sa spun ca electroscoapele se descarca mult mai rapid, dar fluctuatiile de la o zi la alta raman mai mult sau mai putin regulate, chiar daca la un nivel scazut. AM considerat necesar sa-ti spun despre aceste completari ale raportului meu din Februarie.

In masura in care preocupa tehnica de executare a intregului experiment, as dori sa fac urmatoarele sugestii: in Februarie 1941 am aplicat la Washington pentru garantarea patentelor orgonoscopului si a acumulatorului orgonic, din care tu ai modele. Am primit un numar serial si va trebui sa demonstrez procedura examinatorului patentelor, in laboratorul meu pe 15 Decembrie. Am pornit aceasta procedura completa pentru a asigura finantarea muncii experimentale si pentru a o proteja de exploatarea acesteia de catre interesele afacerilor nescrupuloase. Totusi, as fi fericit daca acest intreg patent de afacere devine inutil, deoarece eu nu sunt nici capabil si nici nu vreu sa ma transform intr-un anteprenor. As dori sa elimin toate restrictiile. dar in acelasi timp nu trebuie sa neglijez necesitatile financiare pe care le solicita aceasta munca. Sprijinul financiar din surse oficiale ar fi solutia ideala si ar elimina toate grijle procedurilor penibile de patentare. Functie de cum va fi rezolvata aceasta problema va determina de asemenea daca si cand voi publica intregul corp de dovezi. Avocatul de la patente mi-a spus ca daca un patent a fost acceptat, orice publicare cuprinzatoare va deveni imposibila, si nu-m place asta deloc. De aceea voi intazia orice viitoare decizie in legatura cu astam incluzand publicarea manuscrisului care a fost scris, pana cand voi cunoaste parerea ta despre acest subiect.

Intre timp, desfasurarea experimentului de tratare a pacientilor de cancer pornit de mine in Martie si-a largit scopul; unele rezultate sunt surprinzatoare, altele multumitoare, in timp ce altele scot la lumina mult mai clar natura complicata a problemei si mijloacele necesare pentru asta.

In asteptarea cat de curand a unui semn de la tine, eu raman...

------===#===------

20. - Octombrie 1941

Draga D-le Einstein,
Nu inteleg de ce nu-mi raspunzi la scrisori. Pana de curand am fost ferm convins ca tu astepti resultatele unor teste. Vei intelege ca nu consider scrisoarea ta din 7 Februarie 1941 ca ultimul cuvant despre aceasta problema, deoarece fenomenul diferentei de temperatura a fost confirmat iar interpretarea incorecta a acestuia de catre asistentul tau a fost singura nelamurire, pe care eu am respins-o clar prin masuratori in aer liber. Nici nu pot presupune de unul singur ca tu consideri o asemenea comunicare serioasa cu mine ca fiind frivola sau necinstita; altfel nu m-ai fi ascultat patru ore si jumatate cu un asemenea mare interes si intelegere, nici nu ai fost pregatit sa accepti un aparat trimis tie pentru a putea face propriile observatii, si sa promiti ca iti vei acorda sprijinul daca diferenta de temperatura exista cu adevarat. Luand toate acestea in considerare, tacerea ta este de neinteles. Daca nu vrei sa continui, trebuia simplu sa-mi scrii si sa spui ca nu esti interesat.

Asadar eu nu pot incuviinta ceea ce unii oameni familiari cu comportamentul straniu al academicienilor afirma - si anume, ca tu pur si simplu ai abandonat acest subiect serios si cu perspective. Nici, dupa discutia noastra, nu pot incuviinta ca poti fi un arogant. Nu trebuie sa te retragi dintr-o asa de important domeniu sub aceasta forma. Pentru acest motiv, pe durata acestor luni trecute, eu am respins oricare din aceste suspiciuni ale celor ingrijorati, ca fiind nedemne. De atunci eu cred cu tarie ca experimentul in aer liber te-a convins ca interpretarea din partea ta a fost incorecta, si ca ai continuat munca la acest subiect. Ti-am spus despre observatiile initiale despre pacientii cu cancer si despre formarea vremii. De asemenea, eu nu lucrez de unul singur si trebuie mereu sa ma sfatuiesc cu experti si tovarasi de munca. Orice dezvoltare ulterioara in munca care implica energia orgonica atmosferica, nu depinde de confirmarea ta si cu certitudine nu de opinia incorecta a asistentului tau, deoarece radiatia orgonica devine mult mai clara si precis definita inaintea ochilor multor oameni, cu fiecare saptamana care trece, si exista multe aspecte despre care nu ti-am vorbit. Totusi, tacerea ta este stanjenitoare si tulburatoare. Tacerea ta ne retine in a lua decizii importante, de exemplu, daca ar trebui sau nu sa informam guvernul Englez despre radiatie. Deci te intreb eu, in interesul tutror celor preocupati, sa ne spui ce s-a intamplat, oricare ar fi raspunsul. Scrisorile de raspuns sunt, dincolo de toate, parte a comportamentului uman civilizat, si pe deasupra, eu nu vreau sa las aparatul la tine acasa.

Tot ceea ce pot face este sa te asigur ca nu as fi vrut sa scriu o scrisoare ca aceasta. Trebuie sa-ti cer acum sa fii total deschis cu mine, chiar daca ai auzit zvonuri rautacioase. Noi nu jucam aici, nici nu avem de a face cu una din obisnuitele, bogat finantate "descoperiri" pe care Times le anunta cu mare pompa in fiecare saptamana. Aceasta nu este nici afacerea mea proprie, ci o munca importanta de dragul omenirii. Eu sunt la fel de speriat de hienele dintre savanti cat esti si tu. Dat faptul ca functiunile energiei orgonice au loc sub ochii tuturor, direct si vizibil, este de departe mult mai important.

------===#===------

21. - 5 Noiembrie 1941

Scrisoare catre Da. Dukas (secretara lui Einstein) din Princeton, cerand ca aparatul sa fie returnat de catre Einstein.
Einstein nu a raspuns la a treia scrisoare.

Nu intelegem asta. El ar putea foarte usor sa scrie ca nu vrea sa aiba nimic de a face cu acest subiect.

------===#===------

22. - 14 Noiembrie 1941

Aparatul a fost returnat de catre Einstein.
Comportamentul lui este inexplcabil.
1. E un las?
2. Nu vrea sa fie implicat.
3. S-a intors impotriva mea.

------===#===------

23. - 18 Aprilie 1943

Daca gravitatia este cauzata de "eter" si daca eterul este orgon, atunci noi putem oferi dovezi pe baza urmatoarelor aspecte. Corpurile sunt mai grele la ecuator decat la Polul Nord, si ele sunt mai grele la suprafata Pamantului decat la o inaltime de 10000 de mile. Evident, aceasta depinde de densitatea de orgon. Greutatea trebuie sa fie mai mare intr-un acumulator cu concentratie de 10x.

Respingerea de catre Einstein a existentei eterului a fost bazata pe o lipsa de dovezi - eterul a fost inlocuit de o constructie matematica, "campul gravitational".

Astfel, la aceasta intrebare se va raspunde prin experimentare.

------===#===------

24. - 20 Februarie 1944

Draga D-le Einstein,
Dr. Wolfe mi-a trimis o copie a scrisorii tale. Ca un lider responsabil al unui grup de savanti decenti, angajati intr-o munca de mare importanta, eu trebuie sa protestez impotriva insultelor aduse de tine.

Initial ai fost de acord in totalitate sa sprijini munca noastra, afirmand ca fenomenul diferentei de temperatura, pe care tu ai descris-o ca o bomba in domeniul fizicii, ar putea fi dovedir ca exista. Adevarul fenomenului si a existentei acestuia au fost dovedite chiar in fata ochilor tai. Asistentul tau a facut o interpretare incorecta, pe care eu am respinso prin experimente. Nu mi-ai raspuns la scrisoarea lunga in care ti-am vorbit despre asta. Intre timp, mi-am pus multa incredere in tine atunci cand te-am informat despre unele aspecte si concluzii enorm de importante, care nu au fost inca publicate. In acest punct, dusmanii muncii mele au inceput sa abuzeze de autoritatea ta domeniul fizicii impotriva mea, falsificand adevarul si raspandind zvonuri, toate conform bine cunoscutelor modele. Dupa ce m-am abtinut pentru mai mult de trei ani ca sa nu public lucrurile despre care ti-am povestit in 1941, noi suntem acum fortati sa publicam corectiile. I-am cerut Dr. Wolfe sa te sfatuiasca in avans despre necesitatea publicarii; cu alte cuvinte, mi-am exprimat cea mai mare considerare. Tu ai raspuns la aceasta intr-o maniera insultatoare, descriindu-ne ca pe niste profitori care folosim numele tau in scopuri propagandistice. Datele fundamentale ale fizicii orgonice sunt prea serioase si prea bine fundamentate pentru a fi promovate prin mijloace mizere. Ei au reusit pana acum sa gaseasca solutii, fara nici o confirmare din partea ta, si vor continua la fel.

Nu ai dreptul sa insulti munca dificila, si oamenii onesti care realizeaza cele mai mari sacrificii financiare si personale doar de dragul cercetarii stiintifice. Ti-am spus, si exista evidente documentate care sa ma apere, ca departe de a genera orice fel de profit, cercetarea orgonului dimpotriva inghite imense sume de bani.

Comportamenul tau este de neinteles pentru mine. Daca vrei sa previi ca numele tau sa fie gresit folost, intoarcete impotriva celor ce imprastie zvonurile si nu impotriva noastra.

------===#===------

25. - 25 Februarie 1944

Draga Dr. Wolfe,
Astazi am primit o scrisoare de la Einstein care arata dupa cum urmeaza:

Draga D-le Reich,
I-mi faci o mare nedreptate sustinand ca am raspandit opinii nefavorabile despre eforturile dumneavoastra. Motivul pentru care nu ti-am raspuns ultimei tale scrisori este ca mi-am format o opinie, conforma cu abilitatile mele, si ca nu sunt capabil sa investesc mai mult timp in acest domeniu. Trebuie de asemenea sa iti cer sa tratezi spusele si scrisele mele cu discretie, in acelasi fel in care eu intotdeauna le-am tratat pe ale tale.
Al tau sincer,
Albert Einstein

Aceasta pune capat subiectului, pentru timpul favorabil noua. Asa cum Einstein a promis in atat de multe cuvinte sa trateze comunicarile mele cu el cu discretie, asa cum face, asta nu elimina afirmatia mea specifica cum ca el a confirmat fenomenul diferentei de temperatura (ceea ce echivaleaza cu acordul), asa cum el ma asigura pe mai departe ca nu a exprimat nici-o opinie nefavorabila despre munca noastra, astfel eu cred ca noi ar trebui sa-i respectam dorinta ca discutiile si comunicarile scrise adresate mie ar ttrebui sa fie tratate cu discretie. Desigur, asta nu exclude ca unele "guri pacatoase" sa incerce mai devreme sau mai tarziu sa foloseasca numele lui Einstein impotriva noastra, asa cum Dr. Edith Jacobsohn a facut. Daca asta se intampla, noi va trebui sa facem fata problemei inca odata. In orice caz, subiectul a fost acum clarificat, si noi stim ce gandeste cu adevarat Einstein. Iti cer sa tratezi conflictul dintre Einstein si mine cu absoluta discretie. Prin urmare, nu vom publica nimic despre Einstein, pentru moment.

Te rog sa-mi spui daca opinia ta despre acest subiect o contrazice pe a mea sau daca ai orice alte dubii.

------===#===------

26. - Nedatata

Enigma
Comportamentul lui Einstein a ramas o enigma pana astazi. De ce nu a raspuns? De ce a incalcat o promisiune pe care a facut-o? Existau multe opinii despre asta in cercul nostru. Unii credeau ca el ar fi tratat intrga problema a orgonului ca o farsa. Aceasta este impotriva intelegerii pe care el a demonstrat-o in conversatia noastra. Altii cred ca el ar fi fost influentat de anumite interese industriale, carora nu le placea idea ca descoperirea orgonului sa fie confirmata de Einstein. Aceasta este impotriva faptului ca Einstein nu are de ce sa cedeze la asemenea interese.

Pentru mintea mea doua alte versiuni par mult mai reale. Asa cum Einstein insusi a punctat in scrisoarea lui, el nu a inteles orgonul. El contrazice clar radacinile fundamentale ale fizicii. El de asemenea nu a vrut sa se puna pe el insusi intr-o pozitie expusa, ci a preferat sa asptepte si sa vada. A doua interpretare pare mult mai brutala dat mai apropiata de adevar. Conform acestei versiuni, Einstein a inteles complet ca eterul a fost in sfarsit descoperit ca ceva actualmente tangibil. Einstein oricum, si-a bazat intreaga teorie a relativitatii pe presupunerea ca eterul nu exista deloc, si ca nu era necesar pentru solutionarea problemelor cosmice. S-a crezut ca aceste probleme pot fi rezolvate prin mijloace pur matematice, si aceasta credinta a fost sprijinita prin confirmarea teoriei lui prin observare. A fost de inteles pentru oameni si pentru savanti ca Einstein nu a vrut sa contribuie la colapsul muncii lui de o viata, desi aceasta a fost ceruta de obiectivitatea strict stiintifica. Existenta eterului real, nu ar fi deranjat viziunea lui Einstein despre natura. Teoria lui Einstein ar fi fost doar spulberata, deoarece ar fi devenit redundanta, daca o noua cosmologie ar fi putut fi dedusa din proprietatile noului descoperit eter. Ar trebui prin urmare sa-mi retrag afirmatia facuta in scrisoarea catre Neill - si anume, ca descoperirea mea suporta teoria campului a lui Einstein.

Nu stiu daca toate aceste ganduri sunt corecte sau incorecte. Einstein a cauzat el insusi aceste confuzii, prin retragerea intr-o asa de neplacuta forma. Totusi, "subiectul" a fost convingator si clar. Este posibil ca Einstein sa fi subestimat scopul descoperirii mele si concesintele acesteia. Pe scurt, pot doar sa presupun dat nu pot afirma nimic cu certitudine. Odata ce anii au trecut, tind din ce in ce mai mult spre opinia ca intalnirea din 13 Ianuarie 1941 a fost o ciconire intre doua lumi complet ostile: mecanicista di astrofizica functionala - prima un urias cu mijloace infinite de ducere a luptei si exercitare a puterii, a doua un firav copil care doar ce a fost nascut. Nou nascutul tinea intr-un pumn "energia cosmica" iar in celalalt pumn "materia simtitoare". Asta este de ajuns pentru a speria si pe cel mai curajos om.

------===#===------

27. - 22 Septembrie 1944

Lumea lui Einstein este fara viata - cativa electroni distribuiti la mare distanta pe suprafata unei bule de sapun. Lumea mea este vie - functioneaza atat in macro cat si microunivers. In lumea mea omul este capabil sa-si gaseasca locul si functionabilitatea, pe care nu le poate gasi intr-o lumea umbrelor nemiscatoare ale matematicii abstracte*.

* - Einstein a reusit sa fascineze prima jumatate a secolului douazeci, doar pentru ca a golit spatiul. Golind spatiul, reducand intregul univers la un nimic static, a fost singura teorie care ar fi putut satisface structura de caracter pustiu al omului acelor vremuri. Spatiul imobil, gol si structura de caracter pustie se potrivesc bine impreuna. A fost o ultima incercare din partea omului blindat sa reziste si sa refuze cunoasterea unui univers plin de energia vietii, pulsand in multe ritmuri, mereu in stare de dezvoltare si schimbare; intr-un cuvant, functional si nu mecanicist, mistic sau relativist. A fost ultima bariera, in termeni stiintifici, la ruperea finala a armurii umane. ( Wilhelm Reich, 22 December 1952)

------===#===------

28. - 15 Septembrie 1945

Einstein este un nerusinat. Cand m-am intalnit cu el in Ianuarie 1941, el era la mijlocul proiectului bombei atomice. El a vrut sa stie daca pot contribui la avansul crimelor. Deoarece eu nu am avut nimic de oferit, el a incetat sa raspunda scrisorilor mele.

------===#===------

29. - 28 Februarie 1947

Ieri, am terminat citirea biografiei lui Einsteins crisa de Frank*. Einstein a fost ultmul vlastar al fizicii clasice, deoarece ea se intoarce spre functionalitate. El s-a confruntat cu toate problemele naturii, catre mai tarziu au devenit intrebarile centrale ale orgonomiei. Dar de cand a inlocuit eterul cu formulele, el a blocat calea spre realitatea concreta, masurabila. Fizica "moderna" a fost incapabila sa prinda caracteristicile functionale ale eterului care umple spatiul si prin urmare, s-a implicat in teoria probabilitatilor. Particula de orgon se roteste si prin urmare, are o curba si o cuanta; cand se roteste ea are localizare ca o particula dar nu are moment deoarece decelereaza.

* Philipp Frank, Einstein: His Life and Times, New York: Alfred A. Knopf, 1947.

sadang

Mesaje : 10
Data de inscriere : 22/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Wilhelm Reich

Mesaj  mm la data de Mier Apr 10, 2013 1:04 am

@sadang, iti multumesc pentru aceste frumoase pasaje din scrierile lui W. Reich! Si, Bine ai venit! pe acest foarte linistit forum.

. In ultima vreme m-a lasat sanatatea de tot si nu am mai fost capabil sa activez pe net astfel ca de-abia acum am observat interventiile tale. Sper sa ma intelegi. Gasesc absolut exceptionala marturisirea marelui -dupa mine- savant ce a fost W.R., privitoare la comunicarea sa cu Einstein.
. Importante (pentru curiosi) sunt si "amanuntele" tehnice ale diverselor sale experiente, ce apar in diferite pasaje.
. Absolut socante sunt detaliile pe care le da privitor la tratarea (si vindecarea) acelor cancerosi!
. Mie imi apare (relatia lui Reich cu "marele" Einstein) ca o ilustrare foarte graitoare a invataturilor de genul:
- Sa n-ai incredere in "specialisti";
- La pomul laudat sa nu te duci cu sacul;
- Nu te baza pe ce auzi, pe ce zic altii, pe ce zice lumea - verifica mai intai!;
- Omul e o primata si acest lucru se dovedeste mereu adevarat in practica vietii,
Etc., etc.


mm

Mesaje : 157
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Wilhelm Reich

Mesaj  sadang la data de Mier Apr 10, 2013 11:28 am

Salut Mircea,

Multumesc pentru urare! Imi pare rau sa aud ca sanatatea ta e din ce in ce mai subreda. Stiu si inteleg ceea ce spui. Incerc sa sprijin frumoasa ta munca fara a ma implica mai mult. Voi mai posta in zilele urmatoare, schemele originale ale orgonoscopului si cele ale acumulatorului orgonic din jurnalul lui Wilhelm Reich. Si atunci cand voi termina de tradus intregul lui jurnal, voi face o informare aici pe forumul tau. Si cu ingaduinta ta, poate voi reusi sa contribui pasiv si in timp si la alte topicuri de pe acest forum.

Iar Wilhelm Reich spune mult mai multe in jurnalul lui, despre multe alte aspecte cu care s-a confruntat in viata normala si cea stiintific-experimentala. Iar Einstein... am mai publicat pe celalalt forum scrisorile dintre Velikovsky si el... Concluziile sa le traga cei ce sunt interesati!

Sa ai sanatate Mircea!

sadang

Mesaje : 10
Data de inscriere : 22/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Wilhelm Reich

Mesaj  mm la data de Joi Apr 11, 2013 8:47 pm

. Multumesc de urari, la randu-mi. Cu sanatatea merge tot mai prost desi frigiderul mi-e plin de medicamente.
. Ca fiu sincer, inca din mesajul anterior, am intentionat sa te rog sa postezi schema orgonoscopului (dar pana sa scriu mesajul am uitat). Embarassed Mi se pare ca aceasta schema a fost publicata si in cartea lui WR, The Cancer Biopathy. Sau poate era un (alt) instrument de masurat orgonul... nu mai stiu. Chiar acum am descoperit un sait de vanzari al cartilor lui, cu plata in lei. Poate voi reusi sa apelez la el. Pana acum nu prea am avut acces la ele. Adresa saitului de vanzari este:
http://www.books-express.ro/author/525949/Wilhelm-Reich.html?page=2

. Chiar te rog sa contribui si la alte subiecte de pe forum si, evident, sa deschizi subiecte noi aici (in masura in care consideri util acest lucru). Te-ai dovedit a fi, de altfel, un foarte bun colaborator. Activitatea de pe acest forum este lejera, calma (dupa cum se poate vedea) iar libertatea ideilor este totala. Cu cat mai ciudate ideile, cu atat mai bine. [Sunt interzise in mod special atacurile la persoana, libertatea de exprimare nefiind la fel de totala.]


mm

Mesaje : 157
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Wilhelm Reich

Mesaj  sadang la data de Dum Apr 21, 2013 9:01 pm

Informatiile furnizate de Reich despre observarea vizuala a energiei orgonice, detaliate in cartea "The Cancer Biopathy", capitolul IV "Demonstrarea obiectiva a energiei orgonice", publicata in anul 1948 in New York la editura "Orgone Institute Press":

Obiectiv pentru observarea palpairii cerului
(Orgonoscopul)

Prima data incercam sa determinam daca fenomene similare pot fi percepute cu ochii deschisi in lumina zilei. Daca observam cu atentie pentru o perioada de timp suficient de lunga, vom descoperi ca ele pot fi percepute. Contemplam un ecran, un perete sau o usa alba. Observam o palpaire. Impresia este a unor umbre sau a unor vapori cetosi, deplansandu-se mai mult sau mai putin rapid dar ritmic pe suprafata lucrurilor. Mai degraba decat sa ignoram aceasta observatie ca fiind o pura "impresie oculara subiectiva", sa stabilim obiectiv daca palpairea are loc doar in ochii nostri sau peste tot in jurul nostru.

Conceperea unei metode de diferentiere nu este usoara, totusi. Incepem prin a inchide ochii. Instant palpairea incepe sa se schimbe intr-o miscare a unor mici puncte, forme si culori. Deschidem si inchidem ochii in mod repetat pana cand suntem convinsi ca fenomenul pe care-l percepem cu ochii inchisi este diferit fata de ceea ce am observat in timp ce ne uitam la peretele opus.

Ne uitam la cerul albastru, ca si cum am contempla ceva aflat la mare distanta. La inceput nu vom vedea nimic. Insa daca continuam sa observam, descoperim, spre surprinderea noastra, o perceptie clara a unei palpairi ondulatorii, ritmice, pe cerul albastru. Aceasta palpaire exista doar in ochii nostri sau este si pe cer? Continuam sa obseram fenomenul pe durata a cateva zile, sub diferite conditii ale vremii si la diferite ore ale zilei. Este suprinzator ca palpairea din cer variaza destul de mult in tip si intensitate. Apoi experimentam noaptea. Deoarece acum observatiile noastre nu mai sunt ingreunate de lumina difuza a zilei, palpairile ondulatorii sunt chiar si mai distincte. Ici colo credem ca am observat o stralucire ca stralucirea unui blitz, sub forma unui dungi sau puncte. Palpairea si strafulgerarile delicate pot fi de asemenea observate in norii intunecati, unde ele sunt sunt mult mai intense. Daca observam cerul pentru cateva saptamanani, constatam ca palpairea stelelor variaza in intensitate. In unele nopti, stelele stralucesc clar si calm; in altele palpairea lor este discreta; iar in altele este extraordinar de vie. Astronomii atribuie palpairea stelelor luminii difuze. A fost o vreme cand noi am acceptat aceasta explicatie neconditionat. Totusi, acum cand reala existenta a palpairilor din cer a devenit o intrebare cruciala pentru noi, trebuie sa ne intrebam singuri daca palpairea stelelor poate avea legatura cu palpairea dintre stelele de pe cer. Daca procedam asa, am facut primul pas spre demonstrarea existentei obiective a ceva necunoscut in atmosfera. Palapirea stelelor nu este cu siguranta un fenomen optic subiectiv; observatiile sunt facute pe munti inalti, exact pentru a elimina aceste palpairi. Acest ceva necunoscut care face ca stelele sa palpaie trebuie prin urmare sa se deplaseze in apropierea suprafetei Pamantului. Dar nu este cu siguranta lumina difuza; altfel palpairile nu ar varia in intensitate asa cum de altfel se intampla. Asemenea explicatii doar complica lucrurile. Sa oferim raspunsul.

Cu cat observam palpairea de pe cer si de la suprafata obiectelor pentru mai mult timp si mai precis, cu atat devine mai imperativa delimitarea limitelor domeniului. Construim un tub de metal cu lungimea intre 300mm si 1000mm si diametru intre 25mm si 50mm, cu un interior negru mat. Ne uitam prin el la pereti pe timpul zilei, si la cer pe timpul noptii. Tubul delimiteaza un cerc care apare mai stralucitor decat zona dinprejurul lui. Pastrand ambii ochi deschisi si privind prin tub cu un ochi, vedem pe cerul noptii un albastru inchis, in care se afla un disc de culoare albastru stralucitor. In interiorul acestui disc noi putem observa, inainte de toate, o miscare palpaitoare, apoi, de neconfundat, puncte delicate si benzi de lumina aparand si disparand. Fenomenul devine mai putin distinct in imediata vecinatate a Lunii; cu cat este mai inchisa culoarea de fundal cu atat se vede mai clar fenomenul.

Suntem probabil si de aceasta data victimele unei iluzii? Pentru a adla, introducem a lentila cu factor de marire de aproximativ 5x la capatul prin care privim prin tub. Campul circular stralucitor este acum mai apropiat; punctele si benzile de lumina apar mai mari si mult mai distinct. Este imposibila marirea subiectiva a impresiunile luminoase; cu alte cuvinte, fenomenul trebuie sa fie obiectiv. Mai mult, nici o palpaire nu este sesizabila de-a lungul peretilor negri ai tubului; palpairea este limitata strict la sectiunea stralucitoare a discului, si prin urmare nu poate fi o senzatie "subiectiva". Noi am definit o zona limitata si ne aflam acum in postura de a examina cu atentie fenomenul, in conditii care elimina influenta luminii difuze din atmosfera. Dar pentru inceput trebuie sa facem cateva imbunatatiri ale primitivului orgonoscop pe care l-am improvizat:


Orientam tubul spre cerul negru al noptii in fata oglinzii unui bun microscop, echipat cu lentile apocromate (n.t. - care nu descompune lumina in culori). Folosim o lentila de 10x si un ocluar de 5x. Ochii nostri trebuie sa se obisnuiasca cu intunericul pentru aproximativ 25 de minute. Microscopul reflecta lumina fenomenelor ceresti cu claritate totala. Fiecare strafulgerare de lumina este clar vizibila. Indepartam ocularul de pe tub. Acum palpairea este vazuta la o scala mai mica, dar este mult mai intensa; nu mai putem acum sa distingem palpairi individuale de lumina.

Poate fi fenomenul atribuit cetii atmosferice? Sa incercam sa observam fenomenul in noptile cetoase sau cu smog. Nu ne ia mult timp pentru a observa ca fenomenul este foarte slab sau a dispaut complet. Ceata sau smogul nu creeaza palpairi in campul circular. Miscarea particulelor de lumina in campul microscopului nu are nimic de a face cu miscarea cetii.

Printr-o observare atenta, suntem capabili sa stabilim ca fenomenul luminos si ondulator se extinde pe intreg cerul, si devine mai slab doar in apropierea stelelor sau a lunii, datorita luminii puternice. Fenomenul este cel mai intens in noptile senine si can umiditatea este relativ scazuta. Cand umiditatea creste peste 50%, fenomenul radiant descreste in intensitate. Cu alte cuvinte, umiditatea absoarbe radiatia din atmosfera, la fel cum absoarbe si radiatia SAPA.

Noaptea, indreptam tubul nostru spre diferite locuri - spre Pamant, spre pavaj, spre noroi, spre pajiste, spre pereti, etc. Vedem aceiasi miscare a particulelor luminoase. Ele sunt mult mai pronuntate pe pamant decat pe asfalt. Indreptam tubul spre copacii grosi de la o distanta de 10cm, indepartand tubul incet fata de frunzis apoi inapoi catre el. Fara nici o indoiala, fenomenul este mult mai intens inspre frunze decat in vecinatatea lor. Fenomenul pare sa emane direct dinspre frunze. Privim inspre diferite flori inflorite. Fenomenul radiant este mai intens in apropierea florescentei decat a tulpinei.

Pamantul, peretii, tufele, iarba, animalele, atmosfera, toate prezinta acelasi fenomen. Concluzia care se poate trage din aceste descoperiri este inevitabila; Fenomenul radiant este prezent pretutindeni, cu variatii doar de densitate si intensitate a energiei. Probabil am fi dorit sa le gasim prezente in unele locuri iar in altele nu. Atunci, descoperirea nu ar mai fi fost atat de coplesitoare. Dar trebuie sa ramanem cu datele, oricat de stranii incep acum acestea a parea.

sadang

Mesaje : 10
Data de inscriere : 22/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Wilhelm Reich

Mesaj  mm la data de Dum Apr 21, 2013 11:17 pm

. Interesant este acest aparat (despre care credeam pana acum ca este unul electronic). Vedere obisnuita, optica! Este un instrument de observare a fenomenului orgonic si, probabil, in anume conditii experimentale, poate deveni un instrument de masura. Deocamdata, asa pe nepregatite, nu-mi dau seama de implicatiile lui. Este relativ usor de construit.

. Multumesc de semnalare, sadang. Interesante constatarile lui WR, facute asupra "spatiului" din jur, a stralucirii variabile a stelelor (pâlpâirea), a Lunii, a plantelor, etc. Aceste date pot fi rumegate in efortul de a intelege cate ceva despre orgon.

. Intre timp, am primit informatie suplimentara si pot sa complectez cele spuse mai sus de WR despre aparatul sau ce masura o temperatura mai mare decat a mediului inconjurator si pe care l-a prezentat lui Einstein. Iata schema acestui aparat:

http://imageshack.us/photo/my-images/818/wr10b.jpg/

. Practic, aceasta "cutie" este un acumulator de orgon, cu volumul ~28,317 dm3 [un picior cubic]. Peretii cutiei sunt "tripli", alcatuiti din trei straturi: la exterior tabla de lemn, la interior tabla de otel iar intre ele umplutura de bumbac. Referitor la acest acumulator, Reich face o sinteza:

1. Substantele organice absorb energia.
2. Substantele metalice o reflecta.
3. Blocarea energiei cinetice cu orice obstacol metalic cauzeaza o crestere a temperaturii locale.

. Fenomenul cresterii temperaturii din interiorul cutiei (acumulatorului de orgon) este explicat de Reich intr-o logica rezultata din experientele respective. Evident, intrucat el nu a putut sa "aduca o mostra" de orgon in fata contestatarilor sai, explicatiile sale au putut fi ignorate (si chiar condamnate de FDA ca si delict de misbranding) desi ele sunt perfect logice pentru un cercetator care incearca sa-si explice propriile experimente (atipice).


Ultima editare efectuata de catre mm in Vin Mai 24, 2013 12:20 am, editata de 2 ori

mm

Mesaje : 157
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Wilhelm Reich

Mesaj  sadang la data de Vin Apr 26, 2013 4:01 pm

Oare de ce a trebuit sa descopar ca si Reich, ca si Tesla a e tot un "pui de dac", creat din pamantul vechii Dacii?

Wilhelm Reich a fost primul copil al lui Leon si Cecilia Reich, ambii parinti fiind evrei, nascut in anul 1887 in satul Dobranici, pe atunci parte din imperiul Austro-Ungar, actualmente apartinand Urcainei. El a mai avut un frate Robert si o sora nascuta la un an dupa el, dar sora a murit la o varsta frageda. La scurt timp dupa nastere familia s-a mutat in satul Jujinetz. De la varsta de 12 ani, imdeiat dupa moartea mamei, a mers la gimnaziul in limba germana din Cernauti. In anul 1914 ii moare si tatal, bolnav de tuberculoza. Absolveste gimnaziul in anul 1915 cu "mit Stimmeneinhelligkeit", adica cu "voturi unanime". Intre anii 1915 - 1918, pe durata primului razboi mondial, a servit ca locotenent in Armata Imperiului Austro-Ungar, avand sub comanda un pluton de 40 de oameni. La incheierea razboiului renunta la cariera militara si urmeaza cursurile de medicina ale Universitatii din Viena. Apoi urmeaza intalnirea cu Freud... mai multe detalii aici.

sadang

Mesaje : 10
Data de inscriere : 22/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Wilhelm Reich

Mesaj  mm la data de Dum Apr 28, 2013 11:15 pm

. Da, Reich s-a nascut pe pamant romanesc (la fel ca si Tesla, desi aici unii ar putea sa conteste). Genialitatea albilor din Europa Centrala e recunoscuta (cu juma' de gura) si in marile imperii ale momentului.

. Aparatul lui Reich, prezentat mai inainte, face intr-adevar vizibile "valurile" de eter (presupun). Nu m-as fi asteptat. De altfel, el spune (pe baza de fapte exp.) ca manifestarea eterului este vizibila doar atunci cand are loc o curgere (de eter). Se face cu usurinta o legatura cu cele spuse de Lyne in cartile sale de ozneuri. In jurul tuturor obiectelor (fiintelor) exista o anvelopa vizibila si Reich subliniaza acest lucru. De fapt anvelopa poate fi vazuta... Aceasta "anvelopa" pare sa fie intr-adevar un rezultat al variatiei sarcinilor electrice (variatia pozitiilor lor) din interiorul corpurilor, care, zice Lyne, activeaza eterul din proximitatea corpurilor.

. Exceptionala afirmatia lui Reich, precum ca "eterul" din jurul pamantului se roteste mai repede decat pamantul insusi. Sa rezide in aceasta si cauza invartirii Pamantului?

mm

Mesaje : 157
Data de inscriere : 12/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Wilhelm Reich

Mesaj  sadang la data de Mar Mai 21, 2013 1:49 pm

Punctul 3 cu numele "Enclosing the radiation and making it objectively visible" al capitolului IV cu numele "The Objective Demonstration of the Orgone Energy", din volumul doi al cartii "The Discovery of the Orgone Vol. II: The Cancer Biopathy", aparuta in anul 1948 in New York.



------===#===------

Capturarea radiatiei si vizualizarea ei
in mod obiectiv

Radiatia orgonica este pretutindeni. Acest lucru face dificila planificarea experimentelor cu ea. Pentru a descrie un fenomen cu exactitate, este necesara izolarea acestuia, si determinarea rolului acestuia prin compararea cu un fenomen diferit. Trebuie sa cream un spatiu inchis in care energia poate fi izolata.

Vrem sa stabilim daca ceva nou poate fi invatat intr-o camera complet intunecata. Lasam aproape o jumatate de ora sa treaca, ca ochii sa se obisnuiasca in totalitate cu intunericul. Pe durata acestui timp, toate impresiile luminoase subiective dispar si nu vedem nimic inafara de negru, adica nimic. Ne uitam prin tubul nostru in intuneric. Nu vedem nimic! Acest experiment doar confirma faptul ca in intuneric absolut negrul prevaleaza. Radiatia a disparut si sutem aproape sa ne pierdem tot interesul cu aceasta "problema stupida". In acest moment multi oameni nu vor merge mai departe. Dar asta nu este cercetare. Nu putem pur si simplu sa ignoram faptul pe care l-am stabilit deja, dincolo de orice indoiala, existenta unui fenomen straniu in aerul deschis. NU poate inceta sa existe. Cu toate acestea, convingerea si dovada sunt doua lucruri diferite.

Deoarece proprietatile radiatiei noastre atmosferice ne sunt necunoscute, suntem obligati sa lucram cu aparate care sunt utilizate pe taramul cunoscut al energiilor. Putem sa utilizam o cusca Faraday, o incinta care are peretii realizati din plasa de fier sau cupru, a carei functie este de furniza un spatiu inchis care nu poate fi penetrat de undele electromagnetice exterioare. Cusca insasi este libera de campuri electromagnetice deoarece toate undele electromagnetice care vin sprea ea dinspre exterior sunt capturate de plasa de cupru si impamantate. (Daca traversezi un pod cu o superstructura metalica, radio-ul inceteaza sa mai functioneze. Principiul este acelasi cu al custii Faraday.) Experimente delicate cu osciloscopul pot fi realizate in cusca, fara risc de interferenta.

Acum construim o asemenea cusca, intr-un colt al incaperii. Imbracam peretii de plasa de cupru, pe interior cu foi de aluminiu pe interior, pentru a reduce la minim contactul intre aerul din interior si cel din exterior. Lasam doar cateva crapaturi si gauri pentru a intra suficient aer pentru respiratie. Apoi ne asezam jos in intunericul omplet al custii si permitem ochilor nostri sa se obisnuiasca cu intunericul.

Dupa aproximativ jumatate de ora, intunericul face loc unor licariri nedefinite. Straniul fenomen luminos ne irita ochii. Impresia este asemanatoare vaporilor de ceata de culoare gri-albastra plutind incet prin interiorul custii. Daca ne fixam privirea intr-un punct fix pe perete, vedem fenomene de lumini miscatoare. Cu cat stam mai mult in cusca, cu atat devine mai distinct fenomenul luminos. In interiorul vaporilor gri-albastri se observa puncte luminoase de o culoare vie albastra-violet. Ele sunt reminiscente ale fenomenelor vizuale subiective care apar imediat inainte de a adormi. Din nou se ridica problema: Fenomenul are loc in interiorul sau in exteriorul ochilor nostri? Cand inchidem ochii, punctele violet nu dispar. Sunt nervii optici iritati, sau fenomenul luminos nu este real? Teoretic, fenomenul trebuie sa dispara cand ochii nostri sunt inchisi si sa reapara din nou cand ochii nostri sunt redeschisi. Imagini ulterioare subiective exista desigur, dar problema nu este atat de simpla. Cum se face ca nervii optici devin iritati in intuneric omplet si de ce nu suntem capabili sa "ne eliberam ochii" de acest fenomen?

Cu cat prelungim observatia, cu atat devine mai pronuntat fenomenul, De exemplu, in zilele insorite, si uscate, sclipiri fulgeratoare pot fi vazute in cusca metalica. Pentru a elimina orice dubiu despre existenta energiei atmosferice orgonice, imi indemn studentii sa se familiarizeze ei insisi temeinic cu aceste fenomene.

Multi subiecti ai experimentului dezvoltau usoare conjuctivite daca stateau in cusca Faraday pentru o ora sau mai mult. Deoarece, in conditii normale, ochii se odihnesc in intuneric total, trebuie sa existe ceva in cusca care sa irite ochii, sa excite nervul optic, sa dezvolte conjuctivita hiperemica. Repetam observatiile in cusca intunecata pana cand gasim mijloacele de a rezolva aceste probleme importante. De exemplu, pot fenomenele luminoase albastre-gri si violet-aprins sa fie marite de o lupa? Noi am descoperit ca o lupa puternica poate intradevar sa mareasca punctele si sa le faca mult mai distincte. Ele se manifesta sub doua forme: zboara direct catre noi sau prin fata noastra! In prima faza, observam urmatoarea secventa de impresii luminoase:



Fiecare punct luminos individual pare ca alternativ se extinde si se contracta de parca ar pulsa. Punctele luminoase care zboara prin fata noastra urmeaza o traiectorie asemanatoare acesteia:



Datorita formei acestei traiectorii, noi am denumit-o unda rotitoare (Kreiselwelle). Importanta acesteia va deveni mai clara in timp. Punctele albastre-violet se pare ca vin dinspre peretii metalici la intervale ritmice.

Dupa doua sau trei ore de stat in cusca, observam o stralucire albastra-gri in jurul hainelor noastre albe. Poate fi sesizat conturul unei alte persoane, incetosat dar vizibil. Sa nu ne lasam impresionati de caracterul mistic sau fantomatic al acestui fenomen. Nu este nimic mistic in el. Radiatia pare sa adere la haine si par. Punem un material fosforescent, cum este sulfatul de zinc pe o bucata de bumbac si o prindem pe peretele opus noua. Nu ne-am inselat! Zona bucatii de bumbac apare mai luminoasa decat cea inconjuratoare. Cu ajutorul lupei, vedem radiatia distinct marita; palpairi si raze fine de lumina deja familiare noua pot fi observate.

Un disc de hartie cu sulfat de zinc a fost lasat in cusca cateva zile. Acum il indoim incet. Emite radiatie puternic! Pentru control, expunem un disc similar cu sulfat de zinc aerului proaspat, sau il lasam indoit pentru mai mult timp. In fiecare caz, fenomenul luminos a disparut. Acum lasam discul cu sulfat de zinc in camera orgonica pentru cateva zile. Cand il indoim, descoperim ca fenomenul luminos este iarasi prezent. Discul de hartie inmuiat in fulfat de zinc a absorbit energie orgonica.

Scopul urmatorului nostru experiment este sa facem ca energia orgonica din interiorul custii sa devina vizibila din exterior. Taiem o fereastra de aproximativ 12,5cm in peretele frontal al aparatului. Pe peretele metalic interior, in dreptul ferestrei, punem o placa de sticla fluorescenta de felul celor utilizate pentru a face vizibile razele X *1. Pe peretele de lemn exterior atasam un tub metalic echipat cu un ocular continand o lentila biconvexa, capabila de mariri de ordinul 5-10x. Tubul si lentila pot fi amandoua indepartate, astfel incat discul fluorescent poate fi observat cu sau fara marire.

In interiorul custii, montam un bec cu lumina verde de tipul celor utilizate la realizarea placilor fotografice foarte sensibile. Becul, controlat printr-un reostat, furnizeaza o lumina difuza constanta ca si fundal pentru radiatie. In acest aranjament experimental urmam modelul furnizat de natura: radiatia orgonica este clar vizibila pe lumina difuza a cerului noptii. Pentru a reproduce palpairea stelelor, dam cateva gauri de aproximativ 3mm diametru, in perete. Apoi observam aparatul dinspre exterior in intuneric total.

Prin gauri putem percepe o puternica lumina palpaitoare; culoarea ei este albastra.

Exista o mare miscare, observabila pe discul fluorescent: pot fi observate dungi de lumina rapid miscatoare si sclipiri izolate de lumina, sub forma de puncte si linii. Dupa un timp putem vedea vapori violet-aprins care par sa vina dinspre deschideri. Zona cu radiatie vizibila este un patrat bine definit in negrul custii. Palpairea si diferitele fenomene luminoase sunt vizibile doar in interiorul conturului acestui patrat. Prin lupa, fenomenul luminos este mult mai distinct. Este posibil, de fapt, sa distingem raze individuale. Pe vreme uscata, senina, fenomenele sunt mult mai distincte si intense decat pe vreme ploioasa. Observarea radiatiei in cusca Faraday este puternic imbunatatita de utilizarea orgonoscopului.

Cum ajunge energia in cusca? Plasa de fire ar trebui sa impamanteze toate undele electromagnetice. Interiorul custii ar trebui sa fie liber de toate sarcinile electrice; altfel, ar fi imposibil sa poata fi utilizata in realizarea delicatelor experimente electrice, fara interferente. O viitoare problema ne framanta:

Poate fi energia din cusca electricitate? Avem acum doua mari provocari in fata noastra:

1. Sa intelegem proprietatile energie radiante, a "orgonului", acum devenit vizibil.
2. Sa investigam legatura intre energia orgonica si electricitate.



*1 . Fluorescenta, distincta fata de luminescenta, reprezinta proprietatea unei substante de a produce lumina, atunci cand asupra acesteia actioneaza particule invizibile de energie. In cazul luminescentei efectul luminos persista pentru perioade de timp mai mari sau mai mici, chiar si dupa ce substanta a fost indepartata din fata razelor efective. Sulfatul de zinc este o substabta fluorescenta, iar sulfatul de calciu este o substanta luminescenta.

------===#===------
Vezi tu mm, eu caut sa inteleg dincolo de sarcina electrica. Comentariul tau legat de anvelopa orgonica-energetica existenta in jurul obiectelor si fiintelor, cum ca aceasta ar putea fi rezultatul variatiei sarcinii electrice... este o ipoteza suficienta daca nu coboram mai jos de electricitate. Insa pe mine nu ma multumeste! Fenomenele electrostatice sunt in opinia mea efecte ale unei forme si dinamici speciale a magnetismului. La fel si gravitatia! Insa nu a magnetismului asa cum este el fundamentat si interpretat astazi! Si nici intr-un caz al feromagnetismului! Dar despre asta... mai multe atunci cand voi ajunge sa-mi definesc si sintetizez harababura care o am in cap! Sau poate niciodata!

sadang

Mesaje : 10
Data de inscriere : 22/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Wilhelm Reich

Mesaj  sadang la data de Mar Iun 11, 2013 1:16 pm

Punctul III cu numele "Demonstration of orgonotic pulsation in the realm of the non-living" din volumul doi al cartii "The Discovery of the Orgone Vol. II: The Cancer Biopathy", aparuta in anul 1948 in New York.


------===#===------

DEMONSTRAREA PULSAŢIEI ORGONICE
ÎN DOMENIUL MATERIEI NEVII
Următoarele observaţii şi experimente au fost efectuate în scopul demonstrării prezenţei energiei orgonice biologice specifice, în domeniul fizic pur. Această iniţiativă a avut succes, eliminând astfel orice posibilitate a unui concept filozofic, mistic despre energia biologică specifică. Observaţiile şi experimentele în discuţie sunt foarte simple şi uşor de efectuat.


OSCILAŢIILE UNUI PENDUL
ÎN CÂMPUL ENERGETIC ORGONIC PULSATORIU
AL UNEI SFERE METALICE
Experiment: O sferă metalică de fier sau oţel, de aproximativ 4 la 6 cm în diametru, este plasată pe o suprafaţă stabilă*, o masă de exemplu. O sferă mult mai mică, de aproximativ 1 cm în diametru, este suspendată la o distanţă de aproximativ 0,5 cm faţă de ecuatorul sferei mai mari. Pentru motive bine stabilite lungimea firului pendulului trebuie să fie de exact 16 cm. Conform experienţei mele, cele mai bune rezultate sunt obţinute prin realizarea sferei pendulului dintr-un amestec de pământ şi pilitură de fier (adică o combinaţie de materiale organice şi metalice) modelate împreună în apă şi apoi puse într-o sferă de sticlă subţire. Sfera mare şi cea a pendulului sunt apoi acoperite cu un capac de celuloză pentru a le proteja împotriva curenţilor de aer.

Observaţie: Pe vreme însorită, uscată, pendulul oscilează spre centrul sferei metalice mari, spontan. Când umiditatea relativă depăşeşte aproximativ 70 de procente, sau când plouă, oscilaţia pendulului scade până se opreşte de tot. Acesta revine la mişcarea spontană odată cu întoarcerea vremii bune. Oscilaţiile pendulului vor deveni mai mari dacă propriul organism al observatorului are un câmp energetic orgonic puternic şi puternic extins. Oscilaţiile continuă fără oprire, indiferent unde este poziţionat aparatul. Ele sunt determinate doar de legile care guvernează orice pendul, numărul oscilaţiilor variind per unitatea de timp, funcţie de lungimea pendulului şi a înălţimii acestuia faţă de nivelul mării.

Concluzie: Acest experiment demonstrează existenţa unui câmp energetic orgonic pulsatoriu în jurul unei sfere metalice, capabil să facă un pendul suspendat liber să oscileze. Câmpul energetic orgonic natural, în domeniul materiei nevii, pulsează.

* Acest aranjament este avantajos dar nu indispensabil. Mişcările pendulului cauzate de instabilitatea bazei pe care acesta stă, sunt uşor de distins faţă de oscilaţiile orgonotice.



PULSAŢIA ENERGIEI ORGONICE ATMOSFERICE
Observaţie şi Experiment: Experimentul meu a fost configurat după cum urmează: Un telescop cu o apertură de 3 ½ inchi şi o lungime de 4 picioare, capabil de o mărire de 185x (furnizat de E. Vion, Paris, Franţa), a fost de aşa manieră poziţionat pe malul lacului, încât malul opus, aflat la aproximativ 4 la 8 mile distanţă putea fi observat cu claritate. Observaţiile au fost făcute în toate cele patru direcţii geografice, Ele au fost desfăşurate pe durata a peste două luni pe perioada verii anului 1944 şi patru săptămâni în vara anului 1945, la cabana mea de la Lake Moose-lookmeguntic de lângă Oquossoc, Maine. Pe durata acestor două perioade eu am desfăşurat observaţii la intervale de aproximativ jumătate de oră în fiecare zi, de dimineaţa devreme până seara târziu. Pentru motive care vor fi apreciate, doar mediile zilnice şi schimbările au fost înregistrate. Observaţia este următoarea: Când telescopul este direcţionat spre Sud, este posibilă observarea deasupra solului celuilalt mal al lacului, la o mărire de doar 60x, o mişcare ondulatorie, pulsatorie, deplasându-se cu câteva excepţii, mereu de la vest la est. Mişcarea vest-est este constantă, indiferent dacă lacul este agitat sau liniştit, indiferent dacă este sau nu vânt, sau dacă vântul bate de la vest la este sau de la sud la nord, puternic sau slab. Cu cât este întors telescopul mai spre vest sau est cu atât este mai dificil de observat mişcarea. Aceasta nu mai poate fi observată când telescopul este direcţionat complet spre vest sau est. Viteza mişcării ondulatorii variază puternic la diferite ore. Este independentă de temperatura aerului. „Ceva” din atmosferă se mişcă mai repede decât Pământul; altfel mişcarea acestuia nu ar putea fi observată. De fiecare dată când o furtună puternică se forma în Vest, direcţia mişcării ondulatorii era în direcţie opusă, sau înceta cu totul. Eu nu am văzut-o niciodată mişcându-se de la Sud la Nord sau de la Nord la Sud.

Această observaţie telescopică este sprijinită de o observare care poate fi făcută cu ochiul liber, când nu există vânt deloc, iar suprafaţa lacului este complet liniştită: o pulsaţie de un număr infinit de secţiuni separate este perceptibilă deasupra apei, în timp ce „întregul” se mişcă în pulsaţii mai mult sau mai puţin rapide, de la vest la est.

Aceste observaţii, simplu de realizat cu puţină practică şi răbdare, sunt în acord cu confirmarea câmpului energetic pulsatoriu din jurul unei sfere metalice, şi cu conceptul de bază al biofizicii orgonice a funcţiei pulsatorii fundamentale a energiei orgonice. Suplimentar, rotaţia şi pulsaţia energiei orgonice atmosferice de la vest la est este clară şi fără echivoc în conformitate cu anumite observaţii astronomice cunoscute de mult timp. Eu intenţionez să discut în altă parte, în detaliu, implicaţiile pentru astronomie a fenomenului anterior descris. Totuşi, concluzia preliminară este că Pământul este înconjurat nu doar de o atmosferă de o anumită compoziţie chimică ci de asemenea de o anvelopă de energie orgonică. Această „anvelopă orgonică” se roteşte de la vest la est, mai repede decât Pământul. Sunt necesare cercetări mult mai precise despre relaţia întoarcerii mişcării acestei rotaţii şi formarea locală climaterică. Anvelopa orgonică rotitoare nu are nici o legătură cu undele de ceaţă sau cu mişcarea aerului, fiind independentă de aceste procese.

Aceasta ar trebui considerată ca o descoperire preliminară care va fi confirmată şi aprofundată când circumstanţele sociale şi financiare o vor permite. Totuşi, ar putea fi relevant aici să raportez că o pulsaţie în atmosferă a fost înregistrată cu succes de oscilograf. Mi-ar plăcea să rezerv prezentarea acestui fenomen, şi cercetarea ulterioară a acestui subiect, pe mai târziu.

------===#===------

sadang

Mesaje : 10
Data de inscriere : 22/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Wilhelm Reich

Mesaj  Continut sponsorizat Astazi la 3:35 pm


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum